Despre Maya și influența neamului asupra ființei umane
Spuneam aseară că, pe lângă faptul că este construită pe baza informațiilor pe care noi le acumulăm pe parcursul vieții sau pe baza efortului personal de a îmbunătăți sau de a contura mașina umană, personalitatea noastră este un rezultat al influențelor din exterior.
Și o bună parte din influența pe care exteriorul o are asupra noastră ține de neamul din care noi ne tragem. Dar, rețineți, când spun „neamul din care ne tragem”, nu mă refer la neamul românesc sau alt neam, deci nu la o iluzie de genul ăsta, ci la o moștenire genetică.
Această influență, pe care o are neamul din care ne tragem, asupra noastră, poate să fie mai puternică sau mai puțin puternică, dar ea există; și, vedeți, că noi, cam toți, știm anumite puncte tari sau slabe ale neamului din care ne tragem.
De aceea, e bine să fim atenți la noi înșine și să observăm care aspecte ale personalității noastre se trag din neamul din care facem parte – cei din jur oricum ne spun că semănăm cu bunicul sau cu bunica, sau cu unchiul.
Este important să observăm aici doi parametri : unul – ce aspecte anume ne definesc și aparțin de neamul din care ne tragem și al doilea – intensitatea cu care aceste lucruri se manifestă în ființa noastră.
Este foarte important să le trecem pe toate în revistă. Dar, imediat după asta, este important să observăm acele moșteniri care se manifestă în noi înșine cu o intensitate mare, pentru că, de cele mai multe ori, moștenirile de genul ăsta sunt foarte greu de îndreptat.
Știți că e și o vorba românească: „viciile se moștenesc”. Se moștenesc și lucruri bune, dar dacă vorbim așa, din punct de vedere proporțional, de regulă se mențin viciile. Pentru că ele au o forță proprie și au în spate o dorință foarte puternică. Și, așa cum aici, pe pământ, funcționează voința, dincolo funcționează dorința. Deci, ceva care aici se poate obține prin voință și prin acțiune, dincolo, în Kamaloka, se poate obține prin dorință. O dorință puternică generează ...chestii.
Ce vreau să vă spun, în legătură cu lucrurile care se trag din neam: să luăm un caz comun și, apoi, un caz mai puțin comun.
Să luăm de exemplu viciul băuturii. Să spunem că toți, ai tăi, din neam, beau. Sunt șanse destul de mari ca și tu să ajungi, la un moment dat, să bei și să nu te poți opri. Dacă ești în situația asta, tot ce poți să faci, într-o prima fază, este să observi. Cu cât observi mai mult cu atât vei putea contura mai bine, vei putea să definești, să spunem așa, zona subtilă a viciului – pentru că așa ceva există; acesta se manifestă, există, ca o entitate, undeva, acolo, dar nouă ne scapă, în mod normal. Noi nu-l vedem așa, noi îl vedem ca pe o simplă nevoie de a bea.
Dar eu, aici, cum să zic, nu mă refer la aspectul psihologic al problemei. Adică – De ce beau? Beau pentru că am o slăbiciune, beau ca să uit ceva, beau fiindcă viața este grea, beau fiindcă m-a părăsit soția, beau pentru că... Nu, dincolo de aspectele astea, viciul respectiv, în sine, are o formă a lui subtilă, pe care, dacă suntem atenți, și dacă medităm o bună perioadă, o să reușim să o identificăm. Este forma viciului pe care îl am și, dacă am mai multe vicii, la un moment dat, le pot observa ca pe niște forme în spațiu. Abia atunci când le putem identifica sub forma asta, adică atunci când le putem vedea ca fiind niște forme de viciu, abia atunci putem să lucrăm cu ele. Până nu le vedem în felul ăsta, înseamnă că suntem combinați cu viciul respectiv și că nu am creat o separare suficient de puternică de acesta.
V-am dat aici exemplul comun, acum vă dau exemplul mai puțin comun.
Să spunem că părinții tăi, din neam în neam, au făcut parte dintr-o categorie socială, să zicem, au fost țărani, toți, sau au practicat o anumită meserie, toți, au fost cizmari. Sunt șanse foarte mari ca tu, elementul „x” în neam, dacă vrei să schimbi acest lucru și să practici o altă meserie, să fii tras înapoi de către neamul tău, într-o formă sau alta. S-ar putea ca tu să nu devii tot țăran, dar să devii, nu știu, inginer agricol, dau un exemplu, sau nu vei deveni cizmar, vei deveni un mic întreprinzător care lucrează în industria pielăriei. Ați înțeles ce spun?
Ca să scapi de aceasta influență, pe care noi n-o cunoaștem, n-o putem identifica și nu știm cum a ajuns să fie în forma asta, și ca să afli de ce neamul te trage în direcția aia, o să ai o grămadă de piedici.
Din momentul în care vrei să ieși din acest cerc al neamului, o să observi ca sunt un milion de forme care te trag înapoi. Și nu numai asta; la un moment dat, o să observi și gânduri care îți spun: „Da' nu era mai bine să fi rămas tu țăran, ca tac-tu? Nu era mai bine să te fi retras tu la țară? Uite ce frumos, acuma stăteai și săpai la porumb, făceai nu știu ce, cum făceau și părinții tăi! De ce trebuie să te duci tu neapărat la oraș, să ai probleme, să răzbați, să înveți mai mult decât e cazul, să te străduiești, să faci tot felul de lucruri, când ai putea să stai frumos…?” Cam astea sunt gândurile. Astea țin de neam. Sunt gânduri care se trag din neamul respectiv. Există o forță anume, care apasă pe noi și care nu lasă evenimentele să se petreacă în forma în care dorim noi.
Aveți grijă, că vă spun ceva foarte important. Vorbesc aici despre posibilitatea de a schimba propriul destin, și este posibil să ți-l schimbi.
Sunt oameni care se nasc într-un anumit neam, să zicem că se nasc într-un neam de bețivi și de oameni de nimic. Ei sunt, din start, condamnați să fie bețivi și oameni de nimic. Pentru că există această forță a neamului din care faci parte și care te trage, în jos, să fii exact ca cei din neamul tău. E o forță – cum e și gravitația. Ca să scapi din neamul respectiv, va trebui să depui eforturi uriașe și să acționezi în direcția corectă. Adică să vezi forma viciului, cum v-am spus mai devreme, dacă e vorba despre un viciu, să identifici acele legi care te țin pe loc și să acționezi, în momente-cheie, pentru a face o modificare.
Și aici o să fac o paralelă la cele două legi despre care a vorbit Gurdjieff și anume Legea lui trei și Legea lui șapte. Despre ele noi am mai vorbit pe forum, nu e cazul să amintesc prea multe, doar că Legea lui trei se referă la faptul că orice proces de pe planetă, atunci când are loc, asupra lui – acționează trei forțe: forța de acțiune, forța de reacțiune și forța neutră.
Dacă aplicăm Legea lui trei pe fenomenul cunoașterii, vom avea, deci, în momentul în care încercăm să cunoaștem ceva (să zicem ca încercăm să aflăm niște informații despre o problemă personală, un viciu sau ceva de genul ăsta), vom avea: obiectul de cunoscut – respectiv viciul –, cunoscătorul și procesul de cunoaștere. Până când astea trei nu există, n-o să putem să pricepem nimic din treaba aia. De-aia oamenii, când își observă propriile vicii, le observă doar parțial, ceva dintre astea trei lipsește.
Fie lipsește sau nu este bine definit, este cunoscut parțial, nu este foarte bine conturat în cap, obiectul de cunoscut, respectiv viciul, fie lipsește cunoscătorul – și aici, când mă refer la „cunoscător”, mă refer la observator –, fie lipsește procesul de cunoaștere – procesul corect de cunoaștere.
O să intru puțin în detalii. Pentru a defini obiectul de cunoscut, trebuie să analizăm, la rece și cât putem noi, cu toate forțele noastre, obiectul respectiv pe care vrem să-l cunoaștem, să zicem viciul.
Mergem pe ideea de băutură, să zicem, beau și nu mă pot abține. Trebuie să văd foarte clar, în mintea mea, ce presupune toată treaba asta, fără să trag concluzii, doar observ: sunt un bețiv, beau de sting, beau mult, nu mă pot abține. Dar să fie foarte clară treaba asta. În general, bețivii nu se consideră bețivi, ei vor compătimire: „Eu nu sunt bețiv, nu, beau și eu ...ca omul”.
Deci, din start, dacă ne-am propus – aici mă refer la noi, în cadrul Jocului Realității, nu mă refer la oamenii obișnuiți, în cazul cărora... fiecare face ce vrea – noi, dacă ne-am propus, să interacționăm cu viciul respectiv, trebuie să o facem coerent.
Coerent înseamnă să identificăm viciul, să-l vedem așa cum este, în forma lui: „Da, sunt un bețiv, am o problemă cu băutura, beau doi litri de țuică în loc de un păhărel, cât bea omul obișnuit, nu mă pot abține, nu știu de ce beau, vreau să cunosc”. Ăsta este punctul unu.
Punctul doi: cel care observă, observatorul, trebuie să aibă suficientă putere.
Punctul unu, de care v-am vorbit, este mână în mână cu punctul doi. Cu cât observatorul este mai fortificat [AM ÎNLOCUIT ÎNTĂRIT – CARE TRIMITE LA IDEI BIZARE :)) CU ASTA], cu atât conturarea obiectului de cunoscut este mai pronunțată, mai clară, mai precisă.
Prin atenția cu dublă direcție și prin practica spirituală constantă, se fortifică observatorul, cel care se detașează de fenomen.
Iar procesul de cunoaștere, al observării – și va rog să fiți atenți – ține în primul și în primul rând de sinceritate, nimic altceva, sinceritatea noastră cu noi înșine. Dacă suntem sinceri, foarte sinceri, dacă știm obiectul de studiu și dacă observatorul asistă la tot procesul, la un moment dat, vom avea o imagine clară despre problema respectivă.
Și acum trecem la punctul doi și anume: cum ne putem folosi de Legea lui șapte, pentru a interveni pe aceste probleme.
Orice fel de problemă de genul ăsta este alimentată de un soi de energie. Viciul ăsta, al nostru, este și el alimentat de un soi de energie, care este constantă; dar vom observa că sunt momente când se ajunge la acel semiton și apare o mică deviație sau o mică posibilitate de a introduce o deviație.
Problema e că noi, dacă avem un viciu, la modul „beau și nu mă pot abține”, noi, pe lângă faptul că nu analizăm cu atenție și serios problema asta, a noastră, avem impresia – și o să ajungem mai târziu la un alt tip de iluzie – că noi putem să facem ce vrem noi și repede.
Omul este inconștient, ca un bebe, așa, el crede că „Da, doar mă forțez așa, fac «pac!», un pic din mușchi și s-a rezolvat, nu mai beau, nu mai fumez, pot să fac ce vreau eu cu mine”. Sigur că iluzia asta ne ajută să fim mai siguri pe noi și să ne simțim bine în pielea noastră dar, în realitate, noi nu putem să facem mare lucru cu viciile pe care le avem.
V-am spus cum putem să conturăm, cum putem să definim, problema viciului și acum v-am spus, cât de cât, cam cum putem să acționăm asupra viciului respectiv. Noi trebuie să prindem momentele slabe, în procesul respectiv. Trebuie să identificăm acele zone de semiton unde putem acționa ca să deviem viciul respectiv.
Dacă știm cum să facem și dacă ne urmărim ritmul propriu, o să observăm că, în crearea viciului respectiv, există întotdeauna niște breșe.
Noi nu suntem tot timpul bețivi, chiar dacă suntem bețivi. Avem momente în care suntem anti-alcool și momente în care zicem: „Ei, și ce dacă, ce contează, ce, viața asta... și așa este – cum e! Tata a fost bețiv, bunicul a fost bețiv, dacă eu sunt bețiv, ce mai contează?!”
În astfel de lucruri există întotdeauna niște spații. Dacă noi putem să producem o deviație exact într-o zonă din asta, într-un punct slab al viciului respectiv, doar așa putem să scăpăm de el.
Știu că sună foarte abstract ce v-am zis, nu pot să dau mai multe detalii deocamdată, le voi da pe parcurs.
În general, în schimbarea personalității, a caracterului, se poate acționa la voință în situația în care deprinderile respective, pe care le avem, țin de noi – noi le-am creat sau noi le-am preluat de la societate, ori de la cei din jurul nostru (ne-au învățat să mâncam frumos, să nu-știu-ce).
Aici putem să acționăm noi pentru a schimba lucrurile, dar sunt zone în care nu avem cum să schimbăm ceva, pentru că ele țin de o moștenire.
Sunt oameni care s-au născut cu tot felul de moșteniri; pot să fie de la cele mai simple, cum spuneam mai devreme, cu băutura, până la unele mai urâte, foarte urâte, de genul - dorința de a ucide. Sunt lucruri de genul ăsta care pot să vină din neam. Și, atunci, e greu să acționezi în legătură cu treaba asta.
Dacă tu îți dorești să ucizi și, în anumite momente, visezi cum bagi cuțitul în oameni, e greu și să vorbești despre treaba asta și să rezolvi o problemă de genul ăsta. Dar dacă ești un Jucător și îți dorești să o faci, consideri că a venit momentul să lucrezi cu tine, atunci n-ai decât să îți definești bine ceea ce se întâmplă și să urmărești în procesul respectiv, în dorința asta, de a ucide, acel punct-cheie în care tu poți să intervii printr-un gând-forță (vă explic acum ce înseamnă asta).
Luăm chiar cazul ăsta groaznic. Îți vine să omori oameni, îți vine să ucizi oameni. La un moment dat, mintea are un text pe care ți-l spune… toacă acolo: „Că mi-au făcut, că...”
Tot de regulă, cam așa vin gândurile, cu chestii de genul ăsta: „Că oamenii ăștia mi-au făcut, că sunt niște nemernici, că nu mă înțeleg...”. E un mosor care lucrează. „...Că eu sunt vai-de-mine și lumea râde de mine, și oamenii nu mă suportă, și eu îi urăsc, și aș vrea să îi omor, și aș vrea să nu știu ce…”
În acest proces, dacă suntem atenți, vom observa că, la un moment dat, există niște „hop-țop-uri”, niște spații. Trebuie să vedem acele spații – dacă ne întărim observatorul, le vom vedea. Acelea sunt spații prin care se vede, totuși, esența de dincolo și noi exact în zonele alea, în găurelele alea, trebuie să venim cu gânduri-forță care să contracareze acel ceva.
Astfel de lucruri nu se fac de azi – pe mâine. Dacă ai o astfel dorință, să ucizi oamenii, care merge până acolo încât să te visezi cum bagi cuțitul în ei și cum faci nu-știu-ce, ea va fi foarte greu de reparat în două zile. O problemă de genul ăsta trebuie reparată cu grijă, în timp. De aceea, noi trebuie să fim atenți, în mod constant, și să umplem, pe segmentul ăla, prin găurile respective, cu idei-forță.
Ideile-forță vor reprezenta, întotdeauna, niște argumente curate și clare referitoare la „De ce n-ar trebui să gândesc așa despre...”.
Dau un exemplu: observăm acel spațiu unde se poate introduce un gând-forță. În momentul în care noi spunem așa: „Toți oamenii mă urăsc”. Stop. „Toți oamenii mă urăsc” - totuși, afirmația asta este eronată, pentru că n-au cum să mă urască toți oamenii. Deci unii mă vor urî, alții nu au cum să mă urască, pentru că nici nu mă cunosc toți oamenii. Dar noi, când credem în chestiile astea, când mintea spune: „Toți oamenii mă urăsc”, repetăm, pur și simplu, ce spune mintea, fără să gândim efectiv că n-au cum să mă urască toți oamenii pentru că nu mă cunosc toți, mă cunosc doar unii oameni.
Și atunci gândul forță vine și spunem, corectăm: „Unii oameni mă urăsc”. Bun, o lăsăm așa, după aia, dai mai departe. Doar atâta e nevoie să fac astăzi, să înlocuiesc acel „Toți oamenii mă urăsc” cu „Unii oameni mă urăsc”. Și, în rest, lăsăm „mașina” să meargă.
Mâine descopăr altceva, că „Toți oamenii își bat joc de mine”. Stop. Ne uităm puțin: „Toți oamenii își bat joc de mine”. Păi, n-au cum să fie toți, că tocmai am stabilit că nu toți oamenii mă cunosc. Deci, „Unii oameni își bat joc de mine”.
Dar, ia să vedem, chiar se poate să-și bată oamenii joc de mine? Și, când își bat joc de mine, de ce își bat joc de mine? Pentru că zic că sunt un bețiv sau zic că am nasul mare. Bun, ia să vedem, mă uit în oglindă, „Bă, chiar am nasul mare!”. Bun. Băgăm acest gând forță. „Am nasul mare și, din cauză că am nasul mare, unii oameni râd de mine”.
„Pentru că am nasul mare, unii oameni râd de mine” - e o mare diferență între propoziția asta și „Toți oamenii râd de mine”. Înțelegeți?
Toate frazele astea spuse la modul absolut, dau acea forță negativă care ne dă voie să băgăm cuțitul în cineva. Altfel e imposibil să facem un gest de genul ăsta.
Ansamblul de gânduri, de idei, și eu v-am dat acum exemplu doar la nivel de gândire, dar, la un moment dat, când veți practica atenția cu dublă direcție pentru mai mult timp și o să deveniți mai puternici, o să reușiți să faceți aceste lucruri și veți putea băga aceste deviații prin „gânduri”-forță, să le spunem, și pe sistemul emoțional. Pentru că, dincolo de metoda asta, mecanică, de gândire, există și o mecanică a emoționalului și noi va trebui să băgăm aceste mici pastiluțe și în zona emoțională.
De ce vă zic toate lucrurile astea? Pentru că vreau să vă fac conștienți de rolul maestrului într-o relație de tip maestru-discipol.
În mod normal eu v-am zis așa: că fiecare trebuie să lucreze pentru el. Când vorbim despre Jocul Realității, fiecare își face treaba lui. Asta nu înseamnă că nu comunicăm între noi sau că nu ne înțelegem bine cu alții. Dar fiecare este dator să-și rezolve problemele.
Am vrut prin asta să vă arăt cât poate fi de dificil să-ți rezolvi singur o problemă, neștiind de unde și de care sfori să tragi.
Mâine o să discutăm mai pe larg relația discipol-maestru pentru că este important s-o definim corect și nu la modul la care o percepe populația (prost, în general - au și fost ajutați să o perceapă prost).
Tocmai v-am arătat de ce este utilă relația cu un ghid care are posibilitatea să vadă toate aceste mecanisme în tine, să intervină la momentul potrivit și să îndrepte acolo unde se poate îndrepta. Vă spun lucrurile astea pentru că vreau să vă fac conștienți și de faptul că, dacă persoana respectivă nu e potrivită, poate să facă lucruri neplăcute.
Deci trebuie, pe de o parte, atenție foarte mare cu cine lucrăm și, pe de altă parte, să înțelegem importanța acestui... ajutor, să zicem.
Despre influența zodiei asupra ființei umane
Este foarte importantă zodia și ar trebui, în mod normal, să studiem comportamentul zodiilor, și a zodiei din care facem noi parte, și a zodiilor celorlalți, pentru că ele ne ajută să înțelegem mai bine diferența de interpretare a informațiilor și a impresiilor din exterior la oamenii din jurul nostru. Același lucru sau aceeași expresie este percepută, de oameni din zodii diferite, în mod complet diferit, în mod cu totul și cu totul diferit.
Să vă dau un exemplu. Să spunem că, luam așa: două femei – o femeie din zodia Leu și o femeie din zodia Fecioară, hai să luam trei femei, și o femeie din zodia Balanței. Apoi o să luam așa: un bărbat din zodia Taur, unul din zodia Berbecului și, mai zicem așa, un bărbat din zodia... Pești, în care sunt și eu născut. Bun. Și să luăm ca problemă comună exact ce ziceam mai sus – băutura. Acum, să presupunem că acești oameni vor fi căsătoriți. Să discutăm mai întâi despre el, apoi să vedem cum interpretează soția problemele soțului cu băutura.
Să presupunem, pentru început, că el este în zodia Taur. Un Taur nu ajunge să bea direct și, așa, să nu se poată abține, decât în urma unei situații de viață. Taurii sunt foarte legați de familie, și ei, și ele. Ei se apucă să bea în situația în care ceva se întâmplă cu familia; dacă soția, de exemplu, nu-l mai iubește sau dacă soția a făcut nu-știu-ce, sau dacă copilul a făcut nu-știu-ce, sau dacă tata a făcut nu-știu-ce, sau dacă relația părinților săi cu soția este defectuoasă, sau... Deci lucruri de genul ăsta, care au legătură cu familia, îl îndeamnă pe Taur să bea. Altfel, Taurul, dacă nu există probleme în familie, nu ajunge să bea. Deci, el, probleme personale, așa, directe, nu prea are. Are probleme, dacă familia lui are probleme. Deci, cam la modul asta funcționează.
Dar, în cazul în care el are această problemă cu băutura și are o soție în zodia Leu, cum am spus noi, soția o să fie supărată și o să-i reproșeze următorul lucru: „Băi, omule, nu ești în stare să te abții, ce ești tu - ești bărbat sau ești rahat? Nu ești în stare să te abții, să nu mai bei, boule, idiotule!”, ceva de genul asta. El o să-i spună: „Păi, nu vezi că nu ne înțelegem, că tu nu te înțelegi cu mama, că...”. Cam la modul asta o să ia soția problema soțului cu băutura.
În cazul în care este Fecioară, sunt mai multe posibilități. În cel mai des întâlnit caz, Fecioara va încerca să ascundă problema băuturii soțului. Când el vine beat acasă, ea, de multe ori, chiar dacă o să sufere sau o să aibă niște probleme, se va ascunde, în cameră, să zicem, ca să nu dea ochii cu el, pentru că ea este nervoasă, este supărată, dar este incapabilă să rezolve problemele și incapabilă să reacționeze. Se va închide, în general, în ea și se va preface că bărbatul ei nu bea, chiar și de față cu el – n-o să-i spună : „Bețivule” sau ceva, o să încerce, poate, să-i ascundă băutura, astfel încât el să n-o găsească, să nu mai bea, sau o să încerce să îi arate părțile frumoase ale relației lor, să-i spună: „Uite, totuși, avem și noi copii frumoși, uite, avem și noi o casă, avem unde să stăm, nu e cazul să mai bei”, dar n-o să-i spună direct - „Să nu mai bei!” o să-i sugereze, ca el să înțeleagă.
În cazul în care este Balanță, și nu întâmplător am ales zodia Fecioarei și zodia Balanței, pentru că ele se diferențiază într-un mod foarte subtil, ea o va lua personal.
Vedeți? Fecioara încearcă să se ascundă ea, ca să nu creeze probleme, și încearcă să-i ascundă lui diverse. Balanța o ia direct: „Bea, pentru că nu mă mai iubește, bea pentru că…” începe să se învinovățească de tot felul de lucruri. „Bea pentru că...ceva, că nu-i mai place de mine!”, în general, se învinovățește, zice că din cauza ei e totul…
Sigur că acuma, în profunzime, dacă gândești lucrurile, și nu în aparență, în aparență, de exemplu, Balanța pare o ființă mult mai elevată decât o Leoaică, care o să spună din prima, pe față: „Băi, boule, băi, bețivule, că-ți dau una în cap și îți sparg sticla în cap!”, așa, pare o ființă mai elevată, dar, în profunzime, dacă privim, este vorba de un egoism feroce la Balanțe, ele cred că tot ce se întâmplă cu soțul lor se întâmplă din cauza lor, adică ele sunt cele mai importate de pe planetă și totul se învârte în jurul lor. Adică, dacă el bea, bea pentru că n-o vede pe ea, cât este de importantă.
Așa, mergem mai departe. Berbecul. Berbecul o să bea pentru că nu-i iese o problemă cu universul, nu-i iese lui un calcul, ceva, îi dă cu virgulă, adică nu știe exact de ce e viața asta așa cum e, de ce lucrurile merg așa, de ce societatea merge așa, de ce nu, de ce-uri de felul ăsta. „Fir-ar să fie, ce ciudat, nu-mi iese deloc, ia să mai beau un pahar, că și așa viața asta e o porcărie, n-am ce să mai inventez, mai bine beau un pahar și mai scap de treabă!”.
Berbecul, atunci când va ajunge la Leoaică acasă, și ea îi va spune, cum îi e în fire, „Băi boule, băi idiotule!”, el o să-i explice, până la exasperare, că nu este bou și că ea nu înțelege, eventual o să-i sugereze că e proastă, la un moment dat, o să-i spună în față, „Băi, ești proastă, tu ești proastă și îți demonstrez că ești proastă, îți fac aici calculul, să vezi că tu nu-nțelegi ce spun eu, ești atât de limitată, încât nu-nțelegi de ce beau. Problema nu e că beau, tu ai impresia că este o problemă cu băutura, eu n-am nici o problemă cu băutura, eu am o problemă de calcul. Iar chestia asta, când beau, beau, și beau cu grijă și știu cât beau și nu-mi spune tu mie cât să beau”.
M-ați înțeles? O chestie de genul ăsta.
Fecioara bineînțeles că se va comporta ca de obicei. O să ascundă aceasta problemă, iar Berbecul va înțelege, el fiind Berbec, așa, cam „berbec”, de felul lui, va înțelege că ea îl iubește și că de-aia nu îi spune. Va zice: „Uite ce femeie deosebită am. Ea înțelege că mie nu-mi ies calculele alea acolo și că viața dă cu virgulă și-i atât de finuță că nu-mi spune nimic, că de ce beau”. Când, de fapt, este vorba despre altceva.
Vedeți, eu vă prezint aici iluziile. Sunt iluzii care țin o viață. Oamenii vor trăi în iluziile astea și n-or să iasă niciodată din ele. Și v-am pus doar problema băutului, dar sunt multe altele.
În cazul în care va fi vorba despre Balanță, Balanța, la început, o să-i sugereze finuț că: „Băi, omule, avem o problemă. Tu bei, dar tu bei din cauza mea. Cu ce ți-am greșit?” El o să-i spună finuț, la început: „Dragă, ce se-ntâmplă, eu nu beau că am ceva cu tine, eu te iubesc în continuare, dar dă-mi și mie spațiul meu – berbecii au nevoie de spațiul lor – am spațiul meu, unde am eu problemele mele, nu stau să-ți explic ție acuma, dar n-are legătură cu tine”. Ea se dă jignită: „A, n-are legătură cu mine, e ceva pe lumea asta care n-are legătură cu mine? Vai, dezastru!”. Și, de-aici, începe o întreagă discuție, în care ea îi va explica lui că tot ce se întâmplă pe lumea asta are legătură cu ea, din moment ce ea este soția lui și el o să încerce să îi explice, de un milion de ori, până la exasperare, că este absurd cum gândește, că nu-i cunoaște firea și așa mai departe, și se vor certa foarte tare.
În cazul în care este un om din zodia Pești și are probleme cu băutura, aici sunt câteva lucruri un pic diferite. Peștii, în general, fie au inclinație către religie, fie au inclinație către politică. Adică, ori caută să își găsească locul în lume, să găsească o relație cu Dumnezeu, să spunem, sau cu universul, ori caută să aibă o relație cu cei din jur, în general, să-i controleze, sub o formă sau alta, să-i manipuleze într-o formă sau alta. Într-adevăr, așa este zodia Peștilor. Și atunci, el va ajunge la băutură dacă, în general, simte că nu reprezintă nimic pentru nimeni. Deci problema principală a cuiva din zodia Pești este că el trebuie să reprezinte ceva pentru cei din jur. Dacă el se simte un nimeni, nu „un nimeni” în sensul că este ultima ființă de pe planetă, nu e în stare nici să numere din doi în doi, e prostul școlii, nu, în sensul că „Nu-i pasă nimănui de mine, nu e nimeni interesat de mine”, ceva de genul ăsta „Nu-i pasă nimănui de mine”, atunci poate să ajungă la băutură, de supărare că nimănui nu-i pasă de el sau, mă rog, nu doar că nimănui nu-i pasă de el, că nu-l ia nimeni în calcul și pe el, că toți trec pe lângă el și nu-l observă și nu se ține cont de părerea lui, de ideea lui, de ce-și dorește el și așa mai departe.
În cazul în care are o soție Leu, el va ajunge să bea pentru că soția Leu îl sufocă; ea nu-i lasă lui suficient spațiu, încât să aibă acea relație cu divinitatea. Se va băga întotdeauna peste el, ea va dori, pentru că o să-l simtă, Peștii sunt totuși destul de... simțitori, așa, de felul lor și Leii sau Leoaicele abia așteaptă să-și înfigă ghearele în ceva de genul ăsta, nu se pot abține, sunt fascinate, și, atunci, el o să considere că soția nu-i dă suficient spațiu, nu-i lasă suficient spațiu pentru el - și se va apuca de băutură.
Mai sunt și situații în care Peștii o dau în extreme de genul… astăzi spun: „Dumnezeu există, mi-a zâmbit.” Punct. Anul stelar 2000... „Astăzi Dumnezeu nu mi-a mai zâmbit, cu siguranță nu există”.
Ei, în ambele situații, el este sincer, sută la sută, și când spune că i-a zâmbit, și când spune că nu i-a zâmbit. El crede, sută-la-sută, treaba asta și se comportă ca atare. Și, acuma, depinde cum se nimerește pe felie, dacă Dumnezeu nu i-a zâmbit, în ziua aia, atunci brusc are chef de băutură și dacă intră și într-un anturaj cu câțiva cu care are cum să bea, bea, și vine acasă și soția Leu îi spune... de fapt, soția Leu nu prea o să-i spună, pentru că el știe (Peștii, în general, au o foarte bună tactică de a trata, de a discuta cu cei din jur) și așa că niciodată nu se va ajunge, în relația unui Pește cu o Leoaică sau cu o Tăuroaică, în situația în care ea să-i spună: „Boule, prostule, idiotule”, pentru că ea știe că, atunci când va face chestia asta, deja el pleacă și atunci n-o să facă treaba asta. O să facă bot în schimb, o să facă bot, nazuri că: „Iar ai băut, de ce ai băut, că...”
În general, relația ar putea să meargă, în direcția asta, pentru că el n-o să explice niciodată de ce bea sau care e problema, o să se considere nedreptățit, așa cum fac toți Peștii și o să spună: „Ea nu-mi dă importanță acolo unde trebuie, mă întreabă nimicuri de-astea - de ce beau -, pe mine mă interesează altceva, să fi fost lângă mine când aveam eu nevoie, acum mă ia și mă întreabă de ce beau...”
O astfel de relație ar putea să meargă. De exemplu, Peștii cu Leii sunt compatibili, Peștii cu Taurii sunt compatibili, Peștii sunt compatibili cu foarte mute zodii, pentru că au această abilitate de comunicare. Ceilalți, de exemplu, Racii, săracii, au compatibilități cu câteva zodii, inclusiv cu Peștii, dar, altfel, ei n-au prea multe opțiuni, restul sunt, parcă, împotriva lor.
În cazul în care Peștii o să aibă o legătură cu o Fecioară și femeia respectivă o să ascundă faptul că el bea, n-o să spună, n-o să facă scandal, el o să interpreteze la modul: „Nu-i pasă de mine, de-aia nu zice nimic. Nu-i pasă de mine, nu mă vede că sufăr, nu mă vede că vin beat acasă, poate că nu beau suficient. Ar trebui să beau mai mult, ca ea să observe că am o problemă, să mă observe”
Și, de-aici se adâncește treaba și bea din ce în ce mai mult, până poate să ajungă să se distrugă, considerând că femeia lui nu observă. El nu-și dă seama că ea ascunde chestia asta tocmai ca să nu creeze probleme. Dar, în general, Peștii sunt, în ceea ce privește relația de cuplu, pe față; preferă o relație pe față, nu le place să fie cu ascunzișuri, cu „Nu-ți spun, nu-ți fac...”.
În cazul în care un Pește va fi căsătorit cu o Balanță, ea, ca de obicei, o să-i reproșeze că el nu e suficient de atent cu ea. El o să-i spună: „Ba nu, tu nu ești suficient de atentă cu mine, nu-i adevărat că eu nu sunt suficient de atent cu tine, tu nu ești suficient de atentă cu mine, că de-aia am ajuns să beau, din cauza ta, că nu ești atentă la mine, că nu-ți pasă, că...”
Și aici o să fie, încontinuu, o discuție contradictorie. Balanțele au obiceiul să-și expună ideile, așa, la modul rece, echidistant, și, așa, pe concret, să explice ce probleme au, dar profesional, tacticos și la infinit, în general, iar el, Peștele în cauză, ori o va da într-o discuție din asta trivială, la modul: „Hai, du-te dracului, lasă-mă în pace!”, ori o s-o urmărească, dacă o ia chiar în serios, și, la un moment dat, o s-o ia atât de în serios încât o s-o lase: „Mă duc în alta parte, cu asta n-am ce să mă înțeleg”.
Deci, v-am dat aceste exemple tocmai ca să înțelegeți cât de importante sunt zodiile.
Noi trebuie să cunoaștem zodia noastră, zodiile celor din jur și, prin observare, să tragem concluziile necesare, să vedem cum reacționează oamenii în diferite situații, să înțelegem această influență pe care o are zodia asupra omului, astfel încât noi să putem să ieșim din influența propriei zodii.
Cum o să ne dăm seama că ieșim de sub influența zodiei? În momentul în care putem să ne definim propria zodie. Vedeți, aici e o problemă. Fiecare consideră că zodia lui e așa cum trebuie și că zodia celorlalți este diferită. Asta e o idee care apare automat, o iluzie, printre altele, dar momentul în care îți dai seama că și tu crezi despre zodia ta că este mai bună decât a celorlalți este primul pas în care observi că ai ieșit de sub influența propriei zodii, într-o oarecare măsură. Este greu și, pe mai departe, devine foarte dificil să ieși pe bune de sub influența zodiei – adică, energetic vorbind – și să te poziționezi pe zodia altcuiva, astfel încât să poți empatiza cu el, inclusiv la nivel subtil, să poți să simți pe bune și să empatizezi cu omul din zodia respectivă. Adică atunci când un Taur zice: „Soția mea nu mă iubește atât de mult cum o iubesc eu”. Tu, dacă poți empatiza cu el pe bune, vei simți exact omul ăla, pe omul ăla chiar îl doare, el, când spune chestia asta, pentru el e o problemă.
Pentru cineva din zodia Berbecului o să fie o problemă de calcul, adică: „Dacă ea mă iubește pe mine mai mult decât o iubesc eu pe ea și eu câștig mai mult decât ea, să spunem, chestia asta ce impact are asupra copiilor, în cazul în care divorțăm?” Deci cam ceva de genul asta gândește Berbecul, în sistem de calcul, adică imediat începe să vadă ce reprezintă treaba asta, nu-l doare direct: „Soția mea nu mă iubește la fel de mult cum o iubesc eu pe ea”. Lui i se pare normal, Berbecul știe, el zice: „E normal că nu mă iubește, că doar am luat-o pentru că taică-su avea o poziție socială bună și e normal că nu mă iubește, dar nu asta e problema, problema e – cine ia mașina în cazul în care…”
Există posibilitatea să ieși de sub influența propriei zodii, asta înseamnă, printre altele, și deziluzionare. Putem să facem treaba asta, dacă învățăm să rezonăm cu celelalte zodii.
Aici sunt câteva lucruri care trebuie menționate și anume: să nu mai credem că zodia noastră este cea mai bună și singurul punct de vedere este cel pe care-l avem noi, să înțelegem că oamenii pricep, primesc diferit aceleași informații, să fim atenți la modul în care le primesc și să învățăm din felul în care ei primesc lucrurile astea, să luăm oamenii din jurul nostru așa cum sunt ei, diferiți, dar nu atât de diferiți încât să nu putem să-i citim.
Sunt câteva zodii, nu sunt 80 de zodii, ca să zici că-i complicat. Bun. Să ne mai oprim puțin.