Contact

Expuneri


În cadrul acestei pagini veți găsi, culese în documente și revizuite, expuneri pe care Om de Jad şi Dublu Diez le-au făcut cu prilejul diverselor discuții purtate de către acesta cu diferite grupuri de oameni, din anul 2006 și până acum. Am realizat o împărțire a acestora pe teme, după cum urmează :



Spiritualitate. Religie. Jocul Realității
Abordarea diferitelor curente religioase din perspectiva jucătorului

Om_de_jad: Dacă nu raportezi corect religia la contextul social în care s-a dezvoltat, te alegi doar cu un set de norme, unele dintre ele fără noimă pentru vremurile în care ne aflăm. Pe de altă parte, dacă limitezi religia doar la contextul social pe care s-a format şi s-a dezvoltat, te afli, de asemenea, într-un alt tip de eroare.

Situaţia aceasta a dat naştere la două tabere: una care susţine că religia (în totalitatea ei) este doar un set de reguli învechite, ce nu pot fi aplicate corect pe societatea actuală şi că numai ştiinţa spune lucrurilor pe nume, sau, mă rog, dacă n-o face, se străduieşte s-o facă. Cealaltă tabără susţine că adevărul este accesibil doar celor care duc un stil de viaţă arhaic. Şi-atunci, personaje dintre cele mai bizare - ca mod de manifestare, că nu ne putem permite să discutăm pe alte zone - susţin cu vehemenţă valorile fiecărei tabere, în funcţie de apartenenţa la una dintre ele sau la cealaltă şi cam la acest bâlci se reduce totul.

Concret, avem pe de o parte prelaţi care folosesc un limbaj învechit, indică spre păcate inventate şi nu pot formula o propoziţie cu subiect şi predicat. Evident, nu-i poţi lua în serios. Tot în această categorie intră şi maeştrii pe stil vechi, cu tehnicile lor aplicabile pe o arhitectură umană demult apusă. Se consideră, în mod eronat, că fiinţa umană, pentru a pricepe ceva din lumea asta, ar trebui să facă o revenire la un "firmware" uman mai vechi. De fapt, şi prelaţii şi guruşii orientali susţin lucruri similare, diferenţele sunt de nuanţă, nu de substanţă. Omul vechi, după această teorie, era mai bun, mai drept, mai sfânt, în timp ce omul nou e ceva mai păcătos şi mai strâmb.

În cealaltă tabară, sunt indivizii care susțin că o societate care colcaia de păduchi, TBC, poliomielită şi sifilis, nu putea pătrunde prea profund în miezul problematicii religiei. Că de vreo trei sute sau patru sute de ani am devenit, dacă nu mai deştepţi, măcar mai sinceri, şi am început să recunoaştem deschis ce ştim, ce nu ştim, ce ştim că ştim, ce ştim că nu ştim, ce nu ştim că nu ştim şi lista poate continua.

Rezultatul acestui bâlci, în vremurile în care trăim, e confuzia. Este foarte greu să nu aderi la vreuna dintre taberele mai sus menţionate, mai ales că regulile fiecăreia sunt bine conturate. Iar când eşti confuz, orice este bine conturat şi poleit (chiar dacă e fundamental greşit) poate fi atrăgător.

Şi dacă cel puţin deocamdată nu pot spulbera această confuzie, măcar pot să-mi propun să împac şi capra şi varza. Adică, mai pe româneşte, voi expune chestiuni (aparent) arhaice, pe o pagină de Facebook.

Capcana cultului necunoașterii

Om_de_jad: Scriam în textul anterior despre confuzie. Ceea ce putem observa, destul de uşor în vremurile pe care le trăim, este manifestarea unui cult al necunoaşterii. Un fel de venerare a confuziei. Dacă un om face afirmaţia că înţelege ceva din ceea ce se întâmplă în el şi în mediul înconjurător, sau că poate transmite şi altora ceva din modesta lui cunoaştere, mulţi se vor opune. Parcă ceva din ei, ca un fel de cult al necunoaşterii, un fel de înţelegere şi de acceptare a pseudo-axiomei care spune că „nimeni nu ştie şi n-a ştiut niciodată nimic”, îi face pe mulţi dintre semenii noştri să se opună cu vehemenţă oricărui tip de cunoaştere, tocmai în „spiritul” acesta de ameţeală generală şi de venerare a confuziei. Cu alte cuvinte, când suntem toţi beţi morţi, hăhăim şi ne e bine. Mai complicat e când apare vreunul treaz, că trebuie să-l ţină doi, şi-al treilea să-i toarne rachiu pe gât, din dorinţa imbecilă de a fi toţi beţi şi hăhăiţi, de a-şi demonstra întâi de toate lor înşişi că nu se poate altfel, că nu există altfel, că nu s-a putut niciodată altfel.

Ţin minte că la un moment dat discutam cu un prieten despre ceva care m-a mirat foarte tare în copilărie. Cum a fost posibil, de exemplu, ca Petru să lase mrejele şi să-l urmeze pe Hristos, doar pentru că le-a spus lui şi fratelui său că-i va face pescari de oameni? Cum a fost posibil ca oameni needucaţi şi deci nefamiliarizaţi cu arta gândirii profunde, să-l asculte, să-l înţeleagă şi să-l urmeze pe strălucitul Gautama? Cum au reuşit oamenii să recunoască un Mahavira, un Zaratustra sau o Mira Bai? Ce anume din ei, ce fel de structură interioară i-a făcut să păstreze cu sfinţenie şi-apoi să transmită cu orice preţ (uneori plătind cu viaţa) generaţiilor viitoare, ceea ce au auzit şi au integrat în propria lor fiinţă?

Cu siguranţă, nu confuzia a fost cea care i-a îndemnat să asculte, să priceapă şi să urmeze. Confuzia, această beţie generală, dă oamenilor senzaţia că toţi sunt la fel, că oamenii trăiesc într-un sistem existenţial profund comunist, plat, unde nimeni nu pricepe nimic, nimeni nu poate şti nimic vreodată, că totul este un mister pe care, cine ştie, doar într-un viitor îndepărtat, oamenii de ştiinţă, înconjuraţi de aparate sofisticate şi înarmaţi cu o cunoaştere din ce în ce mai complicată, vor reuşi să-l dezlege.

Bine-bine, vom spune cu toţii, dar până atunci noi ce facem? Rămânem în această confuzie? Suntem condamnaţi să trăim aşa, târându-ne prin praf, păşind cu capul în jos, cocoşaţi şi gheboşaţi? Asta este, oare, Împărăţia lui Dumnezeu, descrisă de Hristos? Doar minciună, mister, frustrare şi confuzie? Asta să fie totul, o lume în care nu ştim cum am ajuns, nu ştim cum trebuie s-o trăim, nu ştim pe cine şi cum e bine să iubim, nu ştim cum să murim, nu ştim cum să ne raportăm unii la ceilalţi?

Hai să ne gândim puţin. Teoria conform căreia oamenii din trecut erau atât de proşti încât credeau tot ce le spunea un individ ca Hristos sau Buddha, pică. Doar într-un individ cu gândire grosolană şi cu lipsă totală de bun simţ nu poate vibra nimic atunci când ascultă Predica de pe Munte sau Sutra de Diamant.

Cu siguranţă trebuie să fie vorba despre altceva. Oare nu cumva omul din trecut avea un alt tip de cunoaştere, un alt tip de intuiţie? Nu cumva, toate aceste calităţi care se manifestau la el, sunt aproape necunoscute omului actual?

Bunicii noştri, mulţi dintre ei, îşi găseau alinarea, lumina şi echilibrul interior, în tradiţie, în obiceiuri şi în ritualuri. Cred că nimeni nu este atât de imbecil încât să nege calitatea interioară deosebită şi claritatea pe care o aveau bunicii noştri şi care, iată, nu s-a mai manifestat neapărat la părinţii noştri, probabil că nici la noi. Poate că noi, ca părinţi, ar trebui să fim preocupaţi dacă aceste calităţi, această claritate pe care am văzut-o la bunicii noştri, se poate transmite copiilor sau dacă nu cumva şi aceştia vor fi condamnaţi să-şi târască picioarele prin praf, să meargă cocoşaţi de griji şi să nu priceapă nimic din viaţa asta.

Raportarea corectă la adevăruri relative e de preferat raportării greșite la adevărul absolut

Om_de_jad: Nu vreau să vorbim despre lucruri mari. Vreau să vorbim despre lucruri mici pe care atunci când le facem, sau când nu le facem, ne afectează pe noi şi pe cei din jur. Un prieten spunea odată că pentru adevăr, n-o iartă nici pe mă-sa. Toate bune şi frumoase, în teorie sună tare bine afirmaţia lui, însă am să vă întreb: ce valoare poate avea acel adevăr, dacă pentru a-l obţine, trebuie s-o laşi pe mă-ta beteagă? Ce valoare poate avea adevărul pe care, ca să-l obţii, trebuie să te ciunteşti, să te autoviolezi, ori să-i asupreşti pe alţii? Acel adevăr, ori nu e adevăr, ori modul în care ai abordat problema e greşit. Adevărul rupt de context, adevărul chior şi gol-goluţ, dacă face chiar şi o singură victimă - indiferent că victima aia eşti tu şi ai impresia că poţi să-ţi asumi acea automutilare - după părerea mea, nu prea valorează. De ce? Pentru că avem un model de adevăr la care ne putem raporta şi cu care putem compara adevărul nostru şi pentru că adevărul creştin, aşa cum ni-l indică Hristos, descătuşează, înduioşează, mângâie, împlineşte, bucură, alină durerea. Şi poate n-ar strica să ne întrebăm mereu: seamănă adevărul nostru cu cel indicat de Hristos? Dacă nu seamănă, oare n-am greşit pe undeva?

Cu puţin timp în urmă, mă aflam la masă cu un domn în vârstă, care îmi povestea încântat despre o carte care i-a schimbat viaţa. Era vorba despre o carte care descria un mod de viaţă sănătos, obţinut pe baza unor reţete vegetariene. M-am gândit aşa: poate că înainte să faci afirmaţia că acea carte ţi-a schimbat viaţa, ar fi corect să spui ce fel de viaţă ai avut înainte să ţi-o schimbe, pentru că, eu ştiu, dacă viaţa ta nu valorează mai nimic, ţi-o poate schimba orice, chiar şi o carte de joc. Cartea care schimbă vieţi trebuie judecată totdeauna după calitatea pe care o au vieţile acelor oameni, înainte să fie schimbate.

Printre altele, domnul în cauză, ajuns la o vârstă înaintată, susţinea că a atins acest număr de ani ducând o viaţă sănătoasă, bazată pe un anumit regim vegetarian. N-am nimic cu vegetarienii, nu-s nici pro şi nici contra acestui stil de viaţă, numai că domnul respectiv n-a reuşit să-mi explice la ce îi foloseşte, per ansamblu, să trăiască atât de mult. Să trăim mult ca să ce? Greu de dat un răspuns cu aplicabilitate practică, la nivel general. Iar eu nu spun că-i rău să trăieşti mult, cred doar că nu trebuie uitată calitatea vieţii pe care o trăieşti - e un parametru important de care e bine să ţinem cont.

Şi aici nu-i vorba doar de cărţi care „schimbă vieţi”. Ghizi de toate tipurile, religii multicolore, ritualuri peste ritualuri, peisaje care promit linişte eternă, filme care descriu în imagini sugestive şi convingătoare ce se-ntâmplă prin capul nostru când gândim, când simţim, când iubim, care ne arată cu o exactitate uimitoare, cât de meseriaş suntem concepuţi, mai rău ne ameţesc decât să ne limpezească. Aţi ghicit, mă refer aici la confuzia adusă în discuţie încă de la primul post. E vorba despre adevărul obţinut cu orice preţ, inclusiv prin automutilare, autoviol şi alte lucruri de acest gen. Mantre, tantre, yantre, conferinţe despre nimic, ghizi, gurulişti, materialişti, oameni de ştiinţă, oameni de neştiinţă, actori, spectacole, doctrine, popi, ce e bine, ce nu e bine, economie, bani, cărţi, înţelepţi, discipoli, reguli.... alooooo, dar noi când să mai trăim şi cum, printre toate astea? Ce e cu toate mizeriile care ne tot pică în cap şi în gură, din toate părţile?

Nu susţin aici că soluţia salvatoare ar fi ca omul să se lase în cădere liberă şi să manifeste toate lucrurile care nu-i fac deloc cinste. Susţin că adevărul, mai ales cel pe care ni-l oferă religia, trebuie să conducă la libertate interioară, la spaţiu de manifestare, la coerenţă, la împăcare şi la multă inteligenţă. Dacă adevărul care vă preocupă, nu vă oferă toate astea, aruncaţi-l la gunoi fără nicio remuşcare - o fi bun pentru alţii, dar nu-i neapărat bun şi pentru voi.

Pe cuvânt, cred într-o lume a personalităţilor, nu într-o supă cosmică în care fiinţe depersonalizate înoată „fericite”. Cred în oameni care vor şi pot să mă înveţe lucruri la care niciodată nu m-am gândit. Cred în oameni cu care pot să schimb idei şi cu care pot construi lucruri durabile. Cred în fiinţe umane care împart libertatea lor interioară cu ceilalţi. Eu am indicat totdeauna către flexibilitate, nu către ritualuri şi doctrine şi am credinţa că oamenii vor renunţa să-i mai imite pe cei pe care îi respectă. Cred că vor avea curajul să fie ei înşişi şi pot să fac pariu cu voi că dacă Dumnezeu şi-ar fi pus în cap să facă mai mulţi Iisuşi, mai mulţi Buddha, mai mulţi Edisoni sau mai mulţi Michael Jackson-i, cu siguranţă n-ar fi putut să-l oprească nimeni. Faptul că suntem cu toţii atât de diferiţi, trebuie să ne dea de gândit. Mie, acest lucru nu-mi pare un blestem, mi se pare o oportunitate.

Despre învățătorul leneș

Om_de_jad: Gândirea practică e bună şi trebuie aplicată peste tot, iar când vorbim despre calea spirituală nu trebuie să facem rabat de la regula asta. Dacă se doreste obţinerea unui rezultat concret, palpabil, trebuie avut grijă la doi parametri: pe cine urmezi şi să-l urmezi pe bune, nu cu jumătate de măsură.

Înţelepciunea populară spune că dacă vrei să cunoşti un om, caută să-l cunoşti după fapte, nu după vorbe. Vrei să vezi cât e omul de serios? Mergi la el acasă, vezi gospodaria, vezi dacă nevasta e fericită, dacă copiii sunt spălaţi, bine hrăniţi, ascultători. Vezi animalele din curte, dacă au apă şi mâncare, vezi dacă omul are lemne de foc pentru iarnă şi magazie în care să le ţină. Cade casa pe el, copiii sunt nespălaţi, femeia murdară şi speriată, animalele pline de bube? Fugi cât te ţin picioarele de acel om!

Dacă cele de mai sus sunt cum se cuvine, tot nu-i bine să te pripesti, fiindcă nu tot omul gospodar e şi drept la minte. Uneori, omul e gospodar pentru că aşa a fost învăţat de acasă, alteori e dornic de bogăţie şi se ocupă de ale sale doar pentru că iubeşte banul şi averea pe care o are. Un astfel de om trebuie evitat dacă mergi pe cale, fiindcă de la el, în afară de obţinerea de avere, nu ai ce învăţa. Poţi să stai puţin pe lângă el până deprinzi meştesugul dobândirii banilor, însă nu mai mult de-atât.

Omul pe care îl urmezi trebuie să fie harnic, serios, răbdător, să aibă drag de cele de pe lângă el. Pentru că poate fi serios, poate fi răbdător, dar împietrit la suflet. Sunt unii care-s harnici, sunt serioşi, răbdători, dar n-au drag de cele care le sunt în grijă. Omul face treburile bine, averea-i sporeşte, dar nu face nimic cu drag. Nu-l urma pe acest om, pentru că aşa cum sufletul cald poate încălzi alt suflet, tot aşa, un suflet împietrit, poate împietri alt suflet.

Şi inversa e valabilă: dacă are un suflet cald, e prietenos şi face lucrurile cu drag, dar din mâna lui ies numai lucruri strâmbe, nefolositoare sau care-i chinuie pe alţii, nu-l urma.

Toate cele de mai sus vă sunt cunoscute de la părinţi, de la bunici şi „din popor”. Vă rog să vă gândiţi, poate ar trebui să treceţi prin aceste filtre simple şi la îndemână, pe toţi cei care vor să vă înveţe ceva. Nu vă lăsaţi impresionaţi de aparenţe, lenea e dată dracu’ şi majoritatea „învăţătorilor” şi „înţeleptilor” sunt niște javre ordinare care n-au muncit nici măcar două ore în viaţa lor, trăiesc vânzând vise altora, luându-le banii şi distrugându-le sănătatea.

Omul sfinţeşte locul sau îl spurcă, după cum îi e sufletul. L-ai văzut că e leneș, că aşteaptă să-i dea alţii de mâncare, că nu e preocupat de cei pe care îi are în grijă? Fugi de el cât te ţin picioarele, omul ăla e o belea pe capul tău. Mai ales că la început de drum eşti naiv, crezi pe toată lumea şi te iei după aparenţe. Găseşte un om care chiar dacă nu e cel mai deştept din lume, are frumuseţe interioară şi emană dreptate. E simplu să-l dibuieşti: dacă atunci când stai lângă el simţi nevoia instinctivă să-ţi îndrepţi cocoaşa, cu siguranţă ai ce învăţa de la el. Dacă cel pe care vrei să-l urmezi, sporeşte cu drag tot ce e în grija lui şi ştie să zâmbească din când în când, să-l urmezi.

Iar dacă ai decis să-l urmezi, nu te suci de azi pe mâine, învaţă de la el să fii harnic, bun, drept, să ai grijă de cele care-ţi revin şi să zâmbești din când în când. Acestea sunt calităti pe care toţi le cunoaştem şi le apreciem şi să ştiţi că fără ele nu se poate merge pe cale.

Veniți în întâmpinarea lucrurilor, nu lăsați întâmplarea să le conducă spre voi

Om_de_jad: To do or not to do, aceasta-i întrebarea, sau „discurs despre ciorbă”. Azi mă simt ceva mai glumeţ şi-mi propun să lămurim cum e aia cu „nu trebuie să faci nimic dacă vrei să evoluezi în plan spiritual” şi aia cu „trebuie doar să laşi lucrurile să ţi se întâmple”. Cine ştie, poate mâine o să mă simt la fel de glumeţ şi o să atingem şi subiectul ăla belicos, legat de detaşare.

Oamenii din grupul jocului realităţii, probabil se vor uita cruciş la cele două aşa-zise dileme de mai sus, pentru că eu n-am folosit niciodată acest limbaj de lemn şi n-am tâmpit lumea. Deci, dragii mei, în caz că sunteţi membri ai jocului realităţii şi chestiile de mai sus vă sunt străine, vă explic imediat despre ce este vorba şi ce impact au treburile astea asupra oamenilor.

Sunt unii ghizi (gurulişti) care susţin că evolutia spirituală a omului se împiedică fix în verbul „a face”. Leneşi mari şi putori cu diplomă, acesti gurulişti vă spun că nu trebuie să faceţi nimic, chiar în timp ce halesc cu poftă din ciorba pe care le-aţi adus-o în dar. şi vă şi demonstrează că au dreptate, îşi dau ochii peste cap şi vă spun cu înţelepciune: uite, eu nu fac nimic şi ciorba asta a venit singură la mine!

Tot ei mai susţin că lucrurile nu trebuie făcute şi că omul trebuie să se abţină să facă. Trebuie să stea cu mâinile-n sân să-i dea nu-ştiu-ce existenţa cu E mare. Ţineţi minte discuţia de ieri? Rememoraţi ce v-am spus şi priviţi-vă gurulistul! Mănâncă ciorbă de la el sau de la voi? A muncit pentru ciorba pe care o mănâncă sau a cerşit-o? Nu cumva, cel care nu munceşte şi cerşeşte se numește altfel şi nu ghid?

Oameni buni, lucrurile, dacă le laşi să ţi se întâmple, cel mai probabil te încurci în ele şi la un moment dat îţi pică în cap. Pentru că „a se întâmpla” ţine de „întâmplare”, iar noi, jucătorii, ştim că întâmplările sunt provocate de forţe mecanice şi mai ştim că forţele mecanice nu aduc niciodată ceva bun. Aşa că aşteptând „să-ţi vină toate cele trebuincioase, într-o stare de deschidere”, e o expresie pompoasă şi deopotrivă păguboasă, care vă va conduce într-un final către expunerea la tot felul de lucruri neplăcute, cam toate generate de forţe mecanice. Ca să descriu puţin altfel situaţia, e ca şi când, aflat pe serpentine, ai scoate masina din viteză, ai închide ochii, şi fiind într-o stare „de deschidere”, aştepţi să vezi ce fel de lucruri bune o să ţi se întâmple.

Guruliştii leneşi, putorile de profesie, atunci când nu fac, fac alţii pentru ei. Și toate astea, doar ca să poată nea' guru să stea cu cracii împletiţi şi să mediteze în linişte la vidul din capul lui.

Când nu faci, fac alţii pentru tine, iar cei care depind de tine suferă din cauză că tu nu faci. Ani de zile mi-a scris o haimana spirituală, un bărbat leneş, care la 34 de ani încă stă în apartamentul lăsat de mă-sa şi cu ta-su, nefăcând nimic toată ziua, aşteptând să-i aducă mă-sa ciorba caldă şi să-i plătească ta-su întreţinerea. Dar în capul lui nu e leneş, nuuu, el face niște realizări spirituale. Și nu vede multe, de pildă nu vede că a dus la nebunie o femeie care l-a iubit, pe care a lăsat-o gravidă şi-apoi s-a căcat pe el de frică şi a părăsit-o. În capul lui se consideră o mare sculă spirituală şi mai are niţeluş şi se face guru pe sistemul de mai sus. Și când s-o face guru, ghici ce, vă aşteaptă cu ciorba caldă (s-o înlocuiţi pe mă-sa) şi cu ceva bănuţi (să-l înlocuiţi pe ta-su) să plătească la regia de termoficare, aia care-i încălzeşte guru.

Obţinerea identităţii individuale. Identitatea de grup versus identitate individuală

Om_de_jad: Îi spuneam unui prieten, cu ceva timp în urmă, că obţinerea identităţii, a individualităţii şi deci a accesului la propriul sine, se face şi ea în pasi, nu se face într-o singură zi şi nu se face prin participarea la o anumită conferinţă, prin adeziunea la un grup spiritual sau lucruri de acest gen. Dar dincolo de ceea ce am mai povestit pe jocul realităţii, unde am vorbit despre a cincea funcţie şi cum poate avea omul acces la sine prin activarea acesteia, există şi un aspect social-istoric al problemei, deloc de neglijat şi despre care vreau să spun acum.

Într-un post anterior vorbeam despre faptul că oamenii nu sunt dezvoltaţi la fel şi că din păcate, societatea ne cam învaţă, pe de o parte, să ne abţinem „să judecăm” comportamentul altora şi pe de altă parte, să selectăm oamenii compatibili cu noi, ca să nu-i rănim pe ceilalti şi pe noi inşine - însă nu ni se spune prea clar cum să facem asta. Gândirea funcţionează pe bază de analiză, sinteză, conceptualizare şi ierarhii, ori dacă dintr-un aşa-zis spirit creştin, înţeles pe invers, nu suntem lăsaţi să analizăm comportamentul semenilor, să ne comparăm identitatea cu identitatea celorlalţi, o să fie greu spre imposibil să ne asociem cu cine trebuie. Evident că aici nu este vorba despre ranchiună şi despre ură, nu despre astfel de comparaţii vorbesc. Un exemplu pozitiv ar fi să te compari cu Hristos, pentru a constata ce lucruri sunt de aşezat şi de îndreptat prin tine.

Dar să revenim la ce spuneam despre identitate. Identitatea individuală (probabil este vorba despre un pleonasm, dar nu-mi pasă, vreau să exprim ceea ce doresc, de fapt) nu este posibilă fără ca în prealabil să existe o identitate de grupuri înscrise într-un arbore social. Iar identitatea personală, într-un astfel de arbore social, este foarte greu de găsit, fiindcă poziţionarea noastră, ca individ, se situează cumva suspendată între grupuri generale şi grupuri secundare, dar nu este un derivat al grupurilor, aşa cum ar putea să ni se pară la prima vedere.

Să explic mai pe larg ce vreau să spun cu treaba asta. Avem, pe de o parte, un grup social mare, care în cazul nostru ar putea fi identitatea naţională. Să zicem că suntem români, ne place românismul, ne simţim parte din acest grup social mare. Apoi, avem grupul social mic din care iarăşi simţim că facem parte, respectiv familie, comunitate religioasă ş.a.m.d. Ei bine, toată lumea se aşteaptă ca identitatea individuală să fie ori un rezultat al grupului general, ori un rezultat al grupului secundar şi-apoi freacă în neştire apartenenţa la aceste grupuri, în speranţa dobândirii accesului la propriul sine. N-o să rezulte nimic din asta, e o capcană care trebuie evitată. Am explicat pe jocul realităţii de ce, n-am s-o fac din nou.

Şi din cauza asta, acum, apare următoarea situaţie: unii oameni, ceva mai inteligenţi dar nu foarte inteligenţi, observând capcana amintită, în disperare de cauză, aleg să nege grupurile principale şi grupurile secundare din care fac parte, rămânând într-un final în fundul gol. Pentru că cele două identităţi nu vor rezulta niciodată într-o identitate individuală, indiferent că aceste identităţi (apartenenţe la grup) sunt asimilate cu forţa sau șterse de pe faţa pământului cu orice preţ.

Avem, aşadar, două mari curente: cel care militează pentru dobândirea sinelui prin apartenenţa la grupuri sociale mari sau mici, deci prin apartenenţa la rasă, religie, naţionalitate, cu tot ce înseamnă asta, deci istorie, cultură, tradiţie, familie, specific zonal. Celălalt curent, militează pentru dobândirea sinelui prin lipsa apartenenţei la orice fel de grup social. Bine, mă refer aici la indivizii cu pedigree care fac asta, nu la indivizii grosolani care aruncă dejecţii în tot ce înseamnă identitate de grup. Aceşti vagabonzi, adepti ai sintagmei "nu-mi pasă de unde vin, nu-mi pasă unde mă duc, nu-mi pasă cine sunt şi cu ce mă ocup, atâta timp cat am ce mânca, am unde dormi şi am o preocupare" nu intră în discuţie. Sunt şi indivizi spălaţi, coerenţi şi nu neapărat rău intentionaţi, care în dorinţa de a obţine accesul la sinele individual, lovesc cu dibăcie în erorile reale de sistem ale grupurilor sociale mici sau mari. Ei speculează şi scot cu dibăcie în evidenţă orice defect de sistem al grupurilor sociale. Ca o paranteză, un astfel de om a fost şi Henri Durville, pe care l-a citat dom' Florin pe pagina lui, şi care avea "abilitatea" deosebită de a lovi în grupuri sociale mici şi mari, culmea, susţinând în acelaşi timp valorile acestora. Nu pot să nu zâmbesc atunci când citesc astfel de lucruri şi mai ales când văd că încă sunt oameni care cred că accesul la sine se poate face prin violarea propriilor valori. Și iată că ajung cu discuţia unde voiam, de fapt, adică la valorile proprii.

Mi s-a întâmplat, de mai multe ori, în trecut, să ajung la discuţii intime cu persoana iubită cu care eram impreună. Întrebam ce dorinţe intime şi ce fantezii are, nu din voyeurism, ci din pornirea firească de a satisface o parte din dorinţele persoanei iubite - pentru că, nu-i aşa, cu asta se ocupă, sau se presupune că ar trebui să se ocupe, doi oameni care susţin că se iubesc. Răspunsul, de foarte multe ori (de prea multe ori, de fapt), era „păi nu ştiu, mie nu ştiu ce imi place, îmi place ceea ce-ţi face ţie plăcere”. Nu jignesc, nu acuz, de fapt pe mine m-a întristat foarte tare răspunsul ăsta, fiindcă intuiam că în omul respectiv exista un gol imens, un spaţiu, şi că orice insistenţă pe tema asta mai tare îl rănea.

Şi totuși, acel om are şi el nişte dorinte, care chiar dacă nu sunt dorinţele lui (dorinţe individuale), sunt dorinţele grupului social din care face parte. În cazul în care individualitatea respectivului este dată de grupul mare, dorinţele lui vor fi, să zicem, aşa, ca să sintetizăm, dorințele unui român sau ale unui creştin. În cazul în care raportarea se face la grup mic, avem o varietate de răspunsuri: poate fi vorba despre grupul de prieteni din care face parte, deci o să-i placă „ce le place şi băieţilor/fetelor, ce e la modă”, poate fi vorba despre familia lui şi atunci o să-i placă „ceea ce a fost învăţat de acasă, ceea ce le place şi părinţilor lui” s.a.m.d.

Observaţia mea personală este că, deşi nicio abordare dintre cele descrise mai sus n-o să conducă individul la obţinerea unui sine, e de preferat optarea pentru apartenenţa la un grup social, fie el mic sau mare, cu condiţia ca acel grup să aibă rădăcini sănătoase şi o morală bazaţă pe principii autentice. Este de preferat „să fii” un „simplu creştin ortodox”, un catolic practicant ori un buddhist autentic, decât să fii nimic, pentru că identitatea individuală, deşi nu e un derivat al apartenentei la grupuri sociale, nu poate fi obţinută într-o apartenenţă la nimic decât în situaţii de excepţie. Ar fi greşit să spun că nu se poate, pentru că avem şi exemple. S-a mai putut, însă atât de rar, că nici măcar nu merită să ne batem capul cu asta.

Religiile de tip vechi. Hristos şi noua religie

Om_de_jad: În discuţia pe care am avut-o toamna trecută, despre accesul la lumea suprasensibilă, am explicat la un moment dat de ce religiile pe stil vechi (inclusiv religiile orientale) nu prea mai ajută omul din zilele noastre. Pe lângă condiţiile de mediu, despre care am spus că sunt cu totul diferite faţă de cum erau înainte, tot atunci am mai spus că dacă în trecutul îndepărtat, evoluţia spirituală - cu ghilimelele de rigoare - se făcea prin revenire (revenirea la sursă, reintegrarea în Absolut), după răstignirea lui Hristos acelaşi lucru trebuie să se obţină, de data aceasta nu prin revenire, ci prin devenire. Despre acest lucru vreau să vă scriu acum şi cu ocazia asta să dezvolt puţin şi paragraful al treilea din postul anterior.

Vă vorbeam despre ceva pe care eu l-am numit „identitate individuală”. După cum ştiţi, religiile orientale, inclusiv yoga, care este o disciplină, nu o religie, indică spre nirvana sau eliberare ca fiind o stare supremă de contopire cu existenţa. Această contopire în „absolut”, în „tot”, definită conform concepţiei vedantice ca fiind „sat-chit-ananda” (pură existenţă, pură conştiinţă, pură beatitudine) sau cunoaşterea non-sinelui sau a lui anatman (după buddhişti), se obţine printr-o separare, printr-o debarasare de ego. Găsim aceste indicaţii in Baghavad Gita, în Upanishade, în tantrele vechi (Vijnana Bhairava) şi în cultele religioase persane şi iraniene. Aşadar, duşmanul numărul unu al brahmanului, al orientalului şi al yoginului ar fi acest sine „trecător”, „înlănţuit”, supus naşterii şi morţii, supus timpului şi deci un factor generator de suferinţă. Eliberarea va presupune debarasarea de sine sau abandonarea acestui sine iar fericirea - conform acestor curente religioase - ar veni ca o consecinţă a acestei debarasări.

Eu nu contest valorile acestor curente religioase, eu susţin (şi am motive întemeiate să fac asta) că lucruri care erau valabile în trecut nu mai pot fi aplicate în zilele noastre. Discuţia este amplă şi nu e locul să o purtăm aici. Pe scurt, lucrurile stau în felul următor: omul asimilează şi se dezvoltă din hrană, aer şi impresii (informaţii parvenite dinspre mediul ambiant spre miezul interior al fiinţei şi invers, adică dinspre interior spre mediul ambiant). Ori, toate acestea s-au schimbat foarte mult în ultimii zece mii de ani. Şi componenţa subtilă a aerului este diferită şi hrana este diferită, ca să nu mai vorbesc despre impresii, care ajung la noi în cu totul alt mod, din cauza formării, între timp, a gândirii logice şi a dezvoltării complete a memoriei.

Religia veche face trimitere către „lepădarea” de sinele cu s mic, pentru dobândirea sinelui cu S mare. Cel care renunţă la sinele lui mic, la ego, dobândeşte un sine cu S mare, printr-o unire cu Totul, cu Absolutul, cu Atman.

Până la venirea lui Hristos, singurul mod în care omul putea să-şi găsească pacea, era revenirea la forma iniţială, revenirea la nemanifestat, la pralaya. Acest lucru, care într-un trecut foarte îndepărtat era posibil destul de uşor, devine din ce în ce mai greu de obţinut în perioada vedantică, ceva mai greu de obţinut în perioada lui Mahavira şi Zarathustra, şi mai greu de obtinut în perioada buddhistă (vezi viaţa lui Gautama Buddha şi zbaterile lui întru cunoaştere) şi aproape imposibil de obţinut, dacă nu chiar imposibil, în zilele noastre. Ultimele urme ale acestor religii apuse sunt iluminaţii contemporani, precum Ramana Maharshi, Krishnamurti sau Ramakrishna, iar ultimul-ultimul din lista asta ar fi Eckhart Tolle. Probabil că după el vor mai fi unul, doi, care vor reprezenta excepţia de la regulă şi care vor mai fi născuţi după „Vechea Lege”. Ceilalţi oameni, care încearcă să obţină iluminarea sau nirvana prin debarasarea de ego, doar pierd timp preţios. Și am explicat de ce.

Oamenii se află într-o eroare de abordare. Vorbesc despre dobândirea unui sine cu S mare, fără o cunoaştere a maşinii umane contemporane. Se fac gafe după gafe şi se încearcă fără succes, evitarea anumitor paşi necesari creşterii şi dezvoltării fiinţei umane.

Hristos îl convinge pe Ioan să-l boteze: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3:13-17). Este o indicaţie către primul pas care trebuie făcut, o indicaţie către obţinerea identităţii prin intermediul grupului mic. Hristos, deşi fiul lui Dumnezeu, a preferat să facă „aşa cum făceau ceilalţi”, ca să „împlinească toată dreptatea”.

„Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.” (Matei 5, 14-19). Aceasta este al doilea pas care trebuie făcut, respectiv dobândirea identităţii de grup mare.

Niciuna dintre aceste identităţi, nici cea de grup mic, nici cea de grup mare, nu vă va oferi identitatea individuală, pentru că la intersecţia celor două (la intersecţia grupului mare cu grupul mic) se află personalitatea umană, nu identitatea individuală. Identitatea individuală este dată de manifestarea celei de-a cincea funcţii şi este diferită de sinele cu S mare, pe care noi, jucătorii, îl mai denumim şi „identitate martor”.

Identitatea individuală este vitală pentru că face posibilă iubirea intre semeni. Indiferent cât de ciudat sună, dar numai o individualitate poate iubi o altă individualitate, altfel nu se poate. Iubirea dintre o individualitate şi o nulitate este imposibilă, iar iubirea dintre un individ şi un om a cărei identitate individuală este dată de identitatea de grup nu se poate manifesta.

Aşadar, obţinerea identităţii de grup mare este primul pas (identitatea de neam şi ţară, identitatea obţinută prin tradiţie, prin istorie şi prin cultura poporului din care te tragi). Al doilea pas este obţinerea identităţii de grup mic [identitatea locală/zonală dobândită prin moştenire genetică de la părinţi, prin identificare cu neamul din care provii, legătura afectivă cu cei vii (părinţii) şi cu cei morţi (buncii şi străbunicii) şi cu locul unde te-ai născut şi ai copilărit]. Pasul numărul trei este obţinerea identităţii individuale prin activarea celei de-a cincea funcţii şi abia la final putem vorbi despre dobândirea identităţii martor sau a sinelui cu S mare.

Raportarea la ceilalţi pe întreg, nu pe părţi

Om_de_jad: Se vehiculează de ceva timp ideea conform căreia oamenii ar trebui să-şi aprecieze semenii doar pe părţi şi nu pe ansamblu. Ni se mai sugerează, de asemenea, că regula asta se aplică doar când vine vorba despre calităţi, nu şi când vine vorba despre defecte. Vreau să vă arăt ce capcană conţine treaba asta şi cum se crează, în mintea omului, în timp, un întreg mecanism bazat pe o judecată greşită. Rezultatul final nu este doar confuzie ci si generarea de fapte şi situaţii greşite. Noi, jucătorii, ştim că anumite acţiuni ale noastre, mai ales cele făcute într-o stare de confuzie, sunt mecanice şi deci trag după ele alte acţiuni mecanice, în cascadă.

Vechea rânduială spunea că omul sfinteşte locul si chiar dacă nu spunea direct că omul poate şi să spurce locul, se deducea din context. Vechea rânduială ne învăţa că omul rău nu poate face fapte bune şi că omul strâmb nu poate face lucruri drepte. De câteva zeci de ani, pentru că e un fenomen recent, se insistă asupra faptului că omul rău, chiar dacă este rău, face în timpul liber şi fapte bune (deci nu-i chiar atat de rău precum pare) şi că strâmbul poate face la sfârşit de săptămană şi lucruri drepte (şi că prin asta nu mai e chiar atât de strâmb).

În trecut, n-ai fi putut susţine că un criminal sau un violator e musai să fie apreciat pentru că pictează frumos sau pentru că scrie poezii, fără să iei cel puţin bătaie. Dar din păcate, tot vechea rânduială susţinea că „aşchia nu sare departe de trunchi” ‒ chestie care nu se aplică mereu. După zicala cu aşchia si trunchiul, fiul prostului ar fi fost totdeauna un prost, fiul celui neserios ar fi fost condamnat „genetic” să fie tot un om neserios. Uneori, acest lucru nu este valabil şi de aceea avem exemple de fii de proşti care ajung oameni deştepţi si exemple de fii de oameni deştepţi, care se comportă toată viaţa ca niste proşti.

Pe baza acestor erori prezente în înţelepciunea (evident, relativă), a vechii rânduieli, suprapuse peste o doctrină creştină înţeleasă prost, s-a ajuns la ceea ce vedem azi ‒ oamenii pot aprecia un hoţ care cântă la pian, sau un criminal care face acte de caritate, fără să bage de seamă că făcând asta, încalcă cel puţin nişte legi ale bunului simţ. Situaţia, de fapt, este mult mai complicată decât pare, fiindcă în timp, lipsa aceasta de „bun simţ”, crează un mecanism care conduce omul spre denaturarea propriilor concepţii legate de dreptate. La final, discernământul individului este afectat.

Pentru ca toată trebuşoara asta să fie posibilă, a fost redirecţionată energia provenită din furia justificată a oamenilor, manifestată în legatură cu anumite nedreptăţi din vechea rânduială, rezultatul fiind acceptarea unor lucruri care sunt în mod grosolan împotriva firii. Multe, care în trecut erau imposibile pentru că erau în mod evident împotriva firii, azi devin posibile şi prin asta adăugăm incă o piesă la confuzia deja existentă.

Omul din trecut ar fi spus că e irelevant cât de frumos pictează un criminal sau un violator, dar ar fi spus, de asemenea, că dacă te-ai născut sărac, trebuie să mori sărac. Omul din zilele noastre, spune că toti oamenii sunt sau ar trebui să fie egali în drepturi ‒ ceea ce este corect ‒ dar mai spune că moralitatea n-are forţă proprie şi că e opţională şi că, de exemplu, se poate considera ceva normal să păcăleşti ziua bătrânii la telefon, uzând de inteligenţa de care dispui, pentru a-i îndemna să facă credite pe care nu le mai pot plăti, iar seara să faci voluntariat într-un azil de batrani. Cu alte cuvinte, să te bagi seara ajutor la cei pe care i-ai chinuit cu bună ştiinţă toată ziua.

Societatea ne îndeamnă să ţinem cont de faptul că un criminal pictează sau cântă frumos la pian. Greu de spus cât de relevante sunt toate astea, însă dacă aplicăm regula invers (şi poate n-ar fi rău s-o facem), n-ar fi deloc greşit să consideram că un pictor, un muzician, un conducător, n-au prea multă valoare, dacă moralitatea lor e îndoielnică.

Controlul oamenilor pe baza stabilirii normelor de comportament sexual

Om_de_jad: Aproape toate instituţiile religioase au un set de reguli referitoare la comportamentul sexual al oamenilor, iar acest lucru probabil că ar trebui să vă pună pe gânduri. Oare de ce sunt clericii atât de interesaţi de comportamentul sexual al enoriaşilor? Ce anume îi îndeamnă pe aceştia să stabilească reguli stricte referitoare la modul în care fac oamenii sex şi, într-un final, ce legătură are treaba asta cu religia? Ajungem la un subiect destul de complex şi vă propun să purtăm o discuţie pe tema asta.

După cum puteţi observa, oamenii stau cuminţi să-i controleze la ouţe cine vrea, că dacă nu-i controleaza popii şi acoliţii lor, îi controlează mass-media prin afişe, reclame deocheate şi filme „pentru adulţi”. Aproape toţi oamenii sunt victimele unui control sexual strict venit dintr-o parte sau alta. Şi să nu vă închipuiţi că adepţii libertinajului şi al desfrâului sunt scutiţi de aceste reguli. Per ansamblu, între un om care îşi reprimă sexualitatea şi unul care şi-o exprimă cu vehemenţă, nu-i mare diferenţă.

Şi totuşi, pentru ce motive există atâtea reguli? Să-ţi închipui că pe clericii religioşi îi interesează în mod deosebit ce fac oamenii în dormitor, ori că au ca unic scop să-i facă pe toţi să strige „Aliluia!” când au orgasm, e copilăros, altele sunt motivele pentru care cluburile religioase (instituţiile bisericeşti) au reguli dinainte stabilite, care ne spun cine cu cine are voie, când are voie, cum are voie sau cât are voie să facă sex. Trebuie să facem puţină lumină în direcţia asta - deocamdată vom discuta despre două motive principale, urmând ca pe parcursul discuţiilor să detaliem.

Toţi oamenii intuiesc faptul că sexul este „o poartă” prin care sufletele vin „de dincolo” însă iau în calcul destul de rar ideea că poarta respectiva poate fi folosită din ambele direcţii. Aşa cum se poate veni „de dincolo spre aici” la fel se poate pătrunde şi „de aici, în lumea de dincolo”, dacă ştii cum. Iar în clipa în care vei învăţa şmecheria, absolut nimeni nu te mai poate convinge de faptul că lumea în care trăim este formată doar din materie. Nimeni nu va mai putea atunci să pună stăpânire pe tine şi pe mintea ta, sau să te oblige să participi la ritualuri cărora nu le vezi rostul. Clericii ştiu că sexul este o poartă şi insistă asupra faptului că poarta poate fi folosită doar într-o singură direcţie, aceea care are ca rezultat naşterea de copii. Tantra este singura ştiinţă spirituală care afirmă că poarta sexului are două moduri de acces şi că aşa cum se poate veni „de dincolo spre aici, spre planul fizic” la fel se poate trece prin ea în sens invers, adică „de aici spre lumea de dincolo”. Din acest motiv, oamenii aşa-zis religioși au inventat un milion de reguli, care mai de care mai tâmpite, pentru a ţine omul pe loc şi pentru a-l face să se simtă ba păcătos, ba murdar, ba inutil.

Al doilea motiv pentru care cluburile religioase (bisericile) stabilesc reguli stricte legate de comportamentul sexual este următorul: inteligenţa şi senzualitatea au un element comun extrem de important. Acesta este un lucru greu de înteles, în lipsa unei cunoaşteri spirituale adecvate, tot ce pot să vă spun aici e că deşi am văzut oameni inteligenţi care nu-s neapărat foarte senzuali, n-am văzut niciodată un prost care să fie senzual. În cel mai fericit caz, prostul poate fi pasional însă nu şi senzual.

Despre igiena emotională, ca element esenţial în dezvoltarea identităţii personale

Om_de_jad: Mulţi oameni sunt preocupaţi de starea lor de sănătate. Cred că este un lucru important şi de bun simţ să fii atent şi responsabil cu corpul tău, să-l foloseşti cu înţelepciune şi să nu-l forţezi mai mult decât este cazul. Am văzut, de asemenea, că mulţi işi studiază comportamentul şi selectează cu atenţie deosebită informaţiile pe care le preiau din diverse surse. Toate lucrurile astea arată că oamenii sunt din ce în ce mai conştienţi de faptul că e important nu doar să trăieşti mult, ci şi modul în care alegi să trăieşti.

În zilele noastre, latura emoţională este mai puţin luată în seamă şi în consecinţă, calitatea fenomenelor trăite la nivel emoţional, este mult diminuată comparativ cu ceea ce trăim la nivel fizic şi mental. Asta se întâmplă şi pentru că în acest moment, oamenii îşi construiesc viaţa emoţională, cumva, pe bâjbâite - în sensul că nu prea dispun de un plan coerent pentru o dezvoltare emoţională armonioasă.

Este firesc să ne îngrijoreze faptul că hrana pe care o consumăm nu este de cea mai bună calitate, să ne preocupe unde dormim sau ce gândim, dar tot aşa de corect şi de bun simţ este să ne îngrijoreze faptul că în plan emoţional nu suntem maturi, că nu iubim sau că nu ştim cum să iubim. Am văzut oameni care sunt îngrijoraţi că nu mănâncă ce trebuie, că dorm prea puţin şi că presa, televiziunea şi corporaţiile, prin reclamele şi campaniile lor agresive, le invadează psihicul dar n-am văzut niciun om îngrijorat de faptul că nu ştie să iubească, să dăruiască şi să primească la rândul lui, iubire. Nimeni nu spune: sunt îngrijorat de starea mea de sănătate emoţională - trebuie să fac urgent nişte schimbări, căci iată, nu iubesc pe nimeni, nu ştiu ce este duioşia, nu ştiu să primesc sau să ofer căldură sufletească. Dacă fizicul este important şi toţi ne punem de acord că trebuie să avem grijă de el, dacă psihicul nostru contează şi înţelegem că trebuie să-l protejăm, cred că ar trebui să fim preocupaţi şi de trăirile emoţionale.

Unii oameni, consideră ceva normal să accepte atingerile şi apropierea doar când au ei chef, iar când n-au chef (şi de obicei n-au) se simt invadaţi de prezenţa celuilalt. Brusc încep să vorbească despre spaţiu personal (care exclude persoana dragă) sau despre un fel de intimitate obţinută prin însingurare. Ciudată abordare. Să primeşti atingerea celui drag şi să atingi la rândul tău ar trebui să fie ceva obişnuit, un mod de viaţă, nu ceva care se face doar în zile de sărbătoare sau doar atunci când ai tu chef. Dacă pentru a simţi nevoia să fii atins de fiinţa dragă, ai nevoie de o dispoziţie anume, de nu ştiu câte zile de însingurare sau de nu ştiu ce alte tertipuri, cu siguranţă ai o problemă gravă de igienă emoţională. Iar igiena emoţională precară nu-i diferită de alt tip de igienă precară.

Fiecare aşteaptă ca celălalt să facă primul pas. Pentru că fiecare om a fost cel puţin odată în viaţă deschis şi vulnerabil, şi când a fost aşa şi-a luat-o crunt. Din cauza asta, fiecare stă închis în propria cochilie şi aşteaptă să facă celălalt primul pas, de teamă să nu sufere iar. Puţini îşi dau seama, însă, că a fi deschis şi vulnerabil nu este o opţiune. Dacă eşti deschis, e adevărat că poţi fi lovit şi că poţi suferi dar există şi varianta (cel puţin în teorie) să nu fii lovit şi să nu suferi. În schimb, dacă te închizi, vei suferi cu siguranţă.

***

Interlocutor: În cazul în care atingerile te fac să te simţi vulnerabil e clar că ai o „hibă” pe emoţional. Se tot vorbeşte că iubirea e vitală şi o ştim cu toţii dar se întâmplă că nu cunoaştem iubirea aşa cum este ea intradevăr aşa că-i dăm noi diferite forme pentru a nu ne pierde definitiv. Care o fi soluţia să percepi real acest elixir iubirea?

Om_de_jad: Apăi, s-or vorbi tot felul de lucruri, dar asta nu înseamnă că sunt şi adevărate. Iubirea nu este vitală, tot aşa cum aroma unui fruct nu este vitală - calităţile nutritive ale fructului sunt vitale, nu şi aroma acestuia. Iubirea este un lux. Ţi-l poţi permite sau nu. Să consideri că iubirea este un elixir, este o abordare greşită.

Iubirea este una dintre „aromele” vieţii, dar sunt şi altele. Rătăcirea de orice fel are la bază confuzia. Confuzia este dată de funcţionarea incorectă a discernământului, pe fondul slăbirii puterii personale, de o raportare greşită la realităţile vieţii şi de destinul individului.

Iubirea este o manifestare a centrului patru, dar până la centrul patru, îi avem pe primii trei. Predefinit, omul se naşte cu primii doi centri dinamizaţi suficient cât să se vadă nişte efecte în plan fizic. Centrul trei este parţial dinamizat, dar la un număr foarte mic de persoane, iar centrul patru este, de cele mai multe ori, simulat. Rugăciunea, meditaţia, discipline precum yoga sau tantra, pot dinamiza aceşti centri, însă repet, atâta timp cât adeptul bate câmpii, se alintă ca un copil de grădiniţă, e neserios şi leneş, nu se poate face nimic.

Orice disciplină spirituală începe prin stabilirea unor norme de conduită morală. Creştinismul începe prin respectarea celor zece porunci, yoga prin respectarea yama şi niyama, tantra prin respectarea principiului etern masculin pur (shiva) şi al principiului etern feminin pur (shakti). Tocmai pentru că nerespectând aceste norme de conduită morală şi acumulând energie pe centri „ca ăla prost” mai tare îţi faci belele.


Interlocutor: Foarte clar explicate căile ce duc spre regăsire iar disciplina este necesară în risipirea confuziei. Cum zici tu Jade se începe cu alegerea unei căi care să mă ajute să nu mai simulez centrul patru ci să-l trăiesc de-a dreptul. Dar cum se discerne între cele multe căi ? La drept vorbind am încercat câteva, m-au ajutat să văd mai clar dar nu să ating ceea ce doresc. Să fie vorba doar de drum şi nu de ţintă ?

Om_de_jad: Eu nu cred că simulezi funcţionarea centrului patru. Problema cu centrul patru nu este doar a ta, este a noastră, a oamenilor. Ţine de nivelul uman actual de dezvoltare. Probabil că ceea ce doreşti tu este greşit pe undeva, de-aia nici nu ai obţinut ceea ce ţi-ai dorit. Nu ştiu unde sau cum ai greşit, pentru că nu am detalii, dar dacă nu ai obţinut ceea ce cauţi, probabil cauţi ceva care ori e greşit, ori nu există deloc, ori cauţi greşit, ori ceea ce cauţi e cumva interzis. De regulă, din motivele astea ne iese pe dos.


Interlocutor: Se pare că nu ştiu chiar nimic, tot ceea ce spui e nou pentru mine. Adică există şi limite, poţi şti până la un punct şi atât sau sunt limite date de capactatea fiecăruia de înţelegere şi asimilare? Ceea ce caut eu este un fel de pace, mulţumire, împăcare cu tot şi toate dar nu în izolare ci în mijlocul oamenilor. Am simţit sentimentul acesta de câteva ori dar pentru scurt timp şi tare aş mai vrea să fie mereu cu mine.

Mulţumesc Jadu că ai răbdare cu mine dar eu chiar nu simt că vreau să lupt cu nimic şi cu nimeni. Sunt obosită să lupt pentru a câştiga sau pentru a recunoaşte vreo înfrângere. Chiar de pare o utopie eu cred că toti avem un loc in lume pe care nu e nevoie să-l câştigăm prin luptă. Se pare că visez nu-i aşa...

Om_de_jad: Ştim şi vedem până la un punct. E valabil pentru toţi oamenii. Valabil pentru ghizii spirituali, pentru clarvăzători, valabil pentru profeţi. Faptul că tu ai punctul tău, dincolo de care nu mai poţi să vezi, e ceva firesc - toţi avem punctul nostru dincolo de care nu mai vedem. Dar problema nu trebuie să fie că ai acel punct, problema e cum aprofundezi totuşi cunoaşterea, având acel punct. Jucătorul îşi conştientizează limitele, ştiind că doar cineva care se evaluează corect poate avea direcţie. Împăcarea cu tot şi toate este o chestie relativă şi utopică. Cu unele lucruri chiar nu trebuie să te împaci şi trebuie să lupţi, iar cu altele, care par hidoase la prima vedere, te poţi obişnui şi chiar le poţi accepta cu uşurinţă. Datoria noastră este să facem selecţie între ceea ce trebuie păstrat şi ceea ce trebuie înlăturat. De fapt, abia asta înseamnă să urmezi o cale spirituală, nu doar să urmezi un set de reguli.

Şi cu mine au răbdare foarte mulţi oameni. Pe unii dintre ei nu-i merit şi totuşi au răbdare cu mine. Dacă eşti obosită, ia cât mai curând o pauză, că n-o să cadă cerul pe tine. Cel mai bine lupţi atunci când eşti odihnit, dar din păcate nu prea ştim să avem grijă de noi şi să luăm câte o pauză atunci când simţim că nu mai putem duce. Unele lucruri se obţin prin luptă, altele se obţin prin aşteptarea momentului prielnic şi acţionare corespunzătoare. Nu există o reţetă de aplicat şi o formulă magică. Pentru jucător, calea spirituală în sine este cea care îl căleşte şi îl conduce către inteligenţă şi flexibilitate.

Regnuri, trepte de evoluţie şi apropierea dintre fiinţe

Om_de_jad: Astăzi vom face o serie de legături între libido şi starea omului religios, pe de o parte, şi trepte de evoluţie ale diferitelor regnuri (printre care şi cel uman), pe de altă parte. Pentru că discuţia oricum este una dificilă şi pentru că aceasta se dovedește a fi şi mai dificilă, pe măsură ce pătrundem în zona energetic-subtilă (suprasensibilă) a problemei, mă voi limita doar la o abordare simplă.

În general, noi legăm comportamentul sexual uman de regnul animal. E drept că sunt situaţii de excepţie, în care spunem că „facem dragoste şi nu sex”, lucrurile sunt cumva diferite, dar atunci când ne referim strict la sex legăm comportamentul de regnul animal. Evlavia, religiozitatea, pietatea, sau cum vreţi s-o denumiţi, presupune depăşirea stadiului de animal şi este corect să înţelegem lucrurile astfel. Numai că, în acest context, din dorinţa de a atinge curăţenia interioară şi pietatea putem omite sau putem sări anumiţi paşi fireşti de evoluţie. Despre acest lucru vreau să vă spun câteva cuvinte.

Nimeni nu se îndoieşte de faptul că e imposibil să ajungi la etajul patru al unei clădiri fără să treci întâi pe la etajele unu şi doi. Cu toate acestea, unii oameni îşi închipuie că pot depăşi sexualitatea fără ca mai întâi s-o cunoască. Omul are capacitatea de a-şi regla sau de a-şi deregla, la vointa, anumite mecanisme funcţionale. Autosugestia, convingerile personale sau personalitatea individului, pot afecta atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ componente umane de bază. Din acest motiv, este important să înţelegem că având convingeri nepotrivite, se poate ajunge la blocaje fiziologice, emoţionale şi chiar la un fel de „castrare” psihologică. Este de prisos să spun că nu este nici constructiv şi nici corect să confundăm evlavia şi pietatea reală, cu castrarea psihologică. Dacă sfinţenia ar merge mână în mână cu impotenţa sexuală cu siguranţă am avea mai multi sfinţi decât avem în momentul de faţă.

Nu poţi depăşi sexualitatea şi nu te poţi ridica din animalitate fără ca mai întâi să cunoşti sexualitatea şi animalitatea. Sună descurajant, însă orice fel de altă abordare este similară cu ascunderea gunoiului sub preş. Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, nu îndemn oamenii către desfrâu sau către exprimarea sexualităţii în forma ei brută. Sunt perfect de acord cu faptul că sexualitatea în formă brută trebuie depăşită, însă nu sunt deloc de acord cu ideea că prin evitarea sau prin condamnarea acesteia s-ar putea ajunge la pietate. Nu poţi rezolva o problemă până n-o cunoşti şi nu poţi cunoaşte până nu te implici.

Să observăm comportamenul sexual al diferitelor regnuri, pentru a înţelege mai bine situaţia noastră şi pentru a ne putea plasa mai bine în schema evoluţiei spirituale către evlavie, către pioşenie. Constatăm că în regnul animal actul sexual are la bază instinctul de reproducere. Este o afirmaţie simplistă, pentru că nici la animale nu se reduce totul la acest aspect dar nici nu este o afirmaţie prea departe de adevăr. Avem deci o componenta principală, respectiv descărcarea fiziologică, şi mai avem o componentă secundară, pe care o putem denumi „satisfacţie” sau „plăcere”. A doua componentă, în cazul animalelor, este mult diminuată în raport cu prima, în timp ce la oameni, raportul este cumva inversat, în sensul că primează dorinţa de obţinere a plăcerii, iar reproducerea capătă o nouă nuanţă şi poate deveni un act cu potenţial sacru. Cu alte cuvinte, omul are libertatea să conceapă copii din dragoste, din implinire, nu neapărat dintr-un mecanism fiziologic sau dintr-un impuls vital. Pentru regnul uman acesta este un câştig.

În cadrul diferitelor specii de animale ritualurile de împerechere sunt diferite şi nu doar la nivel de manifestare. Unele rase de animale simt plăcerea provenită din actul sexual mai intens şi pe un interval mai mare de timp, comparativ cu plăcerea sau satisfacţia resimţită de alte rase. Modelul se aplică şi la oameni: unii sunt capabili să extragă lucruri înălţătoare şi rafinate din actul sexual, în timp ce alţii se limitează doar la sexualitatea brută. Acest lucru trebuie nu doar să fie menţionat ci şi luat foarte în serios - corelat cu schema de compatibilităţi în cuplu, despre care am vorbit cu diferite ocazii, poate contribui la dezvoltarea unui comportament emoţional sănătos.

La animale apropierea fizică este condiţionată aproape în totalitate de actul reproducerii. Există doar anumite perioade specifice (de călduri) în care femelelor şi masculilor le este permisă apropierea, urmată de perioade în care nu doar că femelele şi masculii se ignoră reciproc, ba chiar devin, ocazional, adversari. La alte specii de animale sau la unele specii de insecte, actul sexual poate fi, în anumite situaţii, periculos - atât masculul cât şi femela se pot răni. Până şi finalitatea actului reproducerii devine incertă.

Să ne mutăm acum atenţia către regnul vegetal. La plante, apropierea propriu-zisă este mult diminuată, solul fiind folosit pe post de „pântec”. Plăcerea sau satisfacţia sunt aproape inexistente, fiecare plantă îşi produce propria sămânţă, pe care o depune în sol, nu într-o altă plantă. Apropierea dintre plante trebuie asigurată în acest caz de către natură, printr-o creatură aflată într-un regn superior, respectiv albina. Dar chiar şi aşa, sunt plante care nu sunt suficient de dezvoltate astfel încât să suporte până şi acest gen rudimentar de apropiere. Aceste plante se înmulţesc prin spori, iar apropierea se va face printr-un element al naturii: vântul. Mai jos ca grad de dezvoltare, tot în regnul vegetal, avem plantele care se înmulţesc prin stoloni, deci din ele însele, fără niciun fel de intermediar, fără apropiere, fără „plăcere”, fără „satisfacţie”, aşa cum întâlnim, într-o forma simplă, la animale.

În regnul mineral nu există nici măcăr reproducere, însă ochiul clarvăzătorului reuşeşte să surprindă, chiar şi în acest caz, ceva asemănător cu reproducerea şi cu obţinerea satisfacţiei. Acest lucru, în regnul mineral, se petrece în momentul dezintegrării formei, în momentul disipării sau al dispersării. Cu alte cuvinte, o rocă „simte” ceva asemănător cu reproducerea şi satisfacţia, evident, la un nivel de vibraţie aflat într-un plan inferior, în momentul în care se dezintegrează sub acţiunea unor forţe externe. În treacăt fie spus, există regnuri inferioare, aflate sub regnul mineral, însă discuţia lunecă într-o zonă mai puţin accesibilă şi nu este momentul să dezvolt acum.

Având în vedere cele de mai sus, puteţi aprecia corect şi după o scară de valori bine conturată abilităţile de apropiere dintre fiinţele umane. Puteţi lua abilitatea cuiva de a se apropia de altă fiinţă umană ca pe un indicator al gradului de dezvoltare interioară şi nu veţi greşi. Şi chiar şi dacă ne-am limita cu discuţia strict la nivel sexual nu avem cum să nu observăm că omul se află în avantaj faţă de animale, în sensul că dezvoltarea specifică regnului îi permite să se bucure de apropiere şi de intimitate de fiecare dată când actul sexual se produce. Animalele se află într-o situaţie inferioară, în sensul că se pot apropia unele de altele doar într-un sezon specific, condiţionat de specie, iar apropierea este de scurtă durată. Plantele se află pe o poziţie inferioară, iar mineralele se află pe treapta cea mai de jos, în regnurile observabile cu ajutorul ochiului.

***

Interlocutor: „...omul se află în avantaj faţă de animale, în sensul că dezvoltarea specifică regnului îi permite să se bucure de apropiere şi de intimitate, de fiecare dată când actul sexual se produce.” Valabil pentru toate regnurile este că actul sexual în forma sa „brută” este un program natural de supravietuire bazat pe nevoia de perpetuare a „speciei”, program cu care natura ne ajută sau „însclăveşte” - în funcţie de nivelul de pe care priveşte fiecare. Bun, după ce am inteles toate astea, quo vadis? Cum abordăm ieşirea de sub limitarea sexuală astfel încât să ajungem în punctul în care: 1. să ne bucurăm la alegere de programul naturii atunci când este cazul şi 2. să nu ne mutilăm în încercarea de a ieşi din cerc?

Om_de_jad: Lucrurile nu sunt deloc simple, dar nu înseamnă că sunt imposibil de rezolvat. Încerc să-ţi dau un răspuns la întrebarea ta, deşi nu este usor de formulat unul în doar câteva rânduri. Pentru a ieşi din cerc trebuie să cunoşti întâi interiorul cercului, apoi linia de demarcaj şi după aceea „ce se aflăîn exteriorul cercului”. După ce îţi faci o idee generală despre acestea trei, va trebui să-ţi îndrepţi privirea către ceea ce eşti în raport cu cele trei. Abia atunci când acest lucru se conturează, iesirea din cerc poate fi făcuta corect, adică fără victime. Metode există, discipline spirituale sunt, însă toate necesită din partea adeptului onestitate, luciditate, dedicare şi perseverenţă. Dacă nu ştii de unde să porneşti, poţi porni de la aceşti parametri: „onestitate, luciditate, dedicare, perseverenţă”. Observă-te singură şi vezi dacă ai aceste calităţi, fără de care cu siguranţă nu vei putea progresa pe niciun fel de cale spirituală. Vezi la care dintre acestea există lipsuri şi caută metode pentru întărirea lor. Iar metode pentru întărire, găseşti în înţelepciunea populară şi în tradiţia poporului de care aparţii.

Calea spirituală şi fericirea

Om_de_jad: Calea spirituală nu te conduce către fericire, te conduce către adevăr, iar adevărul nu înseamnă nici fericire, nici nefericire – înseamnă în primul rând non-visare. Când spun că oamenii trăiesc prin vis, mă refer la faptul că mintea se suprapune totdeauna peste ceea ce ei percep, deformând într-un mod sau altul procesul de cunoaştere dobândit pe baza percepţiei. Percepţia în sine este şi-aşa limitată, iar dacă suprapunem peste acest proces limitat de cunoaştere, o minte care compară, întreabă şi trăncăneşte, o să avem o imagine aproximativă legată de ceea ce se întâmplă într-un om, de ce este nefericit şi mai ales de ce crede că fericirea este cheia tuturor problemelor sale.

Oamenii cred că dacă urmează o cale spirituală aceasta îi va conduce către fericire. Mulţi înţelepţi au spus că fericirea şi nefericirea sunt surori, că una o urmează pe cealaltă, a spus-o şi Buddha. Problema e că modul ăsta de gândire nu are prea multă valoare pentru cineva care suferă, tot aşa cum discuţiile despre diete şi hrană sănătoasă nu conving prea tare un om care toată viaţa a suferit de foame. Paradisul acelui om va semăna cu un munte de mâncare, iar tu îi vorbeşti în continuu despre diete şi despre hrana care nu suprasolicită procesul de digestie. Toate aceste discursuri au relevanţă pentru omul care are ce mânca, nu pentru cel care suferă de foame.

Cam la fel este şi cu religia. Oamenii suferă şi n-au curaj să spună că de fapt vor să fie fericiţi, nu să urmeze vreo cale spirituală sau vreun ghid. Aşa ajung să se mintă şi să facă tot felul de compromisuri în speranţa că vor obţine fericire. Poate că ar fi mult mai corect să spui „sunt nefericit şi vreau să-mi găsesc fericirea” decât să vii să ceri metode de meditaţie. Vă rog să reţineţi, meditaţia nu este fericire, trezirea nu este fericire. Fiţi sinceri cu voi şi dacă vreţi să fiţi fericiţi lucraţi într-o formă sau alta în direcţia asta. Nu urmaţi o cale spirituală doar pentru că aşa credeţi că veţi obţine fericire, fiindcă rezultatele vor fi frustrarea şi depresia.

Dacă un om vine şi-mi spune că vrea să fie fericit, poate pot să-i dau un sfat bun în direcţia asta, dar dacă vine şi spune „vreau să urmez o cale spirituală” gândindu-se că astfel va obţine fericirea, din start a pornit pe un drum greşit.

Suferi? Foarte bine, învaţă să-ţi exprimi suferinţa, să o cunoşti. Suferinţa este un sentiment profund şi te va ajuta să-ţi cunoşti profunzimile. Dă-i voie să se manifeste, las-o să te cuprindă şi observă ce se întâmplă prin tine. Lasă-te învăluit de suferinţă şi păstrează-ţi calmul. N-o să mori din atâta lucru, dimpotrivă, vei deveni mai înţelept şi mai flexibil, deci mult mai capabil să fii fericit. Cu cât dai voie suferinţei să se manifeste mai profund, cu atât vei fi capabil să fii mai fericit ulterior şi în timp, vei observa că mecanismul fericirii şi cel al nefericirii sunt strâns legate între ele, dar aceasta va fi observaţia ta, va fi rezultatul tău, nu observaţia lui Buddha. Doar atunci când îţi vei da seama că fericirea şi nefericirea nu sunt diferite, ca de fapt este acelasi proces care foloseste parametri diferiti, poţi urma cu adevărat de o cale spirituală.

***

Interlocutor: De laşi suferinţa să te cuprindă fără a şti să o transformi în creaţie, rişti să cazi în depresie profundă. Trebuie să şti să recunoşti în suferinţă fericirea şi asta nu este chiar la îndemâna oricui. Nu toţi vrem să urmăm o cale a spiritualităţii dar toţi vrem să fim fericiţi.

Om_de_jad: Una la mână, cei care văd fericirea în suferinţă se numesc masochişti. Să vezi fericirea în suferinţă nu e o abilitate ci o dizabilitate, fiindcă în suferinţă nu există fericire. Problema ridicată de mine e că suferinţa omului este simulată. Iar dacă suferinţa e simulată, automat o să fie şi fericirea simulată. Doi la mână, dacă laşi suferinţa să te cuprindă, o să constaţi că nu poate să te cuprindă. Dacă încerci să transformi suferinţa în creaţie, pe lângă faptul că n-o să reuşeşti aşa ceva, o să te transformi în timp într-un nevrotic (lucru care nu s-ar întâmpla daca ai lăsa suferinţa să se manifeste). E ceva normal să mai şi suferim.

Cum se suspină

Om_de_jad: Aseară am văzut un film care mi-a amintit de „Valțul rozelor” al lui Macedonski. De versul acela în care poetul, cu bună-cuviință și cu respect față de sentiment, ne spune că „vântul singuratic” a suspinat… „cum se suspină”.

Dacă și-ar fi propus, Macedonski ar fi putut să scrie o carte a suspinurilor. Am convingerea că putea scrie un volum întreg de poezii despre „cum se suspină”, fără să se repete. Suspin de drag, suspin de dor, suspin așa și pe dincolo, însă vântul singuratic al poetului, a suspinat așa „cum se suspină”. De ce a ales poetul să nu descrie suspinul? Pentru că definiția ar fi omorât sentimentul.

Pornesc discuția din punctul ăsta, pentru că am văzut oameni care își omoară singuri suspinul. Dacă suspină „cum se suspină” li se pare insuficient, iar dacă suferă ”cum se suferă” li se pare pierdere de vreme.

În filmul de aseară, am fost mirat să observ cum suferința era transmutată cu violență, cu brutalitate și cu orice preț, într-o lecție de viață. Am văzut obsesia asta și la semenii noștri: când li se întâmplă să sufere, sunt atât de preocupați de ceea ce ar trebui să învețe din suferința respectivă, încât ajung să mentalizeze și să mimeze actul suferinței. Sunt atât de preocupați de „ceea ce vrea să-i învețe existența” din suferința respectivă, încât își ratează propriul moment de contact cu ființa.

Uneori, această ființă suferă, alteori se bucură, e mai puțin relevant ce face, dar când vorbim despre practica spirituală, important e să menținem legătura cu ea. Mutând atenția de pe suferința reală, pe ceea ce credem noi că vrea viața să ne învețe prin suferința respectivă, folosim imaginația în loc să folosim simțirea și apoi luăm decizii folosind un „organ” nepotrivit. Ulterior, adaptăm interiorul la deciziile pe care le-am luat, constatând după mai mulți ani (uneori zeci de ani), că ne-am afundat mai tare în probleme, în loc să le rezolvăm.

Sfatul meu e să suspinați „cum se suspină”. Dacă vreți să înțelegeți cum funcționează karma, tocmai asta trebuie să faceți, să lăsați sentimentele să se manifeste în mod firesc, să le simțiți din plin, nu să căutați cauza lor în clipa în care sentimentele se manifestă - dacă vă preocupă cauza, căutați-o după ce apele se liniștesc, nu în timp ce e furtună.

Existență multidimensională. Conștiința umană ca „organ” de percepție a timpului. Jocul Realității. A șasea dimensiune

Om_de_jad: Încercați să vă imaginați chiar și pentru o clipă că tot ce ne înconjoară este viu, iar pentru jucător „viu” nu înseamnă doar prezența unui strat eteric. Jucătorul învață să identifice o multitudine de forme de viață, fiecare cu specificul ei. De exemplu, pentru jucător, lumina soarelui este vie și în razele sale, identifică mai multe forme de viață, cu totul diferite față de ceea ce găsim pe Pământ. Viața este prezentă pretutindeni, chiar și în formele cele mai dense ale materiei. Știu că vi se va părea o afirmație stranie aceea că o rocă este vie. Cu atât mai bizară vi se va părea, probabil, afirmația că un diamant deține o formă de viață mai evoluată decât cea a unei minerale obișnuite, dar cu mult inferioară față de cea a turcoazului.

Jucătorul vorbește despre minerale ca despre niște ființe care „trăiesc” într-o lume cu o singură dimensiune spirituală. Până la un anumit punct, discuția este în strânsă legătură cu mobilitatea, pentru că începând cu dimensiunea a doua vorbim deja despre posibilitatea de deplasare – plantele, ființe care trăiesc într-o lume cu două dimensiuni (de data aceasta, „a trăi” devine sesizabil cu ochiul liber), se pot deplasa în sus. Acest lucru se întâmplă sub acțiunea ființelor aflate în razele soarelui care extrag planta din sămânță și apoi o „trag” în sus. Am folosit intenționat expresia „o trag în sus”, pentru a nu confunda acest proces cu cele generate de forțe care împing, deci care acționează de jos în sus. În realitate, planta este trasă de către razele soarelui, acolo nu există o forță care acționează de jos în sus, ci una care trage planta acționând de sus – v-o puteți închipui ca pe un fel de magnet.

Animalele trăiesc într-o lume spirituală cu trei dimensiuni. Ele au mai multă libertate de mișcare și se pot deplasa în orice direcție, nu doar în sus, așa cum o fac plantele. Asupra animalelor acționează cu totul alte ființe din subtil, cele din razele soarelui având cu totul alt rol decât au in cazul plantelor (în cazul animalelor, ființele din razele soarelui acționează într-o zonă cu caracter mineral, aflat în corpul animalelor).

Omul este o ființă care locuiește, în mod normal, într-o lume spirituală cu patru dimensiuni. Cea de-a patra dimensiune este timpul, însă pentru ca acesta să poată fi perceput este nevoie de un „organ” care să-l perceapă. Acest „organ” este conștiința și care, așa cum probabil bănuiți, este și ea o „ființă” aflată în dimensiunea a cincea, capabilă deci să perceapă dimensiunea a patra (timpul).

Jocul realității este despre dimensiunea a șasea. Noi spunem „fii conștient că ești conștient”, cu alte cuvinte, supra-conștiința devine conștientă de conștiință. Pe scurt, noi numim aceasta trezire spirituală.

Discuție despre fericire

Om_de_jad: Am să vă spun câteva dintre observațiile mele pe acest subiect. Mie îmi plac lucrurile cu aplicabilitate practică, deci n-o să vă scriu povești.

Prima observație este legată de faptul că în om ”stă scris înăuntru” că are dreptul la fericire. Dacă observați, toți se străduiesc să o obțină și când nu reușesc, se supără. E firesc să se supere, fericirea este un drept al omului - vă rog să rețineți asta și să nu uitați niciodată. Însă, orice drept vine la pachet cu o serie de obligații - vă rog, de asemenea, să nu uitați nici asta. Este în regulă să ai pretenția să fii fericit, însă nu e în regulă să ai pretenția să fii doar fericit, fără a avea niciun fel de obligație. Unii vorbesc despre fericirea absolută, scrisă cu F mare și cu A mare, dar eu n-o să mă refer la ea, pentru că n-o cunosc. Dacă vă place genul ăsta de literatură, căutați în altă parte, eu nu cred nici în fericirea absolută, nici în aia relativă.

A doua observație, este cea legată de modul în care caută oamenii fericirea. Cineva parcă le-a băgat în cap că pentru a fi fericiți, tot ce trebuie este să fie ”într-o dispoziție bună”. Și cum constatăm că dispozițiile vin și pleacă, mai toți stau bosumflați cât e ziua de lungă, așteptând să se așeze lucrurile prin ei, să le vină ”o dispoziție bună”, ca să fie fericiți. Uneori, preț de câteva clipe, fericirea găsită pe sitemul ăsta apare și-apoi dispare, dar de cele mai multe ori pur și simplu ea se încăpățânează să nu apară, nu vine și oamenii așteaptă, așteaptă și iar așteaptă, apoi se supără că fericirea nu mai vine odată, încep să fie geloși pe cei care par fericiți, apoi devin nefericiți și spun ”lasă-mă în pace”, acuză și tot așa, după care se intră într-o buclă infinită din care omul își extrage la final o filozofie de viață complet nefolositoare.

Vă invit să judecați singuri dacă metoda asta de a aștepta să pice în gură o stare bună, vă poate conduce vreodată la fericire sau măcar la mai puțină nefericire. Observația mea este că stă în firea lucrurilor ca omul să poată fi fericit într-o egală proporție cu asumarea tuturor fenomenelor care vin la pachet cu fericirea în cauză. Și-atunci, poate că o cale mai bună de abordare ar fi ca în loc să așteptăm să ne pice din cer o stare bună, să căutăm să vedem în ce măsură suntem capabili să fim responsabili și pregătiți pentru aceste stări pozitive. Suntem demni de o astfel de stare sau pur si simplu n-o merităm? Trebuie să gândim astfel: dacă eu aș fi responsabil cu stările pozitive ale altora și cineva exact ca mine ar solicita o stare pozitivă, aș considera că merită să i-o dau sau nu? Sigur că acesta este un antrenament care pare copilăros la prima vedere, însă ajută omul să priceapă mai bine cât merită și cât nu din ceea ce i se dă.

Problema nu este doar una de responsabilitate. Un om responsabil nu este neapărat unul fericit, însă un om iresponsabil nu poate fi niciodată fericit. Responsabilitatea este un punct important căruia trebuie să-i acordăm atenția necesară, însă nu are un scop în sine și nici nu oferă garanția obținerii fericirii. Și atunci, cum ar trebui să înțelegem fericirea? Ce ne spune jocul realității despre ea? Cum să abordăm această problemă?

Omul dispune de patru ”corpuri”, de patru învelișuri: un corp fizic, un corp de viață (numit și corp eteric), un corp emoțional (denumit și corp astral) și un corp al eului (sau corpul sinelui). Fericirea trebuie urmărită pe toate aceste patru planuri pentru a obține un rezultat concret. Să facem, deci, observațiile necesare.

Pentru corpul fizic, fericirea înseamnă păstrarea integrității formei. Orice încercare de distrugere a corpului fizic (distrugerea formei) îi produce acestuia nefericire.

Corpul de viață (corpul eteric), luptă necontenit pentru eliminarea substanțelor din mediul ambiant care ar putea pătrunde în corpul fizic mai mult decât este permis. Acest corp eteric este, pe lângă corp de viață, și un corp ritmic. Are ritmul lui și această ritmicitate trebuie respectată. Atunci când ne hrănim cu substanțe lipsite de viață, corpul eteric trebuie să cedeze din el însuși, să cedeze din structura sa, astfel încât să mențină în continuare o relație bună cu corpul fizic, pentru că în lipsa unei bune relații cu el, survine moartea. Deci dacă pentru corpul fizic fericirea înseamnă lipsa leziunilor și evitarea distrugerii formei, pentru corpul eteric fericirea înseamnă viață și ritmicitate (hrană vie și adecvată, temperatură potrivită și respectarea unui ritm al activităților de hrănire și de somn). Aceste două corpuri subtile sunt primele și cele mai vechi pe care le-a avut omul. Ele au o înțelepciune a naturii și se supun ritmurilor acesteia. Celelalte două corpuri subtile sunt mai tinere și încă nu sunt deocamdată suficient de ”coapte”, astfel încât să priceapă rostul pentru care există.

Corpul astral este un corp de imagine-emoție-vibrație. Cu cât emoția crează mai multă vibrație, cu atât se va simți mai bine hrănit și deci mai fericit. Problema este că acest înveliș astral nu are limită pozitivă sau negativă referitoare la frecvențele de vibrație și în consecință, va prefera atât vibrațiile de frecvență joasă cât și pe cele de frecvență înaltă, fără să facă vreo selecție și dacă se poate să le obțină concomitent pe ambele. Când nu primește vibrația dorită, apelează și chiar obligă corpul eteric sau pe cel fizic să facă lucruri împotriva naturii lor. Acesta este de fapt conflictul emoțional din noi, la care asistăm de cele mai multe ori neputincioși. Acel conflict emoțional care obligă corpul fizic sau pe cel eteric la tot felul de activități împotriva firii, cum ar fi consumul de alcool sau de tutun, relații inter-umane nepotrivite, stări emoționale de frecvență joasă, perversiuni - toate acestea sunt date de necesitatea de hrănire a corpului eteric. Degeaba simte corpul eteric să consume hrană proaspătă, că pentru corpul astral aceasta nu va fi deloc interesantă. În schimb, o băutură carbogazoasă care face rău corpului eteric (uneori și celui fizic) este dorită. Exemple sunt multe.

Greșeala pe care a făcut-o biserica creștină a fost să condamne vehement această influență a corpului astral asupra celorlalte două corpuri. În teorie sună foarte bine să te opui păcatului, numai că așa cum v-am spus, corpul astral este un corp imagine-emoție-vibrație. Structura sa este construită de așa manieră încât dacă acționăm asupra lui cu forță brută, această acțiune se va întoarce împotriva noastră cu o forță identică, din sens opus. De aceea asistăm la scandaluri cu preoți perverși, bețivi sau jucători de jocuri de noroc. Între creștini circulă o vorbă care spune că ”până nu încerci să-l iubești pe Dumnezeu, n-o să te ispitească satana”. Este foarte adevărată această vorbă, însă doar în contextul în care acționăm asupra corpului astral așa cum acționăm (și chiar trebuie să acționăm) asupra corpului fizic. Pentru corpul astral, trebuie să acționăm din poziție superioară, respectiv din corpul eului (corpul care conține sinele nostru) într-un mod specific. Jocul realității ne oferă câteva informații utile în acest sens.

Fericirea corpului eului constă în intuirea Legilor Divine și în înțelegerea modului în care acestea acționează (sau trebuie să acționeze) în planurile ființei umane. Corpul eului este fericit atunci când omul ”pricepe” legile lui Dumnezeu și înțelege cum anume trebuie să fie acestea aplicate asupra lui, asupra corpului astral, a celui eteric și a celui fizic. Dacă acest lucru este făcut, sinele va acționa în acest caz asupra celorlalte corpuri așa cum un părinte are grijă de copilul său: îl va hrăni corespunzător și îi va da înghețată doar cât are voie, nelăsându-l să-și facă rău. Ideea vechilor orientali care doreau să ignore celelalte corpuri în favoarea unui Sine suprem este la fel de greșită ca și ideea creștinilor de a acționa cu forță brută asupra corpului astral. Ambele te conduc pe căi greșite.

Nu putem vorbi despre fericire într-o stare de iresponsabilitate. De asemenea, atunci când vorbim despre fericire, trebuie să facem referire la toate aceste patru corpuri sau învelișuri. Grija față de păstrarea integrității corpului fizic, respectarea ritmurilor corpului eteric și hrănirea acestuia corespunzător, impregnarea corpului astral cu imagini și sentimente alese cu înțelepciune de către corpul imediat superior și, în final, străduința acestuia (a corpului eului) de a înțelege Legea Divină, ne pot conduce mai aproape de ceea ce numim a fi fericire. Orice altă variantă de abordare a ideii de fericire, fără să se țină cont de această stare de fapt, este pur și simplu apă de ploaie.

Ortodoxia

Om_de_jad: Ține minte, dacă ești de român și vorbești de rău ortodoxia, nu hulești doar pe tac-tu și pe mă-ta, îi hulești pe bunicii și pe străbunicii tăi!

Din cauza circumstanțelor, eu nu am avut norocul să mă număr printre adepții religiei creștin ortodoxe, însă sunt român și românii nu pot (și nu se cuvine) să fie despărțiți de ortodoxie. România s-a construit în jurul creștinismului ortodox și din acest motiv, ortodoxia nu poate fi doar o opțiune pentru noi, dacă ne numim români.

Pentru români, ortodoxia creștină este ceea ce e iudaismul pentru iudei, în sensul că la aceste două popoare, se pierde linia care desparte poporul de religia lui. Dacă distrugi religia iudaică, distrugi evreii, iar dacă distrugi ortodoxia creștină, distrugi românii. Prin asta nu spun că românii au inventat ortodoxia, dimpotrivă, spun că ortodoxia este cea care i-a inventat pe români. Gândiți înainte de a arunca cu venin!

Nu îți place ce face B.O.R? Prea bine, luptă cât poți tu și cu ce mijloace consideri de cuviință, ca să-i înlocuim pe preoții spurcați, cu preoți curați, dar nu mai vorbi de rău pe mă-ta și pe tac-tu, pe bunicii tăi, pe străbunici și pe alții ca ei, care au murit ca să ai tu ce vinde pe doi lei la ”stăpânii vremii”!

Fragment din Levitic

Om_de_jad: "Părinții dorm pe ei, în timp ce partidul comunist are grijă ca toate legile lui Moise să fie încălcate de către cei care, în viziunea lor, nu sunt oameni. Cam toate cele pe care le găsiți mai jos, plus altele și mai grozave, le puteți vedea deja prezentate ca fiind normale, în filmele de la ”holly”wood și de ce nu, în desenele animate pentru copii, inventate de zdreanța de walt disney. Partidul comunist are grijă să îndemne și pe cel mic, și pe cel adult, dar și pe bătrân, să încalce legile ”lui Moise” (cu ghilimele că n-are copyright pe ele). Luați rând cu rând și vedeți câte dintre acestea au ajuns deja în tv-urile voastre prin intermediul filmelor, prezentate ca fiind lucruri cât se poate de firești).

Leviticul - cartea a treia a lui Moise, Capitolul 20

13. De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este.

14. Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu mama ei, nelegiuire face; pe foc să se ardă şi el şi ea, ca să nu fie nelegiuiri între voi.

15. Cel ce se va amesteca cu dobitoc să se omoare şi să ucideţi dobitocul.

16. Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc, ca să se unească cu el, să ucizi femeia şi dobitocul să se omoare, că sângele lor este asupra lor.

17. De va lua cineva pe sora sa, după tată sau după mamă, şi-i va vedea goliciunea şi ea va vedea goliciunea lui: aceasta este ruşine şi să fie stârpiţi înaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii sale; să-şi poarte păcatul lor.

18. Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei şi-i va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sângelui ei şi ea şi-a descoperit curgerea sângelui său: amândoi să fie stârpiţi din poporul lor.

19. Goliciunea surorii mamei tale şi a surorii tatălui tău să n-o descoperi, că unul ca acela îşi dezgoleşte trupul rudei sale şi-şi vor purta păcatul amândoi.

20. Cel ce se va culca cu mătuşa sa descoperă goliciunea unchiului său; să-şi poarte amândoi păcatul şi fără copii să moară.”

Mecanismul corpurilor omului

Om_de_jad: Să ne închipuim că acest corp eteric ar fi mecanismul unui ceas mecanic fără limbi și fără cadran. Ceasul ar putea funcționa foarte bine, însă neavând indicatoarele montate, nimeni n-ar putea să spună cât este ora, sau să tragă vreo concluzie dacă mecanismul ceasului merge bine sau nu.

Să ne închipuim apoi că acest corp fizic de care dispunem, ar fi reprezentat de limbile și de cadranul ceasului. Doar în acest context, privind ora indicată de ceas, martorul (sinele), va constata că ora indicată nu este cea corectă și în consecință, va simți nevoia să-l potrivească. Putem spune, așadar, că nevoia (de hrană, de apă, de reproducere, etc) este considerată în mod greșit ca venind de pe corpul eteric, ea fiind de fapt parte a unui proces precum cel descris de mine aici. La fel și dorința, care participă la acest ansamblu, pornind sub forma unui impuls de pe etajul imediat inferior martorului (corpul astral) și apoi aprobat și pus în acține, dacă pot să mă exprim în acest mod, de către martor.

Jucătorii știu că pentru o dezvoltare armonioasă a corpului astral, este nevoie ca martorul să fie suficient de puternic, astfel încât să blocheze la voință propagarea impulsului venit de pe etajul inferior acestuia, pe etajele inferioare corpului astral (cel eteric și cel fizic). În caz contrar, o serie de tulburări de ritm (probleme cardiace, tulburări ale glandelor endocrine, tulburări sexuale), vor apărea pe aceste două corpuri, care sunt concepute în ideea de unelte executante și nu de unelte decizionale.

Omul în echilibru

Om_de_jad: Omenirea este în momentul de față exact ceea ce este chifteaua pentru cele două bucăți de chiflă ale unui hamburger.

O bucată de chiflă este reprezentată de un curent filozofic ce a condus la formarea de granițe (țări), tradiții, biserică, regi, identitate națională, familie formată din bărbat + femeie + copii, moralitate, restricții, frigiditate și impotență, secătuirea sentimentelor și disperare. Vom numi această bucată de chiflă ”echipa lui Satan (Saturn)”. Acest curent filozofic a construit în om ceea ce numim în general a fi egoism, separare, dar și competiție, concurență, performanță. Toate acestea au fost făcute sub masca protecției din partea ”autorităților”, limitările și îngrădirile fiind prezentate drept metode prin care oamenii vor putea avea control asupra vieților lor.

Cealaltă bucată de chiflă este reprezentată de un curent filozofic ce conduce la anularea granițelor (unirea tuturor oamenilor și a țărilor, globalism), renunțarea la tradiții, la orice fel de religie, înlocuiește ”sângele albastru” al regilor cu ”sângele roșu” al oamenilor, elimină familiile formate din bărbat + femeie + copii și le transformă în chestiuni opționale, anulează moralitatea, militează împotriva oricăror restricții și transformă frigiditatea și impotența în desfrâu și degradare. Omul va fi invadat astfel de sentimente năvalnice și contrare, iar disperarea îi va fi transformată în depresie și în epuizare fizică. Vom numi această bucată de chiflă ”echipa lui Lucifer (Luna)”. Acest curent filozofic crează în om ceea ce vom numi depersonalizare, renunțarea la propria identitate (Sine) și înlocuirea propriei conștiințe cu o conștiință de grup. Toate acestea vor fi făcute sub masca iubirii față de semeni, a distrugerii egoismului și a bunătății umane.

Omul se află la mijloc, între aceste două chifle (filozofii duse la extremă), care îl presează de sus în jos și de jos în sus. Dacă vreți să găsiți adevărul, căutați echilibrul, ferindu-vă să vă dați de partea vreuneia dintre aceste două echipe care presează strașnic și care cer aplauzele și aprecierea voastră. Țineți minte totdeauna că ei sunt cei care au nevoie de voi, nu invers.

Eu sunt!

Om_de_jad: Acum câțiva ani vă scriam despre Xmas. Pe vremea aceea, Partidul Comunist Internațional, protector nebosit al lesbienelor de pretutindeni, al ciudaților sexuali de toate felurile și al dictaturii paranoice aplicate în numele egalității, pompa bani cu nemiluita în denigrarea sărbătorii nașterii lui Hristos, numită impropriu și sărbătoarea Crăciunului. Fiică-mea m-a întrebat ce e aia Xmas și i-am spus că probabil X-ul ăla vine de la MarX, că e o mascaradă comunistă ca oricare alta și că n-are rost să ne batem capul cu ea. Comuniștii de peste mări și țări, sărbătoresc fără nicio jenă ziua spray-ului de gândaci, ziua internațională a protezelor dentare, ziua fără chiloți ș.a.m.d, mai puțin ziua nașterii Fiului Domnului. Ei n-au treabă cu sărbătorile religioase, fiindcă orice tovarăș, ”n-așa”, e ”dăcât un om care crede dăcât în lumea fizică”, religia fiind din categoria aia de lucruri care nu se văd și care deci nu pot fi impozitate de partid. Ca doctrină ce consideră că materia (predată sau nu la școală), e mai importantă decât învățătorul care te învață despre ea, comunismul a fost, este și va fi totdeauna o doctrină pentru proști. Pentru că doar un prost nu observă că cel care împarte totul în mod egal (vorba vine), mai întâi cere să fie deținătorul absolut al tuturor lucrurilor... pe care o să le împartă el după aia în mod egal. În acest context, comunistul din vârful tortului îți cere întâi să-l faci prin vot sau prin acceptare tacită, cel mai mare capitalist posibil. Dar la sanchi, comuniștii spun că se luptă cu capitaliștii, iar proștii chiar cred asta și îngână mantrele inventate de partid. Mai nou, comuniștii nici măcar nu mai știu că-s comuniști, așa de diafană a devenit eschiva doctrinei de partid. Chiar așa, ia verifică, nu cumva și tu ești un comunist?

Anul acesta, Partidul Comunist Internațional n-a mai avut bani de Xmas. Bursele merg nițel cam pe nașpa (cum zicem noi, aici, la București), Donald Trump nu mai e de acord să finanțeze nordicii cu bani de la americanul de rând, așa că toate partidele pedofile de prin Suedia, Danemarca, Olanda și mai ales Norvegia, au rămas fără finanțare. Nemții rămân să facă sărbătorile cu baba lor mai urâtă decât Hitler, Macron s-ar duce prin Caraibe cu cealaltă primă babă a europei la plajă, să-și încălzească săraca măduva oaselor, doar că atunci când dă să plece spre aeroport, vede galben în fața ochilor și mai amână plecarea. Într-un final, poate pleacă de tot.

De Xmasul ăsta, comuniștii strâng din dinții lor în formă de seceră și ciocan. În România, abia le-au mai ajuns banii de reclamă la femeile agresate și neegalate suficient cu bărbații și doar nițele parale (serios, puține tare) pentru homosexuali. Catedrala Mântuirii Neamului le-a picat greu la stomac, încă au indigestie de la ea și nu-și explică pe unde au greșit . Templul masonic de pe Expoziției încă e la stadiu de proiect, iar ineficiența + impotența celor 40.000 de masoni români de a-și ridica și ei o biserică în care să-și poată venera arhitectul lor, devine jenantă.

Ca necreștin, mi-am permis o introducere cu iz politic, fără ca prin asta să fac un păcat sau să aduc atingere acestui moment al anului, de o profunzime despre care ți-e și rușine să scrii. Țin, însă, cu tot dinadinsul, să contribui și eu cu viziunea mea îngustă la această sărbătoare. Se pare că Fiul Domului se încăpățânează să se nască, să moară și învieze an de an, de 2000 de ani încoace și să bage în depresie slugile dracilor: și când se naște, și când moare și mai ales când înviază, dracii simt cum li se repoziționează organele interne fără voia lor.

Când eram mic, mă deranja că lumea sărbătorea în mod infantil nașterea Fiului Domnului, ca și când ar fi fost vorba despre nașterea unui țânc. Fiul Domnului n-a fost niciodată un țânc, iar imaginile cu influențe luciferice (și satanice), atârnate pe pereții caselor de la țară pe post de tablouri/icoane - și care (cică) înfățișau Nașterea Domnului, mă scârbeau și-mi dădeau o stare de spirit asemănătoare cu aceea pe care o aveam când vedeam pe cineva că face glume la adresa Celui Care ne-a creat. Un astfel de moment fusese așteptat încă din antichitate: hindușii vorbeau despre el, zoroastrienii vorbeau despre el, egiptenii vorbeau despre el, romanii vorbeau despre el (cu teamă), evreii îl așteptau cu sufletul la gură. Cu siguranță, toți aceștia nu așteptau un țânc.

Iată, pe scurt, descrierea fenomenului Nașterii: oamenii s-au îndoit mereu și se îndoiesc și acum de existența Domnului. Văzând cât suntem de pierduți, Domnul s-a îndurat de noi și-a trimis propriul fiu să ne confirme faptul că el chiar există. De câte ori nu spunem noi, în vorbirea curentă, ”lasă că-l trimit eu pe fiu-meu să se ocupe de problema aia și rezolvă el ce e de rezolvat!”. Cu câtă mândrie și cu câtă încredere își trimite tatăl-om pe propriul fiu să rezolve probleme celor la care ține, în numele lui și cu cât respect duce la îndeplinire fiul, dorința tatălui lui! Judecați vă rog, acum, lucrurile astea la scara fenomenului pe care acum îl sărbătorim și vă veți convinge că imaginea cu Iisus-pruncul (țâncul), așa cum ne este ea prezentată de ”tradiția creștină”, ne abate de la meditația legată de Adevărata Naștere.

Cel Care Avea Să Oprească Timpul, Fiu al Domnului, venit (printre altele) să reseteze acest cronometru - acest monstru cu dinți de oțel al universului - și să repornească ceasul anilor de la anul UNU, urma să se nască.

Cel care avea să-i demonstreze omului CU FAPTE că moartea poate fi învinsă fizic, nu doar spiritual, avea să vină printre noi în carne și oase, nu sub formă de flacără, de vedenie sau de chip cioplit.

Urma să se nască Cel care avea să le spună oamenilor despre Lege, așa cum i-a fost transmisă DIRECT de către Tatăl Lui, Domnul, și nu lucruri auzite de la vreun guru, de la vreun profet sau de la vreun alt intermediar, cum se întâmplase până atunci. Se năștea cel care avea să le spună oamenilor necontenit, ”EU SUNT!”. În decembrie, an de an, sărbătorim nașterea lui Hristos, nașterea lui ”EU SUNT!”

In 4:26 Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.

In 6:35 Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.

In 6:41 Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer.

In 6:48 Eu sunt pâinea vieţii.

In 6:51 Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.

In 8:12 Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

In 8:23 Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

In 8:24 V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

In 8:28 Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.

In 8:58 Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.

In 9:5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumină lumii.

In 10:11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.

In 10:30 Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.

In 10:36 Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

In 10:38 Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.

In 11:25 Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.

In 13:19 De acum vă spun vouă, înainte de a fi aceasta, ca să credeţi, când se va îndeplini, că Eu sunt.

In 14:6 Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

In 15:1 Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.

In 18:5 Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei.

In 18:8 Răspuns-a Iisus: V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă;

Spiritualitatea (varianta pentru ingineri)

Om_de_jad: Aceasta este un text dedicat omului modern. Veți găsi aici ceva foarte, foarte important, o informație pentru care oamenii din trecut făceau războaie și se măcelăreau unii pe ceilalți. În fragmentul pe care îl veți citi se află o cheie, un răspuns la cele mai importante întrebări pe care și le-au pus oamenii vreodată. Dacă nu veți înțelege la ce mă voi referi aici, înseamnă că fie nu ați fost atenți când ați citit, fie nu aveți o fire suficient de practică încât să pricepeți utilitatea informațiilor prezentate.

Viața pe care tu o trăiești acum nu are niciun rost fiindcă nu ai niciun fel de certitudine. Dacă ești sincer, trebuie să recunoști că nu știi dacă există în realitate vreun Creator, nu poți spune dacă există sau nu viață după moarte, n-ai idee dacă se poate trăi cu adevărat o viață interioară mai bună, nu știi precis ce e bine și ce e rău, cine are dreptate și cine nu, dacă e vreun om care știe ceva sau toți bat câmpii și se prefac. Între toate aceste incertitudini, în interiorul tău apar și dispar stări și gânduri și emoții de toate felurile, care se bat cap în cap unele cu altele, se pun unele contra altora ș.a.m.d. Nu știi dacă tradiția este calea de urmat sau dacă dimpotrivă, modernismul este calea, nu-ți dai seama dacă trebuie să fii creștin sau yoghin sau om de știință, nu pricepi de ce nu te poate satisface niciun loc de muncă, niciun fel de activitate, nu înțelegi de ce se spune că iubirea este totul și indiferent dacă iubești sau ești iubit, nu simți împlinire.

În limbajul nostru comun, al jucătorilor, numim toate aceste lucruri false identități. Pe concret, iei un copil de un an și începi să bagi în el informații de toate tipurile: îi zici că e așa și pe dincolo, că trebuie să facă aia și să nu facă cealaltă. Când ajunge mare, copilul în cauză are capul formatat ca un hard disk plin de foldere și fișiere, toate ale altora. Poate crezi în reîncarnare, poate crezi în ortodoxie sau în francmasonerie, poate crezi în teoriile lui Plank, tot un credincios vei rămâne, nu un cunoscător real. Dacă vrei să faci ceva util până mori, trebuie să te salți din tot acest amalgam de pseudo-informații. Îți spun acum în ce constă treaba asta și cum să o faci. Aceasta este spiritualitatea.

Omul din zilele noastre trebuie să-și dezvolte un nou tip de conștiență, fiindcă cel actual nu e capabil să ofere și să păstreze informațiile care ne interesează. Ca să înțelegeți la ce mă refer, o să dau un exemplu care ajută: în primele luni din viață, copilul nu poate vedea contururi. Pentru el, toate obiectele sunt amestecate într-o masă omogenă, iar copilul vede pete de diferite culori și/sau intensități ale culorilor. Abia după o perioadă, creierul va face legătura dintre acele pete de culoare și forma sau conturul obiectelor, iar acest lucru se întâmplă automat, fără ca noi să depunem un efort conștient. Însă eforturi mari au fost depuse în trecut pentru a se ajunge la asemenea performanțe. Omul de acum 200.000 de ani a trebuit să depună eforturi extraordinare ca să poată ieși de sub tirania petelor de culoare și să vadă în final contururi. Iar acest efort depus de strămoșii noștri a fost reținut în structura omului actual, astfel încât după naștere, noi nu trebuie să mai depunem aceleași eforturi pentru a sesiza contururile obiectelor. Eforturi la fel de impresionante au fost depuse de strămoși pentru dezvoltarea memoriei, a imaginației și a gândirii (exact în această ordine). Acum ne aflăm în punctul în care gândirea s-a dezvoltat suficient și este nevoie ca dincolo de gândirea de zi cu zi, care are în centrul sentimentul de identitate (ego), să dezvoltăm un nou tip de conștiență. O supraconștiență, să-i zicem. Aceasta este spiritualitatea, acesta este ”next level”-ul omului actual. În caz contrar, dacă rămânem agățați de gândirea rațională, o să devenim sclavii acesteia și consecințele vor fi destul de drastice.

Haideți să ne uităm la stările noastre de conștiență. Avem așa-numita inconștiență, care este o stare vegetală. Respirăm, suntem vii, dar nu putem nici să observăm ce facem și nici să reținem ce facem în acele momente. Apoi avem subconștiența, în care putem fi semi-conștienți de ceea ce facem și avem un acces redus la memorie (de aceea, în timpul visului - care este de fapt expresia cea mai bună a stării de semi-conștiență - participăm activ la ceea ce visăm, însă nu reținem prea multe din ceea ce am visat). În sfârșit, avem starea de conștiență de zi, cea în care suntem implicați în ceea ce facem (suntem conștienți de ceea ce facem) și avem control voluntar asupra memoriei, astfel încât putem spune ce am făcut ieri, ce am făcut acum o săptămână, ce am făcut pe parcursul vieții ș.a.m.d. Însă acest acces la memorie, nu ne permite să aflăm ce am făcut de pe o viață pe alta, și din acest motiv, noi nu putem fi siguri în mod normal, dacă teoria reîncarnării este reală sau nu. De aceea, un nou tip de conștiență, capabilă să dezvolte un nou tip de memorie și un nou tip de imaginație se impune a fi dezvoltată.

Dincolo de starea obișnuită de conștiență, există o altă stare de conștiență, net superioară. Noi, jucătorii, o numim ”trezire”, iar în religiile orientale aceasta se numește ”iluminare spirituală”. Să vedem în ce constă această stare de supra-conștiență sau de trezire și cum putem avea acces la ea. Pentru asta, va trebui să înțelegem mecanismul stării de conștiență din timpul zilei.

Noi cunoaștem două tipuri de implicare în activitățile conștiente: o implicare care presupune orientarea atenției către exterior și un alt tip de implicare, care presupune orientarea atenției către interiorul nostru. Adică ori suntem atenți la ceea ce facem în exterior, ori suntem atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, în ființa noastră. Materialul de lucru în toată povestea asta este atenția, pe care noi avem mai mult sau mai puțin abilitatea de a o orienta fie în afara noastră, fie în interiorul nostru.

Pentru că oamenii sunt obișnuiți să se orienteze mai mult spre exterior sau mai mult spre interior, vom descoperi că în jurul nostru există două mari categorii de semeni: materialiștii și spiritualiștii. Materialiștii susțin că nu există niciun Dumnezeu, că tot ce există este ceea ce se vede cu ochiul și poate fi măsurat cu un aparat de măsură. Acești oameni vor fi condamnați să nu simtă niciodată bucurie reală și vor fi tot timpul roși de ideea că omul este o ființă aflată la cheremul sorții. Pentru că un materialist (un om de știință) autentic, nu poate fi de acord cu depresia ca formă non-materială de manifestare, singura opțiune care îi rămâne este o formă de cancer.

Apoi avem spiritualiștii, care nu vor sub niciun chip să recunoască valoarea materiei. Pentru ei, totul este spirit și undă energetică, totul reprezintă într-o formă sau alta dorința Creatorului. Acestor oameni le rămâne datoria să lupte cu îndoiala și cu bolile psihice, cu dumnezei închipuiți, cu ritualuri și cu sacrificii pentru satisfacerea zeilor. În trecutul îndepărtat, spiritualiștii conduceau lumea după chipul și asemănarea lor și au distrus-o după chipul și asemănarea lor. În prezent, materialiștii conduc lumea și o vor distruge după chipul și asemănarea lor, așa că fiți cu băgare de seamă.

Revenim la subiectul dezbătut. Omul se află fie implicat în interior, fie implicat în exterior. Dacă ești un om de știință, un inginer sau un simplu materialist, atenția ta va fi orientată totdeauna spre exterior. O să consideri că ”ăia care stau să analizeze ce simt” sunt duși cu pluta și că pierd timp util, care ar putea fi folosit pentru... făcut bani, adunat averi, competiție cu alții, cunoaștere în plan fizic.

Dacă ești un spiritualist, un filosof sau un simplu credincios, atunci va trebui să știi că atenția ta este orientată mai mereu către interiorul ființei tale. Vei fi absorbit de foarte multe ori în lumea ta interioară, vei fi acaparat cu totul poate de gânduri, poate de sentimente, poate de altele. Pentru tine, cei care se luptă pentru bani, faimă și acumulări în plan material, pierd timp în care ar putea să dezvolte o relație cu divinitatea, cu Creatorul. Ține minte, pentru materialiști, divinitatea aia la care tu te rogi este percepută ca fiind propria ta proiecție în imaginație. Materialiștii pot să vadă cât ești tu de prost, exact cât reușești tu să vezi cât sunt ei de proști - nici mai mult, nici mai puțin.

Ceea ce ne interesează este dezvoltarea acestui nou tip de conștiență, denumit trezire sau ”iluminare”. Având acest tip de conștiență, vom putea să unim interiorul cu exteriorul și să facem o legătură sănătoasă între materie și spirit. Un nou tip de om se va naște, iar generațiile următoare vor primi de-a gata ceea ce noi trebuie să obținem acum printr-un efort extraordinar. Exact așa cum au depus strămoșii noștri eforturi incredibile pentru dezvoltarea memoriei, a imaginației și a gândirii, la fel este necesar ca omul actual să depună eforturi incredibile pentru a migra de la starea de conștiență actuală la o stare superioară de conștiență. O poți denumi trezire, o poți denumi iluminare, poți să-i spui cum dorești. Este doar o stare de conștiență superioară.

Cum se ajunge la această stare de conștiență? Omul trebuie să practice gradat orientarea atenției către exterior, orientarea atenției către interior, iar la final, orientarea atenției concomitent către exterior și către interior. Starea de trezire, ”iluminarea”, este cea care apare în momentul în care omul nu se află ”nici înăuntru și nici în afara sa”. Sau spus altfel, atunci când omul se află în același timp și în interiorul și în afara sa.

Dacă te știi inginer, practică retragerea în sine. O să fie dureros și o să-ți dai seama câte tipuri de mâncărimi psihice și fizice te apucă atunci când îți propui să stai nemișcat câteva ore și să-ți orientezi atenția exclusiv către interiorul tău.

Dacă ești un spiritualist, ia o cazma sau o lopată, un târnăcop sau un ciocan. Bate un cui, taie cu fierăstrăul, ajută o babă să-și repare casa. Tu o să ai de luptat cu lenea și vei vedea că în loc să fii atent la ceea ce ai de făcut în exterior, te vei preocupa doar de ceea ce simți când faci acele lucruri, vei căuta să afli ce crede Domnul despre ceea ce faci, ce crede că ar trebui să faci mai bine ș.a.m.d. Tu trebuie să înveți să te lași absorbit de exterior și să te bucuri de ceea ce faci când depui efort, așa cum o face materialistul.

Când ajungeți să fiți familiarizați cu orientarea atenției către interior și către exterior, practicați-le pe ambele în timp ce faceți orice. Când vă rugați sau când meditați, fiți concomitent atenți și în interior și în exterior.

Când tăiați lemne sau săpați grădina, la fel, fiți atenți și în interior și în exterior.

Aceasta este atenția cu dublă direcție, practicată de jucători. Abia în această stare, omul ia contact cu spiritualitatea. Nu așteptați ca spiritualitatea să vină singură de la yoga, de la meditație sau rugăciune, de la următorul grad în masonerie, de la buru-buru sau de la altcineva, că n-o să vi se întâmple nimic niciodată.

Curentele religioase şi practica masturbării

Om_de_jad: Ieri, în cadrul Serii Neotantrice, am discutat împreună cu prietenii noştri despre motivele pe care le au curentele religioase în respingerea practicării masturbării. Voi expune pe scurt aici ceea ce s-a discutat aseară, pentru a face o recapitulare şi pentru a împărtăşi aceste informaţii cu toţi cei interesaţi de acest subiect.

Scopul masturbării este acela de a-ţi provoca singur un orgasm, intenţia fiind aceea de a scăpa de presiunea sexuală acumulată. Pentru a fi cât mai eficient în practicarea masturbării, două lucruri trebuie să se întâmple: orgasmul trebuie să vină la comandă şi să fie pe cât posibil mai aproape de unul real. Dacă orgasmul nu se produce deloc sau dacă omul devine prea conştient de faptul că îşi stimulezi cu mâna organele genitale de unul singur, toată plăcerea dispare sau se instalează plictiseala. Astfel, pentru ca orgasmul să se producă la comandă (asta însemnând de regulă foarte rapid), individul trebuie să dezvolte mai întâi "abilitatea" de a-şi pierde controlul pe zona sexuală. Iar ca să aibă parte de un act cât mai apropiat de un act sexual real, cel care se masturbează trebuie să ia drept bune imaginile pe care şi le produce cu ajutorul imaginaţiei. Ca să sumarizăm această practică, putem spune fără să greşim că masturbarea îi reuşeşte unui om cu atât mai mult cu cât acesta devine mai "capabil" să piardă contactul cu funcţia lui sexuală şi să-şi imagineze scene cu conţinut erotic, pe care să le ia drept fapte reale. Vă rog să luaţi în considerare acest prim aspect al discuţiei.

A doua observaţie este legată de partea energetică a actului masturbării. Ca să-ţi placă ceea ce faci, o formă energetică de polaritate opusă centrului sexual pe care îl ai trebuie să se formeze. Astfel, prin practica masturbării, în om se crează două polarităţi sexuale, una reală dată de corpul fizic şi una imaginativă. Să explicăm în detaliu ce înseamnă acest lucru şi care sunt consecinţele.

Să presupunem că eşti bărbat. Ca bărbat, în mod normal ar trebui să fii atras de vagin, nu de penis, însă dacă vrei să te masturbezi, trebuie să devii cumva atras de propriul penis care chiar dacă este al tău, este "un penis". Ca să poţi fi atras de un penis, o instanţă energetică imaginativă de tip feminin va trebui să fie creată în tine, astfel încât să simţi plăcere când mângâi un penis. În mod similar, dacă eşti femeie, ar trebui să te atragă penisul unui bărbat şi nu un vagin, deci ca să-ţi reuşească masturbarea, va trebui să dezvolţi în interior o instanţă energetică masculină, capabilă să se excite la atingerea unui vagin. Să vedem acum care sunt consecinţele acestui fapt, atât la bărbat cât şi la femeie.

Ca bărbat, îţi vei crea în timp "o femeie" în interiorul tău, cu care vei începe să ai relaţii amoroase destul de des. Pe măsură ce aceste acte sexuale devin mai frecvente, forma energetică imaginativă capătă contur din ce în ce mai tare, astfel încât începi să ai o relaţie cu tine însuţi şi în momentul acela nu vei mai simţi nevoia să te angrenezi într-o relaţie cu o persoană de sex opus. Ca femeie, implicaţiile sunt şi mai grave, pentru că femeile îşi doresc în mod natural să se dedice relaţiei pe care o au cu bărbatul ales şi să fie fidele acelei relaţii. În consecinţă, atunci când masturbarea devine singurul mijloc de a obţine plăcere, o relaţie cu "bărbatul" energetic din ea începe să se contureze, iar la apariţia unui bărbat real, femeia care a investit toată energia sexuală de care dispune pentru a dezvolta o relaţie cu "bărbatul" energetic din interiorul ei, va simţi că îl înşeală pe acesta dacă se angrenează într-o relaţie cu un bărbat real. Odată produs, ataşamentul faţă de forma energetică de polaritate inversă din tine, este foarte greu de distrus. Evident, toate aceste judecăţi - în măsura în care le putem considera judecăţi - se desfăşoară la nivel subconştient, astfel încât persoanele angrenate în astfel de demersuri nu vor observa cele expuse aici. Iată deci motivul pentru care toate curentele religioase autentice se opun practicii masturbării.


Completare:


Şi atunci, de ce ni se spune că masturbarea este bună? Pentru că există o legătură foarte strânsă între masturbare şi homosexualitate. Nu susţin că persoanele care se masturbează devin homosexuale, însă comportamentul din timpul masturbării este unul homosexual. Bărbatul care se excită la atingerea unui penis (deşi este al lui), se poate excita şi la atingerea penisului altui bărbat. La fel şi femeia, care prin practica masturbării, atrasă fiind de vaginul ei, va putea deveni oricând atrasă de vaginul altei femei. Putem spune astfel că prin practicarea masturbării, ne apropiem din ce în ce mai mult de un comportament homosexual.

*

Întrebare: Și concret pe ce trebuie lucrat pentru înlăturarea masturbării ? Am întâlnit persoane care nu se pot lăsa cu nimic și aș vrea să încerc prin terapie reiki

Om_de_jad: Într-o primă fază trebuie să-ţi propui să te opui atunci când îţi vine să te masturbezi, să vezi ce se întâmplă cu tine şi să ţii minte. Fiecare om are problemele lui când încearcă să se opună, tu trebuie să le descoperi pe ale tale, ca să ştii cu ce anume te lupţi. Unii se luptă cu depresia, alţii cu frustrarea, unii devin agitaţi, alţii devin nervoşi ş.a.m.d. În funcţie de problemele pe care le vei descoperi, se pot căuta soluţii.

Tantra. Relații de cuplu
Despre relaţii de cuplu în tantra

Om_de_jad: Relaţia de cuplu, din perspectiva tantrică, poate fi asemănată cu procesul construirii unei case. Atunci când vrei să construieşti o casă eşti foarte atent la detalii fiindcă în casa aceea urmează să trăieşti zi de zi. Vei căuta, pe cât posibil, să alegi un teren bun, solid, potrivit pentru construcţie, vei fi atent la fiecare detaliu atunci când construieşti. Pentru tantric, relaţia de cuplu este mediul în care el lucrează la propriul sine şi la sinele celuilalt. Relaţia într-un cuplu tantric este mult diferită faţă de cum sunt relaţiile de cuplu obişnuite.

În general, oamenii consideră că relaţia de cuplu e un fel de acadea. Si o vor căuta, deci, pe cea mai parfumată şi mai dulce, iar când o vor găsi se vor apuca de ronţăit cu spor, fără să-şi dea seama că în curând le va rămâne numai băţul. Relaţia, într-un cuplul tantric, este mediul în care creşti, nicidecum o acadea pe care o ronţăi până când rămâne numai băţul apoi începi să cauţi alta.

Într-o primă fază, e indicat să ne schimbăm modul în care percepem relaţia de cuplu, pentru că dacă eşti concentrat la acadele n-o să te poţi concentra la lucrurile care contează. Tantra nu este pentru proşti, pentru indivizi infantili sau infatuaţi. Proştii pricep foarte puţin din valorile reale ale acestei ştiinţe, pentru că tantra este, într-adevăr, o ştiinţă. Nu este doar o cale spirituală, este şi o ştiinţă a iubirii, o ştiinţă a îmbogăţirii şi a transformării spaţiului interior intim. De altfel, pentru a practica tantra, ai nevoie, pe lângă inteligenţă, de claritate în gândire şi de perseverenţă.

Tantra a fost totdeauna înţeleasă prost, nu doar în zilele noastre, mereu a fost înţeleasă pe dos. În zilele noastre, când oamenii aud despre tantra, îşi închipuie aiureli dintre cele mai variate. Pe forumul nostru de neotantra am făcut o introducere, sper eu, coerentă, a ceea ce înseamnă această ştiinţă, în ce fel ne ajută să înlăturăm confuzia şi cum trebuie acţionat în direcţia corectă. Conformaţia mea este una de inginer, cred în fapte şi în lucruri concrete, nu în vorbe incredibil de frumoase şi complet inutile.

Vorba românească spune că „cine se aseamănă, se adună”. În zilele în care trăim, se întâmplă, uneori, să se adune şi să locuiască împreună, oameni care nu se aseamănă. Comunismul, aplicat în plan ideologic, psihologic şi emoţional, si la care suntem, fără doar şi poate, obligaţi să aderăm, ne face să considerăm că oamenii sunt toţi la fel, că orice tâmpit are şi părţi bune, că beţivul notoriu este, uneori, inteligent, că bărbatul violent e uneori şi tandru ş.a.m.d. Acesta este un defect de gândire, expresia „nu judeca aproapele” pare că în timp s-a trunchiat, devenind într-un final, „nu judeca”. Una este să judeci omul în sensul de a-l condamna, alta e să judeci omul în ideea de a compara, de a analiza, de a trage concluzii şi, într-un final, de a-ţi face viaţa mai suportabilă.

Pe forumul de neotantra („song of saraha forumul de neotantra”, pentru cei care vor să-l caute în google) am împărţit relaţiile de cuplu, în relaţii de creştere şi relaţii de plafonare, şi-apoi am explicat pe îndelete în ce mod trebuie abordată problema compatibilităţii între oameni, în plan fizic, psihic şi afectiv. Neotantra începe chiar cu asta, fiindcă este o otravă să te aduni cu oameni care nu se aseamănă cu tine. Dacă ştiinţa ar fi ceea ce ar trebui să fie, atunci în şcoli s-ar preda metode prin care oamenii ştiu să aleagă cu cine să se însoţească. Nu putem, şi e greşit, să condamnăm erorile de compatibilităţi ale oamenilor, fără ca mai întâi să ne asigurăm că au ales cu bună ştiinţă ceea ce au ales. Chiar nu vreau să fac reclamă mascată forumului de neotantra, dar nici nu vreau să repet aici ceea ce am spus deja, dincolo. Dacă doriţi, putem dezvolta aici subiectul, în măsura în care există interes pentru treaba asta.

Educaţia corectă vizavi de sex

Om_de_jad: Am văzut astăzi, prin presa online, un articol din seria de articole care nu spun niciodată nimic. Știți la ce mă refer, la articolele în care se miră unii că în iulie nu prea plouă, că în decembrie e frig și că noaptea nu te arde soarele. Articolul ăsta pe care l-am citit, era despre ”cât de des ar trebui să facă femeile sex”. Pentru că ieri am citit un articol asemănător, scris de cineva care spunea că bărbații (toți) ”vor să * toate femeile”, am ales articolul de față în completare, curios fiind să văd ce zic specialiștii momentului despre chestia asta. Consider că am ieșit în câștig, am citit mai multe litere și am aflat norma de făcut sex la femei, stabilită cu precizie de o doamnă doctor, pentru celelalte doamne, care simt nevoia să afle cât scrie la carte că trebuie să facă sex într-o săptămână: cică sănătos ar fi vreo două - trei episoade la șapte zile. Tot din articol, am mai aflat că e bine și dacă faci, dar și dacă nu faci sex, dar poate fi chiar și rău și dacă faci și dacă nu faci sex. Mă rog, o serie de informații folositoare.

Revenind cu picioarele pe pământ, problema este alta și destul de serioasă. Într-o lume în care continența sexuală este aproape subiect tabu, iar cei care spun că o pun în practică, au propria lor versiune despre ceea ce presupune treaba asta, mi s-ar părea util ca cel puțin într-o primă fază, să li se spună oamenilor că-s foarte diferiți unii de alții. Asta ar da liber la mai multă diversitate, dar și la mai multă responsabilitate, în ceea ce privește actul sexual. Singura chestie care mi-a plăcut la articolul respectiv, a fost prima frază, care susținea că oamenii sunt singurele ființe de pe Pământ care fac sex din plăcere. Fraza, deși e parțial adevărată (vorba aia, cine s-a gândit să întrebe bâtlanul, peștii sau racul, dacă se simt bine când fac sex, ori se împreunează cu gândul la cu totul alte lucruri), mi-a plăcut pentru că se potrivește cu o realitate din lumea subtilă. Într-adevăr, omul este singura ființă care face sex fără ca actul în sine să fie legat obligatoriu de împerechere. E de notat pentru că e important.

Să stabilești norma de sex pe săptămână, este copilăroas. Numărul e mai puțin important - pot fi importante altele, ca de exemplu intensitatea actului, atenția și implicarea în actul respectiv, dar nu numărul de episoade. Și nu, durata actului, nu-i neapărat cheia problemei, așa cum susțin unii.

Oameni sunt diferiți, educați divers, aflați pe nivele de dezvoltare variată, au karmă multicoloră. Problema mi se pare cu totul alta: cum să facă individul să găsească perechea potrivită pentru el, cum să răspândim în rândurile populației niște criterii bine stabilite după care cineva să își poată găsi o ființă care să-i semene ca grad de dezvoltare interioară, pentru că în lipsa acestor forme de ghidaj, batem pasul pe loc și facem construcții emoționale destul de hidoase.

Din dorința de a ieși din zona asta plină cu nămol, am împărțit relațiile în două mari categorii: relații de creștere și relații de stagnare (sau chiar de regresie), fiecare cu câteva posibile variante, luând ca model primii trei centri de forță. Aceste modele de relații pot fi foarte folositoare, pentru că implică energii cu plus și cu minus, iar în astfel de întâlniri, apare totdeauna o descărcare energetică - ceea ce e necesar, în afară de asta, e ca individul să aibă educația corectă, ca să absoarbă energia rezultată din aceste întâlniri. Prin descrierea acestori tipuri de relații, eu am făcut primul pas către clarificarea unor zone în care, din păcate, e negură. Fără aceste ghidaje, rămânem la discuții legate de numărul de monte săptămânale și la întrebări neconstructive, din categoria ”care-i mai inedit, bărbatul sau femeia”.

Compatibilitatea emoțională în relațiile de cuplu

Om_de_jad: Dacă intri într-o relaţie având ca unic scop să storci de la celălalt tot ce se poate, eventual să iei şi pielea de pe el, iar tu să dai cât mai puţin la schimb (şi dacă e posibil să nu dai nimic) n-ar trebui să te mire că totul se va duce de râpă cât ai clipi. Un cuplu format pe principii greşite este aproape totdeauna sortit eşecului. La finalul relaţiei fiecare îşi numără coastele rupte şi rănile, trage concluzia că mai bine nu se băga în aşa ceva şi se închide. Iar problema nu e doar că te închizi, după ce treci prin una sau mai multe relaţii de genul ăsta, problema e că viaţa nu ţine la infinit şi că vei îmbătrâni urât. Timpul trece şi te trezeşti într-o zi că începi şi tu să ţipi la copiii care „se pupă ca nesimţiţii în faţa blocului”, şi că brusc ai devenit ceea ce ai urât cel mai tare în copilărie. Cei care îmbătrânesc natural şi rămân oameni în firea lor, sunt o raritate.

Tantra nu este pentru oamenii proşti, indolenţi, rău intenţionaţi sau leneşi. În cuplul tantric nu poţi să minţi pe nimeni în afară de tine. Ori eşti sincer cu tine şi cu cel apropiat, ori mai bine te laşi. Aşa că dacă faceţi parte din categoria celor interesaţi de profit cu orice preţ, citiţi altceva, pentru că tantra este despre pierderi. În tantra, te pierzi pe tine şi-l laşi pe celălalt să te ocupe, aşa că dacă ştiţi sau dacă simţiţi că nu sunteţi din filmul ăsta, mai bine faceţi un alt lucru pe care îl consieraţi, eventual, mai util.

Principiile pe care se bazează cuplul tantric sunt complet diferite de cele care se află la baza unui cuplu obişnuit. În cuplul tantric este vorba despre o călătorie a unuia în interiorul celuilalt, este despre împărtăşirea intimităţii ‒ adică exact ce nu vor oamenii să facă de obicei. Ascunşi după paravan, oamenii cer totul de la celălalt şi nu dau nimic la schimb, văitându-se în continuu că celălalt nu face suficient. Cuplul tantric poate fi format doar de oameni care sunt compatibili la nivel fizic, emoţional şi intelectual şi care dispun de curaj şi bunăvoinţă. Despre aceste lucruri vreau să vă vorbesc acum, fiindcă aceste principii, aparent simple, stau la baza formării unui cuplu sănătos şi a unei relaţii de creştere.

În primul rând trebuie să existe bunăvoinţă şi disponibilitate. Oamenii aşteaptă, de cele mai multe ori, ca totul să vină de la celălalt în loc să se raporteze la relaţie ca la o oportunitate de dezvoltare interioară. Aici contează mult educaţia (cei şapte ani de acasă) şi exemplul, dar şi gradul fiecăruia de dezvoltare interioară. Unii trăiesc pentru a se hrăni, pentru a se odihni şi pentru a se reproduce ‒ nu văd altceva, nu-i interesează altceva şi nu vor să discute despre altceva. Eu nu sunt împotriva acestor oameni, fiecare trăieşte după cum poate, numai că uneori, indivizi cu potenţial real de dezvoltare interioară, din cauza educaţiei defecte care spune că „toţi oamenii sunt la fel şi că fiecare are în interior partea lui bună”, ajung într-o relaţie nepotrivită. Într-o astfel de relaţie cu tentă zoofilă se pierd ani serioşi, se toacă nervi, te poţi alege cu sufletul făcut praf şi cu sănătatea la pământ. Deci, notaţi undeva, pe o bucăţică de hârtie şi citiţi zilnic, următoarele: nu toţi oamenii sunt la fel ca voi, nu toţi oamenii vor aceleaşi lucruri ca voi, nu toţi oamenii sunt buni la suflet, nu toţi oamenii sunt bine intenţionaţi. Unii sunt nesimţiţi, jigodii, nu le pasă de nimeni în afară de ei, sunt periculoşi şi aduc numai belele pe capul celor cu care intră în contact. Judecaţi la rece fiecare individ în parte şi feriţi-vă de oamenii nepotriviţi ca dracu’ de tămâie.

În al doilea rând, trebuie să existe compatibilitate fizică, emoţională şi intelectuală. Aici situaţia se complică, fiindcă noi cunoaştem binişor partea cu compatibilitatea intelectuală, stăpânim cât de cât noţiunile legate de compatibilitate fizică, însă la capitolul compatibilitate emoţională stăm cam prost.

Intelectual e uşor să-ţi dai seama cu cine eşti compatibil. Cel de lângă tine trebuie să nu fie cu mult mai prost decât tine. Fizic, iarăşi stăm cât de cât bine; fiecare ştie ce formă a corpului preferă, ce fel de chip îi place, ce mirosuri îl atrag. Compatibilitatea emoţională, însă, ne cam scapă printre degete. Oamenii au tot felul de dorinţe contrare şi sunt foarte mulţi factori care influenţează alegerile făcute. Eu am prezentat pe forumul nostru de neotantra o schemă simplă şi coerentă pentru determinarea compatibilităţilor la nivel emoţional, împărţind tipurile de relaţii în câteva categorii mari şi late. Am explicat acolo cum vine treaba cu compatibilităţile la nivel emoţional, care sunt relaţiile de creştere şi care sunt relaţiile de plafonare. Dacă sunteţi interesaţi de informaţiile astea, poftă bună, sunt la liber pe forumul de neotantra. Oamenii din grupul nostru cunosc foarte bine aceste informaţii şi dacă are vreunul dintre ei bunăvoinţa să decupeze de pe forum chestiile relevante legate de compatibilităţile la nivel emoţional şi să pună informaţia pe aici, cu atât mai bine. Eu n-am timp să repet ceea ce am mai spus deja, fiindcă am de spus altele care n-au fost spuse. Ideea e că aveţi o schemă coerentă pentru stabilirea compatibilităţilor la nivel emoţional - folosiţi-o cu încredere şi cu ajutorul ei, căutaţi pe cât posibil să evitaţi problemele legate de alegerea individului cu care vă propuneţi să respiraţi acelaşi aer.

Să vorbim acum puţin şi despre curaj, pentru că el este motorul în cuplul tantric. Într-o astfel de relaţie este nevoie de curaj la fiecare pas fiindcă se lucrează tot timpul cu lucruri intime. Oamenii au obiceiul să ţină foarte mult la spaţiul lor interior, unde nimeni n-are voie să intre decât ocazional şi doar cu bilet special. În cuplul tantric este exact pe invers ‒ împarţi spaţiul interior cu iubitul tău, ba chiar îl inviţi să ţi-l ocupe cu totul. Tantra este pentru oamenii trecuţi prin viaţă şi păţiţi, pentru oamenii sătui până peste cap de diversitate şi de inedit. Tantra este pentru cei care au ca scop în viaţă să înveţe să se bucure de banal. Pentru cei nerăbdători, obsedaţi de extraordinar, infantili şi cu muci în nas, sigur că există relaţii de conjunctură, pretenţii, swinging, şantaj emoţional şi delăsare.

Grație și gravitație

Om_de_jad: În seara asta am să vă spun câteva lucruri despre relațiile de iubire. Asta fiindcă am observat în ultima vreme că se scriu tot felul de articole care caută să explice, stânjenitor de prost, niște lucruri incredibil de simple și cândva știute de toată lumea.

Pe bună dreptate s-a scris despre iubire ca despre un fenomen de grație. Atât cel care iubește, cât și cel iubit, susțin, de multe ori, că se simt ușori, că se simt ca și când ar zbura. Într-adevăr, iubirea îți dă această senzație, că devii mai ușor, că devii nepământean și că parcă ai învinge gravitația. Despre asta intenționez să vă vorbesc acum, fiindcă educația pe care ne-o face societatea azi, bate foarte multă monedă pe seama grației, ignorând copilărește sau mișelește, problema gravitației.

Se consideră că ingredientele care stau la baza unei relații reușite de iubire constau în garantarea libertății de mișcare și de exprimare în cadrul cuplului, în drepturi comune și în obligații asumate în mod egal de fiecare în parte. Ca să conturăm mai bine lucrurile, societatea ne îndeamnă pe calea educației, prin canale media ori prin alte metode de răspândire a informațiilor că dacă vrem să avem o relație armonioasă trebuie să ne respectăm reciproc, să ținem cont unul de părerile și de dorințele celuilalt, să ne dăm spațiu de mișcare unul altuia, ș.a.m.d. Nu insist, ați înțeles ideea, sunt principii la care eu însumi ader și cărora le susțin cu vehemență valoarea. Bun, și atunci ce nu merge? Oamenii par să caute toate metodele posibile (unele dintre ele chiar periculoase) pentru a face relația de iubire să funcționeze, iar ea se încăpățânează să nu funcționeze, deși aparent există cadrul corespunzător pentru ca relația să se dezvolte armonios, oamenii sunt acum educați, manierați, politicoși și înțelegători, își respectă unii altora dorințele, nevoile, spațiul de manifestare. Cu toate astea, ceva nu merge. Eu mi-aș pune problema că ceva este în neregulă cu ceea ce ne învață societatea, dar prea puțini pun la îndoială corectitudinea lucrurilor pe care le preiau din societate. Așa a fost de când e lumea, așa este și acum, numai că acum situația este de așa natură că în curând oamenii o să înceapă să-și scoată ochii unii altora.

Spuneam în introducere că se discută în termeni obsesivi despre grație, dar se face abstracție de gravitație. Gravitația este tocmai ingredientul care stă la baza grației, numai că voit sau nu, mai ales în ultima sută de ani, s-a făcut abstracție de ea și oamenii încep acum să plătească pentru ignoranță, complacere și pentru greșelile făcute în trecut. Avem de-a face cu o abordare necorespunzătoare, e important e să ne dăm seama ce anume facem greșit și să corectăm.

Energia iubirii, ca să se poată manifesta, are nevoie de gravitație. Iubirea este o curgere, este ceva dinamic, nicidecum static, iar ca să poată curge, trebuie ca unul dintre iubiți (chiar nu are importanță care dintre ei) să fie mai „sus” decât celălalt, în așa fel încât gravitația să poată lucra, iar celălalt să știe să fie mai „jos”. Dacă gravitația lucrează așa cum știe ea mai bine, adică de sus în jos, atunci sunt șanse reale să apară și mult doritul fenomen de grație, fenomen care se manifesta de jos în sus, și care dă acea senzație de desprindere de sol, de zbor, de ușurință, de plinătate și de împăcare cu sine.

Unii dintre voi poate au avut curiozitatea să citească ceea ce am scris pe forumul de neotantra, despre relațiile de creștere și cele de stagnare. Colegul Toni Ridean, membru al grupului nostru, a postat pe această pagină, mai jos, articolele respective. Veți vedea acolo că niciuna dintre tipurile de relații de creștere, descrise de mine, nu sunt relații echilibrate, egale, nu sunt relații în care cei doi au nivelul de dezvoltare egal sau preocupări egale. Eu am vorbit despre relații de tipul mamă-copil, erou-adoratoare sau stăpână-servitor, indicându-le ca relații de creștere și despre relații de tipul tată-fiică, eroină-adorator și stăpân-sclavă, ca relații promovate de societate și care sunt de fapt relații de stagnare sau chiar de regres. Am explicat atunci, pe forum, de ce este așa.

Toate tipurile de relații descrise de mine, atât cele de creștere, cât și cele de stagnare, sunt relații inegale, în sensul că la o primă ochire pare că unul dintre iubiți oferă mai puțin și cere mai mult și alte lucruri de genul acesta, fenomene despre care suntem învățați că sunt vicioase și că ne vor trimite în iad, când de fapt societatea este cea care ne îndeamnă fie să ne orientăm către o relație de stagnare, fie să optăm către o relație egală, în care cei doi iubiți sunt un fel de parteneri de afaceri, cu drepturi și obligații identice și între care nu se poate întâmpla niciodată nimic. Problema la aceste relațiile egale, la care aderă cei mai mulți oameni, e că gravitația nu este respectată, energia stagnează, iar fenomenul de grație este anulat tocmai din acest motiv. Fenomenul de grație pur și simplu nu se poate produce, este sugrumat înainte să înmugurească.

Cu toate că aceste lucruri despre care spun eu aici, erau cunoscute sau intuite de toată lumea în urmă cu câteva sute de ani, cu toate că ele sunt ușor de observat în manifestările literare din antichitate, în scripturi sau în manualele de educație sexuală străvechi, oamenii se pare că le-au uitat (sau au fost ajutați să le uite) într-un mod aparent misterios. La doar câteva sute de ani de la revoluția franceză ideile vehiculate în acea perioadă au pătruns atît de tare din social în viața noastră intimă, încât s-a ajuns acum pe punctul de a da naștere unei noi revoluții, cu consecințe impredictibile.

Despre formarea personalității la bărbat și la femeie

Om_de_jad: Ar fi bine dacă oamenii ar avea contact mai des cu lumea subtilă, cu lumea suprasensibilă. Atunci ar putea observa mai precis niște diferențe care par mici la prima vedere, dar care, neluate în calcul, în timp, dau efecte dintre cele mai variate.

Ar fi interesant, de pildă, să vedeți măcar pe un monitor sau pe ecranul telefonului, ce se întâmplă cu câmpul energetic subtil al unei ființe care minte altă ființă, sau se minte singură. Sau care se urăște pe sine. Sau cum arată câmpul energetic al unor persoane care se urăsc reciproc. Sau cum arată, din punct de vedere subtil, un nebun, un politician, un preot sau un om aflat pe moarte. Sau ce efect are asupra unei fete tinere, dezvoltarea sânilor sau prima menstruație. Sau ce simte un cățel care clămpănește fericit un os. Sau ce se întâmplă cu o salcie crescută pe malul unui râu.

Exemple sunt cu duiumul, ceea ce vreau să sugerez e că în această situație, probabil ați fi nevoiți să vă reformulați propriile concepții despre viață, pornind de la zero. Și vă întreb ce putere ar mai putea avea atunci asupra voastră educația, dogmele de orice natură, tradiția. Cam cât ar putea să vă mai influențeze concepțiile, preconcepțiile și superstițiile celor din jur (unde vreau neapărat să includ și superstițiile oamenilor de știință, care sunt o variantă de popi moderni, dornici să înlocuiască biserica lor, fondată greșit pe principiile corecte ale lui Hristos, cu o biserică modernă, bazată pe principiile lui Einstein sau ale lui Paul Dirac).

Am făcut această introducere din dorința de a împărți cu voi anumite informații la care deocamdată nu aveți acces, dar la care veți avea cu toții, în viitor. Și pentru că deocamdată lucrurile sunt așa cum sunt și pentru că, deși ne-am dori, nu le putem grăbi ritmul, vreau să vă spun câteva cuvinte despre felul în care se formează personalitatea bărbatului și cea a femeii, pentru a avea o viziune mai apropiată de ceea ce se vede dinspre lumea subtilă.

Personalitatea bărbatului se conturează sub semnul respingerii influențelor nepotrivite din exterior. Așa cum un sculptor cioplește cu dalta, dezvelind forma aflată în interiorul blocului de piatră, tot așa ar trebui să se formeze personalitatea bărbatului. Băiatul și mai târziu adolescentul, ar trebui să acționeze la voință, asupra lui, uneori mai blând, alteori mai dur, astfel încât forma interioară a bărbatului (a bărbatului interior), să capete contur. Și după ce forma interioară a bărbatului se definește, ea trebuie mereu menținută în stare perfectă de funcționare. Din dragoste și din respect pentru cei din jur, fiecare bărbat ar trebui să-și păzească forma interioară, de influențele din exterior, respingând continuu ceea ce ar putea să-l distrugă. Aceasta este o stare descrisă atât de frumos în Psalmul 1:

„1. Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;

2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.

3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.”

Acesta ar fi modul în care ar trebui să se construiască personalitatea bărbatului. Și abia atunci când personalitatea sa este bine definită, îl putem numi un om copt la minte și va putea merge în lume pentru a fi de folos altora.

Personalitatea femeii se conturează complet diferit. Femeia funcționează precum un burete - înglobează în ea, la grămadă, toate informațiile din exterior, strângând totul în interior. Sarcina ei ulterioară ar fi să filtreze acele acumulări sedimentate și să elimine elementele inutile, sau pe cele otrăvitoare. Iar pentru că munca este una istovitoare, la femei, apare câteodată, senzația de suprasaturație și se ajunge la descărcări emoționale intense.

Bărbatul ar trebui să acționeze asupra propriei personalități din exterior, să se cioplească singur (sau ajutat de cei din jur), să se șlefuiască și să se finiseze, în timp ce femeia ar trebui să-și dezvolte capacitatea de filtrare și discernământul în ceea ce privește stările emoționale. Ca să mă exprim altfel, femeia ar trebui să-și întărească ficații, să poată mistui toată informația acumulată în interior, constituită atât din elemente bune, cât și din substanțe potențial otrăvitoare. Cheia succesului, la femeie, constă în capacitatea acesteia de a cerne tot ce știe sau ce a știut vreodată despre ea, din toate punctele de vedere, dar mai ales din punct de vedere emoțional. În lipsa cunoașterii, sau neavând aceste abilități, femeia riscă - așa cum spunea o prietenă dragă - fie să protejeze cu prețul vieții ei, o panseluță crescută în vârful unui morman de gunoi, fie să dea în ea cu dalta și cu ciocanul, după modelul masculin, și să se cioplească atât de tare singură, până ajunge, într-un final, să se schilodească.

Acum sunt cam obosit, dar zilele următoare o să mai povestim. Polaritatea alternantă a primilor centri de forță este foarte prost înțeleasă. Deocamdată, vă spun tuturor noapte bună, mă trag și eu la somn.

Despre protecție

Om_de_jad: Folosind ideile vehiculate ieri, vom putea discuta așa cum trebuie, despre noțiunea de protecție. Și femeile și bărbații au nevoie de protecție, însă într-un mod complet diferit. Pentru că fiecare crede că celălalt are nevoie de protecție în forma în care are el nevoie, apar o serie de confuzii.

Vă spuneam ieri că bărbatul își formează personalitatea respingând tot ceea ce îl poate distruge din exterior, iar femeia înglobează, absoarbe toate informațiile înăuntru (chiar și organele genitale feminine sugerează acest lucru), având ca sarcină să selecteze și să păstreze în propria personalitate numai ceea ce este necesar. Încercați, vă rog, să vă construiți cu ajutorul imaginației, următoarea schemă: prima, în care bărbatul deține o scoarță, să-i spunem o zonă tare, la exterior, și un miez, un interior moale, maleabil, uneori chiar fragil. Apoi căutați să reconstruiți schema invers, pentru femeie, cu o zonă moale (flexibilă) la exterior și cu o zonă rigidă la interior. Vă invit să analizați împreună cu mine această situație, pentru că așa veți putea găsi singuri soluții la foarte multe probleme de care ne lovim zilnic.

Să fim acum atenți la interiorul moale al bărbatului. Dacă ceva din exterior reușește să pătrundă înăuntru, interiorul moale va fi afectat destul de tare. Poate că în bine sau în rău, e mai puțin important cum va fi afectat, dar cu siguranță va fi. Sunt situații de viață, de exemplu, din care o femeie iese cu interiorul intact, dar care pe un bărbat îl dărâmă complet. Rigiditatea interioară a femeii (ficații tari despre care vorbeam ieri), o ajută să treacă ușor peste anumite probleme interioare și să-și refacă forma interioară deteriorată, în timp ce pe bărbat, aceeași situație îl distruge sau îl destabilizează. Din acest motiv, bărbații au obiceiul instinctiv de a evita dinainte anumite situații posibil generatoare de traume interioare. Ca regulă generală, bărbații ar trebui să fie conștienți de felul în care sunt construiți și să fie deosebit de atenți la genul de informații față de care se lasă atinși pe interior, fiindcă orice lovitură sau zgârietură în zona moale interioară, poate avea consecințe severe.

Să observăm acum modul în care funcționează femeia. Ea este flexibilă la exterior și din acest motiv, felul ei de a învăța este să se impregneze cu energia subtilă emanată de ființele din jur, indiferent că această energie vine de la o ființă armonioasă, de la una dizarmonioasă sau de la una rău intenționată. Dar, datorită rigidității interioare, ea nu va rămâne pentru mult timp impregnată cu aceste energii, și se va separa de ceea ce „nu este al ei”, într-un mod asemănător cu cel în care resping bărbații, în plan exterior, „ceea ce nu le aparține, sau ceea ce nu le este folositor”. În cazul bărbaților, răul care pătrunde înăuntru (dacă pătrunde), face ravagii și reparațiile pe interior, dacă se doresc a fi făcute, se pot realiza cu costuri energetice uriașe. Reversul medaliei e că tot din cauza acestei rigidități, care ați văzut, le este folositoare femeilor, informațiile asimilate de ele, nu vor pătrunde prea adânc în miezul lor interior, în așa fel încât femeile să-și poată automodela cu ușurință și la nivel profund, propria personalitate.

Acum, că avem în minte aceste două scheme de funcționare, putem să discutăm cum se cuvine, despre protecție. Bărbatul are nevoie de protecție la interior, în timp ce femeia are nevoie de protecție la exterior. Femeia își poate proteja bărbatul învelindu-l pe interior, învăluindu-l, iar bărbatul își poate proteja femeia, eliminând din drumul ei o serie de informații (impresii, situații de viață etc), care i-ar putea îngreuna sau întârzia procesul de selecție interioară. O altă sarcină care îi revine bărbatului, în cadrul cuplului, este să „înmoaie” rigiditatea interioară a femeii, ajutând-o, sprijinind-o și învățând-o să se automodeleze, să se reconstruiască, arătându-i cum se lasă afectat interiorul lui de informațiile care ajung înăuntru. În situația în care femeia îi poate oferi protecție interioară bărbatului ei, acesta își va putea domoli din rigiditatea pe care o are față de lumea exterioară. Și ceva magic se întâmplă în sufletul bărbatului, atunci când exteriorul (natura), se revarsă, în sfârșit, în interiorul său; un cu totul alt gen de cunoaștere apare atunci. De asemenea, o femeie care își domolește din rigiditatea interioară, va putea în sfârșit să facă lucruri cu sine, să-și modeleze propriul sine, să lucreze la propriul sine, adică „să fie și să devină ceea ce dorește”.

Data viitoare vreau să vă spun câteva lucruri despre polaritatea centrilor de forță, ca să vedeți care ne sunt punctele slabe și punctele tari și mai ales cum putem lucra împreună, în cuplu, astfel încât să ne armonizăm viața unul altuia și să lucrăm unul în beneficiul celuilalt.

Manifestări ale polarității pe primii trei centri de forță

Om_de_jad: Este foarte greu, dacă nu imposibil, să găsești ceva despre care nu știi cum arată. Eu am spus de multe ori persoanelor tinere, să-și formeze cât mai clar în minte imaginea omului cu care vor să trăiască. Nu mă refer aici la aspectul fizic, mă refer la ceea ce ai vrea să emane omul respectiv. Dacă habar n-ai ce cauți, dar ești veșnic nemulțumit că nu găsești ceea ce îți trebuie, nu prea dai dovadă de inteligență.

Problema omului care nu știe ce caută, dar e veșnic nemulțumit că nu are ce-și dorește, nu o au doar tinerii. În mod normal ar trebui să-ți faci o imagine cât mai precisă a omului pe care-l dorești lângă tine, încă de când ești copil. Dacă n-ai făcut-o, ia-ți două zile de concediu să te gândești cât mai clar cu putință, ce vrei de la ființa cu care vrei să trăiești, apoi fă-ți o listă cu ceea ce poți tu oferi în relația respectivă. Spun asta pentru că avem prostul obicei să ne supraevaluăm, să ne credem mai valoroși decât suntem de fapt.

Ceea ce o să spun în continuare, probabil că o să doară, dar ajută la o mai bună înțelegere a modului în care funcționează bărbații și femeile din punct de vedere energetic subtil și vine în completarea discuțiilor pornite cu câteva zile în urmă.

Pe centrul vital, bărbatul are preponderent energie yang (+), în timp ce femeia are preponderent energie yin (-). În general, deficitul de energie yang (+) pe un centru înseamnă, printre altele, mai puțin control pe centrul respectiv. În consecință, din cauza acestei polarități pe primul centru, femeia nu poate, în mod obișnuit, să-și procure cu ușurință energie vitală - spus altfel, vitalitatea femeii este asigurată de natură numai parțial. De notat și faptul că se pierde destul de multă energie vitală la fiecare ciclu menstrual, lucru care poți să-l observi ușor fără să ai capacități de clarvedere.

Acum, că v-am descris situația pe centrul vital, aș putea sugera și două soluții pentru echilibrarea polarității pe acest centru. Ori femeia își procură energie yang suplimentară prin practică yoga, prin consumul de plante specifice sau prin autoeducare în vederea obținerii unui somn corect, ori își va face echilibrarea centrului vital, cu ajutorul bărbatului, prin absorbția surplusului de energie yang de la el. Când eram mic, o vecină de-a bunicii mele, spunea așa: „bărbat bun e ăla care atunci când intră pe ușă aduce primăvara în casă”. Bărbatul ar trebui să identifice (ori de unul singur, ori discutând cu femeia) punctele vitale slabe ale acesteia, și va căuta să-i asigure suport energetic în acele puncte - cum trebuie s-o facă, e o discuție lungă, dar totul începe prin înțelegerea acestei conformații subtile a ființei umane și cu dorința sinceră de a sprijini persoana iubită. Voi da și un exemplu, ca să vorbim mai pe șleau: să zicem că femeia are din naștere o problemă cu somnul și nu se poate trezi dis-de-dimineață. Acest lucru trebuie înțeles de la început și trebuie să fim conștienți de faptul că oricât s-ar strădui femeia respectivă să se obișnuiască cu trezitul de dimineață, oricât de vinovată se va simți pentru faptul că doarme mai mult, nu se va putea schimba în adevăratul sens al cuvântului, adică fără riscuri și fără deviații de bioritm. Trebuie să se facă tot ce este omenește posibil ca acea femeie să doarmă atât cât are nevoie - nu există altă variantă. Acest mod de abordare simplistă, ne va scuti de o grămadă de lucruri inutile. Trebuie să fim rezonabili și să facem pentru început ceea ce se poate.

Pe centrul doi, centrul sexual, polaritatea este inversată, în sensul că femeia are preponderent energie cu plus (yang) și bărbatul cu minus (yin). Vă reamintesc, plus (yang), înseamnă printre altele, control. Faptul că femeia deține control pe centrul sexual, se datorează tocmai abilității corpului ei de a prelua în sine un suflet și de a-l aduce în plan fizic prin naștere. Acest lucru are și avantaje și dezavantaje, dar nu acesta este scopul discuției și n-aș vrea să deviem prea tare de la subiect. Dacă doriți explicații suplimentare în legătură cu afirmațiile mele, vă rog să le solicitați și voi răspunde.

Fac aici o paranteză, pentru că sunt un milion de lucruri care ar fi trebuit spuse și care ori n-au fost spuse cum trebuie, ca să le priceapă oamenii, ori n-au fost spuse deloc. Multe femei se întreabă din ce motiv ajung bărbații să-și caute altă persoană cu care să facă sex. Sigur că motivele sunt diverse și fiecare cuplu are particularitățile sale, însă aș vrea să arăt cum funcționează modelul masculin sexual, pentru o mai bună înțelegere. Atunci când un mascul caută o femelă să se împerecheze, el manifestă intenția de a face acest lucru, într-o formă specifică speciei din care face parte. În situația în care femela îl refuză, aceasta îi transmite prin refuz, mesajul „nu sunt a ta, caută în altă parte”, iar masculul își pierde interesul și caută o altă femelă disponibilă. Efortul depus de mascul pentru a-și găsi femela potrivită este obositor și deseori periculos. Pentru că la om, nevoia sexuală nu depinde de factori climatici, nu-i sezonieră și este aproape continuă, stresul dat de nevoia de a găsi un partener de sex feminin este cu atât mai tare simțit. Unul dintre motivele pentru care a fost adoptat, în timp, modelul cuplului stabil (cu compromisurile care vin la pachet) este și acesta: nevoia amândurora de a evita neplăcerile date de incompatibilitate și a efortului care ar trebui depus pentru găsirea unui posibil partener. Masculul (dar bărbatul modern), o consideră „a lui” pe femeia care îi permite apropierea sexuală. Cu cât contactul sexual este mai lipsit de constrângeri, cu atât bărbatul va considera femeia ca fiind „mai a lui”. „Celelalte”, sunt acele femei care nu-i permit apropiere sexuală - exact așa de simplu cum vă spun. Nu discutăm aici chestiuni de comportament, de echitabilitate în cuplu sau de moralitate - nu acesta este scopul discuției. Atunci când o femeie își refuză bărbatul, este bine să știe și să-și asume faptul că transmite, poate fără să-și dea seama, unui mecanism vechi de milioane de ani, semnalul „nu sunt a ta, caută în altă parte”. Este bine să fim conștienți de cât mai multe mecanisme de acest gen pentru a înțelege comportamentul nostru. În lipsa cunoștințelor potrivite cădem pradă generalizărilor puerile și prejudecăților fanteziste, conform cărora bărbatul, din naștere, își dorește să facă sex cu cât mai multe femei. Fac următoarea afirmație pe care mi-o asum: abia atunci când un bărbat primește acces la femeia lui ori de câte ori vrea, se va lovi față în față cu propriile limite și cu propria prostie. Nu există o metodă mai bună de responsabilizare a bărbatului în cadrul cuplului, decât aceea de a-i permite acces sexual la femeia lui, ori de câte ori are nevoie. Doar așa poate ajunge în punctul în care să-și propună singur și cu puterea necesară unui astfel de demers, practicarea continenței sexuale. E foarte mult de vorbit despre treaba asta, deocamdată mă limitez la oferirea acestor informații schematice.

Pe centrul al treilea, centrul voinței, polaritatea iarăși se inversează. Bărbații controlează mai bine acest centru și în consecință emană voință, în timp ce femeile absorb voința, se impregnează cu ea. Polaritatea pozitivă la bărbat, pe centrul al treilea, se datorează obișnuinței sale de a se limita strict la planul fizic, ignorând planurile suprasensibile, subtile. Autolimitarea la nivelul planului fizic, dată de separarea pe sexe, a făcut ca bărbatul să dețină energie preponderent yang pe centrul al treilea și prin asta să-l controleze mai bine. Evident, acest lucru s-a făcut în detrimentul flexibilității și al pierderii capacității nativ umane de a face uz de intuiție.

Studierea polarităților la nivelul centrilor de forță, reprezintă, ea însăși, o cale. Primii cinci centri ai ființei umane au polarități, în timp ce la ultimii doi, polaritatea își pierde relevanța. De pildă, faptul că bărbatul are preponderent energie yang la nivelul centrului cinci, face ca percepția spatio-temporală să fie diferită față de cea a femeii, dar deocamdată, mă opresc aici, ca să nu amestecăm prea tare informațiile.

Femeia, în raport cu centrul al doilea

Om_de_jad: Discuția de azi va fi despre energia preponderent cu plus (yang) pe al doilea centru energetic (chakra). Vă spuneam în discuția de data trecută, că femeia are preponderent energie yang pe centrul sexual. Tot data trecută vă spuneam că mai multă energie cu plus pe un anumit centru, înseamnă, printre altele, și un control mai bun al centrului respectiv. Vreau să mutăm discuția în direcția asta, ca să clarificăm unele chestiuni care au impact asupra sănătății femeii, atât a sănătății fizice, cât și a sănătății psihice și emoționale.

Surplusul de energie yang pe centrul doi, este necesar pentru a-i asigura femeii capacitatea de a aduce în plan fizic alte ființe umane, prin procesul nașterii. Acest fapt, are pentru femeie atât avantaje cât și dezavantaje. Data viitoare, vom discuta despre avantajele și dezavantajele de a fi bărbat, din același motiv, ca să înțelegem cât mai bine cum ne putem ajuta unii pe ceilalți în anumite situații de viață.

Ca să poată prelua în ea un suflet, trebuie să vă gândiți că femeia dispune de un fel de organ subtil, un fel de ”țeavă” cu un capăt aflat aici și cu unul aflat în lumea de dincolo. Prin acest organ subtil, sufletul celui care urmează să se nască, poate trece din lumea de dincolo spre lumea de aici. Așa cum se vede cu ajutorul ochiului subtil, acest organ, această ”țeavă”, nu are propriu zis o formă de cilindru, ci una de clepsidră. Deloc întâmplător, corpul femeii are chiar această formă. Există o serie de explicații pentru forma acestui organ subtil, dar acest lucru nu trebuie să ne preocupe deocamdată. Ceea ce este important și vreau să vă imaginați (mai ales dacă sunteți bărbat), este această legătură continuă a femeii cu lumea de dincolo (lumea suprasensibilă) prin această ”țeavă”. Dinspre subtil spre concret, în femeie, pătrund neîncetat tot felul de informații de natură suprasensibilă. Aceste informații, care uneori sunt percepute sub forma unor trăiri cu intensitate variabilă, nu sunt decât foarte rar decodificate de către femeie, conștientizate, analizate sau integrate corespunzător. Faptul că în ea pătrund, în această formă, tot felul de forțe din subtil, nu trebuie să ne ducă la concluzia că femeia este automat capabilă să le și integreze corespunzător în propria ființă.

Având informațiile pe care vi le-am oferit data trecută și schema prezentată mai sus, vă rog să încercați acum să vă formați o idee despre ceea ce trăiește în interior o femeie, clipă de clipă. Pe de o parte, ea este invadată, prin acel organ subtil, de tot felul de informații din lumea subtilă. Pe de altă parte, exteriorul (planul fizic), îi transmite și el, prin organele de simț, o serie de informații. Aflată între cele două lumi, cumva suspendată, femeia trebuie să proceseze când informațiile venite din exterior, când pe cele primite dinspre lumea subtilă. Pentru bărbați este foarte greu, dacă nu imposibil, de conceput o astfel de viață interioară, fiindcă la ei lucrurile nu se desfășoară în acest mod. Într-o singură lună de viață, femeia se deplasează, când spre exterior, spre lumea concretă, când spre interior, spre lumea suprasensibilă. Atunci când se află la ovulație, femeia este situată cât mai aproape de lumea subtilă, în timp ce în perioada menstruației, este absorbită aproape cu totul de exterior. Această deplasare, când spre exterior, spre concret, când spre interior, spre subtil, este foarte obositoare și se face cu un consum energetic mare. Situația este dublu complicată - pe de o parte, fiindcă pe centrul vital, femeia are preponderent energie cu minus (yin), deci un control mic pe zona vitală, și pe de altă parte, pentru că are iarăși energie cu minus (mai puțin control) pe centrul voinței. Încercați acum să înțelegeți de ce femeile, multe dintre ele, se simt mai mereu lipsite de vlagă și mai simt, de asemenea, că personalitatea lor este mult diluată. Tot acum puteți înțelege mai ușor de ce modelul cel mai tentant pentru femeie (utopic și foarte toxic pentru forma subtilă a ei), este acela de ființă vitală, dotată cu voință puternică. Repet, un model care sună bine în teorie, dar care este de-a dreptul nociv pentru femeie, nu pentru că modelul ar fi greșit, ci pentru că e imposibil de pus în practică.

Femeia va încerca, așadar, să-și echilibreze atât centrul vital, cât și centrul voinței, așteptând sprijin din partea bărbatului, sprijin pe care îl poate primi doar în măsura în care bărbatul e capabil să îl ofere și are educația necesară ca să poată face acest lucru. Într-un mod asemănător, bărbatul își dorește sprijin din partea femeii, pentru a-și echilibra centrul sexual și centrul emoțional superior, acolo unde el are control diminuat. Aici, cuplul format din oameni inteligenți, poate conlucra în vederea echilibrării energetice.

Capacitatea femeii de a-și controla centrul sexual, funcționează atât într-un sens pozitiv, cât și într-un sens negativ, iar aceste lucruri sunt bine cunoscute în mediile inițiatice, sunt știute de clericii religioși, dar și de producătorii de medicamente. Ei știu la fel de bine ca și mine, că femeia are capacitatea de a face exact ceea ce vrea cu întreaga ei sexualitate. Dacă, de exemplu, femeia este învățată că trebuie să-și urască zona sexuală, organele reproducătoare sau capacitatea de a naște, ori dacă este îndemnată să-și condamne într-o formă sau alta această parte a ei, prin această atitudine, se va ajunge, în timp, la boală fizică sau malformații în această zonă. Cancerul de col uterin și cancerul la sân sunt doar două exemple în acest sens. Cu cât femeia își cunoaște mai puțin și își urăște zona erotică mai tare, cu atât își va provoca mai multe boli de natură sexuală: infecții, disfuncționalități ale aparatului reproducător, tulburări. Femeia trebuie să știe că deține atât de mult control asupra centrului sexual, încât îl poate chiar distruge complet. Dacă vrea, ea își poate șterge inclusiv identitatea sexuală.

Orice putere de control asupra unui anumit centru, ar trebui să vină la pachet cu o responsabilitate pe măsură. Femeia ar trebui să-și dezvolte responsabilitatea față de centrul ei sexual, tot așa cum bărbatul ar trebui să fie responsabil de capacitatea sporită de control pe care o are pe centrul voinței. Dacă un bărbat își urăște sexul, nu-și poate provoca daune majore. Nu același lucru îl putem spune despre femei.

Învăţăminte practice legate de spiritualitate

Om_de_jad: Când am început să caut informații despre sensul vieții, despre procesul morții și despre ceea ce numim a fi cale spirituală m-am lovit de câteva probleme serioase. Prima, a fost lipsa aproape totală de informații practice, de informații la obiect. Iubesc literatura și mă bucur de frumusețea poeziei, dar m-am născut cu o anumită conformație tehnică, am o fire practică și-mi place mai mult să fac, decât să visez cum s-ar face ceva. Atunci când am vrut să pun în practică lucruri legate de spiritualitate nu știam de unde să încep, ce anume aș avea de făcut și încotro ar trebui să mă îndrept.

Problema mea legată de religia orientală era tot una de natură tehnică. Yoga este o știință spirituală ingenioasă și am testat riguros mai multe forme ale sale câțiva ani buni, neștiind ce altceva ar fi practic și aș putea să fac. Cu toate acestea, deși rezultatele începeau să apară, nu reușeam să leg informațiile obținute de pe urma practicii yoga, cu chestiuni simple de viață. Să vă dau un exemplu concret: prin yoga, reușeam destul de ușor să percep acel flux energetic pe care îl numim viață, însă atunci când observam în exterior, anumite situații din regnul animal, nu mai reușeam să pricep cum anume se aplică forța vieții în acel context. Mă frapau anumite lucruri, ca de exemplu contrastul grosolan dintre grija pe care o manifestă existența față de procesul de concepție și de naștere a puilor, comparată cu ”lipsa de interes” manifestată după ce puii se nasc. O serie de modificări de natură fiziologică și nu numai, sprijină animalul din toate părțile să poată aduce pe lume puii, dar după naștere aceștia întâmpină o multitudine de dificultăți care provoacă foarte multă suferință: lipsa hranei, lipsa apei și bolile reprezintă o parte a problemei, la care mai pot adăuga lipsa afecțiunii mamei în anumite situații (când femela-mamă respinge puiul sau chiar îl rănește), lipsa afecțiunii masculine la anumite specii sau inconștiența totală a femelei-mamă (la scroafe de ex.), care pot strivi puii în timpul zilei, fără măcar să bage de seamă. Explicațiile științei moderne, cu trimitere către selecția naturală și către luptele de putere, mi s-au părut de la început lipsite de consistență și pe alocuri copilăroase. La urma urmei, la acel moment, mă gândeam că Dumnezeu este cel mai mare criminal, fiindcă, nu-i așa, el ne ucide într-un final pe toți. Și fiind atotputernic, o face înadins.

Religiile orientale, teoria lor karmică și filozofia lor, parțial elaborată sub influența stupefiantelor (nu glumesc), nu-mi ofereau răspunsuri la obiect.

În fine, îmi rămânea de ales religia creștină, fie ea ortodoxă, catolică sau alt produs derivat. Ideea de a fi călugăr nu mi-a surâs niciodată, pentru că intra în contradicție cu interiorul meu - totdeauna mi-au plăcut femeile.

Mesajele lui Hristos mi s-au părut greu de pus în practică. Le-am înțeles mult mai târziu însemnătatea, atunci când drumul cel mai greu fusese deja făcut prin alte metode decât cele creștine. Am ajuns să iubesc acest creștinism, însă consider că practicile pseudo-creștine, mai degrabă tâmpesc omul decât să-l ducă în direcția corectă. Nu am pretenția să fiți de acord cu mine, consider același lucru și când vine vorba despre ateism sau despre știință. Nu insist în legătură cu treaba asta.

Îmi amintesc acum, când am citit undeva că pentru a mă ilumina trebuia să mă golesc pe interior precum un bambus. Problema mea nu era atât legată de golirea interiorului cât cea legată de bambus, fiindcă nu văzusem până la acea vreme un băț de bambus și nu aveam nici cea mai mică idee cum arată. Și mi-am spus așa: dacă cel care face indicația asta nu a luat în calcul faptul că informația va ajunge la cineva care n-a văzut în viața lui bambus, ce garanție am că autorul informației pe care o iau drept bună n-a omis și alte lucruri.

Nu am fost un om încăpățânat, nu m-am crezut mai deștept decât ceilalți, dar nu pot, din principiu, să iau lucruri din exterior fără să le filtrez. Dacă privim atent religia hindusă, cu miile ei de zeități, clar nu vom avea un sentiment de siguranță. Iar doctrina buddhistă, care promitea eliberarea de sine și deci moarte totală și definitivă, iarăși nu era compatibilă cu ceea ce simțeam eu fiindcă în copilărie, și mult timp după aceea, am fost un iubitor de viață. Moartea definitivă și totală, așa cum o promitea Buddha, nu m-a atras.

Tot ce scriu sau ce am scris până acum, absolut totul, are aplicabilitate practică. Nicio frază pe care o scriu nu e de prisos, fiindcă jucătorii nu fac risipă nici de vorbe, nici de sentiment și nici de fapte. Vă spun lucrurile astea, îndemnându-vă să citiți cu foarte mare atenție ceea ce scriu, nu pentru că sunt eu deșteptul lumii, ci pentru că de acolo puteți să scoateți ideile principale și partea practică (exact aia care lipsește cam la toți așa-zișii învățători spirituali) - și stați liniștiți, n-o să vă scriu nimic despre bambus. Cei care sunt în grupul nostru, dispun efectiv de tehnici și beneficiază de asistență, însă toate acestea sunt posibile doar în interiorul grupului și nu pot fi subiectul unor discuții publice. Am încercat să formăm un grup de lucru secundar, însă inițiativa a eșuat lamentabil. Oamenii dau like și fac pe dracu’ ghem cu butonul de la mouse, dar devin suspicioși în momentul în care li se cere o poză și câteva date personale. Dacă ar fi intrat în grup li s-ar fi cerut să nu fie căcăcioși și ofticoși, chestie care e mult mai dificilă.

Vă spuneam data trecută, că femeia dispune de un fel de „țeavă” prin care poate „intra” un suflet în pântec. Din păcate, acea țeavă dispune de prea puține reguli de intrare-ieșire. Treaba femeii e să-și construiască singură regulile în cauză, pentru că prin acea țeavă încearcă să pătrundă și alte tipuri de „suflete”. Le-am putea numi semi-ființe, ființe fără corp fizic sau simplu, entități. Sigur că existența are grijă și nu dă voie acestor entități să pătrundă prea mult în femeie, însă asta nu înseamnă că acele ființe nu încearcă tot timpul s-o facă. Ceea ce spun eu aici nu trebuie să stârnească panică în rândul femeilor, ar trebui să trezească responsabilitate în rândul bărbaților. Controlul sporit pe centrul voinței, la bărbat, îi permite acestuia să-și protejeze femeia, s-o țină departe de aceste influențe nefaste din subtil, tot așa cum femeia își poate proteja bărbatul din punct de vedere erotic, ținându-l departe de perversiunile sexuale, care altfel pot face ravagii în el și-i pot distruge voința. Aceasta este ideea centrală în așa-numita „taină a căsătoriei” la creștini. Dacă privim dincolo de ritual vom descoperi lucruri profunde și cu aplicabilitate practică.

A trebuit să fac această introducere, pentru a putea vorbi data viitoare despre bărbat și relația lui cu centrul voinței. Noapte bună!

Despre polaritatea primilor trei centri la bărbat

Om_de_jad: Acum ceva timp am discutat despre polaritățile centrilor la femeie. Pe centrul vital, aceasta are preponderent energie cu minus, pe centrul sexual are energie cu plus, iar pe centrul voinței are iarăși energie cu minus. Asta, pentru femeie, înseamnă o vitalitate fluctuantă (ovulație și ciclu menstrual), o sexualitate bine controlată și o voință diminuată. Bărbatul, dispune de vitalitate, este influențabil din punct de vedere sexual, dar își controlează mai bine centrul voinței.

Poate vă întrebați de ce există această polaritate. Ochiul clarvăzătorului constată că această polaritate apare odată cu împărțirea pe sexe. Cândva, în trecutul îndepărtat, ființele umane nu se înmulțeau prin intermediul actului sexual. Înmulțirea (multiplicarea), se petrecea întrutotul în plan subtil. Corpul fizic, așa cum îl vedem astăzi, nu exista așa cum îl vedem acum, avea o consistență asemănătoare cu cea a gazelor. Dat fiind faptul că la nivelul sistemului nostru solar, în acel moment, s-au petrecut niște schimbări importante, oamenii nu-și mai puteau continua evoluția așa cum o făcuseră până atunci. Ca soluție, existența a ales împărțirea pe sexe, mutând reproducerea jumătate în plan subtil și jumătate în plan fizic. După cum puteți observa, deși corpul nostru este solid, substanțele cu potențial creator sunt lichide, iar energia care le animă se află pe un plan imediat superior gazului. Pentru cei inițiați în tainele istoriei planetei noastre, cei care citesc în înregistrările akashice, aceste lucruri pe care le descriu aici au o semnificație aparte. Ceea ce vreau să rețineți e că după ce s-a făcut împărțirea pe sexe ființele umane s-au ales atât cu zone controlabile cât și cu zone mai puțin controlabile, date fiind experiențele de viață și moștenirea genetică; așa a luat naștere polaritatea pe centri. Femeia trebuia să dețină control pe centrul sexual, ca să poată naște - bărbatul nu avea nevoie de așa ceva, însă avea nevoie de voință, ca să poată asigura hrana pentru mamă și pentru făt. Ca să poată pune în practică actele de voință, avea nevoie de control sporit pe centrul vital. Femeia, ca să poată oferi afecțiune puiului, trebuia să aibă control pe centrul afectiv, loc unde bărbatul a rămas cu un pas în urmă. Ca să vă faceți o imagine de ansamblu, este ca și când ai rupe un măr în două: acolo unde o jumătate are protuberanță, cealaltă jumătate are o concavitate ș.a.m.d.

Bărbatul dispune de energie vitală. Sau, mă rog, dispunea, pentru că modul de viață defectuos din ziua de azi a condus bărbații către un nivel scăzut de vitalitate. Dar, deși dispune de vitalitate, la nivel sexual bărbatul este slab comparativ cu femeia, influențabil și controlabil. Energia vitală, va fugi când cu o treaptă mai sus, atingând centrul sexual, când cu două trepte mai sus, atingând centrul voinței. Pentru ca energia vitală, la bărbat, să atingă centrul afectiv (centrul al patrulea), a fost necesară inventarea unui concept abstract, pe care îl numim religie. Fenomenul religios face posibil la bărbat, să transporte energie vitală, de pe centrul unu, pe centrul patru. Femeia nu are nevoie de fenomenul religios, având contact cu centrul al patrulea în mod natural, însă femeia este afectuoasă fără vreun merit personal, tot așa cum vitalitatea bărbatului este un cadou de la natură, bărbatul neavând niciun merit pentru starea aceasta de fapt. Un echivalent al religiei, pentru femeie, este necesar, însă nu știm momentan care este acela. Femeile vor trebui să-l inventeze.

În discuțiile pe care le-am avut cu prietenii am arătat faptul că în următoarele mii de ani, femeile vor deveni vioara întâi a societății, în sensul că vor controla în totalitate planul social. Este un fenomen normal și firesc, iar bărbații ar trebui să înțeleagă și să sprijine femeile, astfel încât acestea să poată prelua frâiele societății. Dacă nu predăm cheile cum trebuie și nu le arătăm cum anume am construit societatea, o vor prelua greșit, o vor controla greșit și o vor preschimba greșit - per ansamblu toți vom avea de suferit. Fenomenul religios, cu bune și cu rele, așa cum îl știm astăzi, va dispărea complet, rămânând doar în amintirea oamenilor. Este normal, femeile vor înlocui religia cu altceva. Este imperios necesar să ajutăm să se nască femeia de mâine.

Lucrurile evoluează continuu pe toate planurile. În viitor, concepția copiilor se va muta aproape cu totul în plan fizic, iar acest proces va avea atunci doar mici legături cu planul subtil. Pentru a-și regăsi locul în lumea subtilă, omul este nevoit să cucerească în totalitate planul fizic. Știu că nu aveți informațiile necesare ca să înțelegeți cum trebuie afirmațiile mele, așa că deocamdată o să ne mulțumim să le considerăm niște simple ipoteze.

În lumea în care trăim lucrurile nu sunt percepute așa cum trebuie și din acest motiv apar multe divergențe. Oamenilor nu li se spune că bărbatul este responsabil de echilibrarea centrului vital la femeie, că femeia este responsabilă de echilibrarea centrului sexual la bărbat, că bărbatul este responsabil cu echilibrarea centrului voinței la femeie și că femeia este responsabilă cu echilibrarea centrului afectiv la bărbat. Relațiile oamenilor seamănă foarte tare cu joaca unor copii răzgâiați, care consideră, fiecare in felul lui, că i se cuvin toate jucăriile celorlalți copii.

Sunt atât de multe lucruri de spus... de exemplu, eu am afirmat mai sus că femeia este responsabilă de echilibrarea centrului sexual al bărbatului, însă centrul sexual al acestuia nu trebuie să rămână cum este acum. Masculul trebuie să se rupă din regnul animal și să se transforme în bărbat, nu să rămână la stadiul la care se află. Sexualitatea brută a bărbatului trebuie să evolueze, iar acest lucru nu este posibil fără continența sexuală.

Responsabilitatea femeii legată de echilibrarea centrului sexual la bărbat, nu poate apărea decât dacă femeia înțelege că un bărbat privat de contact sexual, se simte la fel de expus așa cum s-ar simți o femeie goală, forțată să umble noaptea printr-un cartier rău famat. Observând această vulnerabilitate pe centrul sexual la bărbat, cultele religioase au cerut femeilor să-și acopere podoaba capilară, gest care a fost dus la extrem în lumea musulmană prin inventarea veșmântului numit parda (sau burqa). Societatea actuală îndeamnă femeile să umble cât mai dezbrăcate, lucru care solicită suplimentar și complet inutil instinctele de reproducere ale bărbatului. În timp, atenția bărbatului și capacitatea lui de reproducere o să scadă simțitor. Așa cum știu eu acest lucru și cei care conduc lumea și o îndeamnă la desfrâu o știu.

Deseori aud femei care se plâng că bărbații își doresc numai sex și că sunt obsedați de sex. Dumnezeu nu face lucrurile pe dos. Afirmația că majoritatea bărbaților sunt obsedați de sex, este la fel de adevărată ca și afirmația că majoritatea femeilor sunt incapabile să-și satisfacă sexual bărbații. Pentru că nu există în natură o nevoie care să sară din peisaj și care să nu poată fi împlinită în mod natural în așa fel încât omul să poată trăi și el liniștit.

Dacă femeile sunt debusolate, lipsite de voință, nemotivate și fără direcție, este din vina bărbaților, care nu știu să creeze coerență și limpezime în femeie, astfel încât aceasta să poată acționa. Dacă bărbații sunt neliniștiți din punct de vedere sexual, este vina femeilor care sunt incapabile să-i satisfacă. Dacă bărbatul își folosește voința doar ca să-și facă lui bine (în mod egotic), în mod cert se află pe un drum greșit. Dacă femeia își folosește propria sexualitate doar pentru a da naștere copiilor și nu pentru a-și sprijini bărbatul, lăsându-l pradă perversiunilor mai mult sau mai puțin afișate ale celor din jur, se va alege cu probleme ale aparatului genital într-o formă sau alta: dureri menstruale puternice, infecții, boli ale aparatului reproducător și instabilitate psihică. Suntem legați unii de alții, bărbații de femei și femeile de bărbați. Nu există fericire și împlinire, de unul singur. Pentru unii, gândul acesta este înspăimântător.

***

Interlocutor: Vă rog, puteţi să răspundeţi următoarelor întrebări, în legătură cu acest articol? Polaritatea diferită a primilor trei centri la bărbat şi la femeie, aşa cum aţi descris-o dumneavoastră, are legătură cu energia subtilă, în principiu diferit alimentată la bărbat şi la femeie, ale canalelor Ida şi Pingala? Dacă, pentru ca energia vitală la bărbat să atingă centrul al patrulea, cel afectiv, deficitar, a fost necesară inventarea conceptului abstract al religiei, iar, dacă în următoarele mii de ani femeile vor deveni vioara întâi, acestea vor înlocui conceptul religiei cu un concept care să ducă la atingerea centrului voinţei, mai slab la ele? Credeţi că o lume în care există un „mecanism” pentru stimularea centrului voinţei ar fi mai bună decât o lume în care există un „mecanism” pentru stimularea centrului afectiv? Vă mulţumesc foarte mult pentru prezumtivele răspunsuri.

Om_de_jad: Am rugămintea ca pe viitor să formatați puțin textul și să puneți întrebările unele sub altele, ca să fie mai ușor de citit. Deocamdată, am să rearanjez eu întrebările, cu răspunsul dedesubt.

1. Polaritatea diferită a primilor trei centri la bărbat şi la femeie, aşa cum aţi descris-o dumneavoastră, are legătură cu energia subtilă, în principiu diferit alimentată la bărbat şi la femeie, ale canalelor Ida şi Pingala?

Ida și Pingala sunt canale prin care circulă energia, atâta tot. Aceste canale nu sunt diferite la bărbat față de femeie. Diferența tipului de energie acumulată ține de o obișnuință formată în timp, ca bărbatul sau femeia să preia mai multă energie de un anumit tip, pe un anumit centru. Așadar, nu există o legătură directă între Ida/Pingala și polaritatea energetică, ci una indirectă, dată de energia care circulă pe acolo și alimentează centrii de forță.

2. Dacă, pentru ca energia vitală la bărbat să atingă centrul al patrulea, cel afectiv, deficitar, a fost necesară inventarea conceptului abstract al religiei, iar, dacă în următoarele mii de ani femeile vor deveni vioara întâi, acestea vor înlocui conceptul religiei cu un concept care să ducă la atingerea centrului voinţei, mai slab la ele?

Precizare: la bărbat, se preia mai multă energie cu minus pe centrul afectiv. Deficitară, la bărbat este energia cu plus, nu centrul în sine. Asta înseamnă doar că pe centrul afectiv, bărbatului îi vine mai ușor să primească decât să dea.

Femeile vor înlocui religia cu ceva, nu neapărat cu un concept. Conceptualizarea este opera bărbaților. Ei conceptualizează - femeile sintetizează. Este greu, dacă nu imposibil, să spun cu ce anume vor înlocui femeile religia. Cert este că femeia nouă trebuie ajutată să se nască.

Cumva ați intuit bine - da, acel înlocuitor de religie, va alimenta centrul voinței, la femeie, cu energie pozitivă, însă, ceea ce numim centrul voinței cu energie preponderent pozitivă, la femeie, este ceva diferit față de același lucru la bărbat. Plus pe centrul al treilea, nu înseamnă că femeia va tăia copaci cu toporul și va inventa mașini și utilaje. Asta este ceea ce au făcut bărbații, având plus pe centrul voinței, nu înseamnă că femeile vor face, sau că trebuie să facă asta.

3. Credeţi că o lume în care există un „mecanism” pentru stimularea centrului voinţei ar fi mai bună decât o lume în care există un „mecanism” pentru stimularea centrului afectiv?

Nu prea înțeleg întrebarea. Centrul voinței nu este de preferat centrului afectiv - n-am susținut și nu susțin asta. Voința este o parte din viață, afectivitatea este altă parte. Ceea ce întrebați dumneavoastră, este dacă nu cumva culoarea verde este mai bună decât culoarea galbenă. Pot presupune că întrebarea se referă la pseudo-educația care ni se face și care susține că e de preferat să ai voință decât să-ți folosești afectivitatea.


Interlocutor: În legătură cu a treia întrebare, ea a sunat astfel: „Credeţi că o lume în care există un „mecanism” pentru stimularea centrului voinţei ar fi mai bună decât o lume în care există un „mecanism” pentru stimularea centrului afectiv?” Dimpotrivă, dacă ar fi să fiu suspectată că aş vedea o lume mai bună decât alta, aş vedea-o ca fiind mai bună pe cea tributară „verdelui”, nu „galbenului”, iar întrebarea mea, recunosc, a avut acest subtext. Încercând să îmi imaginez o lume a matriarhatului, într-un fel, iar acesteia să i dea de femei o „nouă religie”, cea a compensării deficitului pozitiv pe centrul voinţei, recunosc că n-am putut să mi-o imaginez mai bună decât cea imaginată de bărbaţi, pentru compensarea deficitului lor pozitiv pe „becul verde”. A fost o provocare pentru a vedea dacă dumneavoastră puteţi să credeţi, să imaginaţi, că lumea ce va veni, construită în mod fundamental de femei, cu o „religie compensatoare de deficit” diferită, în sensul arătat, ar putea sau nu să fie mai bună.

Om_de_jad: Nu se revine la niciun fel e matriarhat. Eu nu vorbesc aici despre un schimb de putere, vremea luptelor de putere a cam luat sfârșit. De altfel, luptele de putere (în sens social) sunt tot niște invenții ale bărbaților.

Vorbesc despre un mers firesc al lucrurilor, nu despre putere în mâna bărbaților sau a femeilor. Pe măsură ce femeia își va contura mai bine sinele, își va pierde din abilitatea de a naște copii. În natură nu poți face din rahat bici și să-l faci și să pocnească. Nu poți să fii și sclavul naturii și stăpânul ei în același timp.

Femeia a trăit într-o transă din care a început să se trezească pe la anul 1700, moment în care au început să apară primele idei feministe. Femeia s-a aflat în această transă încă de pe vremea Lemuriei, timp în care a trebuit să bată pasul pe loc astfel încât partea masculină să poată lucra mai bine planul fizic și societatea. În tot acest timp, nivelul spiritual al femeii a rămas la nivelul la care era în perioada Lemuriei târzii. Popii care vin acum și spun că scopul pentru care există femeia este acela de a face copii în continuu, bat câmpii și habar n-au pe ce lume se află. Este timpul ca bărbații să intre într-o transă de câteva mii de ani (undeva la 30.000 de ani), pentru ca femeia să preia societatea de unde aceștia au lăsat-o și să o transforme așa cum consideră de cuviință. Nu vorbim despre jocuri de putere ci de un mers firesc al lucrurilor. Femeia, dacă rămâne în continuare să se ocupe doar de naștere, iar bărbații, dacă se ocupă în continuare cu luptele de putere și cu cocoșisme specifice, o să ne facem praf. Cred și sper că femeile vor face ceea ce trebuie. Dacă așteptați să facă bărbații ceva să schimbe lumea, o să așteptați la infinit. Ceea ce puteau bărbații să facă vreodată, au făcut deja. Capul sus și hai la treabă, a venit vremea voastră și habar n-aveți ce înseamnă asta!


Interlocutor: Întotdeauna sau, în fine, aproape întotdeauna, se mai întâmplă să îmi pierd şi „busola”, sunt foarte atentă la valoarea cuvintelor, ... am spus „o lume a matriarhatului, într-un fel”... acel „într-un fel” nuanţa acel „matriarhat” pe care l-am folosit. Am folosit această sintagmă pentru că lipsa echilibrului, a armoniei dintre Bărbat şi Femeie, dintre Principiul Masculin şi cel Feminin, dintre Yang şi Yin, va duce la un nou tip de dezechilibru, după excesul de Masculin va urma excesul de Feminin, lipsa armoniei integratoare, iar aceasta, cred eu, ar putea fi denumită, chiar şi cu indulgenţă emoticon smile , „o lume a matriarhatului, într-un fel”. De altfel, dacă femeile vor inventa, chiar şi într-un mod sintetizator, cum aţi spus, o modalitate de compensare a deficitului pozitiv pe centrul voinţei şi îi vor da acesteia o valoare similară aceleia pe care i-au dat-o bărbaţii religiei, se va ajunge la o „nouă tiranie”, tirania unei alte modalităţi de compensare a unui deficit. Singura speranţă pe care o văd, în această viziune, este pozitivitatea firească, naturală, aşa cum aţi spus dumneavoastră, a femeii pe centrul inimiii. Dar poate că aveţi dreptate într-un anumit sens, poate după un exces de Masculin trebuie să urmeze un exces de Feminin, ca apoi să vină echilibrul, armonia dintre acestea.

Om_de_jad: Echilibrul există deja, nu putem vorbi despre un exces de masculin și un deficit de feminin. Vorbim despre polarități diferite, pe centri diferiți. Când spun pozitiv sau negativ mă refer la polaritate, ca la baterie, nu la pozitivitate sau negativitate, ca atitudine față de ceva. Îmi pare foarte rău că-mi interpretați astfel afirmațiile. Repet, nu există niciun fel de exces, nici de masculin, nici de feminin.

Dublu Diez: Nu e supărare, aţi priceput aproape bine, dar nu le luaţi ca pe ceva înţeles şi categorisit, astea sunt chestiuni care se pricep în ani, după multe investigaţii. Jadu vă dă numai câteva indicaţii. Nu vă complicaţi prea tare.

Femeia tânără și bărbatul ei tânăr

Om_de_jad: Tuturor femeilor le plac bărbații puternici, hotărâți, drepți, dar bărbații nu se nasc așa. Ei devin așa în decursul timpului dacă vor, dacă sunt inteligenți, dacă se maturizează într-un mediu potrivit și dacă vrea Dumnezeu.

Am cunoscut femei care ajunse la jumătatea vieții, își acuză bărbații că nu sunt cum ar trebui să fie. De cele mai multe ori nici ele nu sunt cum ar trebui să fie, însă nu asta este discuția. Aceste femei s-au căsătorit de tinere cu flăcăi de vârsta lor și n-au știut cum să facă din ei bărbați. Evident, nici ei n-au știut cum să le transforme în femei, dar iarăși, nu asta este discuția. Ceea ce vreau să scriu acum sunt câteva lucruri pe care femeia tânără ar trebui să le știe înainte de a se însoți cu omul ei.

Până pe la treizeci de ani, bărbații sunt nedefiniți. Ar vrea să încerce toate femeile frumoase din jurul lor însă nu pot face asta fiindcă sunt speriați, iresponsabili, irascibili, teribiliști, avântați, nestăpâniți, panicați. Se întâmplă să se îndrăgostească repede și să le treacă totul la fel de repede. Femeile, în schimb, la aceeași vârstă sunt deja obișnuite cu viața de familie, o pot înțelege mai bine, au această capacitate de a intui cum funcționează o alianță între doi oameni care se iubesc și își închipuie că și bărbatul de lângă ele intuiește același lucru și și-l asumă. Lucrul ăsta nu se întâmplă aproape niciodată, iar oamenii tineri ajung să se căsătorească, fiind fiecare actor în filmul propriu. În timp, relația emoțională dintre cei doi se tocește, iar legăturile sociale dintre ei, dintre rudele lor ș.a.m.d, se întăresc. Bărbatului ajunge să nu-i mai pese, iar femeia se consideră păcălită, fentată și spune că omul de lângă ea nu e bun de nimic.

O femeie tânără ar trebui să știe mai multe lucruri înainte de a se căsători cu un bărbat de vârsta ei sau cu unul de vârstă apropiată. Primul și cel mai folositor lucru pe care trebuie să-l știe o fată tânără când își alege omul, e să aleagă pe cineva care ține cu ea. Contează mai puțin alte aspecte. Dacă băiatul respectiv îi place (dacă o atrage) și dacă el ține cu ea, înseamnă că e omul potrivit. Multe fete tinere aleg după alte criterii, considerând că „o să-l facă ele pe parcurs să înțeleagă și să țină cu ele“. În relația proaspăt întemeiată femeia începe să aibă ea încredere suplimentară, de multe ori nefondată, în omul de lângă ea, convinsă fiind că dacă ea face așa o să facă și el la fel. Fals, omul care nu ține cu tine de la început, n-o să țină niciodată cu tine indiferent ce i-ai face. Deci sfatul numărul unu: caută-l pe ăla care ține cu tine, care preferă să facă cu tine, nu să stea cu alții sau să facă cu alții. Spuneți-le treaba asta fetelor voastre, să nu-și ia oameni care nu țin cu ele. Restul, se mai rezolvă cu timpul, dar treaba asta este foarte importantă.

Alt lucru pe care femeia tânără trebuie să-l știe e că lângă un bărbat tânăr are de tras. Dacă tot ce își dorește de la viață este să aibă liniște, să se bucure și să i se acorde atenție, atunci trebuie să se ferească de un bărbat tânăr. Un bărbat tânăr este egoist, nestăpânit, încăpățânat, pasional, nehotărât. Sunt rare cazurile în care un bărbat de douăzeci și ceva de ani să fie sigur pe el, stăpân pe ceea ce i se întâmplă, încrezător în forțele proprii și în forțele soției, bun sfătuitor, atent la nevoile femeii (altele decât cele sexuale), altruist și așa mai departe.

Un bărbat de douăzeci de ani care nu este egoist, este impotent și își ascunde răutatea în gesturi mărețe. Mai devreme sau mai târziu, vei descoperi că nu poate fi pasional și că e rece ca gheața. Dacă tânărul de douăzeci de ani se controlează, este politicos și se stăpânește, este pentru că are gânduri ascunse și se știe violent. Mai devreme sau mai târziu o să te lase baltă și n-o să-i mai pese de nimic. Un tânăr care pare sigur pe el și stăpân pe ceea ce face este obsedat de ideea de control. Mai devreme sau mai târziu vei cădea victima acestei obsesii. Un tânăr încrezător în forțele proprii este ori naiv, ori iresponsabil. Un tânăr încrezător în forțele femeii sale este nepăsător și doar se preface că are încredere. Un tânăr atent la nevoile femeii lui (altele decât cele sexuale), se va comporta în zece ani ca un bătrân. Bărbații tineri trebuie să fie egoiști, nestăpâniți, încăpățânați, pasionali, nehotărâți. Ei trebuie să fie nesiguri pe ei și pe ceea ce li se întâmplă, neîncrezători în forțele proprii și în capacitatea femeii de a face față vieții, neatenți la nevoile femeii. Trebuie să fie așa, pentru că pe aceste lucruri se formează înțelepciunea de mai târziu.

Deci dacă lista de defecte de mai sus nu te deranjează și dacă ești dispusă să transformi tânărul de lângă tine într-un om mare, va trebui să muncești pe rupte împreună cu el vreo zece sau cincisprezece ani. Nu te îngrijora, căci și el are de muncit cu tine tot cam atât până să devii femeie.

Dacă omul tău ține cu tine, atunci o să fie atent la ceea ce îi spui și n-o să se simtă jignit când încercați amândoi să vă îndreptați unul pe celălalt. Ține minte că în treaba asta nu este niciunul mai deștept decât celălalt. Ca femeie, tu trebuie să înveți să te bucuri de corpul tău, ca să poți împărți cu el această bucurie a momentelor intime. Trebuie să ai răbdare și să nu te demoralizezi - bărbații sunt atât de încăpățânați, că o să ai momente în care o să-ți vină să te urci pe pereți pentru că ei pur și simplu „nu pricep”. Nu renunța și educă-ți răbdarea, o să ai nevoie de ea când o să ai copii. Reține faptul că bărbații sunt doar în aparență încăpățânați. Când le pasă, iau ceea ce le spune femeia foarte personal și îi roade mult ceea ce li s-a spus. De aceea, grijă mare cât spui, cum spui, ce spui și ce ton folosești. Nu spun să-l minți, dar dacă vrei să scoți om mare din el, trebuie să ai tact. Gândește-te că de același tact și pricepere îți dorești și tu să ai parte atunci când el discută cu tine anumite probleme delicate.

Dacă ești hotărâtă să faci bărbat din băiatul de lângă tine și să te bucuri de el când se maturizează, nu-i nota stângăciile și nu i le reține prea mult timp. Pentru că dacă îți amintești tot timpul cât era de nepriceput în tinerețe, n-o să mai vezi ce bărbat bun, drept, hotărât și puternic ai deja lângă tine acum.

Regnuri. Aparat reproducător. Erotism uman. Tantra

Om_de_jad: Discuția pe care o vom purta astăzi are ca scop poziționarea și încadrarea corectă a fenomenului erotismului uman, așa cum este văzut el atunci când îl punem în raport cu lumea suprasensibilă. Vom căuta, așadar, să găsim erotismului uman locul cuvenit în rândul manifestărilor de acest gen, al ființelor aflate pe diferite trepte de evoluție. Această discuție, poate fi considerată a fi una precursoare discuției despre continența sexuală și este o discuție cât se poate de serioasă, fără de care, orice discuție despre continența sexuală va fi una lipsită de fundament.

Pentru început, vă voi spune care este utilitatea lucrurilor despre care vorbesc. Oamenii nu știu cum să se raporteze coerent, conștient și asumat la trăirile erotice pe care le au, pe de o parte din cauza educației pseudo-creștine din ultima mie de ani, pe de altă parte din cauza lipsei unei surse de informare corespunzătoare și, în sfârșit, din cauza micimii personale manifestată în raport cu acest subiect. Așadar, o discuție pe această temă este bine-venită, având în vedere starea de fapt.

Am atins în discuțiile noastre, deseori, subiectul regnurilor de pe Pământ și a diferitelor manifestări ale unui fenomen sau altul, în funcție de gradul de evoluție spirituală al ființelor incadrate în aceste regnuri. De pildă, atunci când ne referim la spațialitate, putem spune că regnul mineral are o singură dimensiune, că regnul vegetal are două dimensiuni și că din acest motiv planta se poate ”deplasa” pe verticală, prin creștere. Putem spune apoi că regnul animal are trei dimensiuni, acest lucru permițând animalului să se deplaseze în spațiu tridimensional, dar îi mai permite, de asemenea, să manifeste emoții. Planta are reacții la stimuli, dar nu emoții, spațiul bidimensional blocându-i astfel de manifestări. În plan unidimensional, piatra nu poate manifesta ceea ce numim a fi ”viu”, decât într-o stare potențială și incipientă, pe care doar ochiul clarvăzătorului o poate observa cu foarte mare atenție. Ființa umană putem spune că locuiește într-o lume cu patru dimensiuni, această a patra dimensiune fiind dimensiunea timpului, care permite percepția sinelui individual (ego). După câte vedeți, nu putem separa existența ego-ului de noțiunea de timp. Așa cum animalul depinde de existența tridimensională pentru a putea manifesta emoții, așa cum planta depinde de existența bidimensională pentru a manifesta ceea ce numim a fi viață, tot așa, omul, pentru a-și putea manifesta sinele individual, are nevoie de cele trei dimensiuni anterioare, al patrulea element fiind timpul. Putem spune fără să greșim că sinele individual este efectul percepției timpului.

Nu o să insist acum cu aceste informații care sunt totuși utile, pentru că discuția de astăzi vizează cu totul alt subiect. Ceea ce încerc să vă sugerez schematic este să încercați să vă familiarizați cu faptul că în funcție de nivelul de dezvoltare al unui anumit regn, manifestările de orice fel, indiferent de natura lor, diferă, cresc și se dezvoltă. Piatra nu este vie, o știe și un copil. Planta este vie, dar nu poate să simtă bucurie sau tristețe. Animalele sunt vii și pot simți bucurie sau tristețe, însă nu au ceea ce numim a fi sine individual decât în stare potențială, tot așa cum pietrele au în ele însele la nivel potențial, viața.

Pietrele nu se reproduc, deși în treacăt fie spus, reproducerea există și în cazul pietrelor, atunci când sunt sfărâmate. Explozia unor planete în univers urmată de sfărâmarea acestora, este un act erotic și sunt cazuri în care oamenii au simțit o asemănare între explozia astrelor, explozii în general și actul ejaculării, asociat în mod eronat cu orgasmul masculin. Deloc întâmplător, bărbații care își reprimă pornirile sexuale sunt cu gândul la distrugere, la război și la explozii.

Când vorbim despre regnul vegetal, reproducerea este mult mai evidentă. Planta crește, se maturizează, formează un fruct, o sămânță, apoi se usucă. Fenomenul de viu este strict legat de moarte, viața nefiind altceva decât o moarte care se produce lent.

Piatra nu are propriu zis parte de erotism. Planta are parte de erotism atunci când floarea este polenizată. Acest fenomen al erotismului la plante,se întâmplă, de regulă, o singură dată pe an și într-o perioadă scurtă, iar ceea ce observăm este că pentru fecundare (polenizare), plantele au nevoie de ființe aflate pe un regn superior, și anume albinele, neputând să-și satisfacă altfel nevoia de reproducere direct, așa cum o fac animalele. Plantele nu se pot întâlni undeva să bea o cafea, să se privească ochi în ochi și să-și spună ”te iubesc”, unele altora. Nici măcar nu pot face precum animalele, să meargă una în întâmpinarea alteia, în căutarea perechii potrivite pentru actul reproducerii.

În cadrul regnului vegetal, unele plante, aflate pe un nivel de dezvoltare inferior, nu pot accepta ”atingerea” sau gena altor plante, nici măcar printr-un mesager aflat pe un regn superior, așa cum sunt albinele și, în consecință, se multiplică din ele însele, prin stoloni. Plantele care se înmulțesc astfel, din ele însele și prin ele însele, au un grad inferior de dezvoltare care nu le permite să accepte altceva în afară de propria lor construcție. Pentru ochiul clarvăzătorului, acesta este un act de natură spirituală inferioară.

Pe regnul imediat superior, cel animal, cele mai involuate dintre specii sunt cele care se înmulțesc din ele însele, prin diviziune. Acolo nu poate fi vorba sub nicio formă despre acceptarea vreunei alte ființe, reproducerea se face printr-o simplă diviziune - de asemenea, și acesta este un act de natură spirituală inferioară (animalele care se înmulțesc prin diviziune, sunt vechile plante aflate pe cel mai înalt grad de dezvoltare).

La animalele ceva mai evoluate, reproducerea presupune apropierea față de un alt animal cu care își combină genele în timpul actului de reproducere, însă aici vedem manifestări dintre cele mai variate. De exemplu, cu cât animalul este aflat pe un plan inferior de dezvoltare, cu atât perioada de împerechere este mai limitată ca timp și ca profunzime erotică. Majoritatea animalelor au perioade stricte de împerechere, iar apropierea dintre mascul și femelă durează foarte puțin, atât cât este necesar pentru ca reproducerea să poată avea loc.

Totuși, spre deosebire de vegetale, animalele au parte de ceva mai mult erotism. Vedem filmări cu așa-numitele ritualuri de împerechere la animale și ne minunăm de ceea ce vedem - erotismul se manifestă în acele clipe în toată plinătatea sa. Animalele, în general (sunt și excepții), acceptă ființa de sex opus doar pentru o perioadă scurtă, stabilită de natură, atât cât este necesar pentru reproducere. Nu poți convinge în ruptul capului un animal care nu vrea să se reproducă, să accepte alt animal care vrea să facă acest lucru. Natura a pus suficiente bariere astfel încât să nu se întâmple asa ceva.

Spre deosebire de animale, omul este liber să-și manifeste erotismul atunci când dorește. Acest lucru indică un nivel superior de evoluție, ce permite ființelor umane să primească și să ofere afecțiune oricând doresc acest lucru, dincolo de actul propriu zis al împerecherii. Formulând altfel, putem spune că omul nu e obligat să se reproducă de fiecare dată când simte nevoia să primească și să ofere afecțiune. Omului i se oferă posibilitatea de a-și depăși prin erotism, sexualitatea închisă între granițele sistemului de reproducere.

Abia aici, în acest punct, intervine continența sexuală. Continența sexuală este cea care permite omului să se salte din regnul animal. Asta nu înseamnă că n-o să mai fie capabil să se reproducă, înseamnă doar că devine suficient de matur astfel încât erotismul să nu mai fie confundat cu actul reproducerii.

Acum puteți înțelege mai bine de ce pseudo-creștinii au oferit un model erotic greșit. Spiritualitatea, la pseudo-creștini, înseamnă uciderea funcțiilor vitale, alegerea morții și a uscăciunii în locul vitalității, în scopul de a obține modelul lor de sfințenie. Tot acum puteți înțelege de ce nici lumea porno, bazată în mod deșănțat pe obsesia față de sex, nu este deloc soluția problemei, aceasta fiind doar o imagine inversată, o reacție pe dos față de modelul spiritual propus de pseudo-creștini. Nici ofilirea întru sfințenie și nici relațiile sexuale necontrolate nu sunt o soluție. Soluția vine din inteligență și din cumpătare. Aceasta este tantra.

De ce ne îndrăgostim de cine nu trebuiě (cu accent pe e)

Om_de_jad: Ieri am auzit o manea pe Kiss FM. Nu mă pasionează posturile de radio pentru tineri, dar acolo unde îmi fac treaba, se întâmplă că nu prea am nici măcar semnal de mobil, iar singurul post de radio care se prinde bine este Kiss FM. Maneaua pe care am auzit-o se numește “De ce ne îndrăgostim” și este cântată de o fată, pe nume Alina Eremia (piesa poate fi găsită pe youtube, am căutat-o ca să aflu numele artistului).

Melodia are ca subiect o ea (probabil Alina Eremia), care se tot îndrăgostește “de cine nu trebuie” și care se întreabă de ce i se întâmplă asta, de ce se tot îndrăgostește de indivizi care o fac într-un final să sufere. Concluzia piesei era, ca în multe piese clasice românești, “fir-ar mama ei de dragoste, mai bine nu exista!”.

Glumind, aș putea să pun pariu că artista este o japa-yoghină, practicantă a mantrei “sunt o femeie puternică”, dar probabil că nu e cel mai potrivit moment pentru glume. Am auzit destul de des femei și fete care se întreabă de ce se îndrăgostesc de persoane nepotrivite. M-am gândit să dau explicația acestui lucru, iar dacă sunteți atente la ceea ce voi spune, pornind de la informațiile de aici, veți putea face schimbări în propriul comportament și în atitudine.

Așa cum știți, femeile sunt yin pe centrul trei. Acest centru nu se ocupă doar cu voința, ci și cu sentimentele reprimate. De multe ori, atunci când nu suportăm un lucru pe care cineva ni-l spune, folosim expresia “n-am mai putut înghiți așa ceva”. Folosim expresia asta pentru că centrul trei stochează sentimente reprimate, iar emoțiile negative se adună în timp, în această zonă. În terapia obținută prin masaj, pacientul este pus să-și maseze plexul solar, pentru a elimina tensiunile acumulate în urma reprimării sentimentelor.

Așadar, femeia este yin (minus) pe centrul al treilea. Acest lucru se traduce prin faptul că instinctiv, ea caută să absoarbă voință de la cei din jur. Ca să înțelegeți mai bine cum vine treaba asta cu absorbția, trebuie să vă gândiți la comportamentul sexual al bărbatului, care este yin pe centrul sexual. Așa cum bărbații stau la pândă să absoarbă orice fel de vibrație pentru a-și stimula centrul sexual (sunt deschiși față de sex mai tot timpul), tot așa, femeile, sunt deschise să primească voință și emoții de la cei din jur și mai ales de la persoana iubită.

Nu este nicio problemă că femeia face lucrul acesta, tot așa cum nu e nicio problemă că bărbații sunt receptivi pe centrul sexual. Problema apare și la bărbați și la femei, atunci când vorbim despre o receptivitate excesivă. De pildă, bărbații care au o receptivitate excesivă (exces de energie yin) pe centrul sexual, nu mai știu ce să facă cu dorința lor sexuală, simt pur și simplu că aceasta îi mistuie. În disperare de cauză, caută o femeie care ar putea să le dea o coerență a dorințelor sexuale sau, dacă nu pot obține coerență, măcar să fie o femeie care să-i domine din punct de vedere sexual. Așa speră bărbații cu exces de yin pe centrul al doilea, că pot rezolva problema sexuală, căutând o femeie care să le controleze total comportamentul erotic - insinctiv, bărbatul vrea să preia energia yang de pe centrul sexual al femeii. Acest gen de femeie este reprezentată de regulă ca fiind o “dură” cu un bici în mână, care “pune la punct bărbatul”. În toată chestiunea asta, nu femeile sunt cele care vor să dea cu biciul, ci bărbații vor să fie cei biciuiți - explicația v-am dat-o mai sus, bărbatul își dorește energia yang pe centrul al doilea și vrea s-o “fure” de la femeie punându-se "sub ea" din punct de vedere erotic.

Să revenim din nou la problema aceasta a îndrăgostirii greșite la femei. Am spus-o de fiecare dată când am avut ocazia: atâta timp cât femeile nu-și vor face lumină și coerență pe centrul al treilea (coerență sentimentală și coerența actelor de voință), vor fi totdeauna victime. Se întâmplă ca atunci când fetele ajung la pubertate, să descopere o harababură emoțională în ele, pe care nu știu cum s-o stăpânească și în consecință, caută un bărbat care să le ofere coerență emoțională. Confundând lucrurile și negăsind un bărbat care să le poată ghida către obținerea coerenței emoționale, caută măcar pe cineva care “să le controleze și să preia puterea tuturor sentimentelor și emoțiilor lor”. Vedeți, schema este identică cu cea de mai sus, cu diferența că bărbații caută să aibă o stăpână sexuală, iar femeile caută un stăpân pe zona emoțională. Aceste lucruri chiar nu au cum să funcționeze - stăpânul din exterior nu poate ține locul stăpânului din interior.

Acum, că lucrurile sunt ceva mai limpezi, să discutăm puțin despre ce se poate face, pentru că ideea nu e ca femeile să devină preponderent yang (energie cu plus) pe centrul al treilea, iar bărbații să devină yang pe centrul sexual - în ambele cazuri, am obține niște mutanți. Trebuie respectată schema naturală a ființei umane, căutând să echilibrăm deficitul energetic pe zonele unde avem dezechilibre.

Astfel, avem trei variante diferite de abordare a acestei situații. Să ne referim la prima dintre acestea.

În geneză, capitolul 3:16, avem:

<<Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".>>

Aceste porunci au fost totdeauna prost interpretate și datoria noastră este să le interpretăm corect. Femeia simte în mod natural să absoarbă voință - dacă își propune să-și urmeze bărbatul, prin acest lucru iși echilibrează automat deficitul de energie yang de pe centrul al treilea. Eu am spus “își propune să-și urmeze bărbatul” și nu “e obligată să-și urmeze bărbatul”. Acest lucru presupune voință din partea femeii, pentru că ea hotărăște dacă să-l urmeze sau nu. Să urmezi pe cineva nu este un lucru simplu, sau un lucru pentru proști. Să fii capabil să urmezi, să respecți și să asculți sunt calități, nu defecte.

O altă variantă pentru echilibrarea energetică a centrului al treilea la femeie, este infuzia de energie yang, prin practica yoga. Există posturi corporale (asana), în care centrul al treilea poate fi alimentat cu energie yang, așa cum alimentezi mașina de la pompa de benzină. Este o metodă de abordare directă a problemei.

În fine, a treia variantă este aceea în care femeia se implică cu toată ființa ei în efort fizic epuizant, trăind și muncind “ca bărbații”. Am pus ghilimele pentru că bărbații din ziua de azi nu mai trăiesc așa cum trăiau bărbații din trecut. Dacă o femeie ia coarnele plugului, sapă la cazma, dă cu târnăcopul, ridică greutăți și face ceea ce făceau bărbații acum câteva sute de ani, cu timpul, pe centrul al treilea se va acumula energie yang, echilibând astfel deficiența.

Cât timp centrul al treilea nu este echilibrat, femeia va căuta tot timpul un stăpân al sentimentelor sale, nimerind în cele mai multe cazuri un despot. Bărbatul care are exces de yin pe centrul sexual, va căuta tot timpul o stăpână sexuală, nimerind de cele mai multe ori o femeie care îi va face o viață de coșmar. Iată, așadar, de ce “ne îndrăgostim de cine nu trebuiě (cu accent pe e)”.

Femeia la ciclul menstrual

Interlocutor: Observ efectele pe care le au diferitele stadii ale ciclului menstrual asupra femeii, pentru că odată cu schimbările astea i se schimbă, ca să spun așa, tot universul interior. Întrebările mele ar fi următoarele:

1. Ce poate face o femeie ca să nu își lase comportamentul afectat de aceste schimbări, fără să distrugă procesul lor natural?

Om_de_jad: Procesul lor natural se desfăşoară în corpul fizic şi în cel eteric. Atȃt e natural. Restul e nenatural şi ţine de voinţa individului şi asta e şi locul unde se poate interveni. De altfel, manifestările de acest gen, nu se desfăşoară în sfera primelor 2 corpuri. Şi bărbaţii au manifestări de astea pe primele 2 corpuri (sunt prost dispuşi din senin sau violenţi).

2. În ce mod un bărbat poate ajuta la echilibrarea acestor procese?

Om_de_jad: Bărbatul respectiv trebuie să lupte el cu genul ăsta de manifestări, pe partea lui, pentru că îi vine mai uşor decȃt femeii. La el e suficientă o poziţionare corectă faţă de fenomen, puţină militărie (disciplină), şi noţiunea de onoare. Dacă astea 3 sunt bine înţelese (sunt chestii care în principiu ţin de educaţie), o să-i fie destul de uşor să se regleze el. Apoi, fie bărbatul vrea să-şi ajute femeia din proprie iniţiativă, fie se poate face un troc cu el, în sensul că, femeia îşi asumă să-l satisfacă d.p.d.v sexual cȃnd are el nevoie şi el o ajută în direcţia asta. După ce s-au înţeles în direcţia asta, trebuie gȃndit astfel: atȃta timp cȃt ea nu se bagă sub el sau nu-i dă voie să preia controlul asupra zonei ei emoţionale, el va putea să fie cu ea, dar numai la nivel superficial, pentru că femeia o să vrea şi control la butoanele ei, dar să fie şi ajutată. Aici se face o greşeală, că tipul din dorinţa de a ajuta, tot ce poate să facă în situaţia în care ea nu îi dă controlul, este să o mȃngȃie. În felul ăsta, ea are senzaţia falsă că şi-a rezolvat problema, dar problema va reveni. În plus, chestia asta crează o dependenţă jegoasă. Dependenta corectă şi asumată este cea de mai sus, în care ea îşi lasă controlul emoţiilor în mȃna lui. Aici apare următoarea chestie: bărbatul (cu B) ar trebui să înveţe arta de a deţine şi de a creşte ceea ce îi este dat în grijă. Pentru asta, bărbatul trebuie să fie unul care creşte (animale, plante, etc.) şi pe care le deţine şi şi le asumă. Este necesar să şi le asume cu drag, nu ca pe o corvoadă. Bărbatul acela o să ştie ce este blȃndeţea şi doar aşa se poate trece la pasul urmator.
Restul e simplu: o mȃnă stă pe burtă, o mȃnă stă pe capul femeii şi doar îşi propune să o ajute. Lucrurile merg de la sine. Altfel, singura variantă posibilă este prin yoga, posturi pentru primii trei centrii, în special pentru primul şi al treilea.

3. Cum poți folosi relația cu un bărbat pentru a crește în sensul ăsta și invers?

Om_de_jad: Poţi doar să stai cu el cȃnd face chestii şi cȃnd prinzi un moment în care el nu face ca tine într-o anumită situaţie (adică nu se comportă la fel ca o femeie aflată în aceeaşi situaţie) simte-l şi imprimă-te tu cu vibraţia pe care o emite el, pentru că acela este un model de vibraţie corectă. Ulterior, cȃnd treci prin situaţia aia, doar te reglezi dupa mostra respectivă preluată de la el. Adică nu e o chestie de gȃndire, e mai degrabă o chestie de aranjare emoţională după nişte criterii greu de definit. La bărbaţi, aşezarea emoţională nu e propriu-zis un merit personal şi nici rezultatul gȃndirii raţionale, tot aşa cum sensibilitatea la femeie nu e un merit personal. Bărbaţii sunt aşezaţi emoţional, iar femeile sunt sensibile. E aşa pentru că e aşa.

4. Cum poate acest proces să devină de ajutor într-o relație și nu o piedică?

Om_de_jad: Ciclul menstrual, de la început pȃnă la sfȃrşit, este o mini-schemă a creaţiei. Cȃnd se ajunge la ovulaţie se atinge maximul posbil de înflorire şi expansiune, moment în care devine posibil să concepi un copil. Cȃnd vine propriu-zis menstruaţia, este un proces asemănător cu cel de dinainte de colaps al universului - deci un haos. În momentul ăla, mintea percepe totul ca pe o mare harababură.

Femeia nu poate fi femeie în afara acestui proces. Ea nu poate să tragă foarte mari foloase din chestia asta, dar pentru bărbat e un prilej bun să se ţină cu firea atunci cȃnd intră în contact cu haosul universului în miniatură. Asta nu înseamnă că femeia are dreptul sau obligaţia să se comporte ca un neam prost în perioada menstruaţiei."

Femeia cu care nu faci casă

Om_de_jad: Constat că în ultimul timp se vorbește intens și deschis despre cât de imaturi și de prost crescuți sunt bărbații. Ăsta e un lucru bun, pentru că informațiile astea pot ajuta la conștientizare și la schimbarea comportamentului lor.

Din păcate, despre femei se spun mai puține la modul acesta, pentru că bărbații nu prea vorbesc între ei și pentru că ”să te plângi” e considerat în lumea lor, o dovadă de slăbiciune. Astfel, s-a ajuns să se creadă, în mod tradițional, că problemele bărbaților cu femeile se referă doar la faptul că sunt guralive, cheltuitoare și cicălitoare, și cam la atât se reduce totul. În concluzie, o să spun pe scurt, care sunt femeile cu care ”nu poți face casă”, pentru o mai bună conștientizare a situației. Teoretic vorbind, aceste femei ar trebui evitate – practic, nu ai cum sa le eviți, pentru că sunt peste tot, ca și bărbații cu care ”nu poți face casă”.


1. Femeia incuiată/incultă

Este femeia cu care nu ai ce vorbi, pentru că nu înțelege nimic din ce aude sau citește, nu are gânduri proprii. Mintea ei este plină cu ”ce spune lumea” despre un lucru sau altul. Tradiționalistă, plictisitoare, discută totdeauna despre lucruri banale și principala preocupare a ei e să-i bârfească pe alții. Dacă stai lângă o asemenea femeie, te vei plictisi foarte tare și în timp te vei preocupa numai de lucruri banale.


2. Femeia murdară

Sunt femei care nu prea se spală și care peste mirosurile corporale neplăcute, dau cu deodorant. În locuința în care stau e totdeauna murdar și plin de gunoaie (resturi de mâncare, ambalaje, murdărie). Dacă stai lângă o asemenea femeie, înseamnă că ori îți lipsește simțul olfactiv, ori ești pur și simplu la fel de jegos ca și ea.


3. Femeia care adună obiecte inutile

Este femeia care adună în jurul ei tot felul de lucruri inutile. Dacă are bani, își cumpără haine, pantofi sau genți pe care niciodată nu le poartă. Dacă nu are bani, adună efectiv obiecte nefolositoare în jurul ei, și-apoi se plânge că nu mai are loc de ele. În cazul în care ești cu o femeie de genul acesta, vei avea parte tot timpul de o cursă cu obstacole, când vrei să ajungi dintr-un colț al camerei în celălalt.


4. Femeia împietrită emoțional

Este femeia care nu simte nimic și nici nu dorește să simtă ceva. Depresivă mai tot timpul, cu o strâmbătură specifică pe față, rece și distantă. Orice i-ai face, preferă starea de depresie (pentru că e a ei). Dacă trăiești lângă o astfel de femeie, ajungi și tu depresiv.


5. Femeia vânător

Este femeia care e tot timpul cu ochii după ”cel mai bun”. Bărbații au impresia despre femeile astea că-s curve, însă ele doar îl vor pe cel care, în viziunea lor, e cel mai bun.


6. Neîncrezătoarea

Este acea femeie care nu are încredere în tine, orice ai face. E tot timpul obsedată că o păcălești, că umbli dupa aletele, că o tragi pe sfoară ș.a.m.d. Uneori, aceste femei pot deveni agresive și pot pune diverse substanțe în mâncare. Sfat, dacă ești cu o astfel de femeie: mănâncă mai des la Mc Donalds!


7. Filozoafa tocilară

Tare la școală, proastă la pat. A citit o grămadă de cărți, dă citate din toate alea, stă mai prost la capitolul idei proprii. Sfat: mărit-o cu un șahist!


8. Bisericoasa

Face doar ce spune dogma religioasă și-l vede pe dracu peste tot, inclusiv în tine. Dacă ești cu o astfel de femeie, ori devii ca ea, ori o dai pe băutură, ca să se contureze mai bine dracul din tine.


9. Femeia de casă

Prea mult cu ale casei, prea puțin cu tine. Nu poți să faci dragoste dacă nu-s vasele spălate, iar dacă murăturile n-au ieșit cum trebuie, ei bine, e stare de urgență.


10. Corporatista

Este femeia derivată din punctul 9, doar că preferă corporația în locul casei proprii. În rest, are un comportament identic cu cel de mai sus.


11. Mama

Fă-i repede copii, ca să pice pe ei necazul!


12. Fiica

Tot timpul te compară cu ta-su. Dacă ta-su e mai bun decât tine, îți reproșează. Dacă e mai rău decât tine, o să ai parte de o partidă de amor cu tentă pedofilă.


13. Cicălitoarea

E de prisos să mai adaug ceva.


14. Moara neferecată

Îi vorbește gura în continuu (uneori și când face sex).


15. Sportiva

Pusă tot timpul pe întrecere, hotărâtă să-ți arate că ea e totdeauna mai bună decât tine. Chiar dacă îi spui că nu te deranjează dacă e mai bună decât tine, tot n-o să se potolească, o să fie în continuare în competiție, va concura chiar și de una singură.


16. Femeia care îl urăște pe ta-su

Ea își zice feministă sau luptătoare pentru drepturile femeilor, dar în realitate doar îl urăște pe ta-su și-i confundă pe bărbații din jurul ei cu el. Dacă ta-su a fost bețiv, înseamnă că ”toți bărbații sunt bețivi”, dacă ta-su a fost curvar, ”toți bărbații sunt afemeiați”, dacă ta-su a fost incapabil, ”toți bărbații sunt incapabili”, dacă ta-su a bătut-o pe mă-sa, ”toți bărbații sunt violenți”. Dacă zici că nu e așa cum crede ea, ”ești misogin”.


17. Femeia invizibilă

Ești cu ea și nu prea. Apare, dispare, în casă sau în viața ta, ba e cu tine, ba nu e cu tine, ba e geloasă pe tine că te uiți după alta, ba nici nu te observă.


18. Femeia egocentrică

Vrea de la tine un singur lucru: să-i spui tot timpul că e cea mai bună și că are totdeauna dreptate. Că e cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai pricepută și că în general le știe pe toate.


19. Femeia bărbat bine

Este femeia care vrea să le facă ea pe toate. Are case, mașini, afaceri, conturi, aleargă în toate direcțiile și n-are timp niciodată de nimeni și de nimic, mai ales de ea (de tine nici nu poate fi vorba).


20. Bolnava

Tot timpul o doare ceva și își caută boli care nu există (uneori, bolile chiar există, asta fiind situația cea mai dificilă). Din cauza acestor boli, în cuplu e interdicție la zâmbit. Situația trebuie să fie mereu tristă și tensionată, iar dacă tu zâmbești cumva, ești vinovat. Iar dacă te simți bine, iar ești vinovat, pentru că zâmbești pentru că n-ai nicio boală.


21. Nevrotica/isterica

Iși caută mereu motive s-o apuce dracii. Iși traumatizează copiii.


22. Visătoarea

Preferă totdeauna visul în locul realității, iar realitatea va fi mereu mai urâtă decât ”ce e în capul ei”.


Lista e lungă, am ales și eu ce mi-a venit mai repede în minte. Ideea e că și bărbații și femeile sunt așa cum sunt, nici unii și nici ceilalți nu-s mai viteji. Iar dacă vrei să schimbi ceva, fă acea schimbare în tine - în caz contrar, o să întâlnești mereu numai oameni precum cei de mai sus.

Poveste

Om_de_jad: Era odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu v-aș povesti. Se spune că odată, de demult, se plimba un drac printr-o pădure plictisit foarte tare și abătut, pentru că nu găsea niciun suflet pe care să-l chinuie și să-l sluțească. Muncit de atâtea gânduri, era jigărit și hămesit și cădea blana de pe el. Va să zică, în vremurile acelea, oamenii își țineau sufletul curat, aveau credință în Dumnezeu, iar dracii fugeau de ei de mânacau pământul când îi vedeau, neputându-se apropia nicidecum de dânșii.

Ajuns la marginea pădurii, dracul zări o căsuță curată și frumoasă, cu curtea plină de flori. În curte, o femeie spăla rufele cu hărnicie, cântând și privindu-și copilul care se juca liniștit cu jucăriile. Dracul se uită cu atenție un timp îndelungat. Pusese ochii pe copil, îl voia neapărat pentru el, să-l spurce și să-i strice sufletul.

Stătu acolo toată ziua privind la ei și făcând planuri. Pe seară, bărbatul veni de la muncă, își luă copilul în brațe și femeia pe după mijloc și intrară tustrei în casă, să stea împreună și să se bucure unul de celălalt, în sânul familiei.

Dracul se uitase cu atenție la bărbat și se speriase de el. Avea brațul puternic și vânjos și sufletul bun și ar ar fi putut învinge o legiune întreagă de draci dacă și-ar fi pus în gând. Îi curgeau balele după copilul acela neprihănit și ar fi dat buzna în casă să-l înșface, dar știa că dacă face asta, încalcă și legile drăcești dar și pe cele lăsate oamenilor de Dumnezeu.

Așa că dracul se abținu și se duse direct la porțiele Raiului, să vorbească cu Sfântul Petru, să ceară să-l primească Dumnezeu. O mie de ani de-ai lor stătu dracul la porțile Raiului, așteptând să-l primească Dumnezeu. Într-o zi, văzând că pe Pământ, oamenii nu mai aveau sufletele atât de curate ca odinioară, Dumnezeu îi dădu poruncă lui Sfântul Petru să deschidă porțile să să-l lase pe drac să spună ce are de spus.

Dracul îi povesti ce văzuse la marginea pădurii și-i ceru lui Dumnezeu să-l lase să-și încerce puterile pe oameni, și că dacă va izbuti să-i despartă pe cei doi și să-i facă să se urască, să-i încredințeze lui copilul, ca să-l învețe lucruri drăcești, să-i spurce sufletul și să facă din oameni draci, după chipul și asemănarea lui. Dumnezeu, crezând în iubirea celor trei, se învoi, cu condiția că dacă dracul nu reușește să-i despartă, să piară în veci, să se ducă pe pustii și de acolo să nu se mai întoarcă vreodată.

Dracul se învoi și el, așa că porni cu oamenii o luptă pe viață și pe moarte. Se strecură la marginea pădurii, se dădu de trei ori peste cap, se transformă într-o muscă și se așeză pe umărul femeii, care spăla rufele în curte și de acolo, de pe umărul ei, începu să-i șoptească:

- De ce muncești tu ca o slugă? Bărbatul tău pleacă de dimineața până seara de lângă voi, cine știe ce face pe unde se duce, câte femei strânge în brațe, se distrează tot timpul, iar tu stai și muncești ca proasta pentru el și pentru copilul lui, în timp ce el își râde de voi amândoi!

Femeia scutură capul și nu dori să creadă în cele auzite, dar la venirea bărbatului, seara, începu să-l descoasă, să afle ce face el toată ziua plecat și dacă nu cumva pe acolo, pe unde taie lemne în pădure sau mai știu eu ce face, nu are și vreo femeie cu care se iubește. Bărbatul, vrând să-i arate că pe ea o iubește, întinse mâna s-o strângă în brațe, dar dracul trase cu grijă femeia înapoi, fără ca bărbatul să bage de seamă. Văzând cum stau lucrurile, acesta se simți dintr-o dată slab și se mâhni.

A doua zi, la pădure, în timp ce tăia lemne, dracul luă chip de om abătut și trist, exact ca bărbatul nostru din poveste, de îți era mai mare mila de el. Când îl văzu mai abătut decât era el, omul îi dădu binețe și-l întrebă de ce e așa de cătrănit.

- Sunt supărat, zise dracul, pentru că femeia nu mă mai primește lângă ea. Nu mă mai lasă s-o iubesc, nu mă mai lasă s-o ating. Și de supărare, iaca, beau din sticla asta ca să-mi uit amarul, iar dacă vei dori și tu, am să-ți dau bucuros și ție, ca să fim tovarăși!

Îndemnat de drac, bărbatul puse gura pe sticla de rachiu și din ziua aceea n-o mai lăsă. Pe zi ce trecea, femeia se supăra pe el din ce în ce mai tare și îl respingea mereu, văzând cum din bărbatul ei , cândva bun, drept și puternic, ajunsese un om cu mintea tulbure, supărat și prost. Dracul își freca mâinile de bucurie și se pregătea să muște și mai abitir, gândindu-se la sufletul copilului care nici nu știa ce-l așteaptă.

Cu timpul, bărbatul aducea din ce în ce mai puține de-ale gurii acasă. Dracul schimbase vremurile și banii, și ceea în urmă cu câțiva ani le ajungea pentru două săptămâni, acum abia dacă le mai ajungea două zile. Văzând femeia speriată, că nu mai știe cum să astâmpere foamea copilului, dracul se dădu iarăși peste cap, se făcu țânțar și-i șopti la ureche:

- Vezi că bărbatul tău nu mai poate munci pentru voi, e bolnav și e obosit. Știu că îl iubești și că vrei să-l ajuți, dar dacă vrei să-i fie și lui mai ușor, nu sta degeaba! Du-te și muncește și tu și adu împreună cu el, bani și de-ale gurii! Fii puternică așa cum era el înainte și o să vă fie iarăși bine!

Vedeți voi, socoteala dracului era că dacă femeia se va duce la muncă toată ziua, copilul o să rămână în grija lui.

Femeia, ascultând cele spuse de drac, vorbi seara cu bărbatul, și-i spuse:

- Omule, m-am gândit cum să fac să ne fie bine! Am să mă duc și eu să muncesc, să aduc bani în casă, că uite, nu ne mai ajung merindele de pe o zi pe alta!

Bărbatul nu spuse nimic, dar era trist că femeia nu se mai încrede în el că mai poate munci pentru familia lui. Se gândi atunci că băutura este de vină și voi să caute putere la Dumnezeu să se lase de ea, însă dracul se dădu peste cap, se transformă într-un păduche și-i șopti la ureche:

- Femeia ta vrea să te părăsească. Spune că vrea să muncească prin străini, dar de fapt are în cap să-și caute alt bărbat. Își râde de tine, te consideră slab și prost – eu în locul tău i-aș trage o mamă de bătaie pentru asta, să mă țină minte câte zile o avea! În prostia lui, bărbatul uită de Dumnezeu și bău mai mult ca să-și facă curaj, apoi își luă femeia la bătaie.

De atunci, femeia începu să considere că bărbatul ei e un dușman și îl luă pe drac drept prieten. Acesta venea de mai multe ori pe zi lângă ea și-i șoptea felurite lucruri urâte despre bărbatul ei. Că e mincinos, că e curvar, că e bețiv, că nu ține cu ea și cu copilul, că tot ce îl interesează e să plece de acasă și tot așa. Îi mai spunea că bărbatul se teme de ea când o vede că se face puternică și că vrea să muncească precum el, că e ranchiunos și că îi poartă pică atunci când o vede așa dârză, și că îi e teamă să nu-și piardă locul lui de stăpân de familie.

O mai învăță apoi pe femeie că punctul slab al bărbatului este împreunarea și o îndemnă să-l respingă și să-l lovească în acest loc unde e slab, spunându-i că el nu vede în ea altceva decât un obiect de care nu-i pasă și cu care doar vrea să-și satisfacă nevoile.

Pe bărbat, această respingere și încrâncenare a femeii îl dărâma și îl slăbea și mai tare, neștiind ce să facă să-și revină și pe unde anume a greșit. Nu înțelegea de ce femeia vrea să fie ca el în loc să fie ca ea, și pe zi ce trecea, se uita la dânsa mai ca la un bărbat și nu i se mai părea atât de atrăgătoare. În timpul ăsta, dracul, devenind acum prieten vechi al lor, îi șoptea femeii la ureche că bărbatul îi poartă pică pentru că îi e frică să nu cumva să-și piardă puterea asupra ei și o îndemna să se depărteze și mai tare de el, spunându-i că așa va fi și mai puternică. Îi spunea că e prea dependentă și că independența totală de bărbatul ei o va face fericită.

Se întâmpla că acum casa era mai mereu murdară, copilul nespălat, curtea plină de gunoaie. Dacă înainte mâncau cu toții la masă și se bucurau împreună, acum fiecare mânca precum animalele, pe unde apuca, prin vecini, prin vreun colț al casei sau mai știu eu pe unde. Dracul nu scăpa ocazia și îi arăta toate aceste lucruri bărbatului, învățându-l la ură și spunându-i că femeia lui e o puturoasă, că nu are grijă de copil, de el și de casă.

Bărbatul i-a făcut morală foarte mult timp pentru asta femeii, iar femeia tăcea, pentru că nu știa cum s-a ajuns aici, cum de înainte avea suficient timp să se ocupe de treburile casei, iar acum era mai mereu tristă, obosită și lipsită de vlagă. Pentru că dracul nu-i spusese că de fapt, despărțind-o de bărbatul ei și lipsind-o de el, îi luase toată viața din ea. Femeia nu știa că viața din ea era bărbatul care intra în ea și că el era cel care o învia și o făcea să fie sănătoasă. Cu timpul, fără să fie mângâiat cum trebuie, pântecul ei deveni putred, iar femeia deveni din ce în ce mai stearpă și mai bolnavă la măruntaie.

Bărbatul vedea cum femeia lui suferă și simțea că dacă nu o ajută, se va destrăma totul. Dar dracul îi suci mințile să nu-și dea seama că femeia lui era neiubită de prea mul timp, spunându-i că femeile suferă pentru că nu se pot manifesta și că dacă ar fi libere și ar avea aceleași drepturi ca un bărbat, ar fi fericite și bucuroase. Dorind să-și vadă iarăși femeia fericită așa cum era odinioară, bărbatul schimbă legile și lumea, dând tuturor posibilitatea să facă tot ce doresc, fără nicio noimă și fără nicio gândire, doar de dragul de a fi toți liberi să facă ce vor. Adică exact ceea ce voia dracul.

Astfel, femeia avu pentru prima dată curajul să-i spună bărbatului că nu e numai treaba ei să aibă grijă de casă și de copil, pentru că acum amândoi sunt egali și au dreptul să facă ce își doresc. Vedeți voi, ca să se poată ajunge aici, dracul mai schimbase lumea de capul lui, ușurând munca bărbatului, pentru că altfel, acesta i-ar fi dat femeii coarnele plugului, i-ar fi zis ”apăi bine, ară și dumneata ca mine, ca să fim egali în toate” și femeia și-ar fi dat seama de lucrătura dracului.

Dar nu-și dădu nimeni seama de asta și bărbatul, nemailucrând din greu, se înmuie ca femeia, in timp ce femeia se împietri ca bărbatul. Multe boli au năvălit atunci în femeie: nu mai simțea ca înainte, pieptul ei, odată frumos și curat, se învârtoșa, făcea gâlme și se împietrea, pântecul ei devenise putred, urât mirositor, bolnav și plin de lighioane.

Bărbatul nu scăpă nici el de lucrătura dracu, vitejia i se strâmbă și i se modifică, de semăna mai degrabă cu o femeie, nu atât la trup cât mai ales la suflet. Își pierdu puterea de a mai face bine celor din jur și își pierdu judecata dreaptă. Își pierdu cu totul femeia.

Apoi dracul o luă pe femeie, o puse în fața oglinzii și-i spuse: uite ce urâtă ești, ute ce urât ți-e pântecul. Corpul tău e o murdărie, o spurcăciune, iar bărbatul tău e un diavol care iubește spurcăciunile, altfel nu s-ar simti atras de o asemenea urâțenie precum ești – el este rău, e pervers și îi plac spurcăciunile! Fă ceva și oprește-l, pentru că altfel o să te spurce și mai tare pe tine! Fii puternică și pedepsește-l dacă vrea să se mai apropie vreodată! Si femeia l-a ascultat și a făcut întocmai cum i s-a spus.

Pe măsură ce bărbatul era împiedicat să se mai atingă de femeie, deși simțea că se usucă înăuntru, era din ce în ce mai atras de ea, pentru că o dorea tare și n-o mai putea avea. Văzând asta, dracul îi suci mințile să uite că o vrea pe femeia lui care îi era încă dragă și își propuse să-l facă să dorească toate femeile din jur. Pentru asta, începu să lucreze la mințile femeilor, spunându-le să-și dezvelească trupul și în fața bărbaților pe care nu-i iubesc, pentru că este un drept al tuturor oamenilor să umble îmbrăcați sau dezbrăcați, după cum vor. În urma acestor lucruri, mintea și sufletul bărbatului hămesit, fu umplută cu corpurile tuturor femeilor din jur, ajunse să ispitească fără să-și fi dorit asta, pentru că dracul le spuse femeilor că dezvelindu-și corpul vor avea mai multă putere asupra tuturor bărbaților din jur. În timp, mintea bărbatului deveni interesată numai de femeile pe care nu le putea avea, uitând cu totul de femeia care deja i s-a dat.

Femeia muncea continuu. Obișnuită de acasă cu munca istovitoare și convinsă de drac că face ce trebuie, ea muncea și ma mult și mai mult, crezândă că face bine, ținând familia în locul bărbatului. Dracul a avut totdeauna grijă ca ea, indiferent cât de mult ar munci, să câștige mai puțin decât bărbatul, ca s-o țină mereu în competiție cu el și să-i ceară mai mult și mai mult și mai mult decât poate duce, ca să se ocupe din ce în ce mai puțin de copil – asta era tot ce îl interesa.

Văzând că cel mic este mai tot timpul singur, femeia începu dintr-o dată să fie îngrijorată. Copilul plângea, era trist și își chema mama. Atunci, dracul o convinse pe femeie că oricare altă femeie îi poate ține locul de mamă copilului ei și că nu trebuie să-și bată capul pentru atâta lucru. Trebuie doar să muncească până la epuizare, să strângă mai mulți bani și să pună o altă femeie să aibă grijă de copilul ei. Planul următor al dracului a fost să dea educația copilului în mâna unor persoane complet necunoscute – a inventat școlile, spunând că scopul lui este să fie cât mai mulți oameni bine educați, doar că acum putea suci mințile învățătorilor, stabilind cu precizie ce anume trebuie să intre în mintea copilului. Dacă la început, școala era expresia învățăturii Domnului, cu timpul, dracul a modificat totul, făcându-i pe dascăli să vorbească în limba lui.

În timpul acesta, casa celor doi, cândva frumoasă, curată și plină de flori, devenise o paragină. Dracul a cumpărat-o pe doi bănuți de la cei ei, care abia dacă își mai vorbeau și care acum abia dacă se mai considerau soț și soție. Dracul și-a băgat iarăși coada, spunându-se că nici nu au nevoie să se iubească și să fie soț și soție, și că e suficient să fie parteneri ai aceleiași case. Pentru asta, le-a construit o locuință mică și sordidă, la grămadă cu alți oameni păcăliți într-un mod asemănător, pentru care le-a cerut o sumă enormă și i-a pus să se împrumute la alți draci, pe viață. Acea cocioabă neîncăpătoare a luat loc drept casă, iar familia, cândva o promisiune în fața Domnului, a devenit un contract, un pact stabilit între doi necunoscuți. Cei doi au văzut că nu erau singurii aflați în această situație și în loc să se sperie, s-au liniștit, pentru că dracul le-a spus că așa e normal să fie, din moment ce și ceilalți oameni fac la fel. Atunci, cei doi au închis ochii și au picat într-un somn adânc.

Amândoi, și el și ea, sufereau că nu se mai pot apropia. Văzând asta, dracul a căutat să păcălească lumea în ma multe moduri: pentru unele femei, cele care se depărtaseră atât de tare de bărbați, că nu le mai vedeau rostul deloc, a inventat un obiect de plastic cu aspectul pății intime bărbătești, pe care să și-l bage în ele, atunci când dorul devenea prea mare. Dar nu toate femeile puteau fi păcălite astfel, unele încă se mai împreunau cu bărbații lor. Și-atunci, dracul a inventat pentru ei o bucată de plastic moale, care să separe totdeauna părțile lor intime – să nu se mai poată astfel atinge deloc. Ca explicație, dracul le-a spus că așa pot evita sarcinile nedorite, uitând să spună că pentru asta era nevoie de educație bine făcută în rândul bărbaților, nu de bucăți de plastic. Femeile care încă se mai împreunau cu bărbații lor ca odinioară, au fost îndemnate de dracu să facă avort, în numele libertății de alegere. Trebuiau pedepsite și batjocorite în numele dreptății, pentru că încă mai lăsau bărbații să le atingă înăuntru.

Pe bărbați, dracu i-a păcălit altfel: când le era rău și își doreau să atingă femeile lor, le-a spus că e normal să-și ”rezolve” problema singuri, cu mâna. Femeilor li s-a spus că ceea ce vor bărbații este doar o problemă a bărbaților (a dușmanilor lor de moarte), pe care ei trebuie să și-o rezolve singuri, și că ele nu au nicio legătură cu asta. Iar când unii bărbați n-au mai putut de dor și au vrut să simtă totuși o altă ființă umană, dracul le-a spus că doar un alt bărbat poate înțelege cât de tare suferă și că o femeie este incapabilă de așa ceva – astfel, i-a sugerat bărbatului să se împreuneze cu alt bărbat. Cu timpul, bărbații s-au izolat, iar femeilor care totuși voiau să mai simtă altă ființă, le-a sugerat, de asemenea, că trebuie să se iubească între ele.

Dar dracul nu s-a putut opri aici și și-a continuat planurile. A constatat că deși oamenii se depărtaseră unii de alții, încă mai tânjeau după întemeierea unei familii - ca prin amintire, ceva le spunea că familia îi făcea fericiți. Atunci, a selectat cu grijă pe cei care sufereau tare și pe care îi făcuse să se împreuneze între ei, ca bărbați cu bărbați și femei cu femei, și i-a pus în contra celor care se împreunau ca bărbat cu femeie. Le-a spus acestora că cei care se unesc ca femeie cu bărbat, îi urăsc și că nu le dau voie să trăiască așa cum simt și că mai presus de toate, se opun ca ei să-și întemeieze o familie. Dracul le-a sugerat celor care se împreunau ca bărbat cu femeie, că ceilalți care nu se împreunează ca ei nu au dreptul să se căsătorească, pentru că nu pot face copii. Asta îl interesa mult pe drac, pentru că acum avea posibilitatea să-i încaiere iarăși pe oameni, dându-le copii în grijă celor de același sex care se împreunau, făcând în același timp tot posibilul să-i lipsească pe cei cu familii obișnuite de propriii lor copii, iar pe copii de părinții lor.

Spunând aceleași vorbe cu care despărțise cândva bărbatul de femeie, el încerca acum să despartă copilul de familie. Așa cum a păcălit femeia spunându-i că e slugă la bărbat, așa păcălea acum copilul, spunându-i că părinții profită de el și că nu-i oferă libertate. Așa cum dracul i-a oferit femeii un ”sprijin” pentru a o conduce unde a condus-o, așa încearca să-i ofere acum copilului un ”sprijin”, îndemnându-l să-și considere părinții dușmani și să se răzbune pe ei, oricând are ocazia. Copilul se putea răzbuna acum pe părinți, pentru că era deja separat de ei, nu se mai considera copilul lor și nici pe ei nu-i mai considera părinții lui. Pe altul era pe cale să-l considere părinte și din clipa în care îl va fi considerat, scopul inițial al dracului ar fi fost atins, iar cei doi ”parteneri” s-ar fi trezit, fără doar și poate, singuri și proști, fără copil, fără iubire, fără casă. Grija mare a dracului, ar fi fost ca nu cumva copiii să se uite la părinții lor de același sex, bănuind că cineva i-a păcălit să se unească astfel. În sprijinul acestei spurcăciuni, copilului i s-ar putea spune de mic, că familia e doar o asociere între oameni și că ceea ce se întâmplă între o femeie și un bărbat, e ceva opțional și mai ales divers.

Dracul nu se va opri aici. Când va lua în grijă toți copiii oamenilor, spunându-le părinților că sunt mult prea slabi și proști ca să și-i poată crește singuri, mai are un singur plan: să facă din femeie un animal de prăsilă, care să-i nască lui fiii. Cum va face asta? Astfel: femeile care încă vor simti o groaznică nevoie de a se impreuna cu bărbații lor, vor fi ”sprijinite” să creadă că trebuie să se lase iubite de toți. Dracul le va spune că trăiesc într-o lume care este a tuturor, unde oamenii trebuie să se iubească toți, ”necondiționat” – inclusiv fizic. Iar când femeia, hăituită de draci și lăsată fără discernământ, îi va primi pe toți în pântecul ei, dintr-o nevoie cruntă de iubire, dracul îi va lua în posesie pântecul și își va putea naște astfel fiii.

Despre neotantra

Om_de_jad: Zilele trecute am vrut să văd ce găsesc pe internet despre neotantra. Printre altele, am găsit pe wikipedia o definiție, care arată astfel: ”Neotantra, navatantra (Sanskrit: नव, nava 'new') or tantric sex, is the modern, western variation of tantra often associated with new religious movements. This includes both New Age and modern Western interpretations of traditional Hindu and Buddhist tantra.”

Cu alte cuvinte, după această definiție, neotantra ar înseamna ”tantric sex” și ”western variation of tantra”. Această definiție omite nu doar originea orientală a neotantra, cât și simbolistica aflată la baza acestui sistem. Așadar, am să fac acum precizările necesare, ca să se înțeleagă mai clar ce anume este ”tantra nouă”. Va fi o discuție lungă și anevoioasă, așa că vă îndemn la răbdare, înainte de a trage vreo concluzie.

Ne vom referi întâi la ”tantra veche”, la ”tantra tradițională”. Aceasta este construită în jurul unor texte sacre (tantric sutras), păstrate sub forma scrisă a unor discuții purtate între Shiva (principiul masculin pur) și Shakti (principiul feminin pur). În tantrele tradiționale pentru cupluri (fiindcă există și tantre care nu țin de cupluri), Shakti îl întreabă pe Shiva tot felul de lucruri, iar acesta o învață și o îndrumă. Foarte importantă în tantra veche este raportarea femininului la simbolul masculin. Pentru Shakti, Shiva este totul, un întreg univers întrupat în corpul unui bărbat pe care ea îl consideră stăpânul ei bun și blând, cunoscător al tainelor vieții și ale morții, pe care acesta i le revelează, pe măsură ce ea îi adresează întrebări. Shiva este totodată considerat a fi ochiul lui Shakti – prin acest ochi, ea vede lumea în care trăiește și tot prin acest ochi al stăpânului său, ea iși înțelege menirea.

Tantra veche are origini foarte îndepărtate și se încheie odată cu Saraha. Rămânând la nivel de simbolistică, putem spune că odată cu Saraha, Shakti devine cea care îl conduce (îl ghidează) pe Shiva. Aceasta este, pe scurt, neotantra. Pentru a înțelege profunzimea acestor simboluri, vom fi nevoiți să ne folosim nu doar de inteligență, cât și de cunoașterea lumii suprasensibile și de clarviziune. Pe parcursul citirii acestui text, vom fi nevoiți să renunțăm la multe idei preconcepute legate cupluri, ca să putem intui corect noțiunile prezentate în cele ce urmează.

Cu diferite ocazii, în cadrul conferințelor noastre, am adus în discuție ceea ce am numit a fi ”împărțirea pe sexe”. La un moment dat, în istoria veche a omenirii, oamenii au fost polarizați. Până la acel moment, ființele umane nu erau polarizate în plan fizic, iar reproducerea se făcea în cu totul alt mod decât se face în zilele noastre. Găsiți o descriere mai detaliată a acestui fenomen de împărțire pe sexe în conferințele mele despre iluminarea spirituală, dar și în alte conferințe. Momentan este important de reținut faptul că polaritatea (yin/yang) a fost aleasă în funcție de aptitudinile fiecărui individ în parte: ființele capabile să păstreze legături cu lumea de dincolo și de asemenea, capabile să poarte în ele un alt sine, fără să și-l piardă pe cel deja existent, s-au transformat în femei. Celelalte ființe, cu aptitudini de a se exprima în plan fizic, cu abilități de a-și exprima voința în plan exterior și cu calitatea de a-și asuma dinspre exterior spre interior, ceea ce își asumă femeile dinspre interior spre exterior, au devenit bărbați. Îmi pare rău că doar astfel pot exprima aceste adevăruri, de altfel cât se poate de precise și de cunoscute de către oamenii dotați cu clarvedere. Cine poate citi cu ajutorul simțirii ceea ce am scris mai sus, va deduce cu siguranță foarte multe lucruri din cele afirmate de mine. De notat ar mai fi și faptul că împărțirea pe sexe a fost necesară pentru ca omenirea să nu ajungă la dispariție. Sistemul de hrănire prezent la ființele umane de până atunci, ca și reproducerea, deveneau imposibile în contextul în care omul trebuia să ia contactul cu un corp fizic și cu un corp eteric (deci să devină viu), în vederea dezvoltării ulterioare a corpului astral și a corpului-eu.

Este, de asemenea, de notat faptul că dezvoltarea în plan fizic a ființelor de tip yin și a ființelor de tip yang, a fost posibilă doar în trepte. Pentru echilibrare, a fost construită polaritatea alternativă a centrilor energetici (chakra). Întâi au evoluat ființele de tip yang (bărbații), pentru dezvoltarea în plan fizic a nervilor, a mușchilor și a sistemului circulator (ca o paranteză, nu întâmplător se spune în mod intuitiv, despre bărbați, că au sau n-au ”vână/sânge în ei”). În acest timp, ființele de tip yin au stagnat, aștepând momentul propice. Această perioadă de evoluție a durat un timp foarte îndelungat.

Ulterior, ființele de tip yin (femeile), au continuat această dezvoltare, aducând în plan fizic sistemul reproducător, procesele neurovegetative și sistemul respirator, plus inteligența existenței - manifestată în plan fizic - legată de sistemul digestiv (pe scurt, vorbim despre administrarea eficientă a absorbției hranei). În tot acest timp, ființele de tip yang (bărbații), au stagnat. Aceast stadiu de dezvoltare începe în perioade îndepărtate ale evoluției rasei umane și durează până la finalul perioadei lemuriene, continuând chiar până în prima parte a perioadei atlantene. În acele timpuri, femeile erau cele care transmiteau bărbaților sentimente și trăiri inefabile, legate de mediul înconjurător. Nu este timpul și momentul acum, pentru a descrie cum anume transmiteau femeile aceste lucruri, vă puteți închipui fără a greși, că în acele vremuri, femeile radiau înțelepciune, radiau cunoaștere a tainelor vieții, iar bărbații învățau, plini de admirație, din această înțelepciune emanată de ființele de tip yin. În treacăt fie spus, așa s-au pus bazele vederii tridimensionale la bărbați și posibilitatea determinării contururilor în plan fizic.

După a doua perioadă de dezvoltare atlanteană, evoluția ființelor de tip yin stagnează, în timp ce ființele de tip yang încep un nou stadiu de dezvoltare. Este perioada în care bărbații înființează societatea bazată pe principii și reguli (inițial simple, apoi din ce în ce mai complicate), urmând cu organizarea în forme statale (așa cum ne învață istoria), continuând cu bazele statului de drept, principiile drepturilor omului, evoluție tehnologică și automatizări, vârful acestei constucții masculine fiind religia. În tot acest timp, ființele de tip yin (femeile), au stagnat, rămânând din multe puncte de vedere, la nivelul de conștiință de tip lemurian. Ne aflăm la finalul acestei perioade, când lucrurile sunt pe cale de a se schimba.

Prima feministă nu a fost Mary Wollstonecraft, așa cum cred mulți oameni. Prima feministă autentică a fost făuritoarea de săgeți, femeia de care s-a îndrăgostit Saraha. Din punctul meu de vedere, Mary Wollstonecraft a încercat să expună anumite principii ale unei posibile societăți feministe, imitând felul masculin de gândire și de exprimare și luând în calcul doar aspecte legate de planul social și moral. Adevărata feministă a fost făuritoarea de săgeți de care s-a îndrăgostit și cu care a trăit Saraha, în cimitire, printre morți, celebrând viața. Spre deosebire de tantrele vechi, unde Shiva, stăpânul absolut, îi transmite lui Shakti învățătura sa, Saraha este cel care primește înțelepciune de la făuritoarea de săgeți. Simbolistica este uluitoare: Saraha renunță la statutul de brahmin (cea mai evoluată castă) și aderă la casta inferioară a făuritoarei de săgeți. Saraha nu a fost un prost, dimpotrivă, era un erudit, iar făuritoarea de săgeți a fost prima feministă autentică (să sperăm că nu va fi și ultima).

Ca și tantra veche, neotantra se preocupă, așadar, de evoluția spirituală și de elevarea oamenilor. Fac această afirmație, pe care mi-o asum și anume că numai cu ajutorul neotantrei, vom putea avea o societate în care mâna și sufletul femeii se vor face simțite în mod armonios. Societatea a ajuns într-un punct în care, dacă se mai continuă pe același model masculin vechi, se va ajunge la autodistrugere. Sexualitatea masculină trebuie disciplinată, băiețismele și teribilismele trebuie să înceteze, însă pentru a se ajunge la asta, nu este nevoie de femei Hercule, e nevoie de femeia nouă care să transmită și de bărbatul nou care să învețe să primească – pentru lumea în care trăim, aceasta va fi sănătate curată. Evident, am greși grosolan să considerăm că femeia deja cunoaște aceste taine ale universului; femeia nouă doar urmează să le descopere. Aici intervine neotantra.

Considerații de natura subtilă, legate de problema homosexualității

Om_de_jad: Lucrurile pe care le veți citi, deși sunt știute în anumite cercuri restrânse de oameni, nu au fost comunicate până acum publicului larg, dar a venit momentul potrivit pentru ca aceste informații să fie cunoscute. Să vorbim, așadar, despre homosexualitate și să trasăm anumite concluzii legate de natura subtilă a acestui lucru.

Însă nu este suficient să purtăm o discuție deschisă și atât. Fără a aprofunda cu ajutorul meditației și a introspecției lucrurile care vor fi spuse în cele ce urmează, nu veți putea înțelege cu adevărat care este diferența la nivel subtil, dintre un homosexual și un heterosexual, de ce se opun religiile acestor practici, sau ce se ascunde în spatele grupărilor care susțin și (uneori) promovează aceste practici.

În primul rând, va trebui să luați în considerare faptul că simbolistica și mai ales manipularea acesteia, este foarte importantă pentru cei care încă nu s-au trezit. Într-un mod interesant, acești oameni conduc lumea cu ajutorul simbolurilor.

Știți, simbolul în sine nu are nicio putere. Simbolul devine puternic în momentul în care oamenii cred în el, sau mai corect spus, atunci când oamenii investesc energie personală pentru a da viață acelui simbol.

Sunt oameni care iau în glumă noțiunile acestea de energie personală sau de energie generată de credință. Totuși, indiferent cât de sceptic ai fi, nu poți să nu observi că ești înconjurat de simboluri. Bisericile au simboluri, poliția are simboluri, justiția, de asemenea. Stema unei țări este un simbol, școala folosește simboluri, toate organizațiile se folosesc de simboluri. Dacă toate acestea nu ar fi utile, cu siguranță nu ar fi investiți atâția bani pentru a le afișa.

În ce constă importanța simbolurilor? Ele canalizează, la nivel subconștient, energia personală a indivizilor, către un scop comun. Crucea creștină este un simbol, steaua lui David este un simbol, svastica lui Hitler a fost și încă este un simbol, curcubeul gay este și el un simbol, AUM este un simbol. Așa sunt oamenii, inventează simboluri pe care le asociază cu fapte sau fenomene, apoi se grupează în jurul simbolurilor create, investind energie personală în ele. Ceea ce nu se spune de obicei, este că dacă o persoană știe cum să dirijeze energia respectivă în direcția dorită, va putea face acest lucru.

Partidele politice folosesc simbolistica în mod bădăran, însă bisericile și organizațiile care au interese diverse, o fac poate mai pe ferite și mai eficient, dar toți o fac, pentru că simbolul, chiar dacă nu are o forță proprie a lui, poate fi folosit pe post de antenă capabilă să capteze energia celorlalți oameni.

Doar pentru cel treaz, orice simbol este mort, pentru că a fi treaz înseamnă să ieși din maya, iar simbolul este un ingredient de bază, care participă la formarea iluziei.

Acest aspect al simbolisticii este doar unul de care trebuie să ținem cont. Este suficient să observați câte simboluri folosește biserica sau grupările masonice, ca să vă dați seama că pentru acești oameni care dorm pe ei, simbolurile contează mult, în ideea că prin ele îi pot controla pe cei din jur. În treacăt fie spus, dacă ați ști cât de adânc este înfiptă simbolistica religioasă în toate ramurile societăților de orice fel doriți, v-ați mira foarte tare. LGBT este și ea formată pe principii religioase, chiar dacă mulți dintre membri acestor organizații habar n-au.

Un a doilea aspect important de care trebuie să ținem cont atunci când ne dorim să înțelegem aceste lucruri, este abilitatea omului de a vedea în trecutul îndepărtat al planetei Pământ. Nu putem înțelege homosexualitatea până nu înțelegem împărțirea pe sexe și mai ales cine a făcut-o, după ce fel de principii a făcut-o și care au fost circumstanțele la acel moment. Capitolul ”Geneza” din biblie ne poate ajuta în acest sens, însă este necesar să ținem totdeauna cont de faptul că biblia însăși este plină de simboluri greu de interpretat, în lipsa inițierii în tainele creștine și a abilităților necesare înțelegerii acestora.

În fine, al treilea aspect important, este capacitatea omului de clarvedere. Dacă aceasta lipsește, trebuie educată abilitatea de a citi în imagini. Acest lucru se învață la limba și literatura română și se poate dezvolta, de asemenea, prin citirea și interpretarea textelor literare. Dacă la aceast demers se adaugă familiarizarea cu anumite texte religioase, introspecția, meditația sau rugăciunea, deja ne apropiem și mai mult de posibilitatea de a înțelege corect informațiile pe care le voi prezina aici. Acestea fiind spuse, vom putea începe să purtăm cum se cuvine o discuție utilă despre ceea ce înseamnă homosexualitatea.

Primul lucru pe care îl observăm este acela că homosexualitatea se întâmplă mai mult la oameni. E drept că sunt și animale care au comportament homosexual, însă acest lucru nu se întâmplă atât de frecvent încât să fie considerat relevant. Putem spune fără să greșim, deci, că homosexualitatea este ceva care se manifestă, în general, la oameni. Din punct de vedere subtil, explicația stă în faptul că homosexualitatea se manifestă și se produce pe zona corpului astral, în timp ce comportamentul sexual al animalelor se desfășoară exclusiv pe corpul eteric. Comportamentul sexual al oamenilor are (și ar trebui să aibă) legătură cu dorința, în timp ce comportamentul sexual al animalelor are legătură cu nevoia de reproducere.

Intrând mai adânc în problemă, pe baza observațiilor de natură subtilă, constatăm că sexualitatea a fost adăugată ființei umane într-o altă perioadă decât a fost adăugată animalelor și din motive cu totul diferite. Oamenii nu sunt animale evoluate, afirm fără nicio jenă că Darwin a fost fie un dobitoc, fie un mincinos (puteți alege ce variantă doriți).

De pildă, majoritatea animalelor sunt preocupate 90% din timp să se hrănească și au perioade bine definite pentru împerechere. Acest lucru se întâmplă pentru că în această încarnare a planetei noastre, animalele au ca scop dezvoltarea procesul de digestie. La oameni, acest lucru a fost făcut în perioada denumită de antroposofi ”perioada Soare”. Diferența dintre noi și animale, legată de procesele de digestie, este că dacă animalele își dezvoltă acum aceste capacități subtile de a ”înțelege și de a absorbi hrana”, o fac la modul conștient, spre deosebire de noi, care facem aproape totul automat (nu noi suntem aceia care alcătuim compoziția sucurilor gastrice, nu suntem în măsură să simțim foarte bine activitatea ficatului ș.a.m.d).

La oameni, sistemele de hrănire, de digestie și de reproducere, au fost construite atunci când ne aflam într-o inconștiență aproape deplină și fără ca noi să putem participa propriu-zis la ceea ce se întâmpla. Omenirea va descoperi la modul conștient, felul în care digeră mâncarea și ceea ce este important legat de alimente într-un viitor foarte îndepărtat, atunci când vom avea sub control corpul eteric. Acesta este numai unul dintre motivele pentru care nu putem considera omul ca fiind un derivat dintr-un animal și explică în mică măsură afirmațiilor mele despre Darwin. Da, animalele și plantele sunt frații noștri mai mici, însă și îngerii și heruvimii sunt, de asemenea, frații noștri mai mari. Sistemul de evoluție este diferit la toate regnurile – în timp ce animalele au o dezvoltare conștient-liniară în sus, oamenii au o dezvoltare conștient-liniară în jos. La animale, Sinele se va construi ultima dată, în timp ce Sinele omului a fost construit încă de la Facere. Să afirmi că omul este doar un animal mai evoluat, te reduce pe tine la a fi un animal, nu foarte evoluat.

Împărțirea pe sexe, ca și capacitatea de digestie, au fost implementate la om ”de către alte ființe”, fără ca acestuia să i se ceară părerea. Omului nu i s-a spus ”trebuie să decizi dacă vrei să fii femeie sau bărbat, aici ai avantajele și dezavantajele, ia și alege!”, pentru că pur și simplu nu putea alege, la stadiul la care se afla. Împărțirea pe sexe a fost făcută de nevoie, nu de plăcere - fără aceasta, rasa umană s-ar fi stins. Pentru ca rasa umană să nu dispară, ființe mult mai evolualte decât oamenii, au ales la momentul respectiv, sexul fiecăruia, în funcție de abilitățile pe care aceștia le descopereau la unul sau la altul. Oamenii care aveau abilitatea de a găzdui încă un suflet în propriul corp, au fost ”legați” în corpuri de femei, iar cei care păreau să aibă ceea ce mai târziu s-a numit voință și abilitatea de a acționa în exterior, au fost ”legați” în corpuri de bărbați. Astfel, omul a dobândit energie de tip yang fie pe corpul eteric (femeie), fie pe corpul astral (bărbat).

Acum vă rog să vă închipuiți ce s-a întâmplat după împărțirea pe sexe. Corpul fizic de femeie este yin, iar cel de bărbat este yang. Corpul eteric (sufletul) la femeie este yang, iar la bărbat este yin și polaritatea inversată se menține și pe cel de-al treilea corp, corpul de emoții (astral). Abia de la al patrulea corp, corpul-eu, dispare polaritatea [notă J.R.: avem primul semiton, mi-fa]. De la corpul al cincilea, care urmează să se formeze (manas), polaritățile sunt transformate și joacă cu totul alt rol, dar nu putem detalia ce înseamnă asta, acum.

Spuneam, așadar, să vă închipuiți ce s-a întâmplat în trecut. După împărțirea pe sexe, s-a dovedit că aceasta n-a fost făcută perfect (de altfel, nici nu putea să fie făcută perfect), și că la unii, polaritățile pe primele două corpuri nu se potrivesc cu polaritatea de pe cel de-al treilea corp (corpul astral), care s-a format mult mai târziu.

Pentru a înțelege mai bine acest lucru, vom folosi termenul de ”suflet” pentru corpul eteric, lucru care este corect, fiincă sufletul este ceea ce înțelegem prin corp eteric. Astfel, unii oameni cu suflet ”de femeie” (plus, yang), au primit corp ”de bărbat” (tot yang, plus), în timp ce alții, cu suflet de bărbat (yin, minus), au primit corp de femeie (tot yin, minus). Din acest motiv, conflictul care apare, legat de polarități, se manifestă în zilele noastre pe corpul astral.

O femeie căreia entitățile superioare i-au ales sexul în conformitate cu ceea ce și-ar fi dorit ea, pe primele trei corpuri, polaritatea este de forma (- + -), iar pentru bărbat, (+ - +).

Însă entitățile superioare nu-s perfecte și în consecință, nu au făcut alegerea în acord cu cel de-al treilea corp al omului, după cum am spus. De altfel, era imposibil sa o facă, pentru că la momentul acela, omul avea celelalte cinci corpuri ale sale, aflate în stare latentă (doar ca potențial de dezvoltare).

Acum, știm despre corpul nostru astral că este un corp de tip emoții-imagini-vibrații. În mare parte, acesta s-a dezvoltat sub influența forțelor de natură luciferică, ce acționează asupra lui prin imagini-energie și vibrații, având ca efect vizibil, emoțiile. Polaritatea acestui cel de-al treilea corp, s-a format în funcție de tipul de receptivitate la acești stimuli de energie luciferică.

Aici apare homosexualitatea. Cu alte cuvinte, dacă femeia heterosexuală este (- + -) și bărbatul heterosexual este (+ - +), atunci un homosexual activ ar fi (+- -), un homosexual pasiv ar fi (- - -), o lesbiană activă ar fi (+++), o lesbiană pasivă ar fi (++-), un transgender de la bărbat la femeie, ar fi (--+) care își dorește să devină femeie obișnuită (-+-), dar nu poate deveni astfel, pentru că nu poate naște (nu poate avea + pe eteric). Va deveni, în cel mai fericit caz, după operație, homosexual pasiv (---), iar un transgender de la femeie la bărbat, ar fi (-++) și poate deveni, după operație, în cel mai fericit caz, o lesbiană activă (+++).

Haideți să punem toate acestea sub forma unei liste, ca să fie mai clar:

- femeie heterosexuală (-+-)

- bărbat heterosexual (+-+)

- homosexual bărbat activ (+--)

- homosexual bărbat pasiv (---)

- lesbiană activă (+++)

- lesbiană pasivă (++-)

- trangender de la bărbat la femeie (--+)

- transgender de la femeie la bărbat (-++)

Având în vedere cele spuse mai sus, ne dăm seama că problematica homosexualității nu este deloc una simplă, miza fiind chiar posibilitatea de dezvoltare armonioasă (sau dizarmonioasă) a corpului astral al individului.

Oamenii care se întreabă ”ce tot vor homosexualii de nu ne lasă în pace” sau ”hai să rezolvăm toate problemele lumii și după aia o rezolvăm și pe asta cu homosexualii”, trebuie să-și dea seama că dau dovadă de gândire infantilă. Trebuie să înțelegem că în jurul nostru sunt oameni care au scurt-circuit între corpurile fizic-eteric-astral, și că din acest motiv, corpul-eu se află în stres continuu, neputând să-și contureze forma. Nu este vina nimănui că lucrurile stau astfel, iar dacă dăm vina și căutăm să ne răzbunăm pe entitățile superioare, pentru felul în care au ales polaritățile pe primele două corpuri pentru noi, nu rezolvăm nimic manifestând ură. Iar acum, că știm lucrurile de mai sus, să pătrundem cu acestea în sfera socială.

Problematica normalității (born this way or not)

====================================

Sexul nostru a fost ales de către entități superioare, luându-se în calcul doar problema legată de perpetuarea speciei, nu și ceea ce vom simți mai târziu, din punct de vedere emoțional. Nu s-a luat atunci în calcul ce se va întâmpla cu formarea polarității pe corpul astral și nu se putea intui în acel moment la ce tip de influență astrală (imagine-vibrație-emoție) va adera un individ sau altul. Forțele luciferice nu acționau în acel moment, deci nu se putea lua în calcul acest lucru.

Pe de o parte, avem heterosexualii cu polaritate (-+-) sau (+-+). Din păcate, această aparentă ”normalitate” (pentru că este o normalitate doar în ceea ce privește polaritățile alternante), mențin individul la un nivel infantil în ceea ce privește dezvoltarea corpului astral. La heterosexuali, mare parte din actul sexual este mai degrabă ceva ce ține de reproducere și mai puțin de dorință (erotism). La homosexuali, dorința este cea care primează. Ca o consecință, de regulă, despre lipsa dorinței sexuale vorbesc cuplurile heterosexuale, nu cele homosexuale - evident, acest lucru nu ar trebui să fie înțeles ca un îndemn către homosexualitate.

Putem defini acum noțiunea de normal. Așadar, normal este să ai polarități alternante pe primele trei corpuri. Normal este (-+-), adică yin pe fizic, yang pe eteric și yin pe astral, sau (+-+), adică yang pe fizic, yin pe eteric și yang pe astral. Indiferent ce fel de organ de reproducere ai în pantaloni, trebuie să ai polarități alternate pe fiecare corp, ceea ce nu este deloc ușor de obținut pentru nimeni. Cred că aceasta este singura definiție de bun simț legată de normalitate, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece: chiar dacă heterosexualii sunt normali din punctul de vedere al polarităților, ei sunt ca și nenăscuți pe zona astrală, spre deosebire de homosexuali, care au corpul astral mult mai dezvoltat și mai vibrant decât îl au heterosexualii. Armonia legată de polarități nu te transformă neapărat într-un produs evoluat, pentru că schimbările (inclusiv cele legate de evoluție), se fac prin dezechilibre.

Legat de expresia ”născut așa sau devenit așa”, nu încape îndoială, homosexual te naști, nu devii. Devii homosexual în urma ”educației”, exact atât cât ești deja din naștere.

Problema religioasă. Yahweh vs. Lucifer

=================================

Religia creștină ne spune că oamenii erau de la început creați cu trup de bărbat și de femeie, doar că nu știau asta. Au aflat atunci când au mușcat din mărul care reprezenta cunoașterea, și ”s-au rușinat”. Mai știm că dumnezeul din vechiul testament (Yahweh), s-a mâniat pe Adam și pe Eva că i-au încălcat porunca de a rămâne în necunoaștere. Astfel, Yahweh i-a dat Evei canon 1) să poarte în pântece copii pe care să-i nască în chinuri (yang pe eteric) și 2) să fie atrasă de bărbatul ei, care o va stăpâni (yin pe astral), iar bărbatului i-a dat poruncă 3) să-și câștige traiul său și al familiei sale, muncind din greu (voință în plan fizic, adică yang pe corpul astral).

Biblia ne mai spune că lui Adam, Yahweh i-a dat o singură poruncă și Evei două, Eva fiind cea care a ascultat de șarpe. A doua poruncă nu mai era necesară pentru Adam, fiindcă bărbatul era deja yang pe corpul fizic (așa cum am spus într-un articol precedent, bărbatul a fost primul care a coborât în plan fizic).

Raiul, în viziunea creștină clasică, este un loc unde ființele sunt fericite fără să cunoască nimic, cu condiția să respecte toate poruncile date de dumnezeul specific. În concluzie, biserica creștină va fi totdeauna de principiu că pentru a ajunge în Rai, pentru a te întoarce la fericirea primordială, trebuie să fii ascultător și necunoscător (”crede și nu cerceta”). Tot religia creștină mai spune că rolul omului pe Pământ este acela să facă pui (ca și când ar fi o plantă).

De cealaltă parte se află tabăra care susține că singurul care este important în ecuația asta este corpul astral. Corpul astral, așa cum am specificat mai sus, a fost construit pe baza forțelor luciferice, care au adăugat la ființa umană imaginea-emoția-vibrația (și implicit dorința). Dacă oamenii ar fi ca animalele, s-ar împerechea doar ca să facă copii și atât, însă unii oameni sunt erotici mai tot timpul, sexualitatea lor venind de pe zona astrală, care vibrează și transmite imagini-emoții, și implicit dorință.

Fericirea creștină mai este descrisă ca fiind obținută prin reproducere. Ai urmași, ești fericit (exact ca un animal sau ca o plantă). Să simți dorință, la creștini, este un păcat și dorința se consideră că vine de la dracu (Lucifer).

Fericirea luciferică este conturată în jurul ”dorințelor împlinite”. Conform acestor teorii, nu contează dacă îți pierzi sufletul (etericul), sau dacă îți distrugi corpul fizic, importante sunt imaginea-emoția-vibrația obținute în urma actului respectiv. Moto-ul persoanelor aflate sub influența energiilor luciferice, este ”e permis să fii oricât de necugetat, important e să trăiești clipa!”.

Impactul social

===============

Toate religiile au o rădăcină comună, acest mit al căderii în păcat, chiar dacă povestea este prezentată în forme diferite. Să nu fii ”ce te-a lăsat Dumnezeu să fii”, adică bărbat sau femeie, pentru oamenii bisericilor (fie ele moschei sau sinagogi), și pentru adepții acestor cluburi, este un păcat.

Din punctul meu de vedere, homosexualul ar trebui să fie perceput ca fiind o persoană revoltată că nu a fost consultată înainte să i se aleagă corpul său de femeie sau de bărbat. Implicațiile energetice descrise mai sus, scurt-circuitul aflat la nivelul polarității corpurilor, incapacitatea de a avea un corp astral acordat cu polaritățile celorlalte corpuri, reprezintă o problemă grea, care pe omul respectiv îl presează foarte tare. Pentru omul treaz, homosexualitatea este o problemă, iar heterosexualitatea o problemă identică. Din punctul meu de vedere, heterosexualitatea rezolvă numai problema reproducerii, nu și pe cea a dezvoltării armonioase a corpului astral.

De observat faptul că în încercarea de a-și rezolva problemele de polaritate, aflate între cele trei corpuri (fizic, eteric și astral), homosexualul va simți impulsul de a inversa polaritățile în plan social, pentru a le pune în acord cu polaritățile sale. Expresiile acestor intenții le vedem în societate – acum înțelegem și revolta homosexualilor față de majoritate și obsesia legată de impunerea unei dictaturi a minorității. Dictatura minorității este la fel de hidoasă ca și cea a majorității.

Așa cum pentru heterosexual, homosexualii par anormali, pentru un homosexual, heterosexualii par cel puțin la fel de anormali. Dacă ar fi să dăm o definiție a heterosexualului și a homosexualului, putem spune că heterosexualul este o ființă cu polaritate echilibrată de natură pe primii trei centri, dar care doarme din punct de vedere emoțional/vibratoriu, în timp ce homosexualul este o ființă cu un astral care vibrează tare (foarte greu de stăpânit) și cu polarități variate pe primele două corpuri (de unde și ideea intens mediatizată, legată de diversitate).

Câteva lucruri ar mai putea fi spuse: sexualitatea întru reproducere și-a cam atins țelul – rasa umană încă există. Într-o sută sau două de ani, reproducerea va fi mutată în plan extern, iar în câteva mii de ani, femeia își va pierde abilitatea de a naște, reîntregindu-și, astfel, sinele pe care a fost nevoită să-l împartă cu cel al copilului ‒ astfel, femeia va fi eliberată de prima pedeapsă dată de Yahweh, deși în urma eliberării de aceasta, va simți o mare durere. Erotismul uman, însă, are cu totul alte origini decât cele legate de reproducere și dacă îi dăm ocazia, va înflori.

Rafinarea erotismului uman constituie o cale către dobândirea controlului asupra corpului nostru astral. Contineța sexuală coincide cu ieșirea omului de sub maya și învingerea iluziei (a sclaviei dată de imagini). Când lucrul acesta se va întâmpla, femeia va scăpa și de a doua pedeapsă dată de Yahweh. Apoi, cu pricepere, își va elibera și bărbatul de pedeapsa care i-a fost dată.

***


Interlocutor: Am citit textul și apoi m-am uitat din nou la lista cu polaritățile. Din ce văd acolo îmi dau seama că numai în cazul heterosexualilor se poate vorbi de o echilibrare pe primele 3 corpuri ori dacă e să vorbim de centri de forță, pe primii trei.

Asta mă face să mă gândesc că în cazul homosexualilor nu se poate aplica continența așa cum se poate aplica de cei hetero. Aici apare întrebarea: putem vorbi de existența unei forme de continență pentru homosexuali? Dacă nu, atunci există o alta sau alte metode de abordare a problemei (care poate nu țin de orientarea sexuală), prin care ei își pot maturiza corpul astral și defini forma Eu-lui?


Dublu Diez: Am citit și eu cu atenție și, apropos de ce se zicea mai sus, mă gândeam la următoarele aspecte (pentru mine, ceea ce s-a scris aici a fost nu doar foarte interesant, ci și o confirmare a bănuielilor vechi de ani) :

1. Pentru a avea o relație echilibrată, un homosexual pasiv, ar trebui să se cupleze cu o lesbiană activă iar un homosexual activ cu un transgender de la femeie la bărbat, în vreme ce o lesbiană pasivă ar trebui să fie cu un transgender de la bărbat la femeie.

2. Corpul astral este, din observațiile mele, un „individ capricios”. O mulțime dintre plăcerile sale există fiindcă nu i le oferi, iar dacă i le oferi, dispar în 5 minute și devin neinteresante. O mulțime dintre dorințele corpului astral, în circumstanțe diferite de cele impuse de el, nu sunt mai mult decât greață. Iar a juca după cum cântă corpul astral, fără nicio coordonare superioară, înseamnă, în majoritatea cazurilor, distrugerea (deteriorarea) corpului fizic/eteric. Astfel stând lucrurile, eu aș zice că nu este deloc sănătos pentru o persoană homosexuală să plece pe direcția pe care corpul astral o dictează, deși argumente pot fi în sensul ăsta. Observația mea este că se poate lucra și altfel. Aș întreba : ce ar fi mai util pentru un homosexual să facă și care ar fi direcția pe care el ar trebui să pornească, pentru a putea să avanseze, ca om?

3. Din discuțiile pe care le-am avut la conferințele JR, știm ce înseamnă să fii yin sau yang pe diferitele chakre. Din ceea ce ai scris mai sus, am reținut că :

- să fii yang pe corpul fizic înseamnă să poți acționa în plan fizic

- să fii yang pe corpul eteric înseamnă să poți naște

Ne poți da, te rog, mai multe detalii despre ce înseamnă să fii yin sau yang pe aceste corpuri? Ce înseamnă asta pentru corpul astral? Știu că ai menționat câte ceva, însă mie, cel puțin, mi-a fost greu să sintetizez informația.

4. Ce anume ar trebui să învețe heterosexualii pentru a obține ceea ce au homosexualii? ca să zic așa. Este continența cea care rezolvă aceste lipsuri?

5. Mass-media dirijează în direcții greșite persoanele heterosexuale la fel de mult ca pe cele homosexuale, nu cred că se face vreo discriminare în direcția asta :)))) Polaritățile celor trei corpuri sunt completate de polaritățile chakrelor. Într-o relație, fiecare persoană vine cu „deficiențele” sale. Unii au surplus de energie pe-o anumită zonă, alții au o lipsă. Toate astea creează legături, unele dintre ele defectuoase. În grupul nostru, lucrând, am observat că aceste legături pot fi și folositoare, pentru că cei doi dintr-un cuplu se pot echilibra energetic, reciproc. Într-un cuplu homosexual, partenerii se pot echilibra reciproc numai dacă surplusul energetic al unuia vine peste lipsa energetică a celuilalt (de exemplu, surplus de energie yang pe vitalitate la o femeie - nepotrivit, dar posibil- vine peste lipsa energetică a celeilalte femei), însă astfel de potriveli apar mai rar. Iar când apar, forțează oricum corpul fizic într-o direcție greșită. Când nu apar, relația devine dăunătoare pentru sănătate, la modul concret. Întrebarea stupidă, dar necesară, este : ce se poate face?


Om_de_jad: 1. Transmutarea și sublimarea energiei sexuale se poate face fie în cuplu, fie cu ajutorul anumitor tehnici de Yoga, prin meditație sau prin rugăciune.

2. Heterosexualii sunt cei care au corpul astral rigid, nu homosexualii. Homosexualii trebuie să învețe cum să se descurce cu corpul lor astral viu și vibrant, astfel încât acesta să nu facă ravagii în corpul eteric și în cel fizic. Heterosexualii sunt cei cu corpul astral ”nematurizat”, pentru că, nu-i așa, mortul nu face niciodată gălăgie. Iar dacă nu face gălăgie, putem să ne prefacem că suntem evoluați.

3. Aceasta nu este o discuție pro sau contra practicilor homosexuale. Așa cum spuneam mai sus, heterosexual înseamnă ”apt pentru reproducere”. Din punctul meu de vedere, atât homosexualii cât și heterosexualii se află în derivă. Am explicat de ce.


Interlocutor: Am o observație aici, venită din partea unui heterosexual ca mine. Cum spuneam, observația mea e că continența "trezește" la viață corpul astral. Trezește dorința, îl face să vibreze, ca mai apoi să înveți cum să îl ții în frâu fără să ți-l ciuntești.

Observația nr. 2 se referă la homosexuali. Nu am întâlnit homosexuali prea des cât am stat în țară, însă de când sunt plecat prin Vest am avut mai des ocazia să întâlnesc cupluri de genul ăsta și să văd modul în care ei se manifesta unul față de celălalt. Ceea ce mi-a atras atenția era libertatea, degajarea și forța cu care își exprimau dorința și plăcerea/nevoia de a sta unul cu altul. Mă refer la asta dincolo de faptul că o făceau in public. Nu la aspectul ăsta mă refer, ci la modul în care se purtau și se îngrijeau unul de celalalt. Erau ca o pată de culoare într-o masă de oameni heterosexuali care își vedeau de rutina zilnică. Spun lucrul ăsta ca pe o simplă observație, nu ca pe o chestiune generală.


Om_de_jad: "ca mai apoi sa înveți cum să îl ții în frâu fără să ți-l ciuntești"

Cea mai mare prostie pe care poate s-o faca un om este să-și propună ”să țină în frâu corpul astral”. Întrebarea ar fi cu ce poți să ții în frâu corpul astral, iar răspunsul ar fi ”în niciun caz cu ajutorul minții”. Aici au greșit fundamental bisericile de toate tipurile, nu au înțeles deloc structura corpului astral și s-au apucat să condamne înainte să înțeleagă.

Primul lucru: viteza emoției este mult mai mare decât viteza gândirii. În concluzie, orice încercare de a educa corpul astral cu ajutorul gândirii, respectiv a educației și a moralității, va fi sortită eșecului ‒ emoția te va lua totdeauna prin surprindere, iar gândirii o să-i rămână să observe ce se întâmplă, așa cum observă un copil cu bățul de la înghețată în mână, că i-a picat înghețata pe jos. Din acest motiv, toți oamenii care practică moralitatea ”de biserică”, toți, fără excepție, sunt niște ipocriți. Gândirea nu poate ține pasul cu simțirea, pur și simplu este mult mai lentă, fiindcă are la bază cu totul alte principii de funcționare. Gândirea este precisă, simțirea este rapidă.

Al doilea lucru: corpul astral trebuie perceput ca fiind un fel de trambulină de-aia pe care sar copiii. Când îi provoci o deformare într-o parte, musai să te aștepți la o reacție inversă din partea lui.

Altfel spus, corpul astral seamănă cu comportamentul unei capre ‒ orice i-ai face, nu-l poți aborda cu ajutoul regulilor și al ”disciplinei”. Poți încerca să faci asta, dar la final va trebui să admiți că ai zbârcit-o din nou.

Problema este și mai complicată decât pare la prima vedere și are consecințe destul de grave. Inițial, omul își propune să fie moral, să fie decent și să nu mai facă ”de-alea care nu se fac”, apoi, zona emoțională o ia cu viteză triplă față de mintea care hotărâse acel lucru, și totul iese pe dos față de cum și-a propus omul. După care, mintea mecanică jignește zona de voință a individului, cu fraze precum ”nu ești bun de nimic, ești un gunoi, nu ești în stare să te ții de ceea ce ți-ai propus” ‒ acesta este procesul de tip cerc vicios, care slăbește în timp voința omului, și-l transformă într-un final într-un individ bun de nimic, sau într-un prefăcut.

Haideți să gândim constructiv, situația este următoarea: avem în dotare o mașină de Formula 1, care se conduce fără volan. Ce se poate face pentru a conduce mașina... hmm, cu asta (și cu altele) se ocupă Jocul Realității.

Legat de comportamentul homosexualilor. Mă bucur că ți-a plăcut atât de mult că sunt afectuoși unii cu ceilalți, sper că ai văzut bine și că era libertate și afecțiune. Polaritatea energetică te-ar cam contrazice și ar susține că e imposibil ca ceea ce ai văzut tu, să fie afecțiune.

Continența sexuală - introducere

Om_de_jad: Discuția de astăzi va fi dificilă. Ea se referă la dezvoltarea corpurilor subtile ale practicanților continenței sexuale, sau, formulat altfel, voi încerca să arăt cine, cu cine și în ce condiții trebuie să o practice.

Majoritatea oamenilor își duc existența pe primele două corpuri, adică pe corpul fizic și pe cel eteric. Prin "a-ți trăi existența pe un corp sau altul", înțeleg a avea trăiri, dorințe și experiențe, toate aflate în limitele trasate de aceste corpuri.

Pentru că discuția pe care urmează să o purtăm este despre continența sexuală, vom lua în considerare doar lucrurile legate de aceasta. După naștere, în primii șapte ani din viață, corpul fizic al omului nu este al său în totalitate. În această perioadă, cam jumătate din zona subtilă a corpului fizic al copilului, este de fapt parte subtilă din corpul fizic al mamei. Odată cu schimbarea dinților, copilul intră cu totul în posesia corpului său fizic, iar după ce corpul fizic este luat cu totul în posesie, un proces asemănător de luare în posesie a corpului eteric, începe. Să explicăm, deci, în ce constă acest proces.

În următorii șapte ani, după intrarea în posesie totală a corpului fizic, corpul eteric al copilului este mai mult de jumătate deținut de etericul Pământului, urmând ca acest procent să scadă an de an, până pe la cincizeci la sută. Atunci când omul deține cel puțin cincizeci la sută din corpul său eteric, funcțiile de reproducere încep să lucreze. Însă omul devine pe deplin apt pentru reproducere (cu risc mai mic legat de apariția unor probleme de sănătate), abia după ce deține șaptezeci și cinci la sută din corpul său eteric sau chiar mai mult, deci aproximativ după vârsta de optsprezece ani.

Aici intervine o stagnare a funcțiilor de reproducere, pentru încă paisprezece ani, pentru ca în jurul vârstei de treizeci și patru, treizeci și cinci de ani, procentul de deținere a corpului eteric să înceapă să scadă. Pe la cincizeci de ani, corpul fizic va fi cel care începe să intre în repaos, iar noi pierdem, încetul cu încetul din procentele de ”posesie” a corpului fizic. După șaizeci și patru de ani, ceea ce vom mai primi încă de la viață, poate fi considerat bonus, pentru că după această vârstă, omul nu-și mai deține propriu zis corpul fizic.

Deci, în general, omul devine activ sexual de la paisprezece ani și începe să devină din ce în ce mai puțin activ sexual, după cincizeci de ani. Însă acest lucru nu are legătură cu erotismul autentic. La majoritatea oamenilor, erotismul apare odată cu pubertatea, ca o consecință a faptului că individul devine apt pentru reproducere, însă sunt oameni care simt dorință erotică de la trei sau patru ani, într-un mod și de o asemenea intensitate pe care majoritatea adulților nu o vor simți niciodată. Motivul pentru care acest lucru se întâmplă, stă în faptul că erotismul uman, așa cum am afirmat în repetate rânduri, ține de corpul astral, și nu de corpul eteric.

Există, așadar, un erotism al corpului eteric, diferit de erotismul corpului astral. Să vedem acum în ce constă diferența dintre acestea, pentru că toți oamenii, de regulă, se consideră erotici, și au impresia că trăiesc aceleași lucruri.

La femei, erotismul corpului eteric se manifestă lunar, cu câteva zile înainte și după ovulație. În acea perioadă, femeile simt ceva ce am putea să numim “dorință erotică acumulată”. Înainte de această perioadă și până la ciclul menstrual, majoritatea femeilor nu mai simt, sau simt destul de vag, dorință sexuală.

La bărbați, erotismul corpului eteric se manifestă mult mai des, însă nu atât de intens ca la femei și e de scurtă durată. Erotismul corpului eteric la bărbat, îl face pe acesta să caute să ejaculeze. Sigur că ejacularea poate obținută în urma unor gesturi erotice, însă gesturile erotice nu au o existență de sine stătătoare, nu sunt un scop în sine, ci un mijloc de a obține ejacularea. După ejaculare, bărbatul intră într-o stare asemănătoare cu starea femeii aflată între perioadele fertile, deci într-o vagă senzație de excitare.

Două lucruri sunt importante aici. Primul ar fi acela că atunci când femeia se află la ovulație, ea trăiește cu mare parte din ființă “pe dincolo”, corpul ei fizic aflându-se mai degrabă ancorat în planul exterior. Acest lucru permite o retragere a femeii în ea însăși, o distanțare a ei față de corpul fizic. În acest context, la ovulație, femeia se simte mai ușoară, corpul ei fizic fiind atunci lăsat în grija Pământului. Pentru că interiorul femeii (și implicit pântecul subtil al ei), se află atunci “pe dincolo”, copilul poate fi conceput.

Al doilea lucru important de observat, este cel legat de menstruație. La menstruație, interiorul femeii se află mai aproape de planul fizic, în timp ce partea subtilă a fizicului său se află “pe dincolo”. Atunci când această răsturnare se produce (mai ales în primele două zile de menstruație), femeia poate simți o dorință sexuală intensă, generată de repoziționarea corpului astral al acesteia, în acord cu situația dată.

Femeia este o mare călătoare: într-o singură lună, sufletul ei ajunge în cel mai îndepărtat colț al galaxiei noastre, pentru ca apoi să se întoarcă în plan fizic. Dacă ne gândim că femeia face concomitent, în direcții diametral opuse, aceeași călătorie în subtil și în concret, cu partea cea mai fină (la nivel vibratoriu) a corpului său fizic, înțelegem de ce bărbații sunt fascinați (chiar și inconștient), de fizicul acesteia, capabil de o asemenea flexibilitate. Chiar dacă, din nefericire, sunt foarte puține femei capabile să simtă în ele procesul descris de mine, la nivel intuitiv, ele nu sunt străine de subiect.

La bărbați, așa cum spuneam mai sus, erotismul trăit pe corpul eteric, se referă la ejaculare. Pentru că aceasta este precedată de un orgasm scurt, bărbatul va căuta cu orice preț să-l obțină. Dar costurile energetice pentru obținerea acestui scurt orgasm, sunt foarte mari. Acesta este motivul principal al scindării voinței masculine.

Avem deci un bărbat care se excită mai des decât femeia, dar se consumă rapid prin ejaculare. Și mai avem o femeie care simte dorință sexuală câteva zile pe lună și o zi sau două, după ce se declanșează menstruația. Vă puteți explica, acum, de ce sunt oamenii în cupluri, din punct de vedere erotic, în contra-timp. Atunci când vrea el, nu poate ea, iar atunci când vrea ea, el nu poate sau poate insuficient. Aceasta este, pe scurt, drama pe care o trăiesc cuplurile care își petrec existența pe primele două corpuri și o explicație a certurilor și a despărțirilor.

Continență înseamnă, înainte de toate, cumpătare, apoi înseamnă transmutare și sublimare a energiei erotice. Continența sexuală trebuie practicată doar de cei care simt dorință erotică mistuitoare, iar dorința, erotismul, țin de planul astral. În consecință, putem afirma că pentru a putea trăi experiența continenței sexuale, este necesar să avem un corp astral armonios, iar dacă nu avem așa ceva, să căutăm mijloace pentru a-l obține. Despre cum anume se poate dezvolta erotismul în corpul astral, vom vorbi începând cu data viitoare.


***


Interlocutor: Pe mine m-ar interesa și cum șlefuim și lucrăm pentru a avea un corp astral armonios. Și poate și mai clar ar fi să explici diferențele dintre cele două corpuri (eteric și astral).

Om_de_jad: Într-o primă fază, e bine să avem chiar și un astral dizarmonios, numai să avem ceva de la care să pornim. La cum stau lucrurile, majoritatea oemenilor suferă de o rigiditate și de o inerție, de ți se ridică părul de pe cap.

Corpul eteric, este acel ceva care face diferența dintre ceva viu și ceva lipsit de viață. În termeni populari, i se mai spune și suflet, la propriu. Corpul eteric funcționează ca o barieră situată între corpul fizic și realitatea înconjurătoare. Această barieră eterică, nu lasă substanțele din mediul ambiant să pătrundă în corpul fizic, pentru că odată ce aceste substanțe intră în contact cu corpul fizic, apare decesul. Noi avem impresia că fizicul nostru se situează într-o lume identică cu lumea exterioară, dar de fapt nu este deloc așa - corpul nostru fizic se află în interiorul corpului eteric, fizicul extern și corpul nostru fizic, trebuie imaginate ca două felii de sandwich, carnea de la mijloc fiind corpul eteric. Atunci când introducem în corp hrană, corpul eteric o prepară și abia apoi îi dă voie să pătrundă în corpul fizic. Pentru acest lucru, există organe specifice, cu dublă funcționalitate, atât în plan fizic, cât și în plan subtil eteric. Pe acestea le denumim splină, ficat și bilă.

Corpul astral, este acel ceva care îi permite unui om să manifeste emoții, adică: să fie pătruns emoțional de un anumit gând, să manifeste emoții la vederea unei imagini și să vibreze în funcție de emoțiile pe care le are. Fie că vorbim despre emoții bune sau rele, despre imagini înălțătoare sau degradante, acel ceva care vibrează și simte, îl vom denumi corp astral. Acesta se ocupă cu mai multe lucruri, dintre care menționez pe scurt: nu ne lasă indiferenți la realitatea din exteriorul și din interiorul nostru, face posibilă empatia (să simți ceea ce simt alte ființe), este responsabil cu imaginația creatoare și cu inteligența emoționlă. O altă funcție a sa este aceea că atunci când omul moare, ”reține” poziția astrelor din clipa morții, pentru a asigura o reîntoarcere corespunzătoare la revenirea în noul trup.

Legat de șlefuire, există multe metode, despre unele dintre ele poate voi scrie eu, pe altele le poți găsi în diferite tratate religioase. Dat fiind faptul că atunci când vorbim despre corp astral, vorbim despre imagini - emoții - vibrații, poți presupune că metodele de ”șlefuire” sunt concepute pentru a acționa în aceste trei aspecte menționate.


Interlocutor: Am câteva întrebări:

1. Care este diferența între erotismul eteric și cel astral? Care este diferenta între ceea ce putem numi astral inferior și astral superior?

2. Ce înseamnă transfigurarea, transmutarea și sublimarea energiei erotice, ca etape ale practicării continenței sexuale?

3. Când folosești expresia "corpul fizic este luat în posesie" asta s-ar traduce prin: corpul sinelui ia corpul fizic în posesie? Este corectă o astfel de exprimare și înțelegere?

4. Trăirile și dorințele din planul fizic și cel eteric sunt în genere cele referitoare la supraviețuire (hrană, adăpost, siguranță) și perpetuarea speciei, nu?

Om_de_jad: Erotismul corpului eteric (nu erotismul eteric), este simțit ca o consecință a funcționării organelor de reproducere, în timp ce erotismul corpului astral poate exista independent de buna funcționare a organelor de reproducere. De aceea, un copil de trei sau patru ani, poate simți excitare intensă până la lacrimi, fără ca organele sexuale să fie active și funcționale, în sens clasic. Spun asta, pentru că poți avea orgasm la trei ani, deși oganele sexuale nu pot concepe copii.


1.2. Astral inferior înseamnă dorințe și trăiri neconforme cu legile divine. Astral superior înseamnă dorințe și trăiri care se conformează legilor divine. Nu se poate discuta asta în două rânduri, doar am schițat principiul.

2.1. Transfigurarea (în tantra) este o metodă, nu o etapă. Înseamnă să cauți să vezi partea divină din celălalt.

2.2. Transmutarea și sublimarea energiei erotice reprezintă o parte a continenței sexuale. 2.2.1. Transmutarea energiei erotice se referă la deplasarea acesteia de pe centrul al doilea, pe centrii superiori, prin schimbarea frecvenței de vibrație a acestei energii. La schimbarea frecvențelor de vibrație, se produce o transmutare (termen asemănător cu cel din chimie). 2.2.2. În fizică, sublimarea este fenomenul de trecere, prin încălzire, a unei substanțe din stare solidă, direct în stare de vapori (gazoasă), fără a mai trece prin starea lichidă. În tantra, sublimarea energiei erotice, se referă la procesul prin care fluidele sexuale (cu potențial creator sau nu), respectiv sperma la bărbat și secrețiile vaginale la femeie, se transformă din lichid în energie (eter), fără să treacă prin starea intermediară, respectiv cea de gaz. În acest proces, orgasmul joacă un rol de declanșator al acestei transformări.

3. Prin luare în posesie, înțeleg ca acel lucru să îți aparțină. De pildă, despre un om nebun nu se poate spune că deține propria lui minte într-o proporție foarte mare. În acest mod trebuie abordată afirmația mea.

4. În general, da, dar trebuie notat că totuși, corpul eteric, produce un tip (inferior) de dorință. Dorința corpului eteric este simțită ca un fel de căldură, furnicături, și un imbold fiziologic de a te contopi cu ființa de lângă tine (pe care, oamenii o numesc partener). Este interesant faptul că animalele simt ca și oamenii dorința sexuală a corpului eteric, și putem spune fără să greșim, că atâta timp cât erotismul nostru se află exclusiv pe planul eteric, nu suntem foarte diferiți față de animale.


Dublu Diez: Salut. Am recitit articolul tău, cu intenția de a scrie aici. Mă gândeam la următorul lucru: de când aveam 3-4 ani până pe la 10-12, educația a reușit să își pună amprenta atât de tare pe mine încât să mă treacă de la un om care vibra erotic (aveam, de pildă, vise în urma cărora mă trezeam și spuneam că eu și iubitul meu eram fericiți, însă vedeam în vis numai forme și culori din care distingeam asta), la un om care nu mai era capabil să simtă nimic. Educația primită spunea că-i rușinos să..., că e penibil să.., că ești prost dacă..., că ești nebun dacă.... Oamenii "mari" își educă pruncii în spiritul salvării lui de aceasta corvoadă a corpului astral. Într-un fel, înțeleg de ce ‒ astralul vine cu multe probleme, cu multe încercări, cu multe experiențe de toate felurile. Însă oamenii nu se feresc de un risc pe care nu și-l pot asuma, fiindca nu știu ce îi așteaptă; ei se feresc de o gogoriță. Unde poate începe, și când, dobândirea corpului astral?

Spui că dorințele au o perioadă de stagnare de niște ani. Dar stagnarea în sens general nu există. Când nu faci ceva bun cu ceea ce ai, ceea ce ai primit se strică. Mulți oameni își pierd dorința sexuală, unii fără să știe. Și mulți aduc în viața lor tot felul de variante care să le reîmprospăteze suflul; apar aici fetișurile, de pildă. În acest timp, corpul astral este hrănit oricum: trec prin el toate melodiile de la radio, toate reclamele de la tv și de pe panouri, milioane de imagini, de sunete, încărcate cu vibrație joasă. Ca și câinele, pardon de comparatie, corpul astral ascultă de persoana care îl hrănește. În cazul de mai sus, oricine, mai putin tu însuți. Ce-nseamna asta pentru noi? Ce se întâmplă cu noi și cu astralul după moarte?

În altă ordine de idei, pentru mine, erotismul din eteric, așa cum îl prezinți tu și cum îl simt eu, este mult prea puțin și mult prea devotat naturii ca să fie de ajuns. Din ce ai scris tu, am învățat că femeia își poate ajuta bărbatul dacă i se dăruiește acestuia și îi permite accesul la ea. Astralul femeii este diferit de al bărbatului? Poate femeia să își dezvolte corpul astral în absența unui bărbat? Din experiențele mele, astralul bărbatului se imprimă în al femeii, atunci când ei fac dragoste. Este și asta un proces de hrănire?

Om_de_jad: Primul lucru care trebuie reținut este acela că în corpul astral nu poate pătrunde educația. Corpul astral poate fi educat, dar nu prin educație clasică. Deci orice fel de expresii de genul ”e rușinos, e murdar, ești prost dacă, ajungi în iad dacă”, nu au aproape niciun efect. Corpul astral are legea lui și face ce vrea el, este non-moral și pe alocuri chiar imoral. Dacă încerci să educi corpul astral prin metode clasice și obții o inhibare a manifestărilor, în mod sigur acela nu era corp astral. De regulă, o acțiune pe corpul astral, generează cu efect de bumerang, o acțiune fix din sens opus. Dacă încerci să-i spui corpului astral că ceva este murdar, va dori murdăria, numai să obțină satisfacție. Dacă îi spui că acel ceva e josnic, va dori degradarea. Dacă îi spui că acel ceva e demoniac, va dori să devină demon. Când rezultatul este inhibarea unor părți, vorbim despre înfundarea unor zone din corpul eteric sau chiar din corpul fizic, dar nu și despre corpul astral.


”Unde poate începe, și când, dobândirea corpului astral?”


Vorbim despre conștientizarea corpului astral, nu de o dobândire, pentru că toți îl avem deja, numai că nu-l conștientizăm, fie pentru că nu vibrează suficient cât să-și facă simțită prezența (avem un corp astral rigid, insuficient de suplu/flexibil), fie pentru că nu suntem suficient de înzestrați ca să-i simțim prezența. Concluzia vine de la sine: atunci când devenim înzestrați, începem să-l simțim. Iar prin înzestrare, înțeleg s-o luăm cu conștientizarea, de jos în sus și de sus în jos, concomitent. Devenim conștienți de corpul fizic, devenim conștienți de corpul de viață (eteric), devenim conștienți de sine. Avem metode să facem asta, le știți foarte bine de la sesiunile de lucru din grup. Nu este timp să detaliem aici, dar ca regulă generală, meditația, rugăciunea, practica yoga, ajută.


”Spui că dorințele au o perioadă de stagnare de niște ani.”


Nu m-am referit la dorințe, ci la funcțiile de reproducere. Spuneam că ele își încep activitatea când suntem cel puțin 50% posesori ai corpului eteric, că devenim apți optim pentru reproducere când deținem 75% din corpul eteric și că situația de a manifesta erotism în plan eteric, se menține constant, o perioadă.


” Din ce ai scris tu, am învățat că femeia își poate ajuta bărbatul dacă i se dăruiește acestuia și îi permite accesul la ea”


Accesul la ea și-l permite ei, nu lui. Prin faptul că se deschide față de bărbat, de fapt se deschide față de ea. Nu este o chestiune de acces, este o necesitate. Femeia care nu se deschide să fie penetrată, este întâi de toate imbecilă față de propria persoană.


”Astralul femeii este diferit de al bărbatului?”


Presupun că te referi la corpul astral, nu la astral, pentru că astralul este unul singur. Da, sunt niște diferențe între bărbați și femei, legate de structura corpului lor astral.


”Poate femeia să își dezvolte corpul astral în absența unui bărbat?”


Da, dar e mai plăcut, mai natural și mai savuros să și-l dezvolte împreună cu un bărbat.


”Din experiențele mele, astralul bărbatului se imprimă în al femeii, atunci când ei fac dragoste.”


Și inversa este valabilă. Amândoi se imprimă, unul cu celălalt.


”Este și ăsta un proces de hrănire?”


Nu, hrănirea este specifică corpului eteric și a corpului fizic. Când vorbim despre corpul astral, noțiunea de hrană are alt înțeles. Putem spune că este vorba despre o exersare a corpului astral, în sensul ăla în care mergi la sală și îți întinzi mușchii. Îi întinzi, nu-i hrănești.


Dublu Diez: Observ că am întrebat prost câteva lucruri. Mai insist.

Am înțeles așa : că poți deveni conștient de corpul astral acționând de jos (dinspre fizic și eteric) și de sus (dinspre sine) asupra lui; că există unele diferențe între corpul astral de femeie și cel de bărbat (acum că discutăm despre asta, îmi dau seama că știu care sunt acelea din efectele lor în plan fizic); că în cuplu, trăind senzații și emoții, îți exersezi corpul astral.


*

Interlocutor: Salut, am și eu o nelămurire: ce pot face cuplurile, din punct de vedere erotic să nu mai fie în contratimp? În cuplu, cum își pot extinde existenta și la celălat corp?

Om_de_jad: 1. Eteric înseamnă viață (și implicit moarte), deci timp. Când ai timp, poți avea și contratimp. Astral înseamnă dincolo de timp/neafectat de timp. Concluzia o tragi singur.

2. Nu înțeleg foarte clar întrebarea, poți detalia?


Interlocutor: Am înțeles că la bărbați prin ejaculare se pierde foarte multă energie, ratându-se astfel sublimarea acestei energii. Cum este la femei? Pierde la fel femeia foarte multă energie prin orgasm? Sau cum? Se poate pierde energie prin orgasm (atât la bârbați cât și la femei)? Multumesc!

Dublu Diez: Salut! Energia nu se pierde prin orgasm, ci prin ejaculare. Relativ similar, femeia pierde energie prin, risc cu titlul asta, orgasm de proastă calitate, adica unul în care energia se scurge in jos. Dacă energia este dirijată în sus, prin atenție și pregătire specifică, energia este sublimată. În cazul femeilor, este mult mai simplu.

Nota bene: zic și eu lucrurile pe care le stiu, nu încerc să substitui răspunsurile lui Jadu, la noi pe Saraha s-a mai scris parcă pe tema asta.


Om_de_jad: nu am de adăugat nimic la răspunsul dat de Dublu Diez.


Dublu Diez: Femeile pierd foarte multă energie (aiurea, și bărbații, dar încerc să mă țin de subiect) prin alte activități/ocupații/locuri.

În primul rând se pierde energie în gânduri nepotrivite, emoții, comportamente fără sens și altele din categoria asta. De exemplu, teama consumă multă energie. Aproape la fel de multă ca entuziasmul :D

Strict în cazul femeilor, o mare cantitate de energie se pierde la ciclu și, îmi permit să adaug de la mine (vă rog să mă corectați, este doar o observație personală) și-n perioadele intermediare - una înainte de începerea ovulației și una la un răstimp după, cred eu momente în care se investește energie mai mult în creația ovulului (și pregătirea corpului în acest sens), decât în orice altceva, motiv pentru care, în caz că nu practici yoga ori alte tehnici și nu te afli cu energia la un nivel cel puțin decent, te simți mai epuizată decât ar fi cazul.Îmi place · Răspunde · 1 · 2 septembrie la 23:12


Om_de_jad: Hai să mai adaug și eu ceva la ce a scris Dublu Diez. Pentru femei, punctul de plecare este cel în care ar trebui să lucreze cu gândurile și cu emoțiile nepotrivite, consumatoare de energie, în sensul de a le corecta. Însă, vedeți voi, noi vrem neapărat să aplicăm doar modul de acțiune masculin, adică prin voință, și după cum v-am mai spus, femeia este yin pe centrul voinței (receptivitate pe zona de voință). Așa că în încercarea de a-și corecta gândurile și emoțiile cu ajutorul voinței, o va da totdeauna în bară. Ce îți va spune societatea atunci când încerci prin voință să-ți corectezi gândurile și emoțiile și sfârșești prin a fi și mai varză decât la început? Îți va spune că nu te-ai străduit suficient și că nu ești bună de nimic... adică mai toarnă trei stropi de otravă peste problemă.

Ce se poate face? Femeia ar trebui să-și folosească voința receptivă, lăsând voința bărbatului pe care îl iubește, să se imprime în ea. Apoi, folosind voința bărbatului ei (exprimând voința bărbatului ei, absorbită), să caute să-și corecteze gândurile și emoțiile. Dar asta înseamnă din start să fie mai deșteaptă decât societatea, care îi spune că dacă nu e puternică în sens masculin, nu e bună de nimic și nu valorează nimic. Același lucru se poate face și cu centrul vital, unde femeia este iarăși yin. În timpul actului amoros, ea poate absorbi surplusul energetic vital de pe centrul vital al bărbatului ei, ajutându-l pe acesta, printre altele, la practicarea continenței sexuale. După ce absorbția de energie vitală se realizează, ea se simte mai odihnită, iar el se simte mai puțin presat de surplusul energetic. Natura ne permite să ne completăm energetic în cadrul cuplului într-un mod simplu, elegant, frumos și eficient pentru amândoi. Variante mai complicate (dar eficiente), pentru echilibrul energetic, sunt cele cu yoga.

La menstruație se pierde o cantitate mare de energie, dar nu e obligatoriu să fie așa. Dacă în timpul lunii, energia sexuală este transmutată și sublimată în timp ce femeia face dragoste, și dacă Reînnoirea bărbatul absoarbe energie sexuală de pe centrul doi al femeii (acolo unde el este yin și are nevoie de completare), sfârșeala respectivă nu mai are intensitatea obișnuită.

Încă ceva: vedeți, eu nu am pus cantitatea de energie vitală, ca o necesitate în practicarea continenței sexuale. Corpul eteric și cel fizic, atunci când adună energie mai mare sau egală cu un prag, o vor elimina într-o formă sau alta ‒ dacă nu prin ejaculare, atunci prin menstruație sau prin explozii ori implozii emoționale (nervi, scandal, invidie, egoism, depresie). Din acest motiv, eu n-am spus în introducere că e nevoie să fii încărcat ca o baterie Varta înainte să practici continența sexuală, și am atras atenția asupra faptului că erotismul pe corpul astral este cel care trebuie avut în vedere. Sigur că dacă micul dejun este format zilnic din croissant 7 Days și Coca-Cola, șansele să-ți mai rămână energie și chef de pupat și de smotocit, se diminuează.


Interlocutor: 1. Ce înseamnă corp fizic subtil? Unde este situat în schema corpurilor subtile?

2. Ce înseamnă scindarea voinței la bărbat?

3.Trăirile din timpul orgasmului pot fi considerate parte a corpului astral?

4. Simțim un erotism, nu știm pe ce plan să-l situăm. Pentru a ști că e vorba despre erotism pe planul astral, nu este necesar mai întâi să ne simțim la modul conștient corpul astral?

5. Un cuplu ține post și în perioada aceasta practică abstinența (sexuală). Este vorba despre un post mai lung...după ce se încheie, cei doi au șansa să simtă erotism pe plan astral?


Om_de_jad: 1. Eu am folosit termenul de ”parte subtilă a corpului fizic”, nu cea de corp fizic subtil. Dacă spunem ”corp fizic subtil”, am putea deduce în mod greșit, că dispunem de două corpuri fizice. Când m-am referit la femeie, am spus ”partea cea mai fină (la nivel vibratoriu) a corpului său fizic”. Este de presupus faptul că fizicul omului are și o parte subtilă; aceasta este zona corpului fizic, aflată la intersecția cu zona corpului eteric.

2. Scindarea voinței la bărbat, în contextul de mai sus, se referă la acel moment în care bărbatul își anulează decizia de a nu ejacula, din motive imposibil de explicat în termeni logici. Dacă femeia vrea neapărat să producă ejacularea la bărbat, o poate face în câteva secunde, moment în care bărbatul poate explica în termeni rezonabili, de ce n-a rezistat tentației. Însă dacă el însuși se hotărăște să nu ejaculeze, femeia îl sprijină în acest sens și totuși ejaculează, apare ceva pe care l-am putea denumi scindarea voinței. Nu există niciun motiv concret, logic, rezonabil, pentru care te hotărăști să nu ejaculezi, și totuși ejaculezi. Bărbatul a luat decizia de a nu ejacula, și totuși o face, fără ca femeia să fi dorit în mod deosebit ca acest lucru să se întâmple. Atunci când femeia dorește ejacularea, bărbatul poate avea o scuză, pentru că femeia, dacă vrea, are puterea conferită de natură, să o provoace într-o singură clipă.

3. Da. Orgasmul se produce (mă rog, ar trebui să se producă), pe corpul astral. În anumite situații extreme (consum de antidepresive, stare de depresie, traumatisme fizice), orgasmul se poate produce doar pe corpul eteric. Atunci, orgasmul se ”tocește” foarte tare și bărbatul simte doar ejacularea. Senzația este aproape identică cu cea de urinare. Ca o regulă generală, cu cât bărbatul ejaculează mai des, cu atât orgasmul lui este trăit mai aproape de corpul eteric, deci la o calitate inferioară.

4. De fapt, este invers. Trăirea orgasmului te pune în contact cu corpul astral ‒ chiar și oamenii fără pregătire în acest gen de practică, au momentul lor magic, în care își simt cumva corpul astral. Cu cât actul erotic este trăit mai intens, este mai bogat în emoție, imagine și vibrație, cu atât corpul astral se conturează și se revelează mai bine. La început, acesta nu este simțit ca un corp, ci ca o perdea de emoții care te învăluie. Ulterior, pe măsură ce vibrațiile încep să fie simțite, apar și imaginile, urmând ca întregul ansamblu să fie simțit ca un alt corp aflat în posesia noastră - exact așa cum ne simțim corpul fizic.

5. Da, ai intuit bine, în general, abstinența autoimpusă (sper că nu e un pleonasm), ajută la intensificarea vibrațiilor pe corpul astral. Nu e obligatoriu, dar șansele ca acesta să fie mai viguros după o perioadă de abstinență cresc. Masturbarea produce efect aproape invers și din acest motiv, partidul comunist îi îndeamnă pe oameni să o practice, considerând-o ”ceva firesc”.


Interlocutor: Bună. Am și eu niște întrebări:

1.Dacă sufletul femeii călătoreste 'dincolo' ca să poată fi conceput copilul, care este motivul pentru care partea subtilă a corpului fizic călătorește 'dincolo' la menstruație?

Cum influențează aceste călătorii corpul astral?

2. Spuneai în articolele anterioare despre faptul că femeia absoarbe ca un burete informația din jurul ei. Cu ce corp face asta și prin ce metode își poate dezvolta capacitatea de a filtra aceste informații?

Dublu Diez: 1. Partea subtilă nu călătorește, ea este "dincolo" prin definiție. Călătoria o face sufletul femeii, numai că în momentul în care el se deplasează, ceva trebuie să îi contrabalanseze greutatea. (Așa văd eu.)

2. Din ce pot să îmi dau seama, absorbția respectivă se face la nivel subtil, pe toate cele trei corpuri. Fenomenul arată cam ca un vacuum. Filtrarea informațiilor se face și prin educație corectă (să nu iei contact cu informație proastă, cu oameni îndoielnici, cu idei tâmpite etc) dar și prin sprijinul bărbatului, care poate crea el o protecție și un sistem de curățare în acest sens. Fiindcă, la urma urmei, nu mereu e nevoie să te ferești, ca să nu te imbibi, important e ce faci cu ceea ce ai în tine, cum folosești cele cu care te-ai imbibat și cum cureți după.

Om_de_jad: Câteva adăugări la cele scrise de Dublu Diez:


1. Partea subtilă a corpului fizic chiar ajunge pe ”dincolo”, scopul fiind reîntinerirea. Ceea ce se întâmplă într-o lună în interiorul femeii, este asemănător cu ceea ce se întâmplă într-un an cu anotimpurile. Reînnoirea părții subtile a corpului fizic nu poate fi făcută în plan fizic ‒ la menstruație, partea subtilă a corpului fizic merge către origini (Saturn), pentru a-și recăpăta forțele. În timpul menstruației, sufletul femeii se află în plan fizic, asistând la reînnoirea ”părții grosiere” a corpului fizic. După fiecare menstruație, încetul cu încetul, în femeie vine primăvara.

2. Nu am nimic de adăugat față de ce s-a scris deja.

Vedeți, femeia și bărbatul sunt ființe complexe și foarte diferite. Partidul comunist urăște intens aceste diferențe, considerându-le urâte și chiar nocive ‒ din acest motiv, pledează pentru uniformizare și chiar inversare de gen. Firește, în timpul ăsta, gura lor comunistă este plină cu cuvinte de genul ”diversitate”.


Interlocutor: Te rog să reformulezi ca să priceapă și una ca mine care nu este doamnă și nici atât de deșteaptă ca doamnele, acest pasaj: 'Femeia ar trebui să-și folosească voința receptivă, lăsând voința bărbatului pe care îl iubește, să se imprime în ea.'

Om_de_jad: Sigur că răspund și îți mulțumesc pentru întrebare. De altfel, puteam începe direct cu întrebarea asta și n-ar mai fi fost nevoie de atâta vorbărie pe lângă subiect. Dar înainte să răspund eu, invit doamnele să-și spună părerea.

Dublu Diez: Orice femeie care s-a observat puțin, poate remarca faptul că are o stare receptivă, o stare emisivă și o stare de impenetrabilitate, o stare rigidă, în raport erotic. Sunt momente în care îți place un tip și începi să "emiți" asta. Sunt momente când un tip te atinge și ceva în tine se ferește sau invers, captează. Starea asta de vortex, încercarea de a trage în tine ceva ce vine dinspre un bărbat o numim receptivitate. Ca și sexualitatea, voința are o stare emisivă și una receptivă. Ca femeie, poți dobândi o voință emisivă, dacă îți pervertești centrul 3. Deci, acționând la acest nivel ca un bărbat. Varianta propusă de Jadu presupune folosirea centrului 3 în mod corect, dar cu rezultate la fel de eficiente în exterior. Deci este vorba despre posibilitatea femeii de a se descurca în exterior, prin bărbatul ei, fără să fie nevoie să se malformeze.

Om_de_jad: Pentru a înțelege mai bine, să ne gândim puțin la receptivitatea bărbatului pe centrul sexual. Din punct de vedere sexual, bărbatul este maleabil, influențabil, femeia putând face acolo intervenții. Prin asta nu spun că bărbatul nu-și poate controla pornirile sexuale, spun că șeful stabilit de natură pe zona sexuală este femeia. Știind că este vulnerabil, bărbatul caută la femeia lui protecție pe zona sexuală. Dacă femeia e deșteaptă și știe cum să-i ofere protecție pe centrul sexual, bărbatul nu va fi prea interesat să țopăie de la o femeie la alta. Acum, că femeile aproape n-au habar ce înseamnă să-și protejeze bărbații pe zona sexuală, sau că le doare în cot să se ocupe de această problemă, e cu totul altceva. Ca să se poată proteja pe zona sexuală, bărbatul a inventat reguli: cum să te îmbraci, cum să te porți, cât anume și ce porțiuni din corp ai voie să lași la vedere ș.a.m.d. Femeia nu are nevoie de astfel de reguli în ceea ce îi privește pe bărbați, însă ei, pentru protecție, au stabilit niște norme de comportament sexual în societate, pentru femei, nu pentru ei, tocmai ca să se poată proteja. Bune, rele, atât i-a dus pe ei capul, eu doar am explicat cum au apărut aceste reguli.

Pe centrul voinței, femeia este receptivă. Asta înseamnă că femeia caută sprijin/protecție pe zona de voință, într-un mod similar cu cel în care bărbatul caută protecție pe zona sexuală. Impregnarea cu voința bărbatului trebuie privită într-un mod asemănător cu acela în care un bărbat ”se îmbibă” cu sexualitatea femeii lui, pentru a nu mai fi tentat/agresat/slab în fața femeilor cu care chiar n-are nicio treabă și pe care nu le vrea. Femeilor le vine greu să acționeze în exterior, pentru că ele nu dispun de același mecanism intern de acțiune, ca bărbații. Multe femei, de exemplu, ca să se poată motiva, au nevoie să se simtă bine în pielea lor, lucru care e irelevant pentru un bărbat. Pentru bărbat, să-ți exprimi voința, nu are legătură cu felul în care te simți sau felul în care arăți, decât poate în foarte mică măsură. Însă voința bărbatului, absorbită/imprimată în femeie, poate fi folosită de aceasta pentru a acționa nu doar cu precizie, ci și cu împăcare de sine, în exterior. Altfel, femeia care face ”ca un bărbat” când acționează, n-o să fie niciodată sigură dacă ceea ce a făcut este bine sau este corect. Ca să scape de corvoada asta, femeile care ”fac” în plan fizic, își astupă temerile - mai devreme sau mai târziu, consecințele acestor acțiuni se văd sub forma unor boli. Deci nu vorbim despre asuprire, despre conducători și conduși, despre ”a urma din frică” ș.a.m.d. Secretul este următorul: doar o ființă sigură pe identitatea ei poate urma o altă ființă asumat, fără remușcări și fără dubii. Cine nu poate urma pe altul din proprie inițiativă, deci fără a fi constrâns, n-o face de teamă să nu-și piardă forma interioară. Cine urmează din frică, de fapt nu urmează, se preface că urmează.

Femeia-copil, victimă a experimentelor sociale

Om_de_jad: În urmă cu mai mulți ani, v-am vorbit despre relațiile de creștere și despre relațiile de stagnare. V-am spus atunci care sunt acelea și le-am descris pe scurt pe fiecare în parte. Materialele despre care vorbesc, au fost publicate la vremea respectivă pe pagina de neotantra, iar ulterior, au fost republicate pe pagina grupului nostru de jucători (http://www.joculrealității.com). Vă spuneam atunci că una dintre tipurile de relații greșite (sau de stagnare), este relația de tip tată-fiică. Despre tipul de cuplu tată-fiică voi vorbi acum, pentru că este la modă în ziua de azi, ca parte componentă a unui experiment social pe care îl voi expune detaliat, în cele ce urmează.

Să spunem din nou ce este aceea o relație de creștere în cuplu. Neotantra susține că o relație de creștere este aceea la finalul căreia omul este mai armonios dezvoltat decât era înainte să înceapă acea relație. Pe cealaltă parte, avem relația de stagnare, în care omul rămâne exact cum era înainte să intre în acea relație și relația de involuție, aceea în care omul iese mai schilodit (psihic, fizic sau emoțional), decât era inițial.

Această abordare neotantrică a cuplului, denumită simbolic ”relație de creștere”, presupune din start o asumare a interacțiunii umane și o abordare deopotrivă afectiv-constructivă și pragmatică. Oamenii nu se însoțesc doar cu scopul de a se distra și de a se simți bine, ci și cu scopul de a evolua împreună în cadrul cuplului pe care îl formează. Discuțiile anterioare purtate de mine, cele legate de regnuri și erotism uman, pot ajuta la înțelegerea planului subtil al ideilor vehiculate aici.

Vedeți dumneavoastră, scopul pentru care neotantra studiază aceste tipuri de relații, este următorul: doar o relație de creștere poate funcționa - este singura noastră posibilitate de evoluție în cadrul cuplului. Relațiile de stagnare intră în mod inevitabil sub incidența unor forțe ale naturii, care conduc într-un final la destrămarea cuplului, în timp ce relațiile de involuție, pe lângă faptul că sunt nocive, creează nu doar probleme emoționale, ci și probleme sociale (copii abandonați sau chinuiți din inconștiență, probleme cu societatea, derapaje emoționale grave, boli psihice).

Societatea umană este mereu un experiment, iar relațiile de cuplu nu fac excepție de la regulă. În încercarea de a obține echilibrul interior, oamenii se conformează unor tipare sociale, nu doar pentru că sunt la îndemână ci și pentru că astfel se simt în siguranță, protejați de scutul social conferit de conformism. Neotantra nu este nici conformistă și nici nonconformistă, nici morală, nici imorală. Am putea spune că moralitatea, în neotantra, înseamnă ”în conformitate cu dimensiunea interioară umană și în acord cu universul”.

Însă discuția de astăzi nu este atât despre neotantra, cât despre experimentul social la care este supusă femeia astăzi. Acținea în sine nu este una neobișnuită: experimente legate de rolul femeii în cuplu, au fost făcute din antichitate - combinări, aranjamente și permutări, în scopul de a adapta oamenii la necesitățile sociale, însă ultimii trei sute de ani de ”iluminism”, au făcut modificări importante în abordarea problematicii de cuplu, ale căror rezultate le vedem astăzi și despre care merită să vorbim.

Așa cum spuneam în introducere, totdeauna trebuie să evaluăm corectitudinea acțiunilor noastre, în funcție de rezultatele pe care le obținem. Femeia de azi este mai liniștită și mai fericită decât femeia de ieri? Avem curajul să spunem sincer ce mergea bine și ce mergea prost în lumea veche? Avem curajul să recunoaștem că lucrurile din ziua de azi nu merg atât de bine precum am avea pretenția? Avem tăria să facem o listă cu ce era bun și ce era rău atunci, ce este bun și ce este rău acum, și să construim împreună, pe baza acestor informații cumulate, un drum care să fie adaptat la nevoile noastre de astăzi? Dar ale noastre, ale oamenilor, nu ale celor care ne oferă șabloane de gândire.

Pentru că, după cum vedeți, femeia a trecut în ultimii trei sute de ani, prin multe experimente sociale care s-au răsfrânt asupra ei și asupra cuplului. Prin definiție, femeia are o relație cu lumea exterioară de așa manieră că se simte confortabil în interior doar după ce reușește să se adapteze la exterior (să se pună în acord cu societatea în care trăiește). La cum au stat lucrurile în ultimii trei sute de ani, femeia a avut timp de orice altceva, mai puțin să-și găsească locul și să dezvolte înâi de toate o relație între interiorul ei și mediul ambiant. Acest lucru, vă rog să rețineți, s-a dorit și face parte din planul de distrugere, de degradare și de pervertire a ceea ce înseamnă de fapt feminitate. Ceea ce vedem în ziua de azi când ne uităm la cupluri, este o femeie debusolată și un bărbat din ce în ce mai nepăsător. Ca feminist autentic (probabil singurul), voi arăta cum de a ajuns femeia să fie debusolată. Și poate că vom vorbi, într-o altă zi, cum a ajuns bărbatul să fie nepăsător, deși vă veți da seama cu ușurință cum s-a ajuns la asta, citind lucrurile expuse aici.

Pentru aceasta, va trebui să observăm întâi cum a fost femeia obligată în numai trei sute de ani, să se transforme din gospodină, în ”mamă eroină, născătoare performantă și tractoristă”, idealul feminin al făuritoarei comunismului marxist, pentru a se redefini de curând în femeia corporatistă, veșnic nevrotică și răutăcioasă, care își pedepsește trupul și își chinuie sufletul, în numele unui ideal al socialismului globalist.

Femeia din zilele noastre se consideră independentă, însă independența femeii este doar o nouă jucărie concepută tot de niște bărbați, servită spre utilizare maselor. Femeia de astăzi este mai independentă față de bărbatul ei și aproape total dependentă de ideile egalitarist-socialist-corporatiste, de asemenea, elaborate tot de bărbați. Da, ”femeia independentă”, este o creație a bărbaților, parte dintr-o doctrină folositoare societății de astăzi – atât și nimic mai mult, un calcul economic sec. Pe femei nu le întreabă niciodată nimeni de câtă dependență și de câtă independență au nevoie, li se îndeasă pe gât doctrina de partid. Doar că rezultatele acestei doctrine aplicate orbește, lasă victime în primul rând printre femei, fiindcă pe măsură ce femeile devin mai ”independente”, bărbații devin tot mai nepăsători – evident, despre această parte a doua, nu mai vorbește nimeni.

Aceiași bărbați care erau gata să arunce în temniță femeile ”neascultătoare”, sunt acum gata să pună la zid femeile care nu se conformează doctrinei socialiste, care susține obsesiv această idee că doar o femeie cu carieră, cu copil crescut de bonă și cu un soț docil poate fi fericită. Dar pe femei le-a întrebat cineva, vreodată, ce vor? Dar, asta mi se pare cu adevărat grav: dacă sunt întrebate, femeile sunt în stare să spună ce vor?

Tot ceea ce numiți a fi libertate, este îndoctrinare. Feminismul este doar o invenție a bărbaților care s-au plictisit de femeile docile și acum ”vor pe invers”. Așa-numita libertate în plan social a femeilor, este invenția bărbaților care s-au plictisit de femeile ”de casă”, din societatea veche. Situația este disperată, femeile cad totdeauna victime ale gândirii unui individ sau a altuia, totdeauna bărbat. Dumneavoastră puteți observa cu ușurință: astăzi nu asistăm la o societate în care femeile sunt libere, asistăm la o societate construită după ceea ce considera Marx că ar trebui să fie femeile în comunism. Ceea ce avem azi, este o societate în care drepturile femeilor nu mai sunt inspirate de Biblie, ci de Marx. Dacă ne este permis să explicăm situația aceasta sub forma unei glume, am putea spune că Ițic a fost înlocuit cu Ștrul.

O femeie inteligentă ar putea să-și pună problema cum se poate ieși din acest cerc vicios și dacă ar fi și mai inteligentă, și-ar da seama că din acest cerc vicios o poate scoate doar bărbatul ei (nu bărbații în general și nu Marx, Mao sau Hitler). Nu discut acum despre imposibilitatea ca într-un univers care abundă de dependență (planetele depind unele de celelalte, galaxiile sunt interconectate prin miliarde de fire energetice invizibile), femeia ar putea să fie singura ființă independentă. Asta ar fi cu adevărat o grozăvie, pentru că nimeni, nici femeia și nici bărbatul nu pot scăpa de dependență, viața însăși însemnând dependență. De asemenea, este deplorabil să constatăm că într-o lume în care omenirea ar trebui să se concentreze pe rezolvarea unor probleme reale, femeile sunt îndemnate să considere că unica problemă a lor sunt bărbații cu care împart același pat. Este trist cum toată energia de care femeile dispun, este canalizată către distrugerea propriei bunăstări. Cum s-ar spune, să-ți tai singur craca de sub picioare.

Ca femeie, trebuie să vezi nu doar cum ai fost condiționată în trecut, trebuie să vezi cum ești condiționată chiar astăzi. Dacă te nășteai acum trei sute de ani, ți se spunea că ești proprietatea bărbatului tău și că scopul pentru care te-a conceput Dumnezeu, este acela de a-ți face soțul fericit și de a-i purta copiii în pântece. În acele vremuri, și soțul tău ar fi avut obligația de a munci pentru a-și întreține familia, în caz contrar, ar fi fost blamat de societate și considerat puturos, netrebnic și nedemn de a fi recunoscut ca bărbat.

Ulterior, partidul socialist și-a dat seama că are nevoie de mai mulți bani pentru a-și pune planurile în acțiune, iar acești bani ar fi putut veni doar dintr-o creștere a taxelor și a impozitelor. Pentru că nu puteau impozita oamenii mai mult, considerând pe bună dreptate că acest lucru ar fi condus la tulburări sociale, partidul a hotărât să trimită femeile la muncă, dublându-și astfel încasările. Nu a fost doar un simplu calcul matematic, ci și un calcul cinic, dacă luăm în considerare ce s-a întâmplat cu copiii. Evident că n-au spus ”vrem să modificăm legile, astfel încât jumătate din planetă, care acum nu este impozitată, să cotizeze la buget”, au spus că susțin dreptul egal la muncă, acuzând subtil femeile din trecut că ar fi stat degeaba toată ziua. Acești bărbați au știut ce fac, și-au dat seama că dacă reușesc să facă femeia să se simtă vinovată că este întreținută de soțul ei, o vor putea pune nu doar să cotizeze la partid, dar o vor și convinge că îndeplinește o sarcină măreață și eliberatoare. În spatele indivizilor care susțin salarii egale pentru bărbați și femei, se află mici comuniști, cărora puțin le pasă cât câștigă femeile. Acești indivizi, aceste goarne de partid, sunt trimiși să facă muncă de propagandă pentru șefii lor, frustrați că pierd un procent grăsuț din taxele pe care le-ar putea aplica pe salariile femeilor, mai mici în acest moment decât cele ale bărbaților. Ca de obicei, calcule economice, nimic mai mult.

În plan afectiv, relațiile oamenilor s-au deteriorat mult. În spate se află, printre altele, acest calcul economic: dacă familia este destrămată, vom avea doi consumatori în loc de unul singur. În familie este folosită o singură mașină de spălat, un singur frigider etc, dar dacă reușesc să-i despartă pe cei doi, fiecare va avea mașina lui de spălat, frigiderul lui, autoturismul lui și așa mai departe. Statistici, cifre și dragoste de bani.

Cui îi pasă, așadar, de liniștea femeii? Nimănui. Pentru lupii deghizați în oi, femeile sunt considerate masă de manevră, ca și bărbații, de altfel, și mai nou copiii, care devin parte componentă a unor calcule și a unor planuri economice. Totul, evident, este învelit în staniol și prezentat sub forma unor minciuni marxiste, de tipul ”independență, libertate, stabilitate”. Mai țineți minte ”lupta pentru pace”? Cei inteligenți râdeau de expresie, dar mulți, foarte mulți, au luat-o în serios. În spatele acestor lozinci sunt aceiași indivizi, bolșevici care acum își rotunjesc buzele și mimează socialismul globalist.

În acest context, femeia-copil joacă un rol important, deoarece conduce cuplul în mod sigur către destrămare și involuție. Iar un om debusolat poate fi folosit ușor drept unealtă – este suficient să-i spui ce să facă și te va urma, chiar dacă singurul tău argument care nu poate fi justificat prin argumentație, va fi acela că îl vei vindeca de boala care îl macină.

Așadar, ce este femeia-copil? Femeia-copil este femeia care se căsătorește pentru a scăpa de tirania tatălui biologic, scopul fiind acela de a-și reface copilăria pierdută, împreună cu soțul. Atât: simplu, uscat, pervertit. Acest model de a concepe cuplul este conturat bine de către partidul comunist, iar fetele tinere sunt îndemnate să-l adopte de mici, chiar dacă este un model nenatural și nociv, și care menține femeia într-o prostie continuă și în incapacitatea de a se redresa psihic.

Voi prezenta, așadar, modul în care vede femeia-copil relația cu bărbatul ei, sub forma unei liste. De regulă, citim articole despre bărbatul-copil, dar nu și despre femeia-copil. Consider că o astfel de listă este foarte utilă, fiindcă ajută la înlăturarea confuziei.

- femeia-copil își numește iubitul sau soțul ”partener”. În felul acesta, se poate manifesta în cadrul cuplului într-un mod nu doar neiubitor ci și iresponsabil, pentru că puține lucruri pe care i le poți face unui partener (de afaceri, de exemplu), i le-ai putea face iubitului tău. Ceea ce ar putea fi etic să faci unui partener, n-ar mai fi atât de etic să-i faci iubitului tău.

- femeia-copil consideră că ”partenerul” ei este în totalitate responsabil pentru fericirea ei. Așa cum ești nemulțumit de furnizorul de cablu sau de telefonie mobilă. Tu nu trebuie să faci nimic pentru ca telefonul să-ți meargă, tot ce trebuie să faci e să fii în parteneriat cu firma respectivă și ”să lași firma să lucreze”. Nu lucrează cum trebuie, te declari nemulțumit și cauți altă firmă care să-și facă treaba mai bine. Acest mod de abordare a relațiilor este unul nociv pentru femeie, conducând-o încetul cu încetul către degradare.

- femeia-copil vrea ca ”partenerul” ei să fie perfect, iar dacă acesta nu este perfect, consideră că nu trebuie să facă nimic până nu apare omul perfect, că relația pe care o are, din start este una ratată și că trebuie să renunțe la ea, neluând în calcul faptul că omul trebuie să se perfecționeze, indiferent de context și de situație.

- femeia-copil vrea ca ”partenerul” ei să repare toate erorile și greșelile făcute de tatăl ei în relația pe care acesta a avut-o cu ea, uitând că cel cu care trăiește este un om, nu o mașinărie de îndeplinit vise, și că acel om nu este nici măcar tatăl ei.

- femeia-copil consideră că este imoral să se culce cu ”partenerul” ei. Confundând bărbatul ei cu tatăl ei, este cât se poate de firesc să nu-l dorească. Oare ce femeie normală ar vrea să se culce cu tatăl ei?

- fetelor le plac băieții, nu bărbații. De aceea, femeia-copil va insista pe ideea că ”toți bărbații sunt niște copii”, pentru păstrarea sentimentului de siguranță.

- femeia-copil vrea să fie independentă de ”partenerul” ei, la fel cum și-a dorit toată viața să scape de autoritatea exercitată de tatăl ei. Repetă scenariul de acasă, de data aceasta ca adult care vrea să se simtă puternic și dorește, cu orice preț, să-și învingă temerile. Uneori, autoritatea unei alte persoane, fie ea părinte, duhovnic, prieten, nu neapărat soț, îți poate fi folositoare - autoritatea nu este, prin definiție, ceva greșit. Înainte să te opui ca bezmeticul oricărei forme de autoritate, vezi ce anume vrea să ți se transmită prin atitudinea respectivă și dacă nu cumva această interacțiune îți este, de fapt, benefică. Un om puternic nu se sperie de alt om puternic, dimpotrivă. Doar un copil se sperie de bau-baul de sub pat.

- femeia-copil vrea să fie totdeauna înțeleasă, dar nu dorește niciodată ”să înțeleagă”.

- femeia-copil consideră că ”partenerul” ei are abilitatea de a-i citi gândurile. Asta înseamnă că niciodată nu va spune ce își dorește, va face doar nazuri că gândurile nu i-au fost citite, convinsă fiind că ”băiatul [și nu bărbatul] care o iubește”, îi citește totdeauna gândurile și știe dinainte ceea ce nici ea nu știe că vrea sau că nu vrea.

- femeia-copil cere tot timpul sprijin, dar niciodată nu oferă acest lucru.

- femeia-copil are ”stări” și ”dispoziții” și în funcție de aceste stări vede în jur o ființă umană sau un obiect.

- femeia-copil nu se poate evalua corect, nu își dă seama cu exactitate cât este de proastă sau de deșteaptă, cât este de pricepută sau de nepricepută. Se ghidează după semnele primite de la ceilalți, motiv pentru care este adesea păcălită de persoane care au diverse interese.

- femeia-copil consideră că este specială, deosebită, și are pretenția să fie tratată ca atare, dar nu poate indica zece lucruri care o fac specială/deosebită de celelalte femei.

- femeia-copil are nevoie de spațiu doar pentru ea, spațiu pe care nu-l poate sub nicio formă împărți cu ”partenerul”. Egoismul său infantil pur și simplu nu permite acest lucru: vrea să facă omul de lângă ea să apară și să dispară, în funcție de nevoia de moment.

- femeia-copil are viziuni înguste legate de bărbați, pe care îi consideră ba supraoameni, capabili să învingă orice obstacol, ba incapabili și buni de nimic, atunci când nu reușesc să se conformeze așteptărilor lor.

- femeia-copil se consideră zeiță, nu femeie. Este greu de explicat termenul de ”zeiță”, în acest context.

- atunci când femeia-copil își dorește sex, consideră că ”partenerul” este obligat să se culce cu ea, având pretenția ca partida de amor să fie perfectă. Chiar dacă cu o oră în urmă sau cu o zi în urmă s-a purtat urât cu ”partenerul”, ea consideră că acesta trebuie să facă abstracție de grosolăniile ei de zi cu zi și să fie galant, tandru și pasional, la comandă.

- femeia-copil își pune totdeauna problema cât de mult se conformează celălalt dorințelor ei și niciodată cât de mult se conformează ea dorințelor celuilalt.

- femeia-copil are impresia că este responsabilă și că le știe pe toate. Uneori, aceasta dispune de o educație bună (a făcut una sau două facultăți), scrie și se exprimă corect în limba maternă, dar din punctul de vedere al coerenței emoționale, se situează la nivelul unui copil de 4 sau 5 ani.

- femeia-copil nu poate evalua corect situațiile de viață în care se bagă. Începe un lucru prost gândit, iar apoi, când iese invers față de cum își propusese, nu recunoaște unde a greșit. Femeia-copil nu învață din greșeli, reacționează totdeauna la impuls și este mândră de acest lucru, considerându-l ceva ce ține de feminitate.

- femeia-copil nu consideră că trebuie să fie rezonabilă. Deși în teorie susține că dispune de inteligență, atunci când emoțiile ei trec de un anumit nivel și când iritarea crește, nu se poate face apel la inteligența ei pentru o evaluare corectă a situației în care se află.

- femeia-copil are memorie scurtă. Dacă a greșit undeva, uită că a greșit.

- femeia-copil nu știe ce vrea, dar nici nu acceptă să i se spună ce să facă.

- femeia-copil vrea să dovedească tuturor faptul că bărbații sunt copleșiți de emoții, deși doar ea este copleșită de emoții în halul respectiv. Femeile normale și sănătoase, nu sunt niciodată copleșite de emoții în asemenea hal.

- femeia-copil spune tot timpul ”sunt puternică, uitați-vă cât de puternică sunt!”. Un om puternic arată că e puternic prin faptă, nu prin vorbă. Iar puterea femeii e diferită de puterea bărbatului (bărbatul își concentrează voința spre exterior, în timp ce femeia, spre interior). Femeia-copil face invers, imită în mod defectuos comportamentul bărbaților, uitând complet de interiorul ei, care rămâne gol precum o cutie de carton. În timp, din cauza distrugerii echilibrului interior, apar boli pentru care așteaptă rezolvare prin fonduri de la partidul socialist (nu e deloc distractiv, iar aceasta nu este o glumă).

- femeia-copil nu știe cu precizie dacă e femeie sau bărbat și îi condamnă pe cei care știu, considerându-i anormali (ca orice copil, ea ar avea de așteptat până ajunge la pubertate). Ea consideră că familia este ceva dăunător (bazându-se doar pe experiențele ei negative, limitate, trăite în cadrul familiei, neacceptând faptul că aceasta este o generalizare și că sunt nenumărate familii armonioase, în care se trăiește zilnic, cu totul altfel decât a trăit ea în copilărie).

- femeia-copil se simte totdeauna amenințată de bărbați - de aceea, se înconjoară de băieți, iar apoi se miră, neștiind unde greșește. Nu poate întreține cu bărbații o conversație lipsită de conflict, nu poate discuta pe marginea vreunui subiect, fără să susțină că femeile sunt victimele lor. Contrar așteptărilor, uneori, aceste femei-copil se consideră superioare bărbaților, fără a observa că această idee de superioritate, este, prin ea însăși, una inferioară.

- femeia-copil este mai interesată de lucruri ideale decât de lucruri folositoare, reale și posibile. De aceea, ea nu este interesată de bărbați cu care să trăiască o viață reală, ci de bărbați care îi dau sentimentul că lumea lor imaginară este reală. Ulterior, rămân surprinse că totul a ieșit prost și nu reușesc să priceapă unde au greșit.

Atingeri. Căi de intrare și de ieșire la bărbat ș i la femeie

Om_de_jad: Atingerile sunt manifestări ale empatiei. Atunci când un om atinge alt om, face un pas prin care îl poate cunoaște pe celălalt într-un mod tainic, subtil. În tantra, înveți mereu să atingi și să fii atins cât mai profund cu putință, iar acest lucru este făcut până când o ființă o întâlnește pe cealaltă, în spațiul interior cel mai intim posibil. Omul care se poate întâlni în acest spațiu intim interior cu ființa pe care o iubește, poate spune că a învățat arta de a comunica cu orice fel de altă ființă. Atunci când acest proces este învățat, omul va putea simți ce simt cei din jurul lui, fără ca o atingere fizică să fie necesară - însă fără a învăța mai întâi cum să atingi și cum să fii atins, nu poți ajunge în acest punct. Printre altele, atingerile echilibrează omul din punct de vedere energetic, ajutându-l să fie liniștit și mulțumit.

Din cauza dezvoltării diferite, bărbații și femeile ating și se lasă atinși în mod diferit și de aceea, va trebui să înțelegem cum se întâmplă acest proces în interior, pentru a putea crea o punte de legătură între cei doi.

Datorită faptului că în trecut, vânătoarea era o preocupare zilnică, bărbatul s-a concentrat pe exterior, pe spațiul tridimensional (poziție, distanță, deplasare în plan tridimensional). Vederea bărbatului este astfel una selectivă, iar ochiul lui poate sesiza cu precizie contururile. Aceste abilități de determinare a contururilor, au fost dezvoltate pentru a putea identifica un animal aflat în hățișul pădurii, dar e de notat faptul că în timp, bărbatul a dezvoltat în interiorul său un întreg mecanism de cunoaștere vizuală, bazat pe formă și contur. Acest lucru trebuie interpretat astfel: o imagine, un anumit contur, îi poate transmite bărbatului informații care să pătrundă în zone foarte profunde.

Femeia are atenție distributivă. Spre deosebire de bărbat, ea poate face mai multe lucruri în același timp, datorită faptului că în trecut avea de îndeplinit diferite treburi concomitent (un exemplu este alăptarea în timp ce făcea de mâncare). Concentrată pe ceea ce simte în interior, ea percepe contururile lumii exterioare într-un mod mai puțin precis, dar integrator. Femeia percepe nuanțe de culori în loc de contururi, are capacitatea de a simți mediul ambiant. Acest mod de percepție are dezavantajul preciziei, dar are avantajul ușurinței de a transporta informația din mediul ambiant, către interiorul ființei.

Femeile se uită la mâinile bărbaților. Și nu atât la forma mâinilor, cât mai ales la energia pe care acestea o emană. Pentru un bărbat va fi greu să priceapă acest mod de orientare al femeilor. Practic, pentru ele, mâinile bunicului exprimă ceva, mâinile tatălui altceva, ale iubitului altceva, ale brutarului, ale angajatului de la bancă… și tot așa, o sumedenie de mâini de bărbați, fiecare cu specific și cu rol diferit.

Este greu de acceptat un asfel de model de orientare de către bărbați. Pur și simplu simt că le explodează mintea, că e haotic și că ar fi imposibil să vezi oamenii așa. Pentru că atunci când vine vorba despre femei, bărbații rețin imagini, contururi: un chip, forma unui fund, a picioarelor, a sânilor, a brațelor, a gâtului, imaginea mediului ambiant în care a cunoscut o persoană ș.a.m.d, dar în niciun cazi amintiri cu ceea ce emană din punct de vedere energetic, corpul cuiva. De la acest mod de abordare trebuie să plecăm, atunci când vrem să purtăm o discuție despre atingeri.

În mod normal, femeile se străduiesc să-și simtă forma corpului, să-și ”țină” corpul să nu se împrăștie. Pentru femei este dificil să-și simtă propriul contur, dar rețineți, din nou, pentru bărbați este foarte greu de priceput acest lucru. Femeile simt că își pierd corpul în mulțime, că se dezintegrează, că nu se pot aduna în forma lor umană (fizic, nu doar emoțional). Mâna bărbatului este cea care definește corpul femeii. Atunci când bărbatul atinge corpul femeii, o ajută să-și simtă forma, să-și simtă conturul fizic. Pe femeie, acest lucru o adună și n-o mai lasă să se împrăștie în toate direcțiile. Din punct de vedere subtil, energia yang emisă de mâna bărbatului, este cea care alimentează corpul fizic yin al femeii. Iată de ce, atingerile sunt atât de importante. Sigur că atingerea este cu atât mai eficientă, cu cât în mâna respectivă se află chiar bărbatul care atinge și nu gânduri sau frustrări ale sale. Pentru acest lucru, bărbatul neotantric se pregătește prin meditații și prin metode specifice (deplasarea conștiinței, control energetic, brahmacharya), să învețe arta atingerilor. De asemenea, atingerea femeii este cea care ajută la transmutarea și sublimarea energiei erotice la bărbat.

Cui îi e frică de tantra?

Om_de_jad: Văd că mai nou au început să apară articole împotriva continenţei sexuale, care susţin ba că aceste practici ar conduce către ejaculare retrogradă, ba că ar duce la dureri ale testiculelor, la inflamarea prostatei şi la apariţia unor formaţiuni tumorale în zonă. Complementar, dacă mă pot exprima astfel, apar articole care susţin că de fapt e sănătos să ejaculezi cât mai des cu putinţă. Partidul comunist internaţional emite aberaţii cu viteză 5G.

Într-o lume plină de LGBTQWERT, mă întreb cui îi e frică de categoria de "perverşi" care vor să-şi exploreze propriul corp şi trăiri sexuale şi să nu-şi mai consume energia erotică într-un act sexual prost, nesatisfăcător şi "normal", de numai 30s.

Oare nu cumva le e frică să nu devină continenţa o nouă modă? Dacă acceptăm şi tolerăm fluidgender şi altele asemenea, nu văd de ce n-am adăuga la LGBTQ şi un C de la continenţă, ca să ne protejeze şi pe noi partidul pe banii lor.

Nu ştiu câtă relevanţă are ce scriu aici, dar ca idee, acum vreo 10 - 12 ani am purtat o discuţie cu un medic chirurg (bun) care era interesat de practicarea continenţei sexuale strict dpdv medical, adică fix subiectul care se dezbate (ce impact are practicarea continenţei asupra sănătăţii bărbatului). După o discuţie mai lungă, concluzia lui a fost că nu e sub nicio formă periculoasă.

Continenţa sexuală este singura metodă prin care bărbaţii îşi pot recăpăta demnitatea pe care ăştia le-au furat-o. Şi un prilej bun de a te bucura cu femeia de ceva intens, intim şi de bun simţ. Atât am avut de spus. Articolele de genul ăsta mă îndeamnă să ţin conferinţe despre brahmacharya şi cred că am să fac asta cât de curând.

Creştinismul şi tantra

Om_de_jad: În orice caz, ideea de a te fofila atunci când vine vorba despre evoluţia ta spirituală nu poate fi una bună. De ce? Pentru că singurul pe care-l poţi fenta eşti tu. Evoluţia spirituală are ca scop dezvoltarea unei relaţii cât mai intime între tine şi Creator, iar Creatorul nu poate pierde în povestea asta. Dacă vrei să fentezi sau să te fofilezi, doar pe tine te poţi fenta şi doar faţă de tine te poţi fofila.

În această ordine de idei, dacă avem în vedere măcar faptul acela economic pe care ar trebui să îl ştim cu toţii, şi anume că nu putem avea mai mulţi clienţi pentru că vindem mai ieftin decât cumpărăm şi prin asta să facem şi profit, ar trebui să luăm în serios cât mai multe dintre aspectele vieţii de călător prin lumea spirituală. Şi unul dintre lucrurile foarte importante în această călătorie se referă la relaţia intimă avută cu persoana iubită. Din acest motiv şi doar din acest motiv ar trebui să ne intereseze în ce mod ne putem raporta corect la această relaţie, astfel încât evoluţia spirituală a noastră şi a celor dragi să nu aibă de suferit. Fofilarea este opţiunea aleasă (vorba vine) de cei care nu au treabă cu calea spirituală. Cei interesaţi de o cale spirituală trebuie să renunţe la fofilare, la şmecherii şi la lene, altfel vor lucra în gol.

Dacă suntem conştienţi că fofilarea nu este o soluţie, descoperim că avem două mari căi spirituale pe care le putem urma: una de natură iudeo-creştină, zisă şi abrahamică, din care face parte şi islamul şi alta de natură hindusă (filosofie vedantică) unde vreau eu să încadrez atât yoga cât şi tantra (care este tot o formă de yoga). Cunoaşterea dobândită de jucători ne arată detaliat care sunt motivele din spatele acestor două mari căi spirituale şi le voi expune pentru a se înţelege în ce constau ele şi ce trebuie făcut în această direcţie.

Omul este o entitate formată în vremurile actuale din corp fizic (corp de hrană), din corp de viaţă (eteric), din corp astral (corpul simţurilor) şi din corpul-eu (ego). Atunci când vorbim despre iudeo-creştinism, vorbim despre un curent religios care se axează pe primele două corpuri (fizic şi eteric), iar când vorbim despre hinduism sau yoga (incluzând tantra), vorbim despre un curent religios axat pe celelalte două corpuri (astral şi corpul-eu). Înţelegând aceste abordări, putem pricepe mai bine care sunt indicaţiile referitoare la relaţia de cuplu, din perspectiva acestor curente religioase.

În hinduism şi în yoga avem Brahmacharya, prin asta înţelegându-se un control perfect al energiilor sexuale, considerate pe bună dreptate a fi energii creatoare. Brahma este Creatorul în hinduism, iar "charya" înseamnă "a ţine legătura cu". Cu alte cuvinte, Brahmacharya înseamnă "a fi în legătură constantă cu Creatorul". În yoga, Brahmacharya este a patra regulă (după Ahimsa, Satya şi Asteya) de conduită etică şi morală, din setul de reguli denumite Yama. Cu alte cuvinte, Yoga ne spune că fără Brahmacharya nu se poate. Sigur că este dificil de obţinut un control total asupra energiilor sexuale, însă toţi cei care o iau pe calea unui curent religios de tip hindus (fie ei yoghini sau tantrici) ar trebui să urmărească pe tot parcursul vieţii să respecte această regulă care vizează acest tip de control asupra energiilor cu potenţial creator. La fel ca şi cei care sunt violenţi, care fură şi care nu respectă adevărul, cei care fac Yoga sau care meditează fără să practice Brahmacharya o vor face degeaba. Yoga nu rimează cu alcoolul, cu fumatul şi cu lipsa controlului sexual. Cum spuneam în introducere, nu poţi fenta pe nimeni în afară de tine.

În iudeo-creştinism nu avem un concept precum Brahmacharya, însă avem cel puţin două indicaţii precise, 1) - aceea de a nu te culca cu femeia în zile de sărbătoare şi 2) - aceea de a nu risipi sămânţa. Iudeo-creştinismul se concentrează pe evoluţia corpului fizic şi a celui eteric şi în concluzie, datoria unui iudeo-creştin sau practicant al islamului este să respecte atât prima regulă cât şi pe cea de a doua. Iudeo-creştinul trebuie să facă "câţi copii îi dă Yahweh" şi să-i crească prin efort fizic susţinut ("Cu sudoarea frunţii tale îţi vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." - GENEZA 3:19-21 NTLR.

Concluzii explicate pe şleau:

1. Dacă alegi yoga sau tantra, trebuie să practici neapărat controlul energilor sexuale (continenţă). Altfel te joci de-a calea spirituală şi nu vei avea niciun rezultat, pentru că ceea ce acumulezi prin practica Yoga, pierzi prin ejaculare.

2. Dacă eşti iudeo-creştin sau practicant al islamului, trebuie să nu controlezi absolut deloc energia sexuală, să ejaculezi de fiecare dată în femeie şi să faci câţi copii îţi dă Yahweh, pe care să-i creşti cu sudoarea frunţii. Asta înseamnă, de asemenea, un control şi o voinţă de fier, căci ţi se va cere să fii drept şi cinstit în timp ce eşti lipsit de vlagă.

Fiecare este liber să-şi aleagă calea, ambele fiind corecte. Loc de fofilare, însă, nu prea este.

<

Notă: acesta nu este un articol, este o notă explicativă pentru anumite persoane care încă sunt în dilemă cu calea pe care vor să o urmeze. Mult succes tuturor pe calea aleasă!

Yoga. Fitoterapie. Sănătate
Relaxarea Yoghină Conştientă

Om_de_jad: Tratatele de Yoga ale lui Patanjali susţin faptul că zece minute de relaxare yoghină conştientă, echivalează cu două ore de somn profund. În Hatha Yoga, aceasta este denumită Shavasana şi se pune în practică la finalul şedinţelor de asana (posturi de Yoga). Tehnica poate fi folosită de oricine vrea să scape de stres şi de oboseală, iar efectele în urma practicării acesteia vor fi simţite încă de la prima execuţie.

Durează numai douăzeci şi cinci de minute, dar beneficiile acestei tehnici sunt uriaşe.

- aveţi nevoie de un pat sau de o pătură pe care să vă aşezaţi cu capul la Nord sau la Est şi să porniţi materialul audio

- urmăriţi indicaţiile ghidului şi intraţi într-o stare de relaxare conştientă plăcută, menită să vă reîncarce cu energie

- sistemul imunitar este stimulat, inima se odihneşte, organele interne se relaxează, iar corpul elimină în mod natural energiile negative acumulate în timp

- întregul sistem circulator beneficiază de o pauză binevenită

- toată masa musculară se relaxează ca în somnul profund fără vise

- psihicul se regenerează şi o gândire pozitivă se instalează în mod natural

- după execuţie, chipul devine luminos, pielea capătă un aspect plăcut şi radios

- o serie de afecţiuni sunt vindecate în mod natural prin practicarea perseverentă a Shavasana (în fiecare seară sau dimineaţa)

- vă ajută să vă recăpătaţi bucuria de a trăi şi puterea de a vă organiza mai bine activităţile

- reface potenţialul sexual deficitar

- beneficiaţi de revitalizarea întregului organism

Materialul vă este oferit în mod GRATUIT de către Cursul de YOGA Online.

Folosiţi-l cu încredere de fiecare dată când aveţi nevoie de relaxare!

Psoriazisul - abordare holistică

Om_de_jad: „Persoanele afectate de psoriazis ştiu că aceasta este o boală cronică, cu recidive şi acutizări pe tot parcursul vieţii. Din păcate, specialiştii nu pot spune cu exactitate nici care sunt cauzele psoriazisului şi nici ce metode de tratament trebuie folosite pentru a trata această boală. La capitolul cauze posibile sunt menţionaţi factorii genetici, stresul şi un sistem imunitar cu suprareacţie. La capitolul tratament, sunt indicate cremele hidratante, evitarea unei climat care favorizează apariţia zonelor tegumentare afectate şi evitarea situaţiilor de stres. Totuşi, cum să abordăm problema psoriazisului atunci când acesta apare? Healthy People vine cu informaţii pe această temă, într-un dialog cu fitoterapeutul Andi – Mihai Anton:

Î: Cine se îmbolnăveşte de psoriazis?

Trebuie să spun din start că nu veţi găsi două persoane cu psoriazis care să fie identice. Cu toate acestea, la toţi cei afectaţi de psoriazis există un element comun: stresul şi mai ales imposibilitatea de a-i face faţă. Adică la exterior omul poate să pară că face faţă stresului foarte bine, însă în interior este tulburat, este temător şi se simte incapabil să reziste. Majoritatea persoanelor cu psoriazis au momente în care simt că în interior au o bombă gata să explodeze. De regulă, aceste persoane se simt nedreptăţite.

Î: Se poate vindeca?

Uneori da, să ştiţi că sunt situaţii în care omul se vindecă de psoriazis fără niciun fel de tratament. Evident, aceste situaţii sunt foarte, foarte rare, dar există şi trebuie menţionate ca atare. Însă chiar dacă nu te poţi vindeca în totalitate de psoriazis, important este să găseşti o cale pentru a-l ţine sub control sau măcar o cale prin care să-ţi faci viaţa cât mai plăcută, chiar dacă suferi de această afecţiune cronică.

Î: Cum abordează problema psoriazisului un fitoterapeut?

Foarte diferit în funcţie de fiecare persoană în parte. Maria Treben considera că psoriazisul este o afecţiune care ţine de pancreas şi într-adevăr, anumite persoane sunt afectate de psoriazis pe fondul unei funcţionări deficitare a pancreasului. Alte persoane sunt foarte stresate, aşa cum spuneam mai devreme, sau au un sistem imunitar care reacţionează exagerat într-un anumit context. Ca fitoterapeut trebuie să cunoşti cât mai multe elemente din viaţa fiecărui subiect şi să cauţi factorii declanşatori, fiindcă altfel, chiar dacă tratezi psoriazisul, atâta timp cât factorii declanşatori nu sunt abordaţi, afecţiunea reapare.

Î: Şi cum putem aborda problema factorilor emoţionali declanşatori cu ajutorul plantelor medicinale?

Plantele au propriul lor efect asupra psihicului şi prin ingerare, pe lângă efectul benefic dat de substanţele active conţinute de acestea, beneficiem şi de un sprijin la nivelul psihicului. Ca metode de tratament, avem următoarea abordare: trebuie folosite creme hidratante naturale din extract total de plante medicinale (în niciun caz creme cosmetice), consumate ceaiuri din plante care să acţioneze asupra organelor participante la declanşarea psoriazisului şi în final, plante care să sprijine psihicul omului în lupta cu boala. În urma unui consult de fitoterapie se stabilesc toţi aceşti parametri, se eliberează o reţetă şi o schemă de tratament care se discută în mod constant cu fitoterapeutul, pentru a fi readaptată şi îmbunătăţită cât mai mult.

Î: Există şi alte discipline holistice care ajută în tratarea psoriazisului?

Sigur că da. Se pot face în completare şedinţe de sofrologie, astfel încât omul să dobândească abilitatea de a interacţiona cu problemele de natură emoţională cu care se confruntă, situaţii de stres, situaţii familiale complicate care necesită o abordare coerentă şi aşa mai departe. Tot sofrologul vă poate recomanda anumite posturi de yoga cu efect terapeutic, anumite tehnici de respiraţie, tehnici de relaxare şi de meditaţie. De asemenea, o şedinţă de hipnoză regresivă poate ajuta în sensul că persoana bolnavă află care sunt cauzele emoţionale traumatizante care au generat apariţia psoriazisului, evident, în cazul în care acestea există, fiindcă nu totdeauna psoriazisul apare în urma unor traume emoţionale. Aromoterapia, cromoterapia, bioterapia ajută, ca şi orice formă de psihologie cognitiv-comportamentală.

Î: Ce ar trebui să ştie cineva care suferă de psoriazis?

Să nu considere că viaţa lui este un dezastru şi să-şi revizuiască relaţiile cu cei din jur. Aici am s-o citez din memorie pe doamna Boteanu, care le spune tuturor pacienţilor cu psoriazis că pielea trebuie percepută ca fiind extremitatea noastră care intră prima în contact cu lumea exterioară şi că orice afecţiune care se manifestă la nivel de piele, reflectă într-un mod sau altul modul în care este concepută relaţia noastră cu lumea înconjurătoare şi cu fiinţele aflate în exteriorul noastru. Aşa că o regândire a relaţiilor cu cei din jur, o detensionare a relaţiilor cu aceste fiinţe (dragi sau mai puţin dragi nouă), ajută foarte mult la amânarea recidivelor. Sigur că o alimentaţie uşoară care presupune limitarea sau eliminarea consumului de carne, evitarea grăsimilor în exces, sprijinită prin aportul de substanţe nutritive vegetale, ajută foarte mult în lupta cu psoriazisul.

Î: Pe piaţă există ceaiuri din plante medicinale împotriva psoriazisului. Sunt bune?

Le puteţi încerca, uneori au rezultate bune. Ceaiurile care se află pe piaţă (la Plafar sau la alte centre naturiste), sunt făcute fie pe baza reţetei doamnei Treben, fie derivate din această reţetă. Dar aşa cum vă spuneam la început, două persoane cu psoriazis nu sunt la fel, aşa că nu trebuie să vă aşteptaţi la un ceai minune care să trateze pe toată lumea. La un consult fitoterapeutic se stabileşte cea mai bună reţetă pentru fiecare om în parte, fiindcă ştiţi cum este, unii oameni au diabet, alţii au boli cardiace, probleme cu glanda tioridă ş.a.m.d. Nu putem lua plante la întâmplare, fără să ţinem cont şi de celelalte afecţiuni de care suferim.

Î: Ar mai fi ceva de spus?

Da, un singur cuvânt: gemoterapie. Este foarte eficientă pentru bolnavii de psoriazis şi am văzut că în România sunt firme care au început să vândă extracte gemoterapice la fiolă (monodoză), în încercarea de a veni în întâmpinarea celor care au nevoie de tratament gemoterapic şi dispun de un buget redus. Nu lucrez cu aceste firme şi nu le fac reclamă, doar am constatat cu bucurie că sectorul de produse gemoterapice se dezvoltă şi se adaptează la nevoile noastre româneşti, iar acesta este un lucru bun. De altfel, inclusiv în farmacii au apărut o sumedenie de produse naturiste, unele dintre ele chiar foarte bune. Totuşi, căutaţi să consultaţi un medic sau un fitoterapeut înainte de a cumpăra aceste produse, ca să faceţi o alegere potrivită.”

Cum acţionează plantele medicinale: varianta I – din perspectiva “medicinei” alopate

Om_de_jad: Vreau să mă relaxez în timp ce scriu, aşa că voi aborda problema direct, fără să mă cenzurez prea tare. Motivul pentru care fitoterapia nu este considerată “placebo” (o să vorbim şi despre placebo la momentul potrivit, dar nu acum), stă tocmai în faptul că aceasta poate fi explicată şi înţeleasă chiar şi de către alopaţi. Dacă eficienţa plantelor medicinale n-ar fi fost demonstrată ştiinţific, atunci medicina alopată a lui Rockefeller ar fi interzis-o din principiu, aşa cum a făcut cu homeopatia, cu “magnetismul” utilizat în Europa secolelor XVII – XVIII şi reabilitat ulterior de către genialul Mikao Usui (prin inventarea Reiki), cu remediile florale ale lui Bach şi mai nou, cu medicina germană a Dr. Hamer. Tot ce nu le-a plăcut vânzătorilor de otrăvuri şi de alte substanţe toxice, a fost ras de pe faţa pământului, denigrat, spurcat, bagatelizat, marginalizat. Medicina naturală a fost înlocuită cu expresia “naturism”, reducând o întreagă abordare holistică, construită în mii de ani de studii, la un simplu “ism”. China a reuşit să-şi păstreze acupunctura şi presopunctura, India a reuşit, cu chiu cu vai, să-şi păstreze Ayurveda. În lumea occidentală, singurul care a răzbit printre crocodilii vânzători de otrăvuri ai sec. XX, a fost Alfonso Caycedo, fondatorul sofrologiei.

Îmi aduc aminte cum mă apostrofa acum câţiva ani o oftalmoloagă, convinsă de faptul că nu poţi trata conjunctivita cu plante medicinale, argumentând ca la grădiniţă, că “ochiul este un mediu unde se pot dezvolta bacterii”. Afirmaţiile sale se bazau doar pe ceea ce o învăţase profesoara la facultate, cum că plantele medicinale “sunt placebo” şi nu trebuie folosite sub nicio formă. Culmea e că întrebând-o cu ce ar trebui tratată conjunctivita, aceeaşi doamnă a făcut trimitere către un ser produs de firmele lui Rockefeller, pe bază de extract de albăstrele (Centaurea cyanus). Penibil. Când i-am spus, printre altele, că în unele picături oftalmologice alopate se pune acid sulfuric, nu m-a crezut, a zis că aşa ceva e imposibil, că ea ştie pe de rost toate prospectele. Nu le ştie, pentru că pe unele prospecte scrie clar acid sulfuric (evident, într-o concentraţie slabă).

O persoană apropiată, care era de faţă şi care era intrigată că sunt luat la palme fără motiv, n-a mai suportat şi i-a spus “doamnei doctor” că nu vorbesc din auzite şi că sunt fitoterapeut, aşa că madam a început să mă întrebe contrariată, cum ar putea să acţioneze plantele medicinale în cazul unor boli, pentru că ea nu vede legătura dintre muşeţel şi medicamente şi că la şcoală li s-a spus că plantele medicinale nu sunt bune. Aceeaşi doamnă care habar nu avea că prescrie ser fiziologic cu extract de albăstrele.

Bun, acum că am bârfit-o pe doamna oftalmolog, să trecem la subiect şi să-i spunem atât dânsei cât şi celor interesaţi, cum acţionează plantele medicinale în tratarea bolilor. Am împărţit acest subiect în două părţi: în cel de azi voi folosi abordarea alopată, iar în cel de data viitoare, abordarea holistică.

Ca şi medicamentele de sinteză, plantele medicinale conţin substanţe active, doar că acestea se află în stare naturală. Uneori, producătorii de medicamente de sinteză, extrag chiar din plante medicinale anumite substanţe active (din rădăcini, flori, frunze, fructe), pe care le prelucrează şi le amestecă cu excipienţi comestibili. După care ambalează produsele în cutii colorate cu desene sugestive şi le vând la suprapreţ, în farmacii. E simplu, iată un exemplu: faimoasa silimarină, folosită ca hepatoprotector, este un extract din seminţe de sylibum marianum (de-aia se şi numeşte silimarină)… adică de armurariu. Este acel ciuline cu moţ mov, o plantă din familia Astraceae, care se încăpăţânează să răsară peste tot şi pe care ţăranii îl taie cu sapa ca să scape de el. I se mai spune şi ciuline mediteranean, dar asta nu are importanţă, pentru că el creşte foarte bine şi în bărăgan sau în gunoaiele de pe şanţ, numai soare să aibă. Mă rog, producătorul extrage şi prelucrează din seminţele respective anumite flavonoide, dar asta iarăşi nu este foarte relevant, fiindcă planta în sine este un hepatoprotector bun de tot şi dacă o toci şi faci infuzie. Este adevărat că cea mai mare cantitate de flavonoide se găseşte în seminţe, dar nici cu tulpina nu mi-e ruşine. Sigur că producătorul nu poate să se dea mare la televizor că vinde pastile cu extract de seminţe de armurariu, că n-o să-i mai cumpere nimeni produsul, ştiut fiind faptul că la Plafar se găseşte ceai de armurariu cu 5lei şi un pic.

Aceste flavonoide dau culoarea galbenă, roşie sau albastră a florilor şi au rol de protecţie faţă de microbi şi insecte. Datorită faptului că au o toxicitate relativ scăzută (comparativ cu alţi metaboliţi secundari, cum ar fi alcaloizii), acest lucru face ca plantele care le conţin (şi-s o grămadă de astfel de plante), să poată fi consumate de către oameni şi animale în cantităţi mari. Pentru că au capacitatea de a modifica anumite reacţii ale corpului la alergeni, virusuri şi substanţe carcinogene, flavonoidele se mai numesc şi modificatori naturali ai răspunsului biologic. Da, da, nu glumesc, ciulinele ăla mov în vârf, sintetizează de capul lui flavonoidele pe calea fenil propanolului, unde aminoacidul fenilalanină este utilizat la producerea 4-cumaroil-CoA. Vedeţi ce deştept este ciulinele ăsta mediteranean, ale cărui seminţe sunt tocate şi vândute pe post de silimarină? Vă daţi seama că de fapt acest ciuline este cel deştept şi nu firma din Austria care face reclamă la televizor la hepatoprotectoarele minune, inventate de “oameni de ştiinţă” geniali? Vă daţi seama că de fapt organul intern vă este protejat de armurariul pe care îl cioplim cu sapa şi nu de firma care s-a făcut peste noapte stăpână pe sănătatea ficatului vostru?

Aţi prins ideea: în grădina din spatele casei voastre, tăiaţi cu sapa fără să ştiţi, tot felul de antocianine, triterpene, alcaloizi, taninuri, hisopină, polifenoli, alantoină, mentofuran, carvacrol, timol, hipericină, hiperforină, fitosteroli, matricarină, matricină, linalcool, indol, alcool/acetat benzilic, cicorină, inulină, acid elagic, fitosteroli, acid luteic, cumarine, naftochinone, adenină, aldehide, cetone şi multe altele.

Concluzie? Vaca paşte în farmacie. Acum înţelegeţi legătura dintre muşeţel şi doamna doctor?

FOTO: hepatoprotector inventat de Domnul, inamic al agricultorilor şi aliat al producătorilor de medicamente de sinteză.

Plante medicinale anti-[0\/|D

Om_de_jad: Pe scurt: am avut şi eu intoxicaţia cu parazitoză care vine din China şi care e la modă din 2019, în forma foarte gravă: o lună am stat în pat, febră 40C, halucinaţii, oxigen 79%, tahicardie, ameţeală şi confuzie, deshidratare, lipsă miros/gust. Nu m-am testat cu unealta care dă erori 8 din 10 ca să pot “demonstra” că am fost “un caz”, m-am tratat acasă cu rugăciune, îngrijire din partea celor dragi şi medicamente de la farmacie, fiindcă m-a luat prin surprindere toată tărăşenia, iar în starea în care mă aflam nu îmi puteam face amestecuri de plante medicinale.

După o lună de stat în pat şi studiu pe propria piele, vin cu o schemă fitoterapeutică alcătuită după modelul de tratament alopat pe care l-am luat la recomandarea şi suportul doamnei doctor A, căreia îi mulţumesc pentru sfaturile oferite în timpul în care am bolit.

Acest “echivalent” fitoterapeutic pe care îl veţi găsi mai jos, este unul orientativ. Nu recomand cititorilor acestui articol să ignore tratamentele alopate sau contactul cu medicul de familie. Ceea ce pot să spun e că la următoarea “infectare” provocată de avioanele care aruncă de sus şi de substanţele care sunt împrăştiate pe străzi, mă voi trata cu plante medicinale într-o primă fază, apelând la medicaţia alopată - şi la sfatul medicului în care am încredere - dacă va fi necesar. Nu am (deocamdată) pretenţia că această schemă de lucru poate înlocui în totalitate tratamentul alopat, însă după experienţa pe care o am cu plantele pe care le-am propus pentru amestecuri, sper să pot demonstra după următoarea otrăvire pe care mi-o vor face ăştia, eficacitatea ei. Închei prin a spune că fiecare este responsabil de tratamentul pe care îl alege şi de ceea ce decide în legătură cu sănătatea proprie. Să dea Domnul să fiţi sănătoşi şi să nu aveţi nevoie de niciun tratament!

ATENŢIE!

Respectaţi dozajul recomandat! Plantele medicinale folosite sunt tolerate de majoritatea oamenilor, cu anumite excepţii (alergii, intoleranţă la anumite substanţe active). Dacă după administrare apar manifestări negative, opriţi imediat tratamentul şi apelaţi la un specialist!

-----------------------

Schemă fitoterapeutică, după model de tratament alopat pentru [0\/!D-|9

Medicamentele care au fost utilizate în tratamentul alopat:

1. Azitromicină/Levofloxacină (antibiotic)

2. ACC (antitusiv)

3. Dexametazonă (antiinflamator steroidian) sauVentolin (nesteroidian)

4. Metoprolol (betablocant – în caz de probleme cardiace)

5. Eliqis (anticoagulant)

6. Enterol (probiotic)

7. Vitamina C, D, Zinc

Înlocuitoare fitoterapeutice:

1. În locul antibioticului: pulbere din Iarba şarpelui şi Tuia în proporţii egale (50% - 50%). La 50g pulbere, se adaugă o pulbere din 20 de muguri de plop (cu efect antiviral). Se ia la 8h câte o linguriţă (plină) sub limbă, timp de 15 min sau înghiţită cu apă. Pulberea se obţine prin măcinare în râşniţa de cafea.

2. În loc de ACC: amestec de plante din Iarba Sfântului Ion 50%, Isop 15%, Lumânărică 20%, Gălbenele 15%, din care se va face un ceai (2linguriţe amestec la 250ml apă clocotită, 15min lăsat la infuzat, 2 căni de ceai pe zi, câte o cană dimineaţa şi una seara).

3. În loc de Dexametazonă sau Ventolin, după caz: ceaiul de mai sus se va îndulci cu o linguriţă de Lemn dulce, cu condiţia să NU fiţi hipertensiv. Dar indiferent dacă sunteţi hipertensiv sau nu, puteţi folosi în completare picături gemoterapice de Ribes Nigrum (adică coacăz negru), 50pic dimineaţa la ora 8:00.

4. Dacă apare deranj/durere în zona inimii (pe fond de insuficienţă respiratorie), se poate face în râşniţa de cafea, o pulbere din: Talpa gâştei 25%, Rozmarin 30%, Mentă 15%, Păducel (frunze şi flori) 20%, Rostopască 10%. Se ia de două-trei ori pe zi câte o linguriţă rasă, sub limbă, timp de 15 minute sau se înghite cu apă.

5. În loc de anticoagulant: leuştean tocat, 6 linguri pline (2 dimineaţa, 2 la prânz şi 2 seara) şi/sau frunze de Viţă-de-vie, aceeaşi cantitate şi după aceeaşi schemă.

6. Ca probiotic, puteţi folosi Kefir sau iaurt cu Bifidus.

7. Pentru vitamine: o lingură de frunze de pătrunjel dimineaţa şi una seara (vitamina C), ficat de vită sau băi de soare (vitamina D), 40g seminţe de cânepă (zinc).


***

Pentru viroze: muguri de plop şi cuişoare. Pentru răceli: iarba Sfântului Ioan şi boz. Pentru durere în gât: nalbă mare. Pentru tuse: pătlagină sau captalan cu lapte cald. Pentru febră: ghimbir, busuioc, scoarţă de salcie. Pentru provocarea transpiraţiei: usturoi, tei. În caz de infecţii pulmonare: iarba şarpelui, ghimbir, ghimpe. Diuretice: pir, coadă de cireş, mătase de porumb. Stări psihice proaste: salcâm, salvie, trandafir. Antispastice gastro-intestinale, dar şi sedativ: muşeţel. Antivomitive: turiţă mare. Antidiareic: cimbru. Antiinflamator nesteroidian: captalan - steroidian: lemn dulce. Dureri de cap: lavandă. Luaţi fix cum scrie pe prospect! Succes!

Sunt bune sarmalele? E bună friptura? Nu uitaţi de ceaiul de Turiţă mare (Agrimonia eupatoria), cu 30 de minute înainte de masă. Ia încercaţi, şi ne povestiţi după aia cum a fost!

Aciditatea din corp

Om_de_jad: Există discuţii vechi şi aprinse despre aciditatea din organism în raport cu starea de sănătate vs. îmbolnăvirea corpului nostru. Chiar dacă mă ocup cu medicina holistică şi din acest motiv am cu totul alte abordări, vă supun atenţiei două perspective diferite ale unor medici cu viziuni opuse, legate de aciditatea din organism. Primul link este o expunere a Dr. Călin Mărginean, în care ni se vorbeşte despre aciditate şi dietă alcalină. Al doilea link, un articol scris de Dr. Mihail Pautov, se referă la miturile legate de apa alcalină şi consumul acesteia. Dacă aveţi timp să urmăriţi cele două viziuni, una pro dietă alcalină şi alta care spune că apa alcalină nu ajută la prea multe, vă recomand să vizionaţi clipul de pe youtube şi să citiţi articolul de mai jos.

Dr. Călin Mărginean

https://youtu.be/HVIAel7DDVw

Dr. Mihail Pautov

https://doctormihail.ro/2019/12/03/teapa-cu-apa-alcalina/

Ierburi comestibile pe timp de iarnă

Om_de_jad: O să vă spun câte ceva despre ceea ce puteți mânca pe timp de iarnă, în caz de “Doamne ferește”. Pe teritoriul Țării Noastre există o sumedenie de plante care pot fi consumate crude sau preparate termic, cu conținut bogat în substanțe nutritive. Acum, e bine să știți că aceste plante nu pot înlocui în totalitate necesarul de alimente, însă în caz de “Doamne ferește”, ne ajută să ajungem în primăvară, evident, cu tot felul de lipsuri în organism, dar încă vii. Fiecare trebuie să judece singur la ce ar putea folosi informațiile de mai jos, eu doar le expun aici pentru a fi luate totuși în considerare.

Am să împart acest articol în două: în prima parte, vă voi spune pe scurt care sunt plantele pe care le puteți conserva pentru iarnă (și cum să o faceți), iar în a doua parte, vă voi spune ce fel de plante verzi (și comestibile) puteți găsi pe timpul iernii, sau cum le puteți cultiva cu un minim efort. Voi căuta, pe cât posibil, să vă dau informații și metode la îndemâna oricui, adică n-o să vă vorbesc despre liofilizare, deshidratare sau pasteurizare. Bine?

Mai întâi, câteva lucruri despre recoltarea și conservarea plantelor. În mod normal și cu mici excepții, plantele se recoltează atunci se află în perioada de înflorire și când este soare, iar uscarea lor se face la semi-umbră. Dar pentru că majoritatea dintre voi nu dispuneți de spații cu semi-umbră și vânt, le puteți usca expunându-le la soare. Cu cât soarele este mai puternic și le usucă mai rapid, cu atât proprietățile plantelor se păstrează mai bine. Uscarea trebuie făcută pe suprafețe care nu permit lipirea plantelor de acestea: hârtie, pânză. Plantele mai pot fi uscate în mănunchiuri legate cu sfoară. Depozitarea se face fie în forma în care au fost uscate, fie mărunțite și păstrate la loc ferit de lumină și umezeală, în ce aveți pe acasă, adică: pungi de hârtie, săculeți de pânză, borcane de sticlă sau chiar pet-uri. Dacă dispunem de spații cu temperatură constantă (de exemplu o pivniță), putem rula plantele (dacă au frunză lată) și le putem îndesa până la refuz în sticle pet cu gura largă, vom atașa apoi capacul și le vom depozita pentru iarnă. Nu recomand conservarea acestora prin metode de fierbere și saramurare decât în anumite situații clare, pentru că se pot pierde din substanțele nutritive, sunt metode dificile care presupun dedicare (pentru fierbere ai nevoie de lemne de foc) și dacă operațiunile nu sunt făcute cum trebuie (de exemplu recipientele nu sunt bine etanșate), alimentele se pot strica.

Vă rog să vă notați un lucru: multe plante, în cantități mari, pot deveni toxice. De pildă, puteți consuma oricâți morcovi și oricât spanac doriți, însă banalul mușețel sau ștevia, în cantități mari, pot provoca diaree. Alte plante, ca de exemplu podbalul sau păducelul, pot fi consumate în cantități moderate, în timp ce altele pot fi foarte toxice sau mortale. De aceea, încercați să consumați o cantitate principală de plante 100% sigure (primele din listă) și o cantitate moderată de plante tolerate bine de organism.

Mai notați încă un lucru: învățați să deosebiți foamea falsă de cea reală. Există trei niveluri de foame: prima este dată de psihic și este în strânsă legătură cu pancreasul, care dorește ritmicitate. Aceasta este o foame falsă, care poate fi ignorată, corpul reușind să se mențină în condiții optime încă 4 – 6 ore, în funcție de arderile interne ale fiecăruia. Urmează foamea reală, care este dată, printre altele, de scăderea glicemiei – acesta este momentul în care este bine să mâncați, pentru că nu veți mai consuma o cantitate mare de hrană (nu veți mai mânca de stres), iar cantitatea de substanțe nutritive va fi absorbită la parametri optimi. Al treilea nivel de foame trebuie evitat. Dacă se produce la voință (post negru prelungit), trebuie făcut doar de către persoanele bine hrănite și bine echilibrate din punctul de vedere al depozitelor de microelemente, ceea ce este puțin probabil pe timpul iernii. În caz contrar, se produc dezechilibre, care uneori pot fi fatale.

Încă ceva: plantele astringente sau cu gust amar, amână senzația de foame. Plantele dulcegi sau dulci, echilibrează psihicul. Plantele sărate (nu prea există în România, în afară de captalan) sau cele ușor astringente și bine uscate, vă cer să consumați apă, iar ăsta este un lucru bun dacă dispuneți de o sursă de apă potabilă. Pe timp de frig, sub 10C, evitați gustul acru (acrișor e în regulă), dacă nu vreți să aveți probleme cu inima. Deci ne vom hrăni în general cu plante amărui, dulci sau dulci-arcrișoare.

Înainte de masă cu 30 de minute, beți o cană cu apă sau apă în care ați pus plante aromate (ace de brad, crenguțe de tuia, pin sau plante aromatice dacă aveți). Plantele uscate pot fi consumate sub formă de praf (le mărunțim în mână), pe care îl vom mesteca cu grijă cât mai mult timp, înghițind numai atunci când devine pastă. În felul acesta ne asigurăm că digestia se va face ușor, fără crampe la stomac. Nu mâncăm mult și dacă ne știm mai gurmanzi, din cinci în cinci minute ne oprim câte două minute, pentru ca informația din stomac să fie procesată de creier, astfel încât să evităm dependența psihică de mâncare și să ne putem concentra pe procesul de hrănire. Plantele uscate pot fi, de asemenea, rehidratate, fie prin plasarea acestora în recipiente în care adăugați apă și pe care le lăsați peste noapte, sau prin fierbere și gătire după cum vă taie capul. Plantele crude se consumă ca atare sau în combinație cu plante uscate. La finalul mesei, dacă dispuneți de câteva semințe de orice fel (grâu, orz, ovăz, semințe de floarea-soarelui sau de dovleac, nuci), consumați câteva, mestecând lent și conștient. Vă vor oferi o senzație plăcută de sațietate și vor regla glicemia, menținându-vă psihicul în bună stare de funcționare. De multe ori se produc accidente nu atât de la lipsa alimentelor, cât din cauza anxietății și depresiei.

Acestea fiind spuse, să notăm lista de plante care pot fi păstrate pentru iarnă și care sunt ușor de recoltat, dar rețineți regula de aur, pe care o voi scrie cu majuscule:

- APA ESTE PRINCIPALUL ALIMENT, FĂRĂ DE CARE MURIM.

Consumați apă când vă este foame, pentru că veți avea numai beneficii. Apa nu trebuie să fie prea rece și se bea cu înghițituri mici, din timp în timp. Apa băută în cantități uriașe și brusc, devine otravă.

Acestea fiind spuse, continuăm:

- frunză de ceapă

- frunză de usturoi

- frunză de viță-de-vie

- pătlagină cu frunză lată sau îngustă

- frunze de ștevie *

- spanac

- frunze de ridichi de lună

- iarbă grasă

- frunză de morcov

- păpădie (cât timp este proaspătă, până la înflorire)

- susai

- plantă de nalbă *

- trifoi (roșu sau alb)

- spanacul sălbatic (chenopodium)

- talpa gâștei

- urzică

- piperul bălții

- lucernă

- frunză de cais *

- rocoină

- ciuboțica cucului *

- brâncuța galbenă

- măcrișul (năsturelul)

- urzica moartă (cunoscută și ca *zda țigăncii)

- loboda verde (câinească) sau roșie

- leurdă

- lipicioasă

- cerențel

- iarba cu cinci degete

- troscot

- frunză de dud *

- frunze și flori de păducel *

- petale de trandafir

- frunze de porumb

- vârfuri fragede ale lăstarilor de hamei *

- frunze de condurul doamnei *

- frunze de coada racului *

- salată verde

- frunză de brocoli

- frunză de varză

- frunză de gulie

* Consumați cu moderație (nu mai mult de 8g pe zi, adică maximum 4 - 5 lingurițe pline de frunză mărunțită)

În timpul iernii, puteți mânca (încă), plante verzi. Cei care trăiesc în zone de câmpie, mai ales dacă nu este ger, pot construi un solar. Dacă nu dispun de un solar, se pot înfige în sol bețe de cca 30cm înălțime din loc în loc, peste care se așterne o folie. Pe două laturi ale acesteia se acoperă marginile cu pământ (ca să nu le ia vântul), în timp ce pe celelalte două laturi, se pot pune pietre sau crengi mai groase, astfel încât să puteți avea acces la plante. Sub folie, puteți cultiva următoarele:

- ceapă

- usturoi

- salată verde

- pătrunjel

- ridichi (frunză)

- morcov (frunză)

- spanac

- brocoli (frunză)

- varză (frunză)

La adăpost, în anumite locuri, puteți găsi în mod natural, chiar și pe timp de iarnă (valabil și pentru cei de la deal și munte):

- păpădie

- ștevie

- mentă sălbatică

- urzică moartă

- pătlagină cu frunză îngustă

- iarbă de grâu

- iarbă de orz sau ovăz

- iarbă câinească

Dacă nu dispuneți de folie, construiți drept pavăză, în zona din care bate iarna vântul (de obicei la Nord-Est), adăposturi din crengi și ierburi uscate, în zone unde cresc în mod natural plante, astfel încât să se dezvolte mult mai rapid. Cunoașterea mediului înconjurător și a ierburilor care cresc în zona în care vă aflați, este foarte folositoare. Faceți drumeții vara, identificând plantele cu ajutorul aplicațiilor de telefon mobil, sau cu determinatoare de plante (cel mai sigur).

Primăvara, puteți consuma:

- frunze de fag (acru)

- frunze de arțar (acru, apoi gustul devine dulce)

- frunze de ulm (gust neutru)

- frunze de salcie (acru)

- frunze de măr (amar)

- frunze de vișin (acrișor)

- frunze de plop (amar)

- frunze de mesteacăn (amărui-astringent)

- frunze de zmeur (acrișor-astringent)

- frunze de mur (acrișor-astringent)

- frunze de afin (acrișor-astringent)

- frunze de coacăz roșu sau negru (acrișor-astringent cu tentă amăruie)

La ciuperci, situația este mai complicată, pentru că unele dintre ele vă pot ucide. Cumpărați un determinator de ciuperci, nu costă foarte mult și este deosebit de util. În completare, cât timp aveți curent electric și internet, puteți instala o aplicație pentru determinarea ciupercilor comestibile.

Fortificare pentru alergiile la polen

Om_de_jad: Ca în fiecare an, la începutul lunii martie este indicată fortificarea organismului celor care au alergie la polen. Cei care iau de obicei Claritin, Ketotifen, Aerius sau alte medicamente care scad activitatea sistemului imunitar și care sunt numite pe nedrept antihistaminice, sunt informați că există alternative pe bază de plante medicinale. Momentan chestionez furnizorii de plante medicinale și fac o evaluare a costurilor, pentru că este vorba despre un amestec de 16 plante, unele dintre ele destul de rare, iar prețurile variază de la an la an. Dacă aveți astfel de probleme sau dacă aveți apropiați cu probleme de alergie la polen, care s-au săturat de stările de somnolență date de așa-zisele antihistaminice sau de complicațiile legate de slăbirea sistemului imunitar în timpul administrării tratamentului alopat, îmi puteți lăsa mesaj pe privat, să vedem cum putem rezolva situația. Dacă vă răspund mai greu, vă rog să nu vă supărați, în primul rând trebuie să mă ocup de apropiați și lista e destul de lungă. Lăsați mesaj și ținem legătura!

Câteva precizări: 1 - sunt fitoterapeut acreditat de Min. Educației Naționale și Cercetării Științifice, Min. Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. 2 - folosesc exclusiv plante medicinale de la furnizori autorizați. 3 - nu sunt producător de serie, nu am fabrică, nu ambalez, nu pun în magazine etc. Totul se face pentru prieteni, ca să rezolvăm unele probleme. 4 - uneori fac consultații de fitoterapie online, dar pot fi găsit - dacă e necesar - la cabinet în București (undeva pe lângă Spitalul Polizu), datorită colaborării vechi pe care o am cu Anca-Laura Boteanu. Dar atunci când pot, nu fac lucruri pe bandă rulantă.

Vitamine

Om_de_jad: Îmi aduc aminte că atunci când eram mic, ai mei îmi spuneau "ia și mănâncă aia, că e plină de vitamine!". "Aia", nu era neapărat ceva care conținea vitamine, dar în popor, oamenii zic "vitamine" la toate substanțele nutritive: și la proteinele, și la glucide și la grăsimi.

De multe ori m-am aflat în situația de a alcătui o listă de alimente (nu mai zic de plante medicinale), care să aibă conținut ridicat de anumite vitamine. Am căutat pe internet, nu spun că nu se găsesc informații, doar că lista e destul de seacă. Așa că m-am gândit să vă scriu câte ceva despre vitamine și despre plantele care le conțin, eventual și cu procentul de vitamină conținut de acestea, acolo unde am găsit informații referitoare la procentele respective. Astăzi, începem timid cu vitamina A. Dacă o să fiți interesați, vorbim și despre celelalte vitamine pe viitor.

Vitamina A (retinol) se găsește în plante, sub formă de caroten (provitamina A). Concentrații mari găsim în uleiuri vegetale. Aproape toate verdețurile conțin vitamina A, într-o cantitate de 1mg la 100g de produs. În morcovi o găsim în procent de 2-3mg% (unele soiuri cultivate special pot depăși 5mg%, chiar și 6,5mg%).

Vitamina A, mai găsim în:

- măceșe (2,5-6,5mg%)

- sparanghel (1,2mg%)

- coacăze (0,7-2mg%)

- afine (0,8-1,6mg%)

- agrișe (1mg%)

dar și în fructele de:

- cătină albă

- cireșe

- zmeură

- alune

- mure

și în frunzele de:

- salată

- urzici

- ștevie

- cresonul-izvoarelor (năsturel)

- cicoare

- salata-mielului (fetica)

- măcriș

- nalbă

- păpădie

- alte legume

Avem nevoie de vitamina A pentru dezvoltarea sistemului osos și a dinților, îmbunătățește sistemul reproducător, protejează mucoasele și ajută la îmbunătățirea vederii (antixeroftalmică). Restul, chestia cu "antiagingul" o știți deja.

Tratamente pe bază de plante medicinale pentru menopauză

Om_de_jad: În medicina alopată, tratamentul tulburărilor menopauzei se face prin substituție hormonală și constă în administrarea succesivă de estrogeni și progesteron, în vederea obținerii unui echilibru hormonal. Acest tratament este costisitor, nu este lipsit de riscuri și necesită observație și monitorizare permanentă din partea medicului. Iată de ce ne dorim să oferim alternative pe bază de plante, eficiente, naturale, la îndemână și la costuri rezonabile.

Puteți apela la un fitoterapeut din echipa noastră pentru a stabili un amestec de plante personalizat, potrivit cu constituția anatomică și energetică a dumneavoastră, însă dacă bugetul nu vă permite să faceți o astfel de programare, vă propunem trei tipuri de amestecuri de plante cu efect benefic în tratarea simptomelor generate de menopauză, urmând ca dumneavoastră să vedeți care dintre aceste trei rețete de ceaiuri vi se potrivește cel mai bine” - echipa Healthy People

Menopauza (menos = hemoragie, pausa = sfârșit), se instalează la femeile cu vârsta cuprinsă între 40 și 55 de ani și din punct de vedere fiziologic se caracterizează printr-o deficiență permanentă și ireversibilă de hormoni estrogeni. Dacă se produce înainte de 40 de ani vorbim despre o declanșare precoce a menopauzei, iar dacă apare după 55 de ani ne vom referi la o declanșare tardivă a acesteia. Indiferent de vârsta la care debutează, din cauza absenței definitive a hormonilor estrogeni, femeia poate trece printr-o serie de tulburări somatice și psihice, generatoare de tulburări comportamentale, precum:

- amenoreea (lipsa menstruațiilor)

- bufeuri (tulburări neurovegetative produse de un dezechilibru dintre hipotalamus și ovare), manifestate printr-o căldură puternică la nivelul capului, al gâtului și al toracelui, însoțite de transpirații abundente și senzație de sufocare

- amețeli, cefalee, mialgii, artralgii (simptome generale polimorfe)

- tulburări genito-sexuale

- osteoporoză

- boli cardiovasculare

- tulburări psihoafective

- creștere în greutate

Pentru că menopauza nu este o boală, tratamentul se concentrează pe reducerea simptomelor care sunt deranjante și pot afecta viața persoanei aflată în această situație.

În contextul în care în Europa, din cauza costurilor mari, doar 10% dintre femei recurg la astfel de tratamente, considerăm că trebuie să venim cu o alternativă fitoterapeutică blândă și naturală pe bază de plante, pentru obținerea echilibrului hormonal și pentru ameliorarea simptomelor supărătoare. Unele plante conțin în mod natural estrogen și progesteron și sunt cunoscute și folosite din antichitate pentru tratarea simptomelor generate de menopauză. Ca de obicei, folosim exclusiv plante din arealul geografic al țării noastre.” - echipa Healthy People

Pe piață există așa-numitele ”ceaiuri pentru menopauză”, însă plantele nu au efect identic pentru fiecare femeie în parte și din acest motiv există posibilitatea să cumpărați un ceai care deși este bun, la dumneavoastră să nu aibă efect. De aceea, noi vă vom prezenta trei tipuri diferite de ceaiuri (amestecuri de plante pentru infuzii), potrivite pentru trei mari categorii (tipologii) de femei. Dumneavoastră va trebui să citiți cu atenție simptomele pentru fiecare tipologie în parte, să aflați în care dintre acestea vă încadrați și astfel să puteți alege cu înțelepciune ceaiul care vi se potrivește cel mai bine. Evident, puteți cere oricând sfatul fitoterapeuților noștri pentru a vă ajuta să faceți alegerea potrivită.

Tipul de aer

----------------

Comportamentul acestor femei aflate la menopauză este caracterizat de neliniște asociată uneori cu manifestări cardiovasculare (palpitații, oscilații tensionale). Cu o tendință depresivă și o sensibilitate excesivă la orice stimuli (dar mai ales la cei dureroși), aceste femei manifestă uneori tulburări digestive precum colici sau balonări, tulburări biliare sau diaree. Adesea, aceste persoane sunt caracterizate ca fiind împrăștiate și se spune despre ele că se agită fără rost. Dacă vă încadrați în această categorie, puteți apela la amestecul de plante care urmează.

Amestec de plante pentru tipul de aer:

- păducel (agitație, palpitații)

- roiniță (balonări, colici)

- sunătoare (sensibilitate excesivă la stimuli, dar și pentru tulburări digestive)

- obligeană (pentru persoane împrăștiate sau care se agită)

- busuiocul cerbilor (plantă cu tropism genital)

- urzică, pir, troscot, coada calului (diuretice)

În caz de neliniște, se poate folosi valeriană, sub formă de tinctură.

Tipul de foc

----------------

Femeile care se încadrează în categoria ”de foc”, pot manifesta hemoragii genitale abundente, tulburări cardiace, agitație, stări de mânie, neliniște, tendințe de hiperactivitate la stimuli, iritabilitate și mai rar (dar totuși posibil), tulburări digestive.

Amestec de plante pentru tipul de foc:

- coada șoricelului, coada racului, răchitan, cerențel (oprirea hemoragiilor)

- crețișoară, traista ciobanului, urzică moartă albă, bătrâniș (plante cu tropism genital)

- urzică, mătasea porumbului, troscot, coada calului (diuretice)

- talpa gâștii, lavanda (cardioprotectoare, liniștitoare)

- sunătoare (antidepresiv sau antidiareic)

- păducel, roiniță (manifestări cardiovasculare)

- păpădie, anghinare, mentă (obținerea echilibrului organismului)

Tipul de apă

----------------

Manifestările cardiovasculare sunt mai puțin frecvente la această tipologie. De regulă, problemele cu care se confruntă aceste femei sunt legate de reținerea apei în organism. De aceea, un tratament va fi construit pe baza unor plante care ajută la eliminarea și reglarea fluidelor în organism.

Amestec de plante pentru tipul de apă:

- traista ciobanului, urzică moartă albă, bătrâniș, busuiocul cerbilor, crețișoară (reglează fluidele în organism)

- urzică, mătasea porumbului, troscot, coada calului, pir, sânziene (diuretice)

- coada racului, răchitan, cerențel, coada șoricelului (”usucă” apa din organism datorită efectului astringent)

- păducel, roiniță, talpa gâștei, lavandă (cardioprotectoare)

În completare, pentru bufeuri, se acționează în vederea reglării funcției ovariene (atât pe nivelul de estrogeni cât și pe cel de progesteron), folosind mlădițe de merișor (Vaccinium vitis idaea, 30 picături, de 3 ori pe zi) sau mlădițe de zmeur (Rubus idaeus, 50 picături, zilnic).

Care e treaba cu slăbitul

Om_de_jad: Vă zic din experiența mea de om și de fitoterapeut. Există plante medicinale care ajută la slăbit, găsiți ceaiuri pentru slăbit în comerț, bla-bla, majoritatea nu au niciun efect. N-o să vă spun aiureli, n-o să vă dau rețete de plante medicinale pentru slăbit, fiindcă vă vor ajuta o perioadă și apoi vă veți îngrășa la loc. Nu fac ceaiuri pentru slăbit, nu cred în ele pe termen lung.

Treaba cu slăbitul este una foarte personală și de-aia nu putem merge pe rețete universale. Totdeauna vorbim despre un dezechilibru: cei care au probleme afective sau sunt stresați s-ar putea să mănânce mai mult, cei care au o bilă leneșă se pot îngrășa, cei care au colon "leneș" se pot îngrășa și ei, cei care au probleme cu pancreasul pot lua și ei în greutate, cei care sunt pofticioși se pot îngrășa, cei care nu elimină bine apa din organism se umflă ș.a.m.d. E greu să vii cu un ceai care să le rezolve pe toate, dar soluții folositoare pentru fiecare problemă în parte există: ceai antistres, ceai pentru colecist, ceai pentru colon leneș, ceai pentru pancreas, ceai antibulimic, ceai pentru eliminarea apei. Dacă știi care este cauza, poți acționa direct și e cel mai bine așa.

Pe termen scurt, unele programe de slăbit merg, depinde și ce fel de nutriționist găsiți (unii dintre ei sunt pricepuți). Dacă ați slăbit de la schemele lor de hrănire, felicitări, numai să vă țineți în continuare. E ușor să slăbești, cel mai greu e să te menții slab pe o perioadă mai lungă de timp.

Oricare ar fi situația, regula este simplă: respirați cum trebuie și lăsați pauză de 8-9 ore între mese. Sună înspăimântător să nu mănânci atâta timp? Vă las o rețetă verificată și o schemă de lucru. O puteți pune în practică și mai vorbim după 2 - 3 luni.

Întâi, două vorbe legate de respirație: am mai scris un articol în trecut, în care vă spuneam că arderea (inclusiv cea digestivă) se face și ea tot în prezența oxigenului. Majoritatea oamenilor care se îngrașă respiră prost și nu se oxigenează. În concluzie, deschideți ferestrele larg dimineața și seara, inspirați și expirați profund și cu calm, timp de 10 minute. O să vedeți că obiceiul ăsta vă va ajuta la slăbit.

Vă dau imediat rețeta, dar înainte vreau să vă spun două-trei lucruri despre ea. Este vorba despre un mic dejun care vă ajută să trăiți decent până la masa de prânz, lăsând între masa din seara precedentă și următoarea masă de prânz, niște ore bune în care organismul elimină din toxine (mai ales uree) și se pregătește să digere ceea ce veți mânca la prânz. Datorită fibrelor consumate la micul dejun, masa o să fie asimilată cum trebuie. Veți constata cu surprindere că seara, senzația de foame va fi suportabilă și pentru că nu veți mai mânca mult, veți dormi bine, iar a doua zi când vă treziți, veți lua din nou micul dejun care vă ajută să vă curățați și să vă recalibrați organismul. Șmecheria este că astfel veți crea mecanismul de echilibru despre care vă spuneam mai sus și pe care este dificil să-l obțineți (poate) prin alte metode. Veți slăbi constant, nu foarte rapid, dar sigur. După o lună și jumătate, se vor vedea niște rezultate și oricum per-ansamblu vă veți simți mult mai bine, mai ales din punct de vedere psihic. După ce consumați acest mic dejun, veți vedea că la nivel psihic să instalează o stare de voioșie.

Pentru rețetă, aveți nevoie de următoarele:

- fulgi de ovăz (2 linguri cu vârf, bărbații care se satură mai greu pot pune 2 linguri și jumătate)

- stafide (13 - 15 buc)

- curmale (2 - 3 buc)

- prune uscate (3-4)

- 3 nuci

- un măr

Seara, înainte de culcare, puneți într-un castron fulgii de ovăz, stafidele, curmalele și prunele uscate, apoi adăugați apă cât să depășească puțin ovăzul. Acoperiți castronul cu o farfurie sau un capac și lăsați-l peste noapte.

A doua zi dimineața, puneți miezul de nucă mărunțit peste compoziție, radeți mărul și adăugați-l. Amestecați cu lingura sau furculița și... poftă mare!

Notă: masa de prânz se va lua chiar la prânz (ora 13:30 - 14:30), unde se poate mânca ce vreți voi: ouă, slană, cârnați, friptură, salate, ce vreți și cât vreți, păstrând totuși limita bunului simț. Ideea e că datorită firbelor consumate la micul dejun, hrana va fi asimilată bine și seara nu veți mai simți nevoia de a mânca prea mult. Și din cauză că nu veți mai mânca așa de mult seara, plus faptul că micul dejun de a doua zi este detoxifiant și hipocaloric, practic veți mânca o singură masă solidă pe zi, iar restul meselor vor fi de-alea de fotomodele. Este o metodă testată și în majoritatea cazurilor dă roade. Dacă nu dă roade, cel mai probabil trebuie investigate lucrurile pe care le-am spus la începutul articolului: stres, bilă leneșă, colon leneș, pancreas, poftă exagerată, retenție de apă sau chiar probleme ale rinichilor. Succes!

(FOTO: lecturi și arome).

P.S. Poza este pur orientativă (e luată de pe net) și este despre "Dejunul Kollath", care este altceva și cu care personal am niște probleme de principiu, dat fiind faptul că făina de grâu, chiar dacă este lăsată peste noapte la înmuiat, e greu de digerat (plus că are și ceva gluten). Micul dejun la care fac referire în articol nu are zeama pe care o vedeți în poză. A doua zi dimineață, ovăzul trebuie să fie doar înmuiat, nu să plutească în apă. Hai că vă descurcați voi, mâine dimineață vă fac o poză reală ca să vedeți cum arată!

Valu'

Om_de_jad: Fiți atenți ce vă povestesc, s-ar putea să vă folosească! Din cauza activității pe care o am (fitoterapeut), cunosc oameni din domeniu (bioenergoterapeuți, sofrologi, s.a.) care povestesc diverse. Punând cap la cap lucrurile, am tras următoarele concluzii:

Înainte de toate (înainte de fiecare "val"), orcii fac ceva cu ajutorul unor aparate care emit pe frecvențe menite să tulbure câmpul energetic al corpului (îl bruiază). Omul devine foate amețit, gura poate deveni uscată, saliva cleioasă, ustură pe nas sau pe gât, ori poți avea senzație de leșin. În tot cazul, simți că nu mai ești stăpân pe corpul tău și apare senzația că ești cu conștiința pe lângă corp (ca la răcelile în care amețești tare). Aici, în funcție de cum e omul făcut, merge salvie, mușețel (reface câmpul energetic al corpului), iarba Sf. Ion (tot o specie de salvie), busuioc (doar la unii are efect), combinat musai cu nalbă mare sau pătlagină, pentru a reface câmpurile energetice din zona gâtului și a pieptului. Care știe că se panichează mai tare, poate adăuga floare de salcâm (stabilizator psihic) sau valeriană. Care știe că are probleme cu tiroida sau cu glandele endocrine de orice fel, bagă și cervană.

După aia, gușterii aruncă din avioane cu prostii. A se reține că tot ce aruncă ei intră prin piele sau pe căile noastre aeriene. Așadar, trebuie fortificată zona de intrare în organism, trimițând "gardieni" chiar la extremitățile câmpului energetic (auric). Bun tare este ceaiul de trei frați pătați (viola tricolor, cum s-ar spune panseluțe), zmeur frunză și chiar pelin în cantitate infimă (frunze cât un bob de mazăre). Cine are și știe, poate înlocui pelinul cu pelinarița, cu ocazia asta se obține pe lângă efectul antibiotic și protecție la nivel psihic (are efect benefic asupra psihicului, în trecut se fuma). Iarăși, recomand nalba mare și pătlagina cu frunză îngustă.

Dacă e cu febră, coajă de salcie, iarăși salvie și nalbă (mare sau mică, nu contează). Dacă porcăria o ia spre plămâni, podbal (fluidizează tusea), plămânărică, iarba Sf. Ion. Dacă se inflamează plămânul, lemn dulce (cortizon natural). La dureri de oase sau când doare carnea tare: tuia, cimbru (fiertură sănătoasă), coacăz negru frunze (se găsește mai greu în ultimul timp). Dacă e cu muci și cu tuse productivă, podbal, pătlagină, ceai de ceapă întreagă, ceai de coajă de nucă. Dacă vă ia cu frisoane, scorțișoară. Nu uitați de cuișoare (6 bucăți ronțăite bine și înghițite, 3 dimineața și 3 seara). Dacă se umflă urechea și faceți otite, lumânărică (băut, picurat în ureche, picurat în nas). Dacă vomitați sau vă ia greața de la suprasolicitarea ficatului, turiță mare, semințe de armurariu (ceai). Dacă sunteți diabetic, semințe de schinduf (ceai), dud alb (fiți prudenți dacă sunteți diabetici).

Pe toată durata otrăvirii, trebuie curățat organismul. Ficatul trebuie să lucreze bine, dar să nu exagerăm, că dă prea multe toxine afară și atacăm rinichiul. Așadar, merge o turiță mare, dar combinăm cu puțin (1/2linguriță) troscot sau cu rădăcină de pir, ca să mergem în echilibru constant cu rinichii. Nu uităm de hidratare, nu facem prostii și nu luăm diuretice. Lăsăm organismul să se comporte normal și eliminăm din uree (bătrâniș).

Uneori, inima o ia pe arătură: tahicardie, angină de efort. Reglăm cu roiniță, păducel și cervană la 7 - 8 ore.

Lichide, lichide, lichide. Apă, ceaiuri, iaurt. Dacă nu eliminăm apa și crește tensiunea, lumânărică. Dacă avem probleme cu tensiunea în general, traista ciobanului, că nu putem greși (dacă tensiunea e mare o scade, dacă e mică o crește). Dacă se blochează căile respiratorii, mirosim ulei esențial de eucalipt sau de arbore de ceai. Dacă ne doare capul, mirosim arbore de ceai sau lavandă.

Ce să vă mai zic... e greu să alegi din toate astea, remedii naturale sunt peste tot. A, încă un lucru: atenție la suprareacția sistemului imunitar: nu vă îndopați cu echinacea, că vă faceți rău singuri. Căutați să mențineți o atitudine pozitivă și nu uitați, pe tot parcursul stărilor de rău, țineți legătura constantă cu Domnul prin rugăciune, ăsta este cel mai bun remediu.

Curaj, trecem noi și peste asta!

Note suplimentare:

- ceaiurile se beau cu 30 min înainte de masă, NEÎNDULCITE (altfel devine aliment și nu se duc substanțele active din plante unde trebuie)

- când beți ceaiul, FIȚI ATENȚI, nu-l înghițiți să scăpați de el. Uniți-vă la nivel senzorial cu ansamblul de gusturi și arome, concentrați-vă atenția în zona afectată și sub limbă.

- dacă folosiți pulbere în loc de ceaiuri, umeziți bine gura și aveți grijă să nu vă înecați când puneți pulberea sub limbă. Mențineți planta sub limbă cel puțin 15 minute.

- după ce beți ceaiul, rămâneți 5 minute cu corpul vostru. Nu fugiți de voi, nu fugiți de boală. Orice boală care nu te termină, te face mai puternic.

- rugați-vă constant, cu rugăciune creștină sau pur și simplu spuneți "Hristos, Hristos, Hristos" dacă vă lasă puterile sau aveți halucinații (de ex. la febră mare).

- nu vă panicați dacă nu puteți mânca, dacă vomitați, dacă transpirați din abundență sau dacă vă stricați la stomac. Este normal, așa se curăță corpul.

- ieșiți constant la aer de mai multe ori pe zi, preț de câteva minute (3-5 minute).

IMPORTANT!!

Cei care după citirea articolului vă întrebați "bine-bine, și eu ce plante să iau din lista pe care ai dat-o", vă spun atât: fiți în primul rând în contact cu voi, vedeți ce vă supără. Tratamentele pe bază de plante medicinale nu seamănă cu cele alopate, în care doar halești pastile. Vezi singur ce te deranjează, citește indicațiile, aplică. Uneori merge, alteori nu, recitește, încearcă din nou fie cu plantele din listă, fie cu altele. Fitoterapia nu este doar despre tratarea bolilor, este în primul rând despre autocunoaștere și contact cu propriul corp fizic, cu propriul corp energetic, cu partea sufletească și cu mintea. Luați orice boală ca pe o călătorie către propria ființă. Observați, tratați, fiți propriul vostru doctor! Unde nu merge, cereți ajutorul: mie sau altora. Eu voi fi aici și voi căuta să răspund ori de câte ori va fi necesar. "Orcii nu va răzbi!"

Am creat un grup de telegram unde putem discuta despre plante medicinale și utilizarea lor. Pentru cei interesați, las link Aici.

Spălăm plantele medicinale sau nu?

Om_de_jad: M-a întrebat o doamnă pe grupul meu, "Ierburi tămăduitoare", dacă e bine să spălăm plantele medicinale sau nu. I-am dat un răspuns mai pe larg, îl adaug mai jos pentru cei care nu sunt pe grupul de telegram și poate au nevoie.

"Ideal este să fie recoltate din zone curate, ca să nu fie nevoie să le spălați. Dacă zona nu este de încredere și pe acolo mai trec de exemplu câini, pisici etc, le puneți într-un lighean cu apă, apoi le zvântați bine și le puneți la uscat. La tulpină și frunză e cum e, dar la flori nu merge spălarea. Trebuie ținut cont de faptul că o plantă ruptă, oricum începe să emane din uleiurile volatile, iar noi tocmai asta urmărim, să păstrăm în interiorul plantei cât mai mult ulei volatil. Treaba cu culesul plantelor e o artă în sine, cere dedicare. Din acest motiv, și eu cumpăr plantele medicinale pe care le folosesc pentru oamenii care au nevoie. Prefer să dau ceva mai mulți bani pe ele, dar știu că le cumpăr de la oameni care le cultivă în zonă îngrădită, ferită de poluare și mai ales știu când trebuie recoltată planta, pentru că există perioade anume când trebuie culese, astfel încât planta să aibă cea mai mare concentrație de uleiuri volatile și să ajungă la maturitatea optimă pentru recoltare. E o artă, să lăsăm pe fiecare să facă ce se pricepe. Mai bine sprijinim cultivatorii de plante medicinale, că e mult de muncă. Cu ani în urmă, am cunoscut un om care cultiva gălbenele de cea mai bună calitate. Omul avea psoriazis și din motivul ăsta am colaborat o perioadă. N-am mai văzut nicăieri gălbenele ca alea, îți venea să le mănânci, așa de frumos arătau. Persoana respectivă avea camere speciale de uscare cu ventilație și soiul pe care îl cultiva era de cea mai bună calitate. Din păcate, se plângea că procesatorii de plante medicinale care se aprovizionau de la el, plăteau prost și rar. N-am mai ținut legătura cu el, probabil s-a lăsat între timp de meserie și chiar e păcat.

Un alt caz este al celor de la Anima Plant, al cărui patron era/este Andrei Gămulea, unul dintre cei mai pricepuți ayurvediști din România. Mulți ani, Anima Plant a mers foarte bine, dar din cauza costurilor de producție (și Anima este cultivator), au prețuri uneori de trei ori mai mari decât alții și din cauza asta, unele plante, ca de exemplu captalan frunză, ruta caprei, iarba Sf. Ion, piperul bălții sau limba mielului, efectiv nu se mai găsesc pe piață.

Cu Gămulea am tot conversat pe Whatsapp (prin cineva) pentru că mă interesează să iau captalan frunză și iarba Sf. Ion de la ei și mereu spune "nu mai am, n-am, n-am, te anunț când am". E păcat să dispară plantele alea de pe piață, rămânem la plafar numai cu mentă, mușețel și soc. Bune și alea, cât le-om mai avea.

Așa că grijă mare cu recoltarea. De exemplu, pe piață se găsește mușețel semi-sălbatic, o specie care produce mult și e foarte slab calitativ. Acolo unde găsiți mușețel cu "bănuțul" mare, să știți că este slab calitativ. În curte la bunică-mea creștea (și acum crește) un mușețel incredibil. Mic, firav, floarea micuță, dar are un parfum de te pune jos. Iar o cană de ceai de mușețel din ăla, echivalează cu 4 căni din alea din comerț. Captalan, de exemplu, în afară de Anima, vând cei de la Stef Mar, numai că e tulpină, nu frunză cum era la cei de la Anima. Captalanul merge foarte bine fiert în lapte când ești răcit, dar ce să fierbi tija aia? În plus, are gust de țărână, oricât l-ai spăla, tot miroase a mâl. Una e să fie plantă de cultură, luată numai frunza, alta e să recoltezi la grămadă."

Aveți aici canalul meu de Telegram, numit "Ierburi tămăduitoare": AICI

sau dacă vreți să-mi scrieți pe e-mail: braniplant@gmail.com .

FOTO: captalan (petasites hybridus).

Pelinarița și mărgelușa, leacuri pentru "treburi" omenești

Om_de_jad: După articolul de aseară, vin cu unul mai simpatic. De dimineață am pozat două plante, ambele abia răsărite și m-am gândit să vă spun câteva lucruri mai puțin cunoscute (dar interesante) în legătură cu efectele lor asupra oamenilor.

Despre pelinariță se știe că este indicată în tratamentul afecțiunilor nervoase și spasmodice, în sterilitate, hemoragii uterine, dismenoree, astm, afecțiuni cerebrale, afecțiuni ale vezicii biliare și insomnie. Ceea ce știu mai puțini oameni este că ea se poate și fuma, în trecut fiind denumită "tutunul marinarilor". Deși unii susțin că efectul fumului de pelinariță asupra psihicului este unul calmant, e întrucâtva halucinogenă. Așa că nu vă sugerez să o fumați ci să o consumați sub formă de ceai, respectând dozajul, pentru că în cantități mari este toxică și poate provoca moartea prin asfixiere. Așadar, pelinarița este bună pentru fertilitate, dar este contraindicată dacă alăptați.

Pe de altă parte, mărgelușa (argințica), zisă și mei păsăresc, este indicată împotriva febrei, a problemelor stomacale, în litiaze, reumatism și gută. Planta are proprietăți diuretice, însă interesant e că datorită substanțelor active conținute, respectiv acid litospermic și conină, aceasta inhibă activitatea hormonilor hipofizei, provocând, la femei, sterilitate temporară.

În concluzie, v-am atras atenția față de două plante interesante, două leacuri pentru "treburi" omenești: una pentru fertilitate și una pe post de anticoncepțional. Un singur lucru nu vă recomand: să nu le consumați concomitent pe ambele, pentru că se anulează reciproc, iar dacă vreți să faceți copii, nu fumați pelinariță după partida de amor. Tutunul clasic e mai indicat în cazul ăsta.

Aveți aici canalul meu de Telegram, numit "Ierburi tămăduitoare": AICI

sau dacă vreți să-mi scrieți pe e-mail: braniplant@gmail.com .

FOTO1: pelinariță (Artemisia vulgaris).

FOTO2: mărgelușe (Lithospermum officinale).

Câteva vorbe despre tratamentele pe bază de plante medicinale. Lucruri folositoare

Om_de_jad: Vă las mai jos un fragment dintr-o discuție avută în seara asta, cu prietenii de pe grupul meu de telegram, numit "Ierburi tămăduitoare". Dacă vi se par interesante discuțiile de genul acesta mă găsiți acolo. Pentru înscrierea pe grup, dați clic pe link-ul de AICI.

P.S. Textul e luat cu copy/paste de pe grupul de telegram. Nu i-am adus corecturi, este scris în viteză, așa că dacă mai găsiți greșeli de scriere sau de exprimare... aia e.

[TELEGRAM - Ierburi tămăduitoare]

Plantele medicinale rezolvă tot felul de boli, chiar și dintre cele mai grave, dar pentru asta trebuie să înțelegem niște lucruri.

În primul rând să înțelegem diferența dintre metodele alopate și fitoterapie. În cazul medicinei alopate, de multe ori ținta o reprezintă simptomele, nu cauza. Nu am timp acum să vă spun cum se fac rețetele de medicamente alopate, dar ca principiu, ele de multe ori apar nu în urma unui studiu real al bolii, cât în urma studiului unor statistici.

La statisticile respective contribuie analizele făcute de oameni la diferite clinici și centralizate de companiile producătoare de medicamente. Se lucrează mult pe parametri, apoi se verifică dacă anumiți pacienți cu boli comune au parametri similari. Și dacă parametrii respectivi sunt identici, se inventează un medicament care să-i modifice.

Nu știu cât vă folosește ce vă scriu aici, dar dacă înțelegeți principiul, o să vă dați seama că medicamentele alopate fac altceva decât se spune că fac.

Un exemplu este cel legat de antihistaminice, că tot suntem în plină perioadă cu alergii. Așa-zisele lor antihistaminice sunt de fapt niște substanțe care inhibă acțiunea sistemului imunitar. Deci practic se numesc la mișto antihistaminice, pentru că n-au nicio legătură cu histamina. Sunt "domolitoare de sistem imunitar", dar ei le spun antihistaminice. Așa că dacă tu ai alergie la polen, iei niște medicamente care se numesc "antipolen", dar de fapt sunt medicamente pentru blegirea sistemului imunitar ...deci nicio legătură cu histamina.

La fitoterapie treaba nu merge așa, se ia în calcul individul per ansamblu și nu se folosesc plantele doar în funcție de substanțele lor active. Așa că unde vedeți pe site-uri web informații despre ce conțin plantele și atât, să știți că alea nu sunt site-uri de fitoterapie, acolo sunt analize de laborator și atât. Vi se spune că planta x are nu știu ce vitamine, nu știu ce substanțe active, nu știu ce proprietăți, numai că omul nu e robot, e ființă, iar plantele nu sunt chimie, sunt ființe și ele.

Fitoterapie înseamnă să aplici planta pe om, o lipești ca piesa de puzzle, fiecare plantă are "sufletul" ei, iar când spun asta nu fac filosofie. Plantele medicinale au propriul lor psihic, propriile lor trăiri interioare și le consumăm pentru a ne reprograma nu doar fizic, prin substanțele active pe care le conțin, ci și psihic și emoțional. Crina spunea mai sus cum trebuie băute ceaiurile și zicea bine. Atunci când bei ceaiurile, trebuie să fii deschis ca să primești plantele, să le absorbi, să "fuzionezi cu ele". Așa se obține efectul maximum.

Iar aici vreau să vă zic punctual câteva lucruri utile:

1. Tratamentul cu plante medicinale are efect după o perioadă mai lungă de timp. Afecțiunile cronice sau cu tendința de a se croniciza, cer o abordare mai îndelungată, dar pe de altă parte, și efectul lor este de lungă durată, uneori definitiv. În concluzie, aveți răbdare și nu disperați. Fiți atenți când beți ceaiurile, comunicați cu plantele, "absorbiți-le" în organism.

Evident, uneori plantele au efect după câteva zile, mai ales în situația afecțiunilor simple. Când vă tratați cu plante medicinale, luați treaba asta ca pe o călătorie în propriul vostru corp, nu ca pe o belea de care trebuie să scăpați. Veți ieși mult mai câștigați dacă în loc să vă considerați cei mai năpăstuiți oameni din lume, vă folosiți de oportunitatea de a înțelege cum funcționați.

2. În anumite situații, apare așa-numita "criză de vindecare". Dat fiind faptul că tratamentul natural fitoterapeutic nu țintește efectele (manifestările) bolii ci cauzele, e posibil ca după ce începeți să consumați plantele respective, să vă simțiți mai rău decât înainte să le luați. Fitoterapia nu este pentru fricoși, iar corpul are mecanisme de curățare pe care nu le veți cunoaște dacă luați tratament alopat. Da, uneori vă poate lua greața, uneori poate apărea diaree, uneori pot apărea ameței, uneori pot apărea erupții pe piele, uneori transpirația devine abundentă ș.a.m.d. Surpriză, așa se vindecă corpul! Așa se elimină toxinele, așa se curăță și își revine. Faptul că noi nu mai știm lucrurile astea, se datorează și șmecherilor care vând chimicale pe bandă rulantă.

3. Nu așteptați ca plantele medicinale să facă totul de unele singure, fără participarea voastră. Încercați să înțelegeți care este cauza bolii, dacă nu reușiți să vă dați seama întrebați (pe mine sau pe cine vreți voi) care ar putea fi cauza, mai citiți pe net sau prin cărți de fitoterapie și încercați să îndepărtați pe cât posibil factorii declanșatori. Adică dacă tu știi că ai probleme cu ficatul din cauza alcoolului, degeaba bei păpădie și gălbenele dacă bagi în continuare 2l de țuică pe zi. Dacă știi că ai probleme cu tensiunea arterială din cauză că te enervezi din orice, degeaba bei tu salvie și valeriană dacă în continuare te umpli de nervi.

4. Cum spunea și Crina, beți ceaiurile fiind conștienți, fiți atenți când absorbiți vibrația plantelor medicinale. Făceți-vă timp pentru a vă trata în lliniște de afecțiunile pe care le aveți. Nu înghițiți pe repede înainte cana cu ceai, așteptând să rezolve burta boala de care suferiți. Trebuie să ieșim puțin din paradigma alopată unde tot efortul pe care-l depui e să halești rapid o pastilă.

5. Țineți minte că în tratamentele naturale, adevăratul doctor voi sunteți. Voi sunteți cei care știți ce e mai bine pentru voi, voi decideți ce intră în voi și ce nu, voi știți ce simțiți. Fiți dinamici, fiți activi, fiți vii! Observați, studiați, comunicați. Fitoterapeutul gândește o rețetă pentru tine, dar dacă nu-i oferi feedback, va merge pe experiența lui și atât. Tu ești cel care simte, tu ești cel care se tratează, tu ești cel care stabilește cantitățile, care modifică dozele, care decide. Comunică, nu sta închis în tine!

6. Totdeauna trebuie să ținem minte că noi tratăm, dar Domnul vindecă. Domeniul vieții nu ne aparține, noi suntem doar mici copii care zgârmăm cu bățul în nisip. Indiferent câtă teorie am cunoaște, indiferent cât de bine ne-am pregăti, nu suntem în stare de nimic fără ajutor de sus.

7. Uneori, deși anumite plante medicinale sunt destinate unui anumit tip de afecțiune, e posibil ca voi să nu reacționați cum trebuie la planta respectivă. Dau un exemplu: pentru durerile în gât, putem folosi pătlagină, nalbă mare, salvie, eucalipt, muguri de pin, isop, sovârf... lista e lungă. Un om va vedea că se potrivește mai bine la el pătlagina, în timp ce altul va vedea că nalba mare a dat rezultate mult mai bune. În concluzie, căutați, căutați, căutați, nu vă opriți dacă tratamentul nu a funcționat din prima. Înlocuiți plantele medicinale, verificați-le, testați-le pe propria piele. Oamenii sunt unici, nu sunt roboți făcuți pe bandă rulantă.

8. Țineți minte: când vă tratați cu plante, puterea e LA VOI. Când folosiți produsele alopate, puterea e LA EI. Cred că e important să avem mereu în minte treaba asta.

Mă opresc aici, vă doresc tuturor să găsiți cele mai bune remedii naturale pentru voi, să fiți curajoși, să insistați și să vă cunoașteți cât mai bine corpul și ceea ce vă face cu adevărat bine. Doamne ajută!

Despre cum se bea ceaiul...

Dublu Diez: Despre cum se bea ceaiul...aş zice cam așa:

Că nu cred că e neapărat o rețetă fixă. Dar mulți zic asta și după aia beau coca cola 😁 sau beau ceaiul random și zic că nu merge. E bine să consideri că nu există o rețetă fixă, dar să încerci imediat după aia să îți formulezi o rețetă care să meargă pe tine. Vă las mai jos câteva idei care au mers pentru mine:

1. Înainte să mă apuc de făcut ceaiul, mă liniștesc, respir conștient și încerc să renunț la griji/bruiaj.

2. Când fac ceaiul și când îl beau, mă mișc așa mai lent și încerc să stau locului.

3. Înainte de prima "atingere" pe care o am cu ceaiul și care nu se face cu gura, ci cu nasul, încerc să mă pun într-o stare de deschidere, de recepție. Ca atunci când vrei să înveți ceva sau să asculți și să pricepi ceva.

4. Când duc cana spre gură prima dată, mai întâi respir și încerc să păstrez mirosul fix zona unde nasul se întâlnește cu gura. Nu îl las să urce spre sinusuri. Nu îl las să se difuzeze.

5. Imediat după asta, iau o gură de ceai și încerc să combin ce gust cu ce am în nas

6. Renunț la situația asta, respir, mă pregătesc de o nouă încercare relaxându-mă, respir normal etc.

7. A doua tură abordez diferit, respir aburul din ceai și încerc să îl difuzez cât mai departe în organism. În mod firesc, el se difuzează singur spre ochi+sinusuri+pielea feței. Dar fac un efort conștient să incerc să trag de el în corp, în locuri unde nu ajunge in mod normal. Mâini, de exemplu, ar fi nivel avansat. Spate și plămâni nivel mediu. Ca dificultate.

8. Fac și cu gustul ce am făcut cu mirosul. Mă concentrez pe gură, în special pe suprafața limbii și încerc să întind de senzația pe care o am, să o difuzez cât mai departe în restul corpului, cel mai simplu spre cerul gurii, pereții obrajilor, și gât.

Spun "difuzez" pentru că are tendința de a se duce ca o undă pe apă, în formă de cerc. E foarte dificil să mut o senzație în formă coagulată de colo-colo.

După asta, alternez perioadele de odihnă și băut "la plăcere" cu cele în care fac cele două scheme de mai sus, o dată încerc să țin totul sub control și să pun la un loc miros și gust, o dată încerc să le dau voie sa se întindă prin corp cât mai mult.

Câteva indicii: și gustul și mirosul se "plimbă" prin corp cum trece o umbră peste mobila din casă. E o senzație. N-o luați ca atare.

Când zic gust și miros nu mă refer neapărat la variantele astea cele mai brute. E amar. E dulce. Încercați să găsiți pentru fiecare gust un temperament. Plantele au și ele un temperament al lor. Și păpădia și grindelia și pelinul sunt amare. Dar amarul de la pelin îți dă o senzație de învăluire și strângere, ca o haină mică pe care o închizi cu forța. Amarul de la păpădie se scurge ca o ploaie. Amarul de la Grindelia se saltă și pe unde trece încălzește, seamănă cu fuioarele de foc.

Gusturile astea sunt destul de fine și atunci e bine ca înainte de astfel de exerciții să nu mănânci, măcar câteva ore, dacă nu toată ziua și în general să încerci să nu îți tocești gustul cu alimente foarte "puternice" sau cu țigări.

Dacă vrei să cunoști plantele și să te împrietenești cu ele, trebuie luate una și pe rând.

Dacă vrei să îți rezolvi o problemă, atunci e suficient sa iei ceaiul cu plantele amestecate și să îi permiți să acționeze asupra ta.

Ce probleme am văzut la oameni:

1. Consideră că beau ceva fără viață

2. Consideră că stomacul e ceva separat de ei și dacă intră în stomac...treaba lui, nu a lor

3. Uită de la gură până la burtă ce fac acolo: când bei din ceai, e bine să rămâi conștient și să urmărești parcursul lichidului, până în stomac și de acolo felul în care el își difuzează amprenta înspre tot corpul

4. Se pierd în gânduri și stări de la o înghițitură la alta

5. Se așteaptă să simtă efectul ceaiului în gură.

Gura e doar un receptor, efectul se resimte după ce trece ceaiul prin pereții stomacului în corp. E ca și cum te gândești că vorbește telefonul, nu om de dincolo de telefon.

Alte subiecte de actualitate
Fragmente din Rudolf Steiner

„Un om care nu poate prinde într-o anumită măsură ideea: de ceea ce mă impulsionează, eu însumi sunt în cele din urmă responsabil –, acel om nu va putea să înainteze într-un mod satisfăcător. Un anumit sânge rece şi o înțelegere a karmei, fie şi numai în mod ipotetic, sunt punctul de plecare indispensabil. Omul care nu ajunge niciodată să se debaraseze de Eul său, care ține cu orice chip la propriile sale sentimente şi mod de a simți încât, atunci când nu-i reuşeşte ceva, aruncă vina asupra altuia, omul care are totdeauna impresia că lumea sau o parte a anturajului său îi este ostilă, care, împins de spiritul de contradicţie, îşi refuză înțelegerea unor lucruri pe care le învață teosofia exterioară, pe care, folosind gândirea curentă, le-ar putea înțelege, un astfel de om va avea mari greutăţi în a face progrese. De aceea, pentru a dobândi calmul şi sângele rece al sufletului este bine să nu ne schimbăm de fiecare dată şi să învăţăm că dacă ceva nu ne reuşeşte, îndeosebi pe drumul dezvoltării oculte, nu alții sunt de vină ci noi înşine. Vom avansa mult mai repede dacă nu vom căuta mereu în afară vina pentru eşecurile noastre, schimbând mereu metodele etc. Acest lucru este mai important decât ni se pare. Totdeauna este mai bine ca, în momentul în care ne dăm seama cât de puţin am avansat, să căutăm în noi înşine motivul pentru care se întâmplă aceasta. Însuşi acest lucru, a ajunge să căutăm noi înşine vina pentru nereuşitele noastre, constituie un progres deosebit de important. Vom vedea atunci că am făcut progrese nu numai în privinţa unor lucruri mai îndepărtate, ci chiar în problemele vieţii curente. Cei care ştiu câte ceva despre aceste lucruri pot confirma oricând că în însăşi această intenție de a căuta în noi înşine motivul unui eşec se găseşte ceva ce ne face viața exterioară uşoară şi suportabilă. Reuşim să lichidăm mult mai uşor disputa noastră cu ceea ce ne înconjoară dacă putem înțelege cât de just este acest gând. Nu am mai fi atât de posomorâţi şi ipohondri, am învinge tendinţa de a ne plânge, de a ne lamenta şi ne-am urma mai liniştiţi drumul. Căci nu trebuie să uităm că în adevărata iniţiere modernă cel care dă un sfat are obligaţia cea mai strictă de a nu pătrunde niciodată în sanctuarul intim al sufletului, astfel încât noi trebuie, în ceea ce priveşte forul cel mai intim al sufletului, să preluăm singuri ceva şi să nu ne plângem că nu am primit, poate, sfaturile corecte. Sfaturile pot fi corecte şi totuşi problema să nu înainteze, dacă noi nu luăm hotărârea de care v-am spus mai sus.

Odată ales drumul – şi această alegere trebuie să vină dintr-o hotărâre fermă –, acest sânge rece, acest calm sunt un teren propice pe care se poate sprijini meditaţia în efortul nostru de a ne dărui unor sentimente şi gânduri.”

Grijă mare la ăștia mici!

Om_de_jad: Nu-i puteţi păcăli, pentru că aţi făcut-o deja timp de 25 de ani. Ştiu pe de rost toate şmecheriile voastre.

Nu-i puteţi mitui, pentru că parinţii lor şi-au rupt spatele muncind prin ţări străine şi le-au dat deja tot ce aveau nevoie.

Nu-i puteţi face să va respecte atâta timp cât sunteţi javre. Ăştia mici ştiu ce este respectul autentic şi respectă doar pe cine merită.

Nu-i puteti învrăjbi. Ei se poartă frumos unii cu ceilalţi şi au grijă să nu-şi faca rău unii altora. Nu fac asta din politeţe, o fac pentru că au înţeles că nimeni nu-i protejează dacă nu se protejează singuri.

Nu-i puteţi forţa să vă asculte, nu-i puteţi speria. Aştia mici au învăţat ce este răbdarea, aşteptându-şi părinţii să se întoarcă acasă din strainatate. Chiar dacă o să-i fentaţi şi acum pentru că încă sunt mici, nu-i nimic, o să vină să vă ceara socoteala de un milion de ori, până învăţaţi să vă comportaţi normal. Şi o să va ceară socoteală pentru ce le-aţi făcut lor, pentru ce le-aţi făcut părinţilor şi bunicilor lor, pentru ceea ce aţi făcut din ţara noastră. Ăştia mici sunt periculoşi, au memorie!

N-o să vă pună să faceţi ce vor ei, o să vă pună să faceţi ce trebuie şi cum trebuie. Ei susţin economia prin inteligenţă şi prin seriozitatea lor, nu acţionează prin pile şi smecherii. Lor nu le e frică să-şi asume responsabilităţi, unii dintre ei conduc echipe de succes, de la vârsta de 21 ‒ 22 de ani.

Aşa că păzea, ăştia micii sunt periculoşi, o să vă oblige să vă comportaţi ca oamenii!

Ce e de făcut?

Om_de_jad: De ani de zile tot spun, atunci când am ocazia, că nu este nevoie de partide politice. Reacţiile oamenilor sunt foarte ciudate atunci când aud despre asta: „cum adică, tu vrei anarhie?”. Nu, nu vreau anarhie, pur şi simplu vreau să ne conducă oameni, nu găşti. Un om îşi poate asuma responsabilităţi pentru anumite fapte făcute, însă atunci când e vorba să acuzi o gaşcă e mai dificil - responsabilitatea se distribuie pe umerii mai multor persoane şi prin asta vina se diluează.

Consideraţi partidele politice ca pe nişte SRL-uri. Organizaţii care adună oameni şi produc bani în interes propriu. Acolo sunt oameni de afaceri care fac investiţii, pentru că asta ştiu să facă oamenii de afaceri. Ei investesc acolo unde simt că pot obţine profit, fie că este vorba despre bursă, despre o idee geniala sau despre un partid politic. Şi ca să fie de acord să dea bani din propria avere, „sponsorului” trebuie să i se ofere garanţia că îşi ia cel putin banii înapoi după ce partidul ajunge la putere. Iar „banii înapoi” vor fi recuperaţi, evident, din buzunarele cetăţenilor.

Mi-e greu să cred că nu putem vorbi de competenţă în afara graniţelor impuse de partidele politice. Să nu uităm că în interiorul partidelor, pe lângă oamenii de afaceri (sponsorii) se adună personaje care n-au nicio treabă, în general, cu munca: pierde-vară, oameni de nimic, oameni rău intenţionati, visători. Partidele politice nu reprezintă nicidecum garanţia că oamenii pe care îi sugerează ca fiind buni să conducă, sunt buni într-adevar. Dimpotrivă.

Acum oamenii ies in stradă, nu mai suportă niciun fel de „soluţie politică”. Nu mai vor alegeri anticipate, nu mai vor lideri politici, nu mai vor să dea cu stânga în dreapta, nu mai vor excese, nu mai vor corupţie, nu mai vor să fie conduşi dupa legi nefireşti, îndreptate împotriva lor. Aceşti oameni nu mai vor deloc sistemul actual şi au reacţii alergice atunci când un politician intenţionează să vină cu propuneri de reconciliere ideologică. Şi atunci, ce e de făcut?

Nimic, deocamdată. Ştiu că sună frustrant, dar vă rog să luaţi în considerare câteva lucruri. Întâi de toate, să observăm cum s-a ajuns aici, ca oamenii să nu mai facă ochii mari şi să stea cu gura cascată aşteptând de la politicieni soluţii salvatoare. În urmă cu douăzeci de ani nu se putea vorbi despre faptul că sistemul este greşit. Orice încercare de a discuta despre asta ar fi fost sortită eşecului. Se vorbea despre stânga, despre dreapta, despre ideologii geniale, despre lideri. Se vorbea intens despre Est versus Vest, despre comunism stalinist versus capitalism bushist sau clintonist. Foarte puţini puneau la îndoială sistemul per ansamblu şi nu doar părţi din el.

Ce s-a schimbat de atunci? Mai multe, însă două lucruri îmi atrag atenţia: primul, faptul că România a intrat in Uniunea Europeană, moment în care cetăţenii au putut spera la un viitor construit sub ideea normalităţii. Al doilea, mediul online, mediul informatic, în care s-au râspandit idei şi concepţii despre viaţă şi societate. Aşa au aflat oamenii, unii de la alţii, din vorbă în vorbă, că întregul sistem, bazat pe partide politice şi găşti de penali este unul putred şi fără viitor. În lipsa apartenentei la UE, în lipsa noţiunilor de normalitate venite de la ţări mai dezvoltate, în lipsa unui mediu propice schimbului de idei, am fi rămas în continuare sub influenţa nefastă a tevereurilor şi a declaraţiilor de presa infectă - limbiştii de presă ar fi fost pentru noi şi mama şi tatăl nostru.

Bun, s-a ajuns aici, oamenii sunt acum conştienţi până în măduva oaselor de faptul că partidele politice nu au oferit, nu oferă şi nu vor oferi vreodată soluţii. Obsesia pe ordinea de zi, văd ca este cea cu specialiştii. Este în regulă, specialiştii ar trebui să fie soluţia, însă ce să facă aceşti specialişti pentru noi? Ce vor ei? Îi lăsăm să facă ce consideră ei de cuviinţă? Schimbam merele cu perele?

Eu cred că ar fi înţelept să mergem cu toţii acasă şi să gândim impreună cum trebuie să arate România noastră. Este mult mai important să ştim ce vrem şi în ce fel de mediu ne dorim să trăim. Să-i dăm pe aştia jos e cel mai simplu, nu asta e problema noastra. Cu cât cetaţenii vor fi mai pătrunşi de ideile pe care doresc să le vadă puse în aplicare în societate, cu atât sansele de a reuşi sunt mai mari. Avem mediul online care ne ajută să împărtăşim idei, să le întoarcem pe toate părţile, până când devin strălucitoare şi capătă substanţă. În caz contrar, păţim ca Grecia, unde populaţia a ales un lider cu charismă care le-a promis marea cu sarea. Noi n-avem lider dar dacă alegem unul la repezeală, care credem noi că o să ne scape de necaz, o sa intrăm mai tare în el.

Luaţi-vă avânt şi fiţi cât mai conştienţi de faptul că VOI sunteţi societatea, VOI faceţi să fie lucrurile bune sau rele în casa voastră şi în ţara voastră. Nu mai aşteptaţi să fie alţii lideri pentru voi, fiecare trebuie să contribuie atât cât poate, de pe poziţia lui. Vă invit pe toţi să producem idei inovatoare în mediul online, să le discutăm, să le lăsăm la dospit, apoi să le scriem frumos, organizat, şi să le punem în practică într-un mod coerent. Dacă facem asta, niciun fel de politician sau organizaţie nu mai poate dărâma vreodată ceea ce s-a clădit.

Sărbătoarea lerului

Om_de_jad: Pe data de 25 decembrie, în fiecare an, se sărbătorește Xmas-ul. Numită și Sărbătoarea Lerului sau Sărbătoarea Moșului, aceasta este totdeauna un moment prielnic pentru ca firmele, multinaționalele și băncile să fie pline de bunătate și să ofere soluții (parțiale) unor probleme inventate tot de dânsele, oferind oamenilor cadouri constând într-un pachet de noi probleme care vor fi rezolvate parțial la următoarea sărbătoare a Xmas-ului.

De Sărbătoarea Lerului oamenii sunt îndemnați să se lase pătrunși de Spiritul din Xmas. Cel mai pătruns de acest Spirit este Moșul, un pensionar cu nasul roșu și cu haine asemenea nasului, hlizit, care obligă renii să zboare și care îți pică în casă dacă faci prostia să-ți construiești șemineu.

Xmas-ul este o sărbătoare a contrastelor. De Xmas trebuie să fim mai buni, deci invers față de cum suntem în restul anului. Berea își schimbă culoarea în albastru, camioane roșii pe care scrie cu alb, in araba, "No Mohammed No Mecca", colindă orașul, galeți pline cu picioare de pui prăjite înmiresmează aerul.

Anul acesta, de Xmas, avem cea mai rapidă rețea 4G, ne informează un afiș frumos colorat. La radio, Moșul le vorbește unor copii din Bihor, cu accent ardelenesc. Cântece despre Ler și despre Spiritul din Xmas cutreieră văzduhul. Este cea mai importantă sărbătoare la final de an, ca și Hanukkah!

Puțini mai știu, însă, că mai există și o altă sărbătoare, aproape cu totul uitată (fiind prea puțin importantă, presa, televiziunile și radioul nu-i dau atâta importanță). Se sărbătorește faptul că la un moment dat, într-un trecut relativ recent (cu mult mai recent decât evenimentele pe care le sărbătorim de Hanukkah), s-a născut un om care a făcut dovada faptului că există Dumnezeu și că moartea (inclusiv cea fizică), nu l-a putut atinge. Acel om nu numai că a schimbat starea conștiinței umane și a eliminat aproape orice posibilitate ca omul să mai poată fi posedat, însă prin schimbările pe care le-a făcut la nivel subtil, oamenilor le-a fost permisă pentru prima dată percepția Sinelui. Un Sine despre care vechile scripturi doar vorbeau cu sfială, indicând ici și colo câte un individ disparat, capabil să-l perceapă. Acest om care susținea că este Fiul lui Dumnezeu ne-a vorbit despre Împărăția tatălui său și ne-a spus ce ar trebui să facem astfel încât sufletul nostru să nu mai poată fi atins de moarte, după care, a și dovedit cele spuse prin exemplu personal. Firește, aceste fapte nu sunt atât de importante pentru a fi strecurate, măcar în treacăt, prin buletinul plin cu știri despre Sărbătoarea de Ler. Feriți capul, pică Moșul în șemineu!

Pragmatism în relația României cu UE, în șapte puncte

Om_de_jad: Am auzit de multe ori afirmații de genul ”am intrat în clubul UE, trebuie să jucăm după regulile clubului”. De regulă, afirmațiile de genul acesta sunt făcute de oameni care susțin că nu suntem suficient de conformiști și de disciplinați în raport cu UE, ba chiar că ”mușcăm mâna celui care ne-a hrănit”. România s-a agățat de UE, așa cum se atârna Lois Lane de gâtul lui Superman, când a luat-o în zbor, ca să o salveze.

Genul acesta de romantism infantil, poate că îi satisface pe unii, însă România nu este Lois Lane, iar UE nu este Superman. România trebuie să fie pragmatică în relație cu partenerii ei, iar acest lucru va fi util atât pentru cetățenii noștri, cât și pentru cei cu care ne aflăm în alianță. Să discutăm așadar, despre ceea ce ar trebui să însemne acest pragmatism.

1. Alianța cu UE este, la bază, una economică. Trebuie să analizăm, așadar (anual), avantajele și dezavantajele apartenenței țării noastre la UE. Să facem o listă cu costuri și beneficii și să vedem cât de mult sunt avantajați de această alianță, cetățenii români. Ceea ce propun apoi, după analiza anuală, este o negociere continuă cu structurile UE, având ca scop dobândirea cât mai multor oportunități de dezvoltare pentru cetățenii noștri, la costuri cât mai mici cu putință. UE nu este dumnezeu, este un partener de afaceri cu care trebuie să negociem , astfel încât interesul cetățeanului român să reprezinte punctul central al discuțiilor.

2. Sigur că există o filosofie a UE. În acest context, se vorbește despre ”valori comune” statelor membre. Trebuie văzut dacă vorbim cu adevărat despre valori și dacă acestea mai sunt și comune. Pentru că dacă aceste ”valori comune” sfidează bunul simț, dacă încalcă suveranitatea statului român, dacă îngrădesc drepturile cetățenilor, dacă aduc atingere culturii noastre, obiceiurilor neamului nostru, dacă ne forțează să diminuăm din ceea ce numim în general românism, atunci va trebui să nu adoptăm acele ”valori”, pentru că în caz contrar, vom deveni în timp, masă fără formă.

3. Trebuie să fim conștienți de faptul că UE va căuta în continuu metode prin care să preia puterea de decizie a statelor membre. Nu trebuie să ne sperie acest lucru, așa e în politică, faci tot posibilul să domini și să obții cât mai multă putere. Belgia + Danemarca + Louxemburg, care adunate ca număr de populație, reprezintă cam cât populația țării noastre, nu pot să aibă control asupra țărilor mai mari din uniune, decât în acest mod.

Trebuie să știm cu toții că un control mai mare ”de mai sus”, înseamnă mai puțină putere de decizie a românilor în legătură cu soarta viitoare a lor și a copiilor lor. Centralizarea la nivel înalt, înseamnă descentralizare la nivel local. Este ca și când, în loc să discuți cu primarul o problemă locală, va trebui să o discuți cu președintele. Evident că președintele va avea foarte puțin timp să se ocupe de tine, iar problemele vor fi rezolvate, în cel mai fericit caz, în grabă.

4. Trebuie luate în calcul toate alianțele economice posibile, nu doar alianța cu UE. Interesul nostru ar trebui să fie acela ca nivelul de trai al cetățenilor să crească de la un an la altul, iar pragmatismul ar trebui să ne îndemne să analizăm orice oportunitate de alianță, cu oricine. În caz contrar, putem rata ocazii de dezvoltare economică, pe care le vom regreta ulterior.

5. UE nu trebuie privit ca și când ar fi etern. Nicio alianță nu a durat prea mult. Acest lucru trebuie luat în calcul mereu, la fiecare decizie pe care o luăm.

6. Efectivul decizional european este format din oameni politici, nu din îngeri. Oameni politici care au interese personale, sau care sunt propulsați în zona decizională de către formațiuni politice sponsorizate de societăți economice (SRL-uri). Probabilitatea ca acei oameni să fie corecți și bine intenționați în legătură cu țara noastră, este zero. Iarăși, acest lucru este normal, trebuie doar conștientizat și folosit corect atunci când negociem.

7. Suntem membri UE, Schengen sau ce mai doriți, atâta timp cât cei ”care ne primesc acolo” au interese să facem parte din acel grup. România trebuie să vadă, așadar, care este utilitatea ei în acea alianță, ce câștigă și ce pierde. Cu cât suntem mai greu de înlocuit într-o zonă sau alta, cu atât putem negocia mai eficient, în interesul cetățenilor noștri. Trebuie să avem în vedere ideea de a deveni indispensabili în cât mai multe locuri cu putință. Acest lucru trebuie obținut fie prin performanță, fie printr-o analiză privind exploatarea punctelor slabe ale celorlalte țări membre.

De ce se droghează tinerii?

Om_de_jad: Mă rog, nu se droghează toți, dar sunt mulți tineri care o fac. Eu am o discuție atât cu generația tânără, cât și cu aia bătrână, numai că trebuie să găsesc oameni inteligenți cu care să o pot purta. Iar dacă vă regăsiți în vreuna dintre categoriile descrise, sau dacă știți vreo altă persoană căreia i-ar putea folosi informațiile de aici, fac acest apel umanitar să-i dați articolul acesta, într-o încercare de a salva lumea de carii.

Am să port întâi discuția cu ăștia bătrâni, categorie în care ar trebui să mă încadrez și eu. Pe vremea noastră, Ceaușescu a interzis percepțiile extrasenzoriale. Omul, ”n-așa”, era descris ca o ființă de carne bine delimitată în plan tridimensional, care mănâncă și se cacă și iubește partidul și are voie să simtă aia și ailaltă, iar aia și ailaltă n-are voie. Pe vremea noastră n-au fost interzise doar filmele cu cichicean/ceacnoris + alea porno, a fost interzisă percepția extrasenzorială per-ansamblu, într-o încercare filozofică disperată de a reduce omul la o entitate bipedă care merge la uzină, plătește taxe, se fute ca să facă copii pe care să-i hrănească cu lapte, apoi îi dă partidului să-i facă pionieri. În timpul liber, datoria fiecăruia era să-l respecte pe Marx.

Pe vremea noastră au fost interzise Yoga și artele marțiale, pentru că prin astea, ”n-așa”, oamenii puteau să aibă percepții extrasenzoriale. Iar omul, conform doctrinei comuniste – valabilă și azi – este o entitate fizicăcare n-are voie să-și dea seama că nu e fizică.

Pe vremea noastră, distracția era permisă doar la căminul cultural (morții lor de javre care au inventat expresia asta), cu abba, cu bzn și cu maicăl gecson. Nu discut acum despre pupătura pe gură, nefirească de altfel, întâmplată între comunismul clasic de tip rusesc, cu comunismul capitalist de tip american, relație carnal-degradantă, practicată din 1960,1965 și până în zilele noastre, că n-am chef și nici cu cine. Ideea e că în vremurile alea bune, începând de prin 1980, Ceaușescu și proștii lui se gândiseră că dacă faci Yoga poți, poți să sari ca un ninja de pe un bloc pe altul și poți pune în practică tehnici de invizibilitate, permise doar milițienilor și bișnițarilor care ”vindea”, ”n-așa”, blugi pe Lipscani. Dacă ești tânăr și nu înțelegi nimic din ce scriu acum, roagă-l pe tac-tu să-ți explice la ce mă refer, când îl prinzi că are o criză de sinceritate.

Pe vremea aia, prin 70 - 80, Bivolaru a fost băgat la pușcărie și bătut muncitorește, pentru că avea tupeul să le vorbească oamenilor despre percepții extrasenzoriale. Tuturor proștilor din generația mea, le spun că partidul comunist le-a interzis prin lege, orice ar fi putut însemna mai mult decât ceafă de porc la grătar (asta când era porc), bere, râgâieli, bășini și alte aere. În treacăt fie spus, Bivolaru mănâncă bătaie și în zilele noastre de la aceiași comuniști, pentru aceleași păcate din anii 70. Să le urăm, așadar, tuturor acestor comuniști marxiști, să-i aștepte dracu cu furca atunci când mor, ca să afle și ei, într-un final, că omul nu este doar o ființă de carne care simte cu simțurile din psihologia care se făcea (se mai face?) în clasa a zecea. Punct. Nu mi-a plăcut discuția numărul unu, nu cred că o să-mi placă nici discuția numărul doi, dar asta este, uneori trebuie să amesteci cu lingura în vomă.

Revenind cu picioarele pe pământul care încă ne mai ține, trebuie să constatăm că statul comunist internațional interzice cuțitele pe motiv că poți să omori oameni cu ele, lăsând marea majoritate a oamenilor fără posibilitatea de a tăia felii de pâine. Am văzut fete cucuiete cu gurița roz pe la tv, care rotunjesc buzițele și spun ”vaaaai, ce rușine, cât de ilegal!”, când e arestată câte o babă, pe motiv că i-a răsărit prin curte o plantă de cânepă. Câtă ipocrizie la mâncătorii de căcat!

Lupta e mare cu oamenii care dacă se prind că în afară de planul fizic mai există și altceva, nu mai pot fi în totalitate prostiți de o societate care consideră că dincolo de materie nu mai e nimic. În acest context, statul pedepsește orice fel de deținere, producție sau vânzare de substanțe care ar putea, ”n-așa”, să abată privirea omului de la planul fizic. E periculos să consideri că trebuie interzis orice ți-ar putea face rău, asta e ceva cu adevărat periculos! Ei gândesc astfel: pentru siguranța oamenilor, dragi tovarăși, vom fi nevoiți să-i legăm. Pentru că oamenii, dacă au mâinile și picioarele libere, pot face chestii cu ele: se pot sinucide, îi pot ucide pe alții, sau mai grav, pot vota! Nu putem lăsa oamenii să se manifeste liber!

Punct de vedere personal: ceea ce a lăsat Domnul pe Pământ, trebuie să existe și nimeni n-ar trebui să interzică vreun fel de substanță, pe motiv că îți poți face rău cu ea. Omul e dator să fie responsabil, iar otrava trebuie să existe, altfel ăștia o să interzică într-o zi iubirea, pe motiv că poți să suferi din cauza ei.

Acum, discuția cu tinerii: tinerii intuiesc în zilele noastre că mașina marxistă de tăiat morcovii în patru (care de fapt taie morcovii în trei), nu mai e de actualitate. Cu alte cuvinte, tinerii crescuți în ideea că sunt doar niște bucăți de carne umblătoare, au început să verifice dacă acest lucru este real sau dacă nu cumva e țeapă. Ei fac asta pentru că au fost păcăliți în toate felurile de către niște păcălici și de niște pocnitori toată viața lor (unii dintre ei fiind profesori, popi sau chiar părinți), iar acum, când au început să crească, se îndoiesc de sistem. Dorind să vadă dacă dincolo de planul fizic se află și alte planuri, recurg la droguri, numai că drogurile reprezintă o păcăleală de 1 aprilie și am vă explic de ce riscați - chiar dacă sunteți tineri - să fiți la fel de proști ca părinții voștri.

Am scris intenționat acest articol într-un mod neglijent, ca să nu-l citească dobitocii. Cei care au mai citit ce am scris în trecut, au văzut că mă pot exprima și îngrijit, numai că azi n-am chef să fac asta, trebuie să plec undeva și mi s-a părut mai important să vă spun ce am de spus în felul în care am făcut-o.

În concluzie, jos comunismul și fiți atenți la ce vă spun, că nu vă spune nimeni ce vă spun acum. Sunt lucruri pe care le-am aflat singur, fără să mi le spună cineva, lucruri pentru care am făcut vânătăi, ca să pot să le aflu. Atunci când ne aflăm în plan fizic, pentru a ajunge din punctul A în punctul B, suntem nevoiți să parcurgem o distanță. În plan subtil, neexistând nici timp nici spațiu, dacă aplicăm metoda planului fizic, nu vom obține niciun rezultat.

Să explicăm: percepțiile extrasenzoriale se numesc ele ”extrasenzoriale”, dar percepțiile astea nu se află la capătul simțurilor, pe principiul ăla că la capătul liniei tramvaiului 32, dacă te uiți în zare, vezi ce se află dincolo de capătul liniei tramvaiului 32. Adică, mai pe românește, pentru a transcende un anumit simț, nu trebuie ”să ieșim din el”. Dacă vrei să ajungi din sufragerie în bucătărie, da, trebuie să ieși pe ușă, dar dacă vrei să vezi ce se află dincolo de simțuri, nu trebuie să ieși din ele. Dacă ai priceput treaba asta, poți să te apuci de meditație, altfel se numește că te scobești în nas. Da, realitatea se află dincolo de simțuri, dar pentru a trece dincolo de simțuri, nu e tot una cu a trece dincolo de intersecție.

Simțurile sunt niște unelte ale planului fizic, iar dacă se face abuz de ele, se închid și atât, n-o să ieși din ele și n-o să percepi chestii de dincolo de ele, oricât le-ai forța. Aici este problema cu drogurile, pentru că forțează simțurile, nu au cum (tehnic vorbind și am explicat de ce), să trimită omul dincolo de ele. Drogurile doar ambalează simțurile la maximum (și totdeauna există un maxim pentru fiecare simț), apoi simțul respectiv se închide de la prea multă excitare, iar tu, pentru a repeta experiența pe care ai avut-o prima dată, vei fi nevoit să mărești doza, până mori intoxicat ca prostul și fără să obții ce ți-ai propus.

În toate scrierile vechi, se spune că realitatea se află dincolo de noi înșine și că pentru a ajunge la adevărul absolut, trebuie să ieșim de sub granițele impuse de corpul fizic. Mă scuzați, dar scripturile, alea care vreți voi, la alegere: upanișade, vede, etc, toate greșesc. Omul n-a fost niciodată închis în vreun corp fizic, pentru că ceea ce numim noi a fi corp fizic nu există. Ceea ce numim noi a fi corp fizic este doar o structură de molecule inserate minuțios și geometric în corpul eteric, corp care este… subtil.

Acum, dacă v-am dat căcat, să vă dau și linguriță: pentru ”a trece dincolo de corpul fizic”, omul nu trebuie să se străduiască să iasă din corp. Cei care reușesc să facă asta se numesc nebuni. Pentru a trece dincolo de coprul fizic, omul trebuie să se străduiască să intre în corpul lui fizic (ăla care v-am spus că nu există). Doar așa va afla că niciodată-niciodată, neam de neamul lui, el nu s-a aflat în corpul fizic și că totdeauna a fost o ființă subtilă.

Să reținem

1. Cine este Yahweh?

=================

"Yahweh[Notes 1] was the national god of the Iron Age kingdoms of Israel (Samaria) and Judah.[3] His exact origins are disputed, although they reach back to the early Iron Age and even the Late Bronze:[4][5] his name may have begun as an epithet of El, head of the Bronze Age Canaanite pantheon,[6] but the earliest plausible mentions of Yahweh are in Egyptian texts that refer to a similar-sounding place name associated with the Shasu nomads of the southern Transjordan.[7]" - sursa: Wikipedia

Concluzie: zeul la care se închină evreii se numește Yahweh.

...............

=================

2. Cine este Allah?

=================

"Allah (/ˈælə, ˈɑːlə, əlˈlɑː/;[1][2] Arabic: الله‎, translit. Allāh, IPA: [ɑɫˈɫɑː(h)] (About this soundlisten)) is the Arabic word for God in Abrahamic religions. In the English language, the word generally refers to God in Islam.[3][4][5] The word is thought to be derived by contraction from al-ilāh, which means "the god", and is related to El and Elah, the Hebrew and Aramaic words for God.[6][7]" - sursa: Wikipedia

Concluzie: zeul la care se închină arabii se numește Allah.

...............

=========================

3. Ce sunt religiile abrahamice?

=========================

"Judaism, Christianity, and Islam are sometimes called Abrahamic religions because they all accept the tradition of the God, Yahweh, (known as Allah in Arabic), that revealed himself to the prophet Abraham." - sursa: Wikipedia

Concluzie: Evreii și arabii se închină la același zeu numit Yahweh, doar că arabii îi spun Allah.

Cine este DUMNEZEU?

=======================

Probabil că v-ați pus de nenumărate ori întrebarea ”de unde vine numele de Dumnezeu” și mai ales ce caută cuvântul “zeu” în această denumire. Deși nu știu, românii se închină de câteva mii de ani la un zeu mesopotamian (găsiți mai jos detalii).

.

.

1. La cine se roagă creștinii, evreii și musulmanii?

.

Americanii îi spun God rușii îi spun Бог, evreii îi spun Yahweh, arabii îi spun Allah, iar noi, românii, îi spunem Dumnezeu. În naivitatea noastră, credem că ne referim la același zeu la care se închină evreii și arabii, însă nu este deloc așa: românii se închină la un zeu mesopotamian.

.

2. Cine este Dumnezeul la care se închină românii?

.

Zeul la care se închină românii este Tammuz, un zeu mesopotamian căruia i se mai spunea Dumuzi sau Dumuzid - de aici denumirea de Dumnezeu.

.

3. Dumuzid

.

“Dumuzid,[a] later known by the alternate form Tammuz,[b] is an ancient Mesopotamian god associated with shepherds, who was also the primary consort of the goddess Inanna (later known as Ishtar). In Sumerian mythology, Dumuzid's sister was Geshtinanna, the goddess of vegetation. In the Sumerian King List, Dumuzid is listed as an antediluvian king of the city of Bad-tibira and also an early king of the city of Uruk. In the Sumerian poem Inanna Prefers the Farmer, Dumuzid competes against the farmer Enkimdu for Inanna's hand in marriage. In Inanna's Descent into the Underworld, Dumuzid fails to mourn Inanna's death and, when she returns from the Underworld, she allows the galla demons to drag him down to the Underworld as her replacement. Inanna later regrets this decision and decrees that Dumuzid will spend half the year in the Underworld, but the other half of the year with her, while his sister Geshtinanna stays in the Underworld in his place, thus resulting in the cycle of the seasons." - sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Dumuzid

.

“Tammuz, Sumerian Dumuzi, in Mesopotamian religion, god of fertility embodying the powers for new life in nature in the spring. The name Tammuz seems to have been derived from the Akkadian form Tammuzi, based on early Sumerian Damu-zid, The Flawless Young, which in later standard Sumerian became Dumu-zid, or Dumuzi. The earliest known mention of Tammuz is in texts dating to the early part of the Early Dynastic III period (c. 2600–c. 2334 BCE), but his cult probably was much older. Although the cult is attested for most of the major cities of Sumer in the 3rd and 2nd millennia BCE, it centred in the cities around the central steppe area (the edin)—for example, at Bad-tibira (modern Madīnah), where Tammuz was the city god." - sursa: https://www.britannica.com/topic/Tammuz-Mesopotamian-god

.

4. Cine este Tammuz sau Dumuzi, zeul la care se închină românii?

.

“A deity with two goat-legs has always been identified as satan. The names Satur and Saturn therefore are camouflaged references to Satan. (Hislop and Jacob Grimm)

The Saturnalia was named for Saturn, otherwise known as Cronus. Cronus is an alias for Tammuz. Tammuz was Nimrod reborn - alias, his son.”

.

“The Oxford dictionary identifies it as 'Saturos' in Greek. The Saturs and their leader Pan are also known as "Goat-gods".

The early Babylonians called the sun "the Goat" and said that the "Goat-god" was the "Sun-god". Isaiah 13:21 identifies the Saturs as belonging to Babylon.

The scapegoat Azazel of Leviticus 16 was a figure of satan (Christianity and Mythology J.M. Robertson pp.319-325). This is also confirmed by the Church Father, Origen.

A deity with two goat-legs has always been identified as satan. The names Satur and Saturn therefore are camouflaged references to Satan. (Hislop and Jacob Grimm)

The Saturnalia was named for Saturn, otherwise known as Cronus. Cronus is an alias for Tammuz. Tammuz was Nimrod reborn - alias, his son. His wife and mother was Rhea (Semiramis). Egyptian and Babylonian antiquities recognize his mother as Semiramis, and his birthday is celebrated on 25th December. Semiramis was depicted as a virgin Madonna holding the "Christ" child.” - sursa: https://en.wikibooks.org/…/Negl…/Idolatry/Satan%27s_Birthday

.

5. Cine este Nimrod?

.

https://en.wikipedia.org/wiki/Nimrod

.

6. Atunci când spuneți ”Dumnezeu” în loc de ”Domnul” sau de ”Tatăl nostru” sau de ”Tatăl lui Hristos”, este bine să știți că vă referiți la un zeu mesopotamian. Nu că ar fi vreo problemă dacă vă închinați la zei mesopotamieni... dar este bine de știut, în cazul în care nu ați vrut să faceți asta și din greșeală ați făcut-o.

De pe la Jadu adunate..

Dacă toți dușmanii tăi au murit de bătrânețe, nu este ca şi când i-ai fi învins.

Atunci când bărbații vor să practice continența sexuală, pot greși în trei feluri: fie se consideră superiori în raport cu femeile, fie se cred inferiori, fie au impresia că sunt egali cu ele.

Dacă atunci când te descurci, încurci cel puțin o altă persoană, nu se cheamă că ești un om descurcăreț. Foarte rar am întâlnit oameni descurcăreți, majoritatea fiind de fapt încurcătorii altora, din dorința de a se descurca pe ei înșiși

Oportunitatea de a hali căcat, nu-i propriu-zis o oportunitate!

Cumpătare înseamnă să nu vrei chiar tot ceea ce poți.

Poți avea o femeie doar atât cât ți se dăruiește ea.

În mod normal, un om sănătos este format în mare parte din el însuși.

Vasul făcut din humă este util prin golul creat de forma lui. Deși prețuim mereu ceea ce există, ne folosim de ceea ce aparent nu există.” - Tao Te Ching

Dacă porți joben pentru că toată lumea poartă, nu faci ce trebuie, iar dacă nu porți joben pentru că toată lumea poartă, iarăși nu faci ce trebuie.

"Trupul este, în credinţa creştină, chipul sufletului şi este creat de Dumnezeu printr-un act de atenţie deosebită. El nu este o închisoare regretabilă a sufletului, ci organul prin care acesta se manifestă, imprimând asupra lui pecetea caracterului său." Pr. D. Staniloae

Singurul păcat al omului este exagerarea, pentru că păcatele, oricare ar fi ele, îşi au originea in exagerare. Iar echilibrul căutat în mod obsesiv şi practicat fără discernământ, este şi el un act exagerat care va conduce în mod inevitabil la păcat.

"Cozonac, zocanac, nacaoz, canacoz, ozocan, nacazoc, ocanaz, zacanao, onacaz, zacanoc, conazac" - Mintea inventează în continuu variante false ale realității. Deci nu te încrede niciodată în ceea ce îți spune ea că poți, că ești sau că vei fi vreodată.

Vin vremuri în care omul va vedea cu ochii lui cât a fost și cât este de mic. Aflând toate acestea, el se va întoarce la Domnul fie cu fața, fie cu spatele. Cale de mijloc, însă, nu există.

0G-1G-2G-3G-4G-5G-6G-7G

Om_de_jad: Pentru că lucrurile sunt ştiute deja, este bine să dăm aceste informaţii tuturor celor la care ţinem, ca să afle ce urmează să se întâmple.

0. Era odată ca niciodată, în 1946…

https://en.wikipedia.org/wiki/Mobile_radio_telephone


1. VITALITATE/INTEGRARE ÎN PLAN FIZIC

===================================

Muladhara chakra – centru energetic situat la baza coloanei vertebrale. Proiecţie în plan fizic: zona situată între anus şi sex. Funcţie fiziologică: asigură vitalitatea organismului. Funcţie socială: face posibilă integrarea omului în “turmă”, asigură comunicarea la nivel non-verbal prin percepţia senzaţiilor de tipul “a fi acceptat/a nu fi acceptat” de turmă/societate.

Era în anul 1980 - https://en.wikipedia.org/wiki/1G

1G – Motto: “Connecting people!”. Tehnologie implementată: voce. Scop social: oamenii vor renunţa să mai vorbească direct unii cu ceilalţi, preferând să se “caute” unii pe ceilalţi pe celular. În loc să mergi să baţi la uşa prietenului să vezi dacă este acasă, îl suni pe mobil. În felul acesta, tot ce vorbesc oamenii între ei va fi monitorizat şi înregistrat. Scop ocult: nimeni să nu mai poată comunica fără intermediar. Comunicarea om-om să devină om-maşină-om. Minciuna ascunsă în reclamele TV: “Acum poţi comunica oricând cu oricine!”. Pericol pe termen lung: dacă i se ia celularul, omul nu mai ştie să comunice eficient cu ceilalţi oameni. Boli şi afecţiuni asociate: slăbiciune fizică generală, apatie, senzaţie de leşin, atacuri de panică, stări de confuzie.

Porunca I: să vorbeşti cu maşina (fiara) înainte de a vorbi cu orice alt om!


2. SENZUALITATE/PASIUNE

========================

Svadhisthana chakra – centru energetic situat la două degete deasupra organelor sexuale. Proiecţie în plan fizic: zona organelor sexuale. Funcţie fiziologică: asigură buna funcţionare a organelor reproductive. Funcţie socială: oferă oamenilor posibilitatea de a se apropia unii de ceilalţi în funcţie de modul în care se percep reciproc, pe baza impresiilor de tipul “plăcut/neplăcut”. Menţine legăturile de sânge (de neam) cu părinţii şi cu rudele.

Era în anul 1991 - https://en.wikipedia.org/wiki/2G

2G – Motto: “Dacă deţii un celular, te apropii mai uşor de oamenii dragi!”. Tehnologie implementată: text. Scop social: oamenii vor renunţa să-şi mai manifeste sentimentele direct, preferănd să facă asta prin mesaje text. În loc să-i spui iubitei în faţă că ţi-e dor de ea, îi scrii un SMS. În loc să-i spui “la mulţi ani!” nepotului, îi trimiţi un SMS. În loc să-i suni măcar pe cei dragi ca să le auzi vocea, le trimiţi un “sărbători fericite!” prin SMS. Scop ocult: nimeni să nu mai manifeste sentimente fără intermediar. Sentimentele oamenilor tebuie să treacă şi ele prin procesul om-maşină-om. Minciuna ascunsă în reclamele TV: “Îţi este dor de cei dragi? Indiferent unde se află, le poţi trimite gândurile şi sentimentele tale prin SMS!”. Pericol pe termen lung: omul îşi pierde legăturile de sânge cu toţi cei apropiaţi, pe care începe să îi perceapă ca pe nişte străini. Boli şi afecţiuni asociate: infertilitate, disfuncţii erectile, lipsă de apetit sexual, infecţii urinare frecvente, boli cu transmitere sexuală.

Porunca a II-a: să pui maşina (fiara) să vorbească în locul tău cu cei apropiaţi!


3. VOINŢĂ/ACŢIUNE

=================

Manipura chakra – centru energetic situat în zona plexului solar. Proiecţie în plan fizic: zona ombilicului. Funcţie fiziologică: administrează procesele de digestie. Funcţie socială: stabileşte ierarhiile între oameni, pe sistemul şef-subordonat. Persoanele dotate din acest punct de vedere pot conduce mase de oameni, cu ajutorul ideilor exprimate în plan social. La acest nivel, descoperim manifestarea voinţei umane.

Era în anul 2001 - https://en.wikipedia.org/wiki/3G

3G – Slogan: “Tehnologia îţi dă putere!”. Tehnologie implementată: pachete de date (internet). Scop social: oamenii îşi vor "spori" puterea obişnuită, voinţa şi abilităţile naturale, făcând totul “pe net”, mutând acţiunile lor din zona reală în zona virtuală. Comanzi bilete de avion de pe pagini web, îţi exprimi indignarea şi/sau dezbaţi idei-forţă pe forumuri, porneşti acţiuni civice pe net, pui preşedinţi şi dai jos guverne cu ajutorul netului, comanzi produse din China de pe net, ai puterea de a face tot ce doreşti… însă doar dacă ai net. Scop ocult: toată voinţa oamenilor trebuie să fie captată de maşină. Omul trebuie să devină neputincios, dar să aibă încă impresia (în plan virtual) că e la fel de puternic, ba chiar mult mai puternic cu ajutorul internetului. Minciuna ascunsă în reclamele TV: “Lumea este acum la picioarele tale şi ai libertatea să-ţi manifeşti voinţa aşa cum doreşti!”. Pericol pe termen lung: fără internet, omul nu va mai fi în stare să facă absolut nimic, va deveni maleabil. Boli şi afecţiuni asociate: gastrită, ulcer, boli de ficat şi de pancreas, cancer de colon.

Porunca a III-a : să aibă maşina (fiara) voinţă şi putere în locul tău!


4. AFECTIVITATE/IUBIRE

=====================

Anahata chakra – centru energetic aflat în zona plexului cardiac. Proiecţie în plan fizic: zona timusului. Funcţie fizică: asigură o bună funcţionare a aparatului cardio-respirator. Funcţie socială: stabileşte relaţiile de afecţiune reciprocă şi de iubire între oameni.

Era în anul 2009 - https://en.wikipedia.org/wiki/4G

4G – Slogan: “TU contezi, sentimentele tale contează cel mai mult!”. Tehnologie implementată: mesaje video în timp real. Scop social: oamenii vor trimite mesaje cu conţinut afectiv prin reţelele de telefonie şi prin internet. Scop ocult: să fii mai afectuos cu telefonul decât cu oamenii pe care spui că îi iubeşti. Să te îngrijoreze că se consumă bateria de la telefon, în loc să te îngrijoreze faptul că nu îţi alăptezi copilul. Să preferi să trimiţi poze cu tine în loc să fii acolo unde este nevoie de tine. Să ceri aprecierea tuturor oamenilor aflaţi în reţelele sociale. Să restrângi sentimentele oamenilor la doar zece – cincisprezece emoticoane. Să te uiţi cu drag la forma şi la ecranul telefonului, în loc să te uiţi cu drag la forma celui pe care îl iubeşti. Minciuna ascunsă în reclamele TV: “Fă-le o bucurie celor care se află acum departe de tine şi îţi duc dorul! Fă un clip cu tine şi trimite-l celor dragi! Bucură-te de clipe frumoase împreună cu cei dragi, folosid tehnologia video!”. Pericol pe termen lung: oamenii vor ajunge să confunde sentimentele pe care le au unii faţă de ceilalţi, considerând că obiectele (dar şi entităţile lipsite de viaţă), merită iubire umană. Boli şi afecţiuni asociate: psoriazis, boli cardiace, alergii, boli autoimune în general.

Porunca a IV-a: să iubeşti maşina (fiara) mai mult decât iubeşti oamenii!


5. SPAŢIU/TIMP

=============

Vishuddha chakra – centru energetic aflat în zona gâtului şi a cefei. Proiecţie în plan fizic: zona glandei tiroide. Funcţie fiziologică: asigură o bună funcţionare a glandelor endocrine în general. Funcţie socială: integrare în timp şi spaţiu. Funcţie subtilă: percepţia timpului liniar cursiv, percepţie trecut-prezent-viitor, percepţie plan tridimensional.

Era în anul 2019 - https://en.wikipedia.org/wiki/5G

>

5G – Motto: “Ai internet cu viteza luminii [TIMP] şi [SPAŢIU] nelimitat de stocare în cloud”. Tehnologie implementată: “realitate” virtuală (VR). Scop social: comunicare mult mai rapidă pe internet, interconectarea tuturor aparatelor din întreaga lume (IOT), astfel încât omul să nu mai muncească (supravieţuirea omului va depinde de maşini). Scop ocult: tulburări de percepţie la nivel de mase (să nu mai fie individul capabil să distingă între lumea reală şi lumea virtuală). Concomitent cu asta, omul nu trebuie să mai aibă vreun pic de spaţiu personal (va rămâne fără intimitate). Minciuna ascunsă în reclamele TV: “Lumea este la picioarele tale! Poţi călători în realitate virtuală oriunde în lume! Ai spaţiu nelimitat şi gratuit în cloud, să-ţi muţi toate lucrurile personale din realitate în zona virtuală!”. Pericol pe termen lung: omul nu va mai şti ce este real şi ce este imaginar şi astfel îşi va pierde discernământul. Boli şi afecţiuni asociate: tulburări psihice, tulburări de percepţie, tulburări de concentrare, halucinaţii, sentimentul că în jurul tău se află fiinţe “de dincolo”, boli endocrine.

Porunca a V-a: lasă maşina (fiara) să-ţi asigure existenţa (ca fiinţă vie)!


6. INTELIGENŢĂ/INTELECT

=======================

Ajna chakra – centru energetic aflat în zona frunţii. Proiecţie în plan fizic: zona glandei pineale. Funcţie fiziologică: permite manifestarea intelectului uman, asigură funcţia vorbirii. Funcţie socială: conferă capacitatea de a comunica celor din jur gândurile şi ideile proprii. Funcţie subtilă: permite accesul la idealurile şi gândurile profunde ale omului în raport cu universul.

Era în anul 2030 - https://en.wikipedia.org/wiki/6G

6G – Slogan: “Niciun om nu poate gândi la fel de rapid şi de eficient precum maşina! Ca să fim eficienţi, trebuie să devenim maşini!”. Tehnologie implementată: viteză sporită la internet, holograme tridimensionale, combinaţie om-maşină. Scop social: controlarea tuturor obiectelor interconectate ale planetei cu ajutorul minţii. Scop ocult: implementarea unui microprocesor în creier, astfel încât omul să poată controla obiecte de la distanţă şi să devină parţial robot, pentru ca progresiv, partea automatizată (AI) să preia funcţiile intelectuale umane. Minciuna ascunsă în reclamele “TV” (nu va mai exista TV) : “Deţii puterea absolută a lumii în care trăieşti! Mintea ta poate face minuni! Doar te concentrezi şi ai lumea la picioarele tale!”. Pericol pe termen lung: omul va renunţa să-şi mai folosească propriul creier, aşteptând ca maşina să ia decizii în locul lui. În timp, funcţia intelectuală a omului se va reduce drastic, se va atrofia şi va ajunge la nivelul pe care îl au animalele. Boli şi afecţiuni asociate: retard, tulburări severe totale (de multe ori fatale) la nivelul organelor interne (fapt care le va da ocazia “oamenilor” de “ştiinţă” să le sugereze tuturor că trebuie înlocuite organele interne pe care le au, cu componente artificale).

Porunca a VI-a: lasă maşina (fiara) să pună stăpânire pe mintea ta şi pe corpul tău!


7. SPIRIT/SINE

=============

Sahasrara chakra – centru energetic aflat în creştetul capului. Proiecţie în plan fizic: creştetul capului. Funcţie fiziologică: asigură buna funcţionare a glandei hipofize (pituitare). Funcţie socială: transmiterea prin atitudine şi la nivel de vibraţie a trăirilor spirituale interioare. Funcţie subtilă: permite legătura omului cu Tatăl Ceresc.

Era în anul 2034 - https://en.wikipedia.org/wiki/7G

7G – Motto: “Vei fi una cu Dumnezeu!”. Tehnologie implementată: nu se aplică (nu mai este necesară nicio explicaţie către masele de oameni, intelectul lor va fi în mare parte preluat de maşină). Scop social: nu se mai aplică, oamenii nu se vor mai putea opune implementării. Scop ocult: aspirarea/transferarea spiritului uman în materie. Pericol pe termen lung: se pierde în totalitate sinele uman. Boli şi afecţiuni asociate: corpul fizic nu va mai fi necesar deloc, toate corpurile umane vor fi simulate o perioadă de maşină, apoi vor fi eliminate, nemaifiind folositoare.

Porunca a VII-a: închină-ţi (oferă-ţi) sinele tău, maşinii (fiarei)!

Coronavirus în Italia

Om_de_jad: okok, continuăm să analizăm prostia umană din unghiuri diferite, până nu moare papa francix. Să vezi acuma dilemă rumânească, mânca-v-aş! Oamenii are de ales dacă e mai rea sărăcia din rumânia sau e mai nasol coronavirusul chinezesc inhalat de pe pizza din Italea. Că şi dacă alegi frica şi dai buzna la aerodromul din ORAŞUL Otopeni, te bagă Raed Arahat în cantarină şi într-un final se blochează bugetul de stat de la milionul de rumâni carantinaţi.

Prostime, fii atent ce zice fratili tău care e sânge dân sânge cu tine şi-ţi vrea binele: n-ai un' să fugi, iar fuga de virus e ca fuga de p* - faci nazuri, te dai virgină şi într-un final tot borţoasă rămâi! Nu de fugă aveţi nevoie, mânca-v-aş gura voastră, e nevoie de prevenţie! Adică lăsaţi dreacu ceafa de porc din meniul zilnic, mai lăsaţi cearta între voi şi căutaţi să mai zâmbiţi. Nu e glumă, virusul nu e un organism de sine stătător, ca bacteria, jumătate de boală sunteţi chiar voi. Buna dispozitie şi calmul sunt printre puţinele activităţi care menţin sistemul imunitar sănătos şi capabil să ajute organismul să facă faţă virusului pe care oricum o să-l luăm cam toţi. Nu mai staţi cu mâna întinsă la onaniştii de la OMS - ăia cu şarpele încolăcit peste Pământul plat - că deja şi-au luat mâna de pe voi! Băgaţi două mese pe zi în loc de trei, lăsaţi în lpm ceafa de porc şi micii până dispare coronavirusul, că carnea de porc e mai toxică decât ţigările şi cafeaua, nu mai puneţi în gură energizante de la redbull&co, lăsaţi coca-cola şi înlocuiţi-o cu infuzii din plante medicinale, adică nu de-alea cu aromă de E-uri şi bază de hibiscus. Dacă vreţi o listă de plante care ajută, vă pun aici, să nu ziceţi că-s neam prost: echinacea, soc, salvie, muguri de plop, iarba şarpelui, boz, cimbrişor, precum şi muşeţel, aloe vera, ruta caprei, turiţă mare, isop, sovârf, piperul bălţii şi chiar (chiar-chiar) pelin. Diureticele, precum coada de cireş, mătasea de porumb, rădăcina de pir, lumânărică şi altele, vă ajută să vă pişaţi mai des şi să eliminaţi din apă, ştiut fiind că dacă circulaţi apa proaspătă (dar nu de la robinet), se curăţă organismul. Totuşi, nu exageraţi cu diureticele. Ăăă, n-aveţi încredere în astea? E nasoale la gust? E mai bine cu gura deschisă la onaniştii de la OMS, cu antiviralele folosite pentru SIDA şi cu luatul la trap în zigzag? De yoga nu vă mai zic, ok? Nu vă mai zic de yoga, că voi ştiţi că yoga e cu sex în grup. Şi nu mai fugiţi, că nu există scăpare prin fugă. Rânjiţi frumos, gândiţi pozitiv, mâncaţi mai puţini mici, lăsaţi berea câteva luni, mai puneţi şi voi "mâna" pe femeie, mai relaxaţi-vă! Să vedeţi că atitundinea contează. Eu glumesc aicea, dar să ştiţi că în spate stă nişte date ştiinţifice, nu vă zic la mişto. Cine pricepe, bine, cine nu pricepe, zigzag şi panică scrie pe el. Numai bine vă doreşte fratili vostru!

Câteva lucruri care poate nu s-au spus despre impactul pe care îl poate avea coronavirusul

Om_de_jad: Coronavirusul este un alt tip de gripă de la care se poate muri. Sunt multe tipuri de gripă de la care se moare, numai în România, anul acesta, au murit aproape 50 de persoane de gripă şi n-a fost nicio carantină, COV-19 nu a făcut încă nicio victimă şi deja se vorbeşte intens de carantinare. COV-19 este diferit de celelalte virusuri gripale prin două lucruri: primul, big-farma încă nu are vaccin pentru el şi al doilea, i se face multă reclamă în mass-media. Ieri, Digi24, RealitateaTVPlus şi Antenele, aşteptau virusul ca pe sărbătoarea de anul nou. Cine îi sponsorizează, fac ei de capul lor aşa pentru rating? E greu de spus. Pe Digi24 ieri, era un reportaj în care ni se spunea că oamenii au golit toate rafturile din supermarketuri. Nimic mai fals, am fost la două supermarketuri ieri şi erau pline ochi de produse. Reportajul de pe Digi24 era făcut la Metro fix la rafturile de conserve, unde numai 30 - 35% dintre cutii fuseseră cumpărate, ceva absolut normal pentru o zi de lucru. "Coada imensă" de la case, este de fapt o coadă cât se poate de banală pentru Metro (cei care merg frecvent la Metro ştiu că se face coadă de-aia la case din lipsă de case de marcat, dar asta e altă poveste). La coada respectivă, cel mai probabil erau patroni de magazine, care în mod cât se poate de firesc şi de responsabil, şi-au aprovizionat magazinele cu conserve şi cu apă îmbuteliată, pe fond de COV-19. E posibil ca acele conserve şi apa să le aducă profit... ceea ce este firesc pentru un patron de magazin. Dar ştirea e că românii au golit toate rafturile din magazine. Să fie o ştire falsă, plătită de lanţurile de supermarketuri? Nu ştim, pe termen lung ele nu câştigă de pe urma isteriei, pentru că isteria oamenilor duce la îngreunarea aprovizionărilor de la supermarket, ceva nedorit. Să ai multe magazine goale pe motiv că nu le mai poţi aproviziona din cauza isteriei, nu e chiar scopul unui patron de magazine. Momentan, nicio autoritate nu se încumetă să estimeze care sunt pierderile economice la nivel mondial, la nici două luni de la COV-19. Când vor număra bobocii, vor fi mai puţini decât presupunem.

Unii zic că virusul l-ar fi făcut americanii, dar preţul la petrol scade şi americanii & restul nu sunt fericiţi pe termen lung. Alţii zic că de fapt chinezii l-ar fi făcut pentru americani şi că şi-ar fi dat-o ca proştii singuri. Chinezii sunt campioni la erori, e posibil să fie aşa, sigur nu ştie nimeni. Alţii spun că l-ar fi făcut ruşii, dar pe termen lung, nu văd cu ce îi avantajează. Alţii că l-ar fi făcut evreii sionişti, dar zilele trecute ţipau patronii evrei la autorităţi că din cauza COV-19 li se duc dracu afacerile. Iar pentru evrei, afacerile sunt importante şi iarăşi nu cred că voiau să şi-o tragă singuri.

În România, cică vor carantina orice le căşună. Ideea e că vei pleca de acasă până la ţară şi nu mai poţi intra înapoi să dai mâncare la pisică. Poate vei avea o bunică la ţară şi nu vei putea să-i duci medicamente. nu ştim. Să zicem că stăm în casă şi ronţăim toate alea cumpărate de la supermarket şi că facem mai mulţi copii. După câteva luni de carantină, e o discuţie cine va plăti facturile, în contextul în care în România e greu să te ţii de la o lună la alta şi dacă ai serviciu. Nu toţi românii lucrează în IT ca să se poată conecta prin VPN, pot pica de pildă transporturile de marfă, aprovizionarea cu carburanţi şi deci cu toate cele. Autorităţile dau din gură, Iohannis l-a propus la mişto pe Câţu să fie prim-ministru. Zilele astea, politicienii români ne-au demonstrat că sunt politicienii altei planete. Ce-o mai fi? Vedem. Dacă facem tămbălăul ăsta cu carantinarea la un virus de gripă ca oricare altul, mă întreb ce vor face autorităţile în situaţia în care chiar ne vom confrunta cu ceva periculos, cum e de exemplu Ebola. Nu ştie nimeni. Să rămânem calmi, să fim oameni! Dacă ne dăm unii altora în cap, avem toţi de pierdut.

COV-19 FAILED! PLEASE, TRY AGAIN!

Om_de_jad: Planul A a eşuat, se va trece la planul B. Explicăm ce se întâmplă, pentru cei care caută să vadă dincolo de panică.

Să ne închipuim o situaţie în care încerci să trimiţi nişte documente la imprimanta aflată la etajul al II-lea al firmei la care lucrezi, şi după ce ai dat “print”, ţi-ai dat seama că din greşeală, în loc să trimiţi documentele pe care le doreai, ai timis nişte poze porno pe care le aveai pe hard. Sau situaţia aia în care vrei să spui ceva intim unei persoane şi descoperi după ce ai scris, că ai greşit fereastra în care scrii. Ştii panica respectivă. Ei bine, cam în situaţia asta se află acum bandiţii mondiali care au inventat coronavirusul în laborator.

Organigrama ocultei este concepută de aşa manieră încât sclavul nu are niciodată modalitatea oficială de a vorbi cu cu stăpânii lui, el doar execută. Pentru asta, stăpânii se asigură că directivele pe care le dau sunt perfecte, astfel încât sclavul, când execută poruncile, să facă fix ce trebuie. De data asta, oculta a dat-o cu bâta în baltă, iar sclavii şi-au făcut datoria punând în scenă un spectacol cu decalaj sonor.

Planul era conceput astfel: inventăm un virus nou care să omoare măcar câteva milioane de oameni. După ce lansăm virusul şi mor câţiva, chemăm slugile de la OMS să ne “informeze” că situaţia e nasoală. Ţipăm în stânga şi în dreapta prin mass-media că s-a pornit apocalipsa, panicăm prostimea, inducem stări de teamă generală şi punem “autorităţile” din fiecare ţară vasală să restricţioneze în mod draconic absolut tot, “pentru binele şi siguranţa populaţiei”. Locul de start pentru lansarea virusului făcut în laborator: Wuhan, zonă frecventată de oameni din toate colţurile lumii. Populaţie multă, chinezi care pot să moară cu milioanele. De acolo, virusul se putea răspândi rapid peste tot.

Şi când colo, ce să vezi: COV-19 FAILED! Sistemul imunitar al oamenilor le-a dat planul peste cap şi producţia necesară de morţi n-a fost cea dorită. Pe fondul schemei de oranizare a ocultei, în decalaj, toţi actorii principali şi-au jucat rolul pe care fuseseră instruiţi să-l joace, fără scenă şi fără decor potrivit cu spectacolul. Am asistat săptămânile astea la o piesă de teatru jucată foarte prost: înspăimântătorul coronavirus, care deşi a ucis de câteva mii de ori mai puţin decât ucide o gripă obişnuită în mod normal, a beneficiat de o atenţie de VIP din partea mass-media şi a “autorităţilor”, gata să-şi îndeplinească planul de carantinare draconică, în ţări în care nici măcar o persoană nu era infectată. Televiziunile abia aşteptau să se oripileze în legătură cu panica şi stupefacţia care nu există, au fost nevoite să facă repede pentru stăpânii lor decoruri cu rafturi goale improvizate, s-au întrunit comitete, singurii care nu văd mascarada asta sunt babele şi moşii care stau în case, tremurând sub plapumă de frica virusului care ar putea sări la gâtul lor din ecranul LCD.

Cu intenţie sau fără, cineva n-a făcut virusul cum trebuie. Dacă vom vedea că FBI, CNN şi guvernul chinez, descoperă în numele dreptăţii, aşa, într-un trio hazliu, că virusul a fost făcut de Microsoft - ca o răzbunare a faptului că sistemul lor de operare e şi în 2020, cel mai vulnerabil în faţa virusărilor - dacă veţi vedea un Bill Gates condamnat că a fabricat COV-19, ei bine, să ştiţi atunci că plăteşte pentru că invenţia lui n-a ucis suficient. Că e vorba despre Bill Gates sau despre altul, nu are relevanţă.

Momentan, autorităţile s-ar putea ca din motive de decalaj sonor în raport cu stăpânirea, să aplice în continuare carantinare fără motiv, raţii pe cartelă sau cine ştie ce bizarerii care în scenariul iniţial, cel cu milioanele de morţi, îşi aveau rostul. Îngrijorător este că se discută acum deja despre aplicarea planului B.

Au început să “informeze” populaţia despre faptul că încălzirea globală va atrage după sine epidemii de boli tropicale. Probabil că de data asta vor muri câţi trebuie. Agenda globală merge înainte.

Erori au fost, erori sunt încă!

Om_de_jad: Cine câştigă de pe urma coronavirusului? Păi să vedem: chinezii nu, pentru că nu-şi mai vând produsele, americanii nu mai pot vinde petrol şi maşini, ruşii oricum nu stau bine economic, Europa e în corzi şi va fi praf şi pulbere, arabilor nu le e prea bine dacă scad încasările de pe urma vânzărilor de “aur negru”, iar israelienii, bănuiţi de toţi de şmecherii economice, asistă acum la pierderi financiare care ard la maţe direct proporţional cu abilitatea individului de a evalua pierderile.

Între timp, nivelul poluării scade, încălzirea globală a intrat în carantină. Natura e privită de la balcoane, de oameni care ronţăie ultimele chips-uri din rezerva de urgenţă, şi în mijlocul tuturor acestor evenimente, iarba creşte perpendicular şi mieii zburdă pe câmpii.

Cei care văd bine culorile ştiu că verdele este noul roşu şi că Venus se pregăteşte de ani buni să ne "lumineze" calea. Trupe NATO sunt distribuite în mai multe ţări din UE, în încercarea de a opri inevitabilul care se va produce după trei sau patru luni de lipsă de alimente şi mai ales de perspectivă. Concedieri masive, firme închise, lipsă de internet, de semnal la mobil, de curent, apă şi gaze. Când wc-ul se va umple la propriu de rahat - pentru că nu vor mai avea apă - oamenii vor ieşi în stradă să ceară socoteală. Cui? Ce contează? Tuturor! Cineva, alţii în afară de noi, vor fi de vină pentru situaţia creată. Coronavirus? Ha-ha, ce glumă bună, mai bine mori de la el decât de la mirosul din bloc!

Liderii lumii se vor bate ca chiorii în următoarele luni, făcând ceea ce ştiu ei mai bine: restricţii, carantinări, interdicţii, armată, permise de intrare şi de ieşire din casă, blocări, marcări, violenţă în numele liniştii. Au şase luni la dispoziţie, oferite în mod “providenţial” de pauza pandemică din perioada verii, în care vor fi obligaţi fie să reinventeze toată structura socială (lucru aproape imposibil de făcut), fie să se predea. Părerea mea e că la final se vor da învinşi, neştiind ce ar putea să mai facă, epuizând toate variantele de restricţionare.

În perioada zbaterii “autorităţilor”, aşa cum s-a întâmplat încă de începutul declanşării isteriei de COVID, televiziunile conduse de cei care conduc în general televiziunile, vor filma şi vor face mişto de neputinţa conducătorilor restricţionişti.

Oamenii vor fi ajutaţi să vadă neputinţa aceasta şi împinşi de lipsuri, nemaiavând propriu-zis ce să piardă, vor ieşi în stradă, cerând ca “cineva să facă ceva”. Şi “cineva”, adică acest “nimeni” care a inventat criza actuală, va veni cu lecţiile făcute, nemaigăsind niciun fel de opoziţie din partea celor care, n-aşa, au dat greş de-au ajuns să râdă şi curcile de ei.

Vorbim cifrat pentru că nu se cuvine să facem altfel, într-o lume care acum este mai verde, mult mai verde, exact ca partidul verzilor, cândva partidul roşiilor. Colectivizarea a reînceput prin comasarea oamenilor în bloc şi nu se va opri aici. Un guvern mondial va părea pentru toţi o soluţie. Nu va începe o perioadă a restricţiilor, nu vă panicaţi aiurea, ci una a libertăţilor, vremea restricţiilor dă semne de oboseală şi e cam galbenă la faţă. La urma urmei, cât timp poţi să ţii pumnul strâns, chiar dacă e unul de fier?

Culmea e că oamenii se vor bucura în stil naiv. O dreptate cu iz apocaliptic, în care marile şi micile corporaţii se ofilesc în mod natural, se mijeşte la orizont. O nouă-spiritualitate-veche, aşteaptă de vreo 300 de ani la sertare, bună precis să fie testată pe masele de oameni. Economia nu va mai dudui, va exista în continuare într-o altă formă, dar va toarce încet, ca pisica. În contextul ăsta care se preconizează, pe cuvânt că nu-i văd bine pe evrei, unii dintre ei şi-o vor lua complet aiurea. I-am avertizat de ani de zile că li se pregăteşte ceva, că sunt fentaţi fix pe zona lor moale, că ar fi bine să-şi salte nasul din preocupările excesive legate de finanţe şi să revină la ceea ce au făcut cu adevărat folositor, în trecut.

Dincolo de toate astea, noi, cei care am fost preocupaţi totdeauna doar de ceea ce se cuvine, vom fi preocupaţi şi în continuare, indiferent ce tipuri de detergent va mai inventa RGB-ul.

Învitație la calm

Om_de_jad: Cine ştie să se roage, să se roage! Cine ştie să mediteze, să mediteze. Cine ştie să scrie poveşti, să le scrie, iar cine ştie să le citească, să o facă cu glas tare pentru cei care ştiu să asculte. Cine ştie să pupe, să pupe, iar cine ştie să se lase pupat, să nu mai facă nazuri şi să stea la pupat! Cine are putere în braţe, să sprijine, iar cine ştie să aibă grijă, să aibă! Pisicile să toarcă şi câinii să latre! Cine ştie să viseze, să viseze frumos, pentru toţi cei care nu-şi permit acum luxul să viseze! Cine doarme, să nu sforăie, ca să poată dormi cei care chiar sunt obosiţi! Cine e copil, să nu ia în seamă panica adulţilor, într-un final, orice rău trece! Cine s-a dus, să-i fie ţărâna uşoară! Cine are mintea trează, să stea de veghe! Să fie lumină în beznă, foc în mijolcul viscolului, bucată de pâine în stomacul celui flămând, linişte în mijlocul furtunii! Lume-nsingurată, să ştii că nu eşti singură, e numai o iluzie!

Lecţie de istorie ocultă: Marea bătălie dintre Stan şi Bran şi Lucian

Om_de_jad: Notă: acesta este un pamflet şi trebuie considerat ca atare. Personajele prezente aici nu există, mai ales Lucian, care n-a existat niciodată în tot acest timp. Celui care doreşte să mă vadă închis, îi urez să fie deschis. Amin!

Ce-mi place mie cel mai mult la evrei, e acurateţea cu care au stabilit numele zeului pe care-l venerează. Au insistat din cele mai vechi timpuri că numele stăpânului la care-ţi dai sufletul e important şi că dacă îi zbârceşti numele, te închini la tot felul de greşiţi. Aşa că ei, fiind oameni de acţiune în stil netanyahian, n-au dat-o prea mult timp cotită: s-a stabilit de comun acord să se închine toţi la Yahweh (Elohim) şi cu asta basta. Fiecare se închină la cine vrea, ideea e că bravo lor, spre deosebire de alţii, ei au ales ceva şi se deplasează vertiginos în direcţia pe care şi-au propus-o! Le urăm drum bun şi cale bătută!

La indieni, e plin de zâne şi de zâni, fiecare zân e cu aia a mă-sii şi fiecare zână are câte mâini vrea şi ce culori vrea ea. La ei nu prea s-au iscat scântei spirituale. Fiind mai non-violenţi, au dat-o la pace, în sensul că haosul spiritual s-a camuflat pervers, devenind atitudine generală stipulată în Constituţie.

China, la sanchi, cică e ateistă şi deci se închină la Nimeni. Acuma noi ştim că Nimeni are şi el un nume, dar tot la sanchi nu-l spunem, ca să nu facem risipă de litere.

Cu europenii e mai dificil: din moşi strămoşi, ei se închinau la Stan şi Bran, doar că acum vreo mie de ani, au năvălit ideologic iudeii peste ei şi le-au impus o credinţă într-un fals Isus cu un singur I, cu moacă şi cu haine de rege anglo-saxon. Fireşte că europenilor nu le-a convenit să se închine la un astfel de personaj, mai ales scoţienilor şi irlandezilor (care aveau zânele lor), dar nici francezilor, belgienilor, nemţilor şi norvegienilor, motiv pentru care s-au hotărât cu toţii, în urma consultărilor avute cu Jaque de Molay, să se stabilească la Bruxelles din motive ideologice şi strategice, iar din motive financiare, în patria ţăranilor cu pământ sub unghii din Luxembourg, pe care i-au cumpărat şi i-au transformat în ce le-a trebuit, cică în baza unor algoritmi de coincidenţă.

Din aceste două cetăţi, ascunşi precum viermele inelar în rect, şleahta europeană (cunoscută şi sub denumirea de uniune, în ultimii zeci de ani), se luptă să revină la credinţele în Stan şi Bran, având pretenţia să impună această religie tuturor, inclusiv evreilor. Bătălia, cu numele de cod “Marea Revoltă Legendară a lui Stan şi Bran”, s-a dat mult timp în interiorul unor state unite pe principii mixte religioase, o combinaţie între credinţe evreieşti şi religia inventată, cea care îl promovează pe individul cu moacă de anglo-saxon.

Arabii, deşi se cred originali, se ghidează după o a doua ediţie de Tora, rescrisă zonal, cumva modificată şi revizuită în funcţie de interesele lor. Ca şi evreii, arabii se închină la acelaşi zeu la care se ruga Avraam, deşi mulţi dintre musulmani, din necunoaştere, cred că dacă îi spun Allah e vorba despre alt zeu. Şiiţi, suniţi? Glume.

Ruşii, împreună cu ţările de prin Estul europei - inclusiv românii - se roagă la zei babilonieni mesopotamieni, rătăciţi într-o mixtură precum cea menţionată mai sus, combinată cu rămăşiţe umane din zeităţi preluate de pe la grecii antici. Despre români şi despre închinarea lor la Tammuz am mai scris, nu mai bat darabana. Am lăsat intenţionat africanii cu animismul lor pe final, fiindcă la ei e cald tare şi ne bate soarele în cap dacă vorbim prea mult despre asta. Să fie sănătoşi toţi! Toţi oamenii de pe planetă să fie sănătoşi, să stea în case şi să nu facă nCOV-19!

Prin susul hărţii ţării noastre, când vine vorba de dracu, toţi se feresc să-i pronunţe numele şi recurg la tot felul de artificii care să-i înlocuiască numele. I se spune Naiba, Necuratul, Sarsailă, Ducă-se-pe-pustii, Ucigă-l toaca ş.a.m.d. Doar că în Sud, ca de obicei, avem variante proprii. La noi, “du-te dracu!” e o expresie de alint - de obicei aşa le zici copiilor de câţiva anişori care te sâcâie să le dai ţuică, şi din acest motiv, când vrei să dai dracu la modul serios pe cineva, simţi că dracu nu-ţi mai ajunge. Ăsta este motivul pentru care sudiştii l-au inventat pe “dreacu”. Dacă vrei pe bune să superi pe cineva, îi zici “du-te dreacu!”, “te dreacu!” sau “te reacu!”. Noi, sudiştii, lucrători neobosiţi, l-am modificat şi l-am manipulat până şi pe necuratul după cum ne-a convenit. Transmutat din dracu în dreacu (scris uneori dreq, la mişto) sau chiar în “reacu”, acest personaj înspăimântător ne serveşte nouă interesele locale de sudişti, şi îl folosim în funcţie de ceea ce dorim să transmitem din punct de vedere lingvistic. Expresia “ia uite-l şi pe-ăsta, ce-al dreacu e!”, exprimă admiraţie. Ciudat mod de exprimare, dar nu asta este discuţia. Să revenim la treburile noastre.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Stan şi Bran s-au despărţit în mai multe grupări. Motivul, dreacu să-i ia, o fi fost unul legat de eficienţă. Important e că una dintre grupări, derivată din Stan, s-a împreunat nefiresc cu Lucian şi a făcut cu el o alianţă, o uniune, sub forma unor state unite în cuget şi simţire. Neavând niciun fel de simţire, şi deci neavând nimic de pierdut, Lucian a considerat că este o idee bună să se bage în această alianţă, lăsându-l pe Stan să facă şi să dreagă, în timpul ăsta lucrând pe la servici pe la Hollywood. Vreo sută de ani, prostimea a fost fericită, mâncarea venea la troc, ne-am tatuat, am fumat, ne-am dat în darabane, am făcut războaie pe ici, pe colo, distracţie.

Problema e că lui Stan îi place sângeretele şi dacă se poate, să fie făcut din viţei de lapte. Bran salivează şi el la aşa ceva, dar e puţin mai precaut decât frate-său (că toţi-toţi sunt fraţi). Lucian, copil plăpând în maţele lui interioare, are în general o părere elevată despre copii, aşa că i-a sugerat lui Stan că poate să-şi facă preparatul mult dorit, cu condiţia să taie numai vitele bătrâne şi bolnave. Aşa a apărut nCOV, la final de 2019, chiar de tăierea porcului. Ca să aibă acoperire, Lucian a fost şiret, în sensul că ori a tăiat animalele mai întâi la el în ogradă, ori l-a pus înadins pe Stan să taie animale la el în bătătură, ca să poată ulterior să-l acuze de tăierea animalelor împrejur. Treaba asta se va limpezi mai bine în lunile care urmează.

Staţi în case! Staţi în case! Ţipă în megafoane angajaţii Circului de Stat (în case), sperând să stoarcă astfel un pic de spaimă de la victime. Carnea e bătrână, e tare, rămâne în dinţi. Stan vrea ca animalul să fie măcar niţel speriat, altfel n-are gust! Deşi se consumă multă benzină la Logan în aceste avertismente, lumea nu se panichează. Stane, pricepi mă diferenţa? Lumea se îngrijorează, nu se panichează! Să vezi râsu’ dreacu, Stane, o să faci indigestie! Sângeretele iese mult, da’ prost. Prost ca tine, aşa.

În timpul ăsta, Lucian îşi freacă mâinile de bucurie, pentru că practic, prin ceea ce a făcut, Stan s-a filmat în cucul gol în faţa tuturor. De când cu vaccinările obligatorii şi cu teoriile conspiraţiei, promovate intenţionat pe canalele de comunicare ale lui Lucian, aproape orice babă cu pensie minimă ştie la precizie că Stan vrea să ne modifice ADN-ul cu forţa, că ne injectează RFID-uri în măduva spinării cu "siringa", că ne bagă cipromipuri în al treilea oichi meditativ, eheee! Aşa că, maică-taică, sau cum să zic, dragă Stane (ptiu, dreace!), nu mi-e clar dacă nu cumva tu vei fi acum ăla mâncat. Cert e că mi-e clar-clar de către cine, pentru că doi se bat şi-al treilea câştigă. Zi, mă, nu era aşa?

"IT COMES FROM CHINA!" - Trump

Om_de_jad: Am intrat în posesia acestui video. Îmi pare rău că rezoluţia este proastă, clipul nu se găseşte pe youtube într-o rezoluţie mai bună, sau cel puţin nu am reuşit eu să dau de el. *** Se ştia din 16 noiembrie 2015 că în laboratoarele chinezeşti se produce un coronavirus pornind de la lilieci şi şoareci. În Italia a fost dat acest reportaj la TV ***

Donald Trump nu era preşedinte în 2015, dar se pare că SUA, sub conducerea lui Obama (comunist progresist), sponsoriza şi ea aceste cercetări. Când Trump a venit la putere, a tăiat fondurile de participare la acest proiect criminal.

Aici aveţi un video recent, în care Trump acuză direct China pentru că a scăpat din greşeală virusul din laborator:

https://youtu.be/ydnxK-M7pxM

Celor care pupă comuniştii galbeni în cur şi ridică în slăvi o ţară care-şi scanează cetăţenii la moacă şi-i tratează ca pe animale, să le reamintim:

- în China a fost vândut la raft lapte praf pentru sugari, care avea în componenţă o substanţă toxică, menită să sporească cantitatea. Avantaj la buzunarul producătorilor, pe spatele bebeluşilor morţi.

- în China se fac artificii şi pocnitori periculoase, care la plecarea din port au normele de periculozitate modificate (ştiu asta din surse sigure), astfel încât ceva care ar trebui folosit doar de armată sau jandarmerie, să poată fi vândut în colţuri ale lumii pe post de pocnitori inofensive.

- din China vin jucării vopsite cu substanţe toxice pentru copii, au fost cazuri de copii care au decedat din cauza acestor jucării. În România sunt magazine mai serioase, care specifică faptul că vopselele folosite pentru jucării provin din surse sigure, nu sunt toxice. Foarte bine că fac asta.

- în China a fost dat pe piaţă un orez care avea în componenţă 25% plastic (bobiţe de plastic care imitau orezul). Mulţi oameni au avut de suferit şi din această cauză s-a renunţat la el.

- în China pică poduri făcute ieri (vezi de exemplu cum s-a prăbuşit hotelul pe ei în plină criză de coronavirus).

- când a fost coronavirus în Wuhan, chinezii au fost trataţi ca animalele. Cine mârâia era redus la tăcere. Măcar în România, autorităţile sunt decente.

- uneltele/sculele venite din China sunt foarte periculoase. Anvelope noi care explodează subit, specificaţii tehnice făcute la mişto, platforme pe care scrie că poţi pune 700kg şi se prăbuşesc la numai 250kg ş.a.m.d, lista e lungă.

Întrebări:

* CE FEL DE OAMENI SUNT ĂIA CARE ÎŞI UCID PROPRIUL POPOR?

* CE FEL DE OAMENI SUNT ĂIA CARE BAGĂ INTENŢIONAT SUBSTANŢE TOXICE ÎN LAPTELE PENTRU BEBELUŞI ŞI ÎN VOPSELELE PENTRU JUCĂRII?

* CE FEL DE OAMENI SUNT ĂIA CARE FAC EXPERIMENTE DE GENUL COVID-19, ÎN CARE SE URMĂREŞTE ÎN MOD DIRECT CREAREA UNOR VIRUSURI CAPABILE SĂ DISTRUGĂ PLĂMÂNII OAMENILOR?

Sunt COMUNIŞTI, SUNT ATEIŞTI ŞI DIN ACEST MOTIV NU AU NICIUN FEL DE RESPECT PENTRU VIAŢĂ!

Către doamne şi domni

Om_de_jad: Bărbaţii dispun în general de putere fizică şi de raţiune. Ei folosesc raţiunea pentru a identifica inamicul şi utilizează puterea/forţa pentru a-l înfrânge, cu scopul de a-i proteja pe cei dragi.

Lucrurile au fost aşa de când lumea, numai că acum ne confruntăm cu un inamic invizibil, motiv pentru care, în zilele noastre mulţi bărbaţi simt că o iau razna. Din păcate, unii dintre ei chiar o vor lua razna.

Modelul masculin e făcut în aşa fel că trebuie mai întâi să înţelegi cum stau lucrurile înainte de a stabili planul de acţiune. Numai că acum, la cum este situaţia, nu poţi înţelege nimic din ceea ce se întâmplă, fiindcă forţele care acţionează se află dincolo de raţiune. Acest lucru îi face pe bărbaţi să simtă că îşi pierd minţile. Ceea ce vă rog să luaţi în calcul este că în aceste momente, raţiunea este tocmai aceea care poate deveni propriul nostru duşman.

Spre deosebire de bărbaţi, femeile sunt obişnuite să nu folosească raţiunea clipă de clipă. Când se îndrăgostesc sau când rămân gravide sau când nasc, sau când fac gesturi inexplicabile, chiar nu foloseşte la nimic să faci uz de raţiune. În viaţa femeilor se întâmplă multe lucruri pe care ele le depăşesc uşor, fără să facă uz de raţiune şi fără ca prin asta să fie mai puţin eficiente decât bărbaţii, şi în niciun caz mai proaste.

Sfatul meu este următorul: dacă simţi că o iei razna, uită-te la femeile care îţi sunt apropiate şi încearcă să vezi cum fac ele în această situaţie de criză. Vei vedea că ele au alt mod de abordare a momentelor stresante şi că dacă observi cu atenţie, ai putea să depăşeşti momentul şi să te echilibrezi mult mai uşor. Situaţia actuală, exact cum o vedem, ar fi de mii de ori mai liniştită dacă ar fi gestionată de către femei. S-ar putea face multe cu sprijinul bărbaţilor, însă doar dacă lucrurile ar fi gestionate după modul feminin de abordare a situaţiilor de stres.

Ceea ce se îndoaie nu se rupe. Ceea ce stă înfipt adânc în sol, chiar dacă pare că oferă stabilitate, că oferă protecţie, va fi smuls din rădăcini. Nu ne luptăm cu o situaţie raţională. Folosiţi puterea şi raţiunea pentru a observa modul în care trec femeile prin criza actuală. În mod contrar, dacă bărbaţii vor face uz de putere în aceste zile, se va pierde sânge în mod inutil.

Om_de_jad: (adaug la articolul de mai sus, completarea pe care am făcut-o în grupul nostru de jucători)

Văd în jurul meu din ce în ce mai mulţi bărbaţi disperaţi şi nu de proşti, de slabi sau de fricoşi. Sunt panicaţi că nu văd inamicul. Chestia asta face să crape mintea bărbatului.

Eu zic să facem front comun să lăsăm femeile să vorbească mai mult, e o chestie energetică de echilibru. Raţiunea nu ne ajută. Eu nu dau prea mulţi bani pe ea. Ok? Aceştia din spate nu-s neapărat deştepţi sau supra-raţionali, situaţia e de aşa manieră încât eu pot să te împing în prăpastie în multe feluri dacă sunt criminal, pot să-ţi pun piedică, pot să te împing pe la spate, pot să-ţi dau cu bâta în cap şi să te arunc în prăpastie. Ca bărbat, cauţi să cuprinzi cu mintea toate posibilităţile astea şi ai impresia că în spate se află un inamic mult mai inteligent decât tine şi din cauza asta, psihicul tău o ia pe cărări: vezi scenarii închipuite, lucruri periculoase. Ca bărbat ar trebui să rămâi vigilent în perioada asta şi atât.

Mediul energetic ambiant trebuie stabilit de femei, altfel o luăm pe câmpii, pentru că dacă mediul energetic ambiant e stabilit de bărbaţi, va fi unul de haos general, panică, stres şi violenţă. Ne trebuie atenţie şi vigilenţă şi armonie venită din partea femeilor. E dificil de făcut ce zic eu, pentru că în mod normal bărbaţii reprezintă factorul de echilibru sau cam asta se aşteaptă de la ei. Echilibrul la ei vine din exterior. Fac organizare la exterior (armată, poliţie, legi) şi se simt în siguranţă.

Acum, organizarea e ameninţată. Pe femei nu le preocupă în dracii ăia mari organizarea socială. Altele sunt lucrurile care contează pt ele. Hai să învăţăm de la ele cum fac, ok? Asta nu înseamnă să fim noi dezorganizaţi, înseamnă să nu ne mai căcăm pe noi, că nu e totul tras la dungă.

Să daţi share, vă rog! Dacă încep bărbaţii "să facă", am belit-o. Chiar n-au ce să facă, nu e propriu zis nimic de făcut, în sensul că să tragi cu arma. Inamicii nu sunt turcii care ne atacă. Riscăm să scoatem săbiile din teacă şi să stăm ca proştii cu ele în aer, aşteptând să sară inamicul din tufiş Cea mai mare porcărie ar fi ca, negăsind un inamic, să începem să ne tăiem unii pe alţii considerând că cei din jur sunt inamicii

Minciuni de primăvară

Om_de_jad: 1. Oamenii de ştiinţă ne vor în general binele. Ei inventează lucruri care să ne uşureze viaţa!

Fals! Au creat COVID-19 în laboratoare, lucru care nu ne uşurează în niciun caz viaţa. Virusul a fost făcut SPECIAL să ucidă. Cei care ucid se numesc criminali, indiferent dacă fac asta cu toporul sau cu seringa. Locul criminalilor este la închisoare sau la cimitir.

2. Oamenii de ştiinţă ştiu ce fac.

Ştiu pe dracu! Niciun om de ştiinţă nu are, la 6 luni de când a apărut primul caz, un remediu pentru COVID-19. Oamenii de ştiinţă au dat cu bomba şi acum se bat cap în cap ca proştii. Chestia asta îi face să semene mai degrabă cu nişte copii care au pus mâna pe arme, nu cu nişte adulţi care au un psihic funcţional. E ca atunci când dai o bă**nă în lift cu mai multe persoane şi nu mai poţi s-o tragi înapoi.

3. Autorităţile ne vor binele

Ă?

4. Staţi în casă! Feriţi-vă de COVID-19!

Dacă de COVID te poţi feri stând în casă, DE 5G NU TE POŢI FERI! Trece prin pereţi, trece prin tine şi prin ai tăi şi te face praf, nu va fi ca la COVID. COVID a venit, o să treacă, 5G va fi non-stop, 24h/24. NU VEI AVEA UNDE SĂ TE FEREŞTI DE 5G, vor fi antene peste tot!

5. 5G n-o să fie aşa de periculos.

Serios? După chestia cu COVID-ul, mai are cineva încredere în ce spun oamenii de "ştiinţă"? Despre COVID spuneau în 2015 că n-o să scape din laboratoare şi "a scăpat".

6. Nu ştim cine e vinovat de 5G

Ba ştim, ştim... sunt mu*ştii de la Vodafone, Orange, Telekom şi Digi. Căcaţii ăştia care ne fură de 20 de ani de când au venit cu miloaga prin ro.

7. După ce trece COVID-ul, vom avea în continuare păduri

Da, vom avea în continuare. Ele se vor afla aşezate frumos în stivă, în Austria.

8. UE o să ne ajute

O să ne ajute imediat ce termină de ajutat italienii. Staţi p-aproape că ne-ajută!

Să gândim cu calm!

Om_de_jad: Klaus Iohannis ne anunţă că starea de urgenţă va fi prelungită încă o lună, “pentru a ţine epidemia sub control”. Judecând lucrurile la rece, este infantil să ne închipuim că prelungirea stării de urgenţă se face pe motiv că la ora actuală avem în ţară 4.500 de oameni răciţi şi 184 de decese, sau pentru că se tem de vreun număr triplu de îmbolnăviri sau de morţi. Trebuie să fii naiv să-ţi închipui că ţări precum SUA, Rusia sau Franţa se sinucid economic de dragul a câteva zeci de mii de morţi, conştienţi fiind că după ce “rezolvă pandemia” (indiferent ce o însemna asta), vor fi de mii de ori mai mulţi morţi din cauza situaţiei economice comparativ cu ce avem azi din cauza coronavirusului.

Teorii de toate felurile, zburdă prin reţea. Internetul le-a fost lăsat oamenilor în aceste zile pe post de lume-virtuală-aparent-liberă, în care fiecare fabulează după pricepere. Chiar dacă nu ştim cu exactitate ce se întâmplă (deşi poate bănuim), să încercăm să gândim la rece situaţia, pe fapte. Să nu reacţionăm la impuls şi să gândim cu calm ceea ce vedem în jurul nostru.

Puterea nu se află acum nici la domnul “preşe” şi nici la guvernul nostru, condus de maimuţoiul cobzar. La nivel naţional şi internaţional, puterea reală de care depinde soarta oamenilor, se află în mâinile armatei. Cu alte cuvinte, pentru liniştea sau neliniştea noastră interioară, ar trebui să ne întrebăm în momentele astea dacă avem încredere sau nu în deciziile armatei.

Românii au în general încredere în armată pentru că armata nu prea i-a minţit de-a lungul timpului. Când a căzut Ceauşescu, armata a fost cu noi, nu cu el. Gândiţi-vă că pentru armată, aceste vremuri nu sunt grele, dacă le comparăm cu cele din perioada WW2. Nu mai zic de primul război mondial, în care chiar a fost un haos de nedescris, şi în care armata s-a descurcat, deşi erau condiţii de iad. Ceea ce pentru noi este insuportabil, pentru armată poate fi doar o situaţie ceva mai dificilă. Acum, lucrurile par mai aşezate decât în WW2. Inamicul, în mod sigur există din moment ce este vorba despre implicarea armatei, dar îmi este destul de greu să cred că duşmanul vizat aş fi eu sau tu. Personal, pot să spun că militarii pe care îi cunosc, (indiferent ce grad au), chiar dacă sunt antrenaţi să ucidă, au un respect profund pentru viaţă. Sunt oameni care preferă ordinea şi disciplina în locul haosului şi nu au obiceiul să o ia la fugă atunci când dau de greu. Sunt oameni care îşi respectă strămoşii, cred în valorile familiei, au credinţă în Domnul şi urăsc trădarea. Sunt oameni care vorbesc puţin şi fac ce li se cere. Sunt oameni care nu iau decizii până nu se asigură că ordinele nu strică ordinea. Sunt oameni care mai bine îşi trag un glonţ în cap decât să-şi dezamăgească părinţii, bunicii şi pe cei dragi.

În aceste zile, cu poliţişti pe străzi mai mult decât oameni obişnuiţi, armata este de fapt cea care ne decide soarta. Dacă ne-a trădat şi a făcut pact cu duşmanul pentru distrugerea noastră, a celor din case, e trist. Dar dacă duşmanul invizibil nu suntem noi, ci sunt alţii, au pus-o! Se va alege praful de duşmani, pentru că s-au unit armatele tuturor naţiilor de pe Terra, asumându-şi căderea inevitabilă a economiei internaţionale. Iar dacă lucrurile stau astfel, duşmanul trebuie să fie unul pe măsură. Trebuie să fie un duşman pe care eu, tu sau un grup restrâns de oameni nu-l puteam învinge. Acest duşman, care a atentat la siguranţa oamenilor, la siguranţa mea, a ta, a noastră, a devenit un pericol imposibil de oprit cu ajutorul jandarmilor şi ai poliţiei şi din acest motiv, a trebuit să intervină armata.

Cred că alegerea înţeleaptă în aceste vremuri este aceea de lăsa armata să lucreze, încercând pe cât posibil să nu devenim o povară în plus. Nimănui nu-i plac interdicţiile, dar dacă ne revoltăm sau dacă ieşim în stradă, s-ar putea ca de fapt să ajutăm duşmanul. Un duşman există - unde este armată, este şi un duşman. Dacă noi suntem duşmanul şi armata ne-a trădat, este josnic. Dar dacă alţii sunt de fapt duşmanii şi nu noi, mă gândesc că dacă nu putem să ajutăm în acest război, putem măcar să nu încurcăm.

Până în momentul în care va fi vom vedea că armata ne trădează, trebuie să avem încredere în ceea ce face.

COVID-ul Stângii Radicale

Om_de_jad: În urmă cu câteva luni, am ieşit împreună cu prietenii să protestăm împotriva legii vaccinării obligatorii, lege propusă de PSD şi regurgitată duios de guvernul pe persoană fizică al lui iohanis. Spre surprinderea noastră, presa a raportat o participare a unui număr de 5.000 de oameni, deşi după calculele noastre, n-au fost mai mult de 500 de persoane la miting. Chiar glumeam cu amărăciune în ziua respectivă, că grupul nostru de prieteni a reprezentat, poate, 10% din numărul total de participanţi. Trist.

Ţin minte că tot în perioada aia, m-am certat cu o doctoriţă vândută forţelor întunericului, care susţinea că oamenii ar trebui să fie nu doar vaccinaţi cu forţa, ci să fie şi băgaţi la închisoare dacă nu se vaccinează. “Să vină poliţia şi armata, să-i bage în dubă şi să-i injecteze!”, astea erau în mare parte cuvintele ei, fără niciun argument raţional. Mi-am spus atunci că madam exagerează, că poate a suferit traume psihice în copilărie, că o fi la menopauză şi alte lucruri de genul ăsta, dar nu credeam în momentul acela, recunosc, că voi vedea cu ochii mei dube ridicând oamenii cu forţa şi duşi în Spitalele Iadului lui Satan, să fie omorâţi cu premeditare de medici.

Tot în zilele alea, mulţi români erau convinşi că doctorii le vor binele, că OMS-ul este Marele Zeu în materie de sănătate publică şi că noi, “antivacciniştii” (aşa ne numeau), suntem infractori care trebuie pedepsiţi, pe motiv că nu suntem de acord ca Statul şi Guvernul Suprem să injecteze aluminiu în copiii noştri. O bilă neagră pentru TOŢI românii care l-au susţinut pe Satan în uciderea copiilor! Domnul vede tot ce e strâmb şi nu uită.

Se ajunsese la un prag maxim de tâmpire. Gândirea satanică a “binelui unic”, pusese stăpânire pe populaţie şi încă din vară le-am spus prietenilor că nu se termină anul 2019, fără să se întâmple ceva rău. Vecinul îşi dădea cu părerea dacă uşa ta de apartament e vopsită sau nu cum avea el chef, îşi dădea cu părerea dacă îţi educi sau nu copilul, după standardele diavolului pe care el îl venera, iar la semafor, şoferul din spate te claxona dacă nu voiai să mergi pe strada pe care voia el să mergi. În nebunia care se crease, fiecare considera – aşa cum consideră, de altfel, toţi sataniştii – că e de datoria lor să se bage în vieţile tuturor şi să le spună să facă aşa cum cere Statul/Guvernul Suprem condus de Baphomet.

Cumva este explicabil: la noi în România, totul se face prin ONG-urile lui soros. Vrei servicii medicale, te duci la clinicile lui soros, vrei justitie, te duci la justitia lui soros, vrei salariu mare, te duci la multinaţionalele lui soros, vrei benzină, n-ai voie, că deranjezi “verzii” lui soros, vrei să-ţi educi copilul, trebuie să o faci în stilul lui soros, vrei să spui ceva împotriva Partidului Comunist Unic (zis Open Society), n-ai voie, ca sar ONG-urile lui soros pe tine, că nu eşti în ton cu agenda globală.

Ultima gogoaşă autohtonă, înainte de Covid-ul Stângii Radicale, era că trebuie să-ţi înmatriculezi trotineta. Şi chiar când se pregătea un proiect de lege, care să declare că trebuie să-ţi înmatriculezi rolele, hopa, apare covidul comuniştilor din China.

Şi începe tontoroiul dracilor. Am scris la vremea respectivă un articol în care arătam cum dă oculta ordine la slugi şi cum o să vedem un joc imbecil de tenis, fără minge şi fără rachete. Am avut dreptate, însă nu credeam că se va ajunge unde s-a ajuns.

La apăsarea butonului de panică, aflat pe telecomanda chinezească şi ajutată de media lui soros, Stânga Radicală a băgat panica în oameni. S-a ajuns până acolo că Stânga Radicală, a propus prin OMS (Organizaţia Mondială a lui Satan), să ia copiii din casele oamenilor, pe motiv că în timpul falsei pandemii i-ar bate părinţii aflaţi în carantina forţată, impusă tot de ei. Stânga Radicală, după ce a ţinut în arest la domiciliu jumătate din Terra, tot n-a fost satisfăcută, pentru că Scaraoţchi nu se satură niciodată. A propus internarea cu forţa a “bolnavilor asimptomatici de covid”, detectaţi pe baza unor teste infectate deja cu virusuri, sau a unor teste care scot pozitiv un mango. Pe baza acestor “teste”, au internat cu forţa oameni nevinovaţi. Nu vom uita asta!

Tot răul spre bine. În perioada care a fost, oamenii au simţit pe grumaz lama unui cuţit rece. Acea lamă este lama cu care decapitează Partidul Comunist Internaţional, cu sediul în China, împreună cu sclavii lor aflaţi în parodia chinezească făcută după modelul SUA, numită SUA-E (Statele Unite Ale Europei). Pentru prima dată după căderea comunismului bolşevic, oamenii au putut din nou simţi gheara diavolului comunist chinez.

*outube şi *fcebo (dar şi *mazon), scule din cutia de scule ale Chinei, au început să blocheze clipuri şi postări legate de antenele 4+1G, au blocat informaţiile puse la dispoziţie de diverşi oameni, din care se putea vedea toată mascarada covid şi legăturile ei cu tehnologia.

Cine nu credea în “teoria conspiraţiei” (expresie inventată la Fabrica de Cuvinte din China, menită să denigreze toţi creştinii care mai judecă), acum a simţit pe pielea lui că undeva, cumva, cineva a apăsat un buton de panică şi toţi liderii lumii (cu mici excepţii), au început să danseze tango. Acum s-a dovedit că OMS (Organizaţia Mondială a lui Satan), sprijinită cu fonduri de Lady Gaga, este condusă de un terorist internaţional, ghidată de un criminal internaţional (Fauci), după principiile formulate de un satanist psihopat (Mr. Gates). Săptămânile viitoare vom afla cine se află în spatele acestor viermi care te-au prostit pe tine că e bine să-ţi injectezi copiii cu aluminiu. Aşadar, bun venit în clubul “conspiraţioniştilor”, fratele meu alb! Să-ţi fie ruşine că abia acum te-ai prins că ai fost prostit de comunişti, dar bine că te-ai mai spălat puţin pe ochi!

Partidul Comunist Chinez şi-a ucis toţi angajaţii laboratorului din Wuhan, pentru a şterge urmele legate de producerea coronavirusului în laboratoarele lor, dar nu-i bai, Trump a zis de la început că virusul vine din China. Ieri, chinezii au început să dărâme crucile de pe bisericile creştine. E bine că pieile-galbene îşi arată în sfârşit intenţiile pe faţă.

Pe la noi, prin Ţara Mioriţei, avem tristeţe condensată. CCR-ul tocmai a declarat neconstituţională starea de demenţă inventată de Wuhanis. Decizia CCR nu vine de pe urma confruntării faptelor cu Constituţia României, nuuu, decizia e trasă pe baza informaţiilor primite de la serviciile secrete, care spun că vântul schimbării se apropie. Hurezeanu, băiat cu buze experimentate, şoptea de prin ianuarie că “vremea globalismului a trecut, urmează vremea statelor puternice” (am citat din memorie, că nu stau să caut frazele tuturor pupincuriştilor). Oricum, ca pupător, Hurezeanu este priceput, adică trebuie crezut când spune că s-a schimbat direcţia curului de pupat. Lui îi fug mereu buzele în direcţia schimbării, aşa l-a făcut pe el mă-sa.

Interesele SUA şi ale Israelului în zonă nu vor mai putea ţine mult timp Ţara Mioriţei aliniată la Partidul Comunist Internaţional, zis la sanchi UE. Israelul este ţară prietenă, iar SUA vrea să stea în curul Rusiei… şi bine face.

Ieri, Germania s-a opus aruncării cu banii în lăutari. Cumva e de înţeles, Hansel şi Gretel, indiferent cât ar iubi-o la figurat pe madam “de Lion King”, nu vor să dea banii la săraci. Comunism-comunism, baba merkel e hazlie în teorie, dar nu se face să sprijine Landul prostimea.

SĂ REVENIM LA OILE NOASTRE!

- SĂ NU UITĂM NICIODATĂ DE MEDICII CRIMINALI, VÂNDUŢI LA OMS, PLĂTIŢI DE SOROS, SATANIŞTI PRIN DEFINIŢIE (căci dacă nu crezi în Domnul, cum poţi să tratezi fiinţe făcute după chipul şi semănarea Lui?). MEDICII SĂ FIE ANCHETAŢI ŞI DACĂ AU SPRIJINIT COVIDUL CHINEZESC, SĂ FIE SANCŢIONAŢI!!

- SĂ NU UITĂM NICIODATĂ RĂUL PE CARE NI L-AU FĂCUT TELEVIZIUNILE LUI SOROS: DIGI24, ANTENA3, REALITATEA.

- SĂ NU UITĂM NICIODATĂ GENOCIDUL PORNIT ASUPRA TUTUROR BĂTRÂNILOR DE PE GLOB!

Tontoroiul va continua, până când un lider propus de SUA şi Israel, care să-l înlocuiască pe sasul infatuat o să apară, probabil din rândul generalilor aflaţi în rezervă, pentru că e musai să fie patriot şi credincios. Foarte posibil să apară curând.

CCR-ul şi "Măria Sa, Împăratul"

Om_de_Jad: Într-o ţară care e pe bune normală, aşa cum zicea că vrea Iohannis să fie România, preşedintele şi parlamentul caută să legifereze astfel încât să nu încalce Constituţia. Asta este obligatoriu, nu este ceva opţional. Pentru cei cu patru clase, trebuie să spunem că această Constituţie de care face mişto preşedintele României, este Actul Fundamental care stă la baza funcţionării Statului Român.

Curtea Constituţională are rolul de garant al supremaţiei Constituţiei. CCR este independentă faţă de orice autoritate publică şi funcţionează în mod CONSTITUŢIONAL - a se reţine: legile date de Iohannis în ultimul timp sunt NECONSTITUŢIONALE. Practic, rostul CCR este să verifice dacă legile date în România respectă sau nu Actul Fundamental după care funcţionează ţara şi iată că această instituţie a semnalat faptul că Iohanis a încălcat-o. Să încalci Constituţia este ceva GRAV şi într-o ţară normală pe bune, acest lucru se pedepseşte.

Prins cu mâţa în sac, Iohanis asmute acum oamenii puţini la minte împotriva CCR, spunând că magistraţii care au căzut de acord că starea de urgenţă impusă FĂRĂ NICIUN FEL DE URGENŢĂ REALĂ, arătând că a încălcat Actul Fundamental al ţării, printr-un unic argument şi anume că membrii CCR sunt corupţi şi cam nasoi. Ceea ce face preşedintele acum este periculos şi din acest motiv ne îndreptăm cu paşi rapizi către dictatură. Faptul că lui Iohanis nu-i convin magistraţii din CCR e una, n-are decât să ne demonstreze că sunt corupţi şi să-i schimbe, însă a contesta CCR-ul ca instituţie şi să recomanzi şi altor oameni să facă asta, este FOARTE PERICULOS. Omul care instituie stări de urgenţă în funcţie de ce visează noaptea, arată că nu înţelege cum funcţionează ţara pe care o conduce, motiv pentru care ar cam trebui să plece de pe funcţia prea mare pentru capacitatea lui de înţelegere. Într-o ţară normală, preşedintele ar trebui anchetat, să vedem şi în ce fel a încălcat Constituţia şi ce prejudicii a adus cetăţenilor ţării.

Cei care susţin că CCR este inutilă sau că nu trebuie luată în seamă, sunt naivi sau sunt fani Coreea de Nord. Mâine, "Marele Împărat" va putea să dea o lege prin care să oblige populaţia să facă ceva inuman. Încercaţi să gândiţi dincolo de PNL vs PSV vs USR sau ce mai vreţi voi. CCR există pentru a semnala derapajele politicienilor, atunci când ei legiferează în neconformitate cu Actul Fundamental al ţării. Dacă nu vă convine Republica este în regulă, puteţi opta pentru monarhie absolutistă, cu condiţia să faceţi asta în mod democratic şi în acord cu majoritatea. Au trecut 30 de ani de la revoluţia din 1989, poate ar fi cazul să începem să ne respectăm reciproc, atât unii pe alţii, cât şi instituţiile care ar trebui să ne reprezinte. Iar dacă acestea nu lucrează în interesul nostru, să le sancţionăm.

Gardienii Termoscanerelor şi Dreapta Gândire

Om_de_jad: Cică la intrarea în magazine, sunt paznici care-ţi iau temperatura şi fug cu ea. Glumim pentru că treaba nu prea are logică. Aşa cum spunea Laura într-o postare de ieri, dacă ai peste 37C, te consideră bolnav de covid - dar poţi foarte bine să nu fii - iar dacă ai sub 37C, te lasă în magazin, deşi poţi să ai foarte bine covid şi să fii asimptomatic. Logica pare să nu mai aibă vreo legătură cu minţile celor care sunt puşi de noi în funcţii tocmai ca să ia decizii logice. De aici şi ezitarea de a respecta hotărârile celor care par să aibă putere asupra poliţiei şi jandarmeriei, dar nu şi asupra propriului lor psihic.

Unii susţin că de fapt banii care alimentează această nebunie ar veni de la marile companii farmaceutice, despre care ştim din statistici că au depăşit cu succes, din punct de vedere financiar, industria producătoare de armament. Un mogul de tv inteligent, s-ar putea gândi să joace tontoroiul covidului în continuare, doar dacă plătitorii cotizează din ce în ce mai mult – în caz contrar, vin cu dezvăluirile şi demască plătitorii. Zeloşi, conducătorii noştri, ca şi medicii de altfel, aşteaptă cu sufletul la gură să vină salariul de la ocultă, lovind iar şi iar cu biciul în poporul care i-a ales, sperând că de undeva de acolo, “ochiul care vede tot”, o să noteze cât de determinaţi sunt (la propriu) în a le face rău semenilor.

Pentru cei obişnuiţi cu simbolistica ocultă, pistolul “care ia temperatura”, reprezintă confiscarea puterii de decizie sau chiar moartea individului. “A-i lua cuiva temperatura”, adică a-i lua căldura corpului (la figurat), înseamnă a-l ucide. Tot simbolistic, li se spune oamenilor că dacă nu-s suficient de “reci”, nu mai pot beneficia de hrana produsă de ocultişti. Poate că un om obişnuit cu televizorul, nu are obiecţii în a-şi dona propriul psihic, la urma urmei, asta se şi străduieşte să facă zilnic cu ochii pironiţi în ecran. Pentru ceilalţi oameni, libertatea de decizie şi logica au relevanţă. Lor, celor care încă ţin la raţiune, li se spune “covidioţi”, deşi covidioţii ar trebui să fie numiţi cei care cred într-o pandemie falsă.

Cei care nu se obosesc să-şi folosească funcţiile psihice, chiar nu pot înţelege cum de nu faci lucruri absurde, “dacă aşa zice legea”. Oricum, cei care se roagă sau meditează, ştiu că Legea n-o fac oamenii, şi în consecinţă nu respectă legile care nu sunt în conformitate cu Legea.

Domnul preşedinte nu-şi bate capul nici cu legea, nici cu Legea şi nici măcar cu Constituţia, pe care a încălcat-o crunt în ultimele luni. Problema e că în România, spre bucuria mea, avem cetăţeni care gândesc acum că dacă o persoană poate încălca Constituţia, o poate face oricine. Va fi grav? Nu ştiu, vom vedea care vor fi consecinţele. Ori respectăm toţi Constituţia, ori n-o mai respectă nimeni.

Îmi aduc aminte că atunci când eram mic, îmi doream să am în dormitor un telefon public, montat pe perete. Funcţional, nefuncţional, îmi plăcea cum arată acel aparat şi-mi doream să am unul. Deşi aveam şurubelniţe, ciocane şi voinţă, am renunţat la această idee, ştiind că dacă fac asta voi fi prins şi amendat, sau că poate voi face puşcărie. Acum, de când văd cum a încălcat domnul preşedinte Constituţia, îmi doresc să am în dormitor un semafor, nişte semne de circulaţie şi o trecere de pietoni din cameră până la baie. În vremuri normale, astfel de dorinţe sunt interzise, însă domnul preşedinte ne sugerează că putem încălca precum dânsul Constituţia şi ne putem astfel lua ceea ce dorim, de unde dorim. Poate că unii dintre noi vor dori să aibă arme, deşi este neconstituţional, dar cui îi pasă? Dacă preşedintele poate să facă ce vrea fără să păţească nimic, putem şi noi! Eu rămân deocamdată la semaforul meu şi la trecerea de pietoni.

Problema în momentul de faţă este două: dacă eşti dispus să faci ceva iraţional “doar că aşa zice legea” dată de nişte nebuni, şi a doua, dacă ai alternativă la locurile pe unde “n-ai voie” fiindcă gândeşti.

P.S. Gândeşte şi tu, cât timp încă mai e pe gratis!


***

Om_de_jad: Toată lumea trece în momentul de faţă prin încercări. Am observat că pentru oamenii inteligenţi este foarte greu să nu se umple de nervi, atunci când văd în jurul lor fiinţe care acţionează iraţional. Iar nervii se conturează şi mai abitir, atunci când tot ei, oameni inteligenţi, constată că sunt conduşi de indivizi care dau legi complet iraţionale, insistând că trebuie neapărat respectate pentru că "unde-i lege, nu-i tocmeală".

Este dificil, dar trebuie să ne păstrăm cumpătul, atât pentru noi, cât şi pentru cei mai puţin inteligenţi, şi nu în ultimul rând pentru cei care acum au putere mare, minte scurtă şi un pistol încărcat cu gloanţe. Înţeleg frustrarea, înţeleg chiar frustrarea în masă, însă ceea ce se întâmplă acum este un duş rece pentru toţi. Ni se dovedeşte, de exemplu, că în România dictatura poate fi instaurată în 2 zile, fără niciun fel de oprelişti. Ni se mai dovedeşte, de pildă, că dacă eşti preşedinte semianalfabet, poţi lua la mişto Constituţia şi chiar dacă CCR-ul te atenţionează, o poţi lua la mişto în continuare fără nicio jenă, pentru că ori nu există legi care să te împiedice, ori ele există şi nu le aplică nimeni. Mai aflăm că dacă preşedintele şi cei de pe lângă el încep să consume etnobotanice şi dau/promulgă legi, în funcţie de "premoniţiile" pe care le au când sunt pe ulei, toţi cetăţenii sunt obligaţi să joace sârba, fără să existe un cadru legal pentru îndepărtarea nebunilor de la conducere. Momentan, ceea ce se întâmplă este un atentat la adresa oamenilor inteligenţi, însă, pe termen lung, acest lucru este benefic, fiindcă oamenii inteligenţi vor corecta aceste derapaje, iar dacă nu o fac, înseamnă că nu-s mai inteligenţi decât cei pe care îi consideră acum lipsiţi de inteligenţă. Evident, nu susţin că ceea ce se întâmplă este benefic, ar fi culmea, însă pe termen mediu şi lung, lucrurile se vor îndrepta. Le VOM îndrepta. Vom construi o lume în care un copil de 65 de ani, care se crede robocop, nu mai poate deveni preşedinte, dar ca să putem face asta, avem nevoie de semeni care pot privi dincolo de vârsta trecută în buletin.

Un singur om inteligent, poate schimba soarta altora, iar cel mai bun exemplu în acest sens este Hristos. Sincer, nu cred că vreunul dintre noi are atâţia proşti câţi a avut el prin preajmă. Numai că primul pas pentru a putea schimba ceva în exterior, e să schimbăm interiorul nostru. Panica şi disperarea nu ne vor ajuta. În al doilea rând, va trebui să învăţăm să avem din nou încredere unii în alţii. În inteligenţa noastră şi în inteligenţa celor care au aşa ceva. În coerenţa noastră şi în coerenţa celor care sunt coerenţi. În voinţa noastră şi în voinţa celor care ştiu să o pună în slujba celor care nu ştiu să şi-o folosească. În bunătate şi nu în ultimul rând, în Domnul.

Economia, salvează România!

Om_de_jad: "Destul ne-a oprit Peszede-ul să ne spălăm pe mâine!" - Lelia Munteanu

Domnul preşedinte, a cărui minte ne străduim să bănuim din ce în ce mai puţin cui aparţine, a ieşit astăzi la televiziunile mituite din taxele şi impozitele plătite de noi, să ne mai ameninţe puţin cu nişte morţi de pandemii închipuite. A ţinut să precizeze, ca de obicei, că PSD-ul este de vină exclusiv pentru ceea ce se întâmplă. Din păcate, dincolo de tontoroiul susţinut de preşedinte, se prefigurează la orizontul economic al ţării o sumedenie de probleme care ar părea că se datorează mai degrabă vidului sau virusului din capul dânsului şi mai puţin din cauza opoziţiei, sau cum am putea numi ce mai avem pe acolo.

Unii se laudă cu crearea locurilor de muncă, în timp ce domnul preşedinte se laudă cu creşterea şomajului. Nu negăm că la performanţa PNL de a "crea" prin legi paranoice, cei 1.500.000 de noi şomeri, sunt complici atât PSD cât şi USR. Guvernul a împrumutat astăzi 3,3 miliarde de euro de pe piețele externe, la dobânzi destul de ridicate comparativ luna ianuarie, pentru că nu mai sunt bani şi toate ţările au acum nevoie de ei. Săptămâna trecută, înainte de relaxarea cu restricţii de câteva ori mai mari decât cele din perioada de urgenţă anticonstituţională, Florin Câţu ne spunea că economia României a crescut cu 3,2%. Am putea specula că acea creştere de 3,2% e reprezentată de cele 3.3 miliarde de euro împrumutate azi, din care dânşii se gândesc să “extragă pentru covid” o sută de milioane, ca să ieşim fix cât scrie la statistici? Vom vedea dacă ăsta este planul.

Televiziunile mituite de guvern, sunt panicate (doar panica e specialitatea lor), că mulţi români vin din afara ţării, pentru că nu mai au de lucru în străinătate. Vor veni într-o Românie care n-are niciun plan de redresare economică, iar pentru asta, nu-i aşa, ni se va spune că de vină este tot PSD-ul. Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar pe mine, ca cetăţean, nu mă interesează “cine e de vină” pentru lipsa de pragmatism a preşedintelui, mă interesează ca autorităţile să se ocupe şi de economie, fiindcă într-o zi, veţi putea descoperi că deşi staţi cuminţi să fiţi scanaţi la frunte, rafturile vor fi goale când veţi intra în magazin. Iar termoscanerul şi masca de 5 lei de la farmacie, nu vă vor proteja nici de temperatura ridicată a altora – pentru că mai nou, să ai temperatura peste 37C este fatal – şi nici de sărăcie. Cuminţenia de la scanat nu ţine loc de hrană şi, într-un mod bizar, oamenii încă mănâncă şi nu se pot hrăni pe termen lung cu aberaţiile OMS şi ale lui Gates.

În Chile, lumea se bate cu autorităţile pentru că efectiv moare de foame. Domnul preşedinte ne spune cu limbaj ambiguu că va face investiţii în infrastructură, dar dincolo de întrebarea dacă va face ceva concret, nu cum n-a făcut mai nimic în afară de valuri, de când se preface că e preşedinte, se pune întrebarea cine va folosi acea infrastructură, în situaţia în care vom avea o economie trântită la pământ, şi mai ales, din banii căror contribuabili o să menţinem infrastructura dânsului în stare de funcţionare.

Ratele la bănci nu vor mai fi plătite, pentru că nu vor mai avea oamenii de unde să le plătească, iar pâinea se scumpeşte cu 25% de luna viitoare. Bunul Dumnezeu, deşi ne-a văzut că suntem proşti şi ne lăsăm împuşcaţi de bunăvoie în frunte, ne-a dat puţină ploaie să se facă totuşi grâul, dar dacă nu ne trezim la realitate, va fi rău, pentru că internetul, spitalele de carton şi frica de coronavirus nu rezolvă deloc problema alimentelor. Nu aşteptaţi mila străinilor, pentru că străinii vor mânca întâi ei propriile lor produse şi abia apoi, dacă le vor rămâne alimente în plus, deşi nu prea cred, se vor gândi dacă să le vândă românilor în supermarketuri, pentru a primi la schimb leii prăbuşiţi în suc propriu, în economia sufocată cu bună ştiinţă “de PSD”, care ştim cu toţii că este de vină pentru pandemia din capul preşedintelui.

La două zile de la circul cu "pandemia", am spus că problema principală nu e pandemia, ci economia. La trei luni de la declanşarea tontoroiului în Ro, oamenii încă nu pricep că nu virusul o să-i omoare, ci lipsa alimentelor. Nu vom uita niciodată că în perioada asta, magazinele de la colţul blocului ajută oamenii lucizi, care nu vor să se lase împuşcaţi în cap, culmea, ca să supravieţuiască. Cât timp guvernele au ucis micii afacerişti (pătura mijlocie), lumea se bucura de faptul că "patronii de la colţ" îşi pierd din clienţi, în timp ce supermarketurile plecau cu banii noştri în străinătate. Pe vremea aceea, oamenii jucau hora globalismului cinic, şi tot atunci, se bucurau că babele nu pot vinde leuştean la colţul blocului.

Vă rog să nu mai fiţi supăraţi pe cei care se scanează. Pe tabla de şah, ei sunt doar pioni, iar pionii sunt obligaţi să meargă înainte şi numai rareori au dreptul să atace o pătrăţică, la stânga sau la dreapta. Ei sunt primii sacrificaţi, cel mai uşor de doborît, iar în ochii jucătorului de şah, sunt cei mai puţin importanţi. Vă rog să nu-i mai loviţi, că sunt deja loviţi de condiţia lor de pioni!

Pe aceeaşi tablă de şah, problema cu care ne confruntăm în aceste zile, este reprezentată de nebunii care ne conduc şi mai ales de caii lor. Regele, încă nu se vede, sunt zvonuri că s-ar afla în şah.

Scenă porno cu Iohannis - varianta 18+ - (PAMFLET obţinut prin paralelism socio-cultural, de natură erotică

Om_de_jad: Avertisment: luaţi minorii din faţa monitorului, că mă obligă situaţia să vorbesc urât!

Cât timp am fost puştan, am văzut suficiente filme porno, să pot recunoaşte imediat o scenă, atunci când o revăd. Pudicii să se abţină… dar pentru cunoscători, mă refer la scenele alea în care doamna are de satisfăcut prin sex oral doi indivizi, unul plin de muşchi şi altul mic şi sfrijit, păros, osos şi urât ca dracu. Teoretic vorbind, dânsa ar trebui să se ocupe de ambii în egală măsură, cel puţin aşa era prevăzut în contract, numai că fără să-şi dea seama şi conform unei legi nescrise, dar evidentă pentru oricine, devine preocupată mai degrabă de muşchiulos decât de sfrijit. La semnele disperate făcute de regizor, vădit deranjat, sfrijitul o ia nervos de cap pe doamnă şi o trage spre el, simţind că este neglijat. Doamna se conformează pentru câteva secunde, însă dintr-o dată are o străfulgerare, dându-şi seama cât timp a trecut de când l-a ignorat pe slăbănog, că scena este aproape de final şi că nu mai poate îndrepta lucrurile nicicum. În haosul creat de situaţie, neştiind ce să facă, ia o decizie, spunându-şi: “la dracu, cu ăsta muşchiulos n-am cum să greşesc!” şi continuă cu muşchiulosul, ignorându-l complet pe slăbănog. Contrar aşteptărilor ei, regizorul spune “tăiaţi!”, filmarea se opreşte brusc, doamna nu-şi mai ia banii, muşchiulosul este nesatisfăcut, iar slăbănogul plin de draci. Evident, toate lucrurile astea nu se văd în film.

Despre educaţia sexuală în şcoli

Om_de_jad: M-am uitat la programă. Este vorba despre “educaţie” pro-masturbare şi îndemn la homosexualitate. Cele două merg oricum mână în mână, şi la propriu şi la figurat. Am explicat într-o postare anterioară cum anume se ajunge de la masturbare la homosexualitate, dar pentru că nu mă doare gura, am să explic din nou: ca să-ţi placă atunci când te masturbezi, dacă eşti bărbat, trebuie să te excite atingerea propriului penis, iar dacă eşti femeie, atingerea propriului vagin. Dacă omul se masturbează des, că aşa cere programa şcolară, se crează un mecanism care în timp îl face pe bărbat să fie atras de penisul lui şi pe femeie de vaginul ei. Ca bărbat, întâi vei deveni atras de penisul propriu, apoi şi de al altora, iar ca femeie, întâi de vaginul propriu, apoi de al altora. Astfel se ajunge la homosexualitate şi ăsta este unul dintre scopurile pentru care se doreşte educaţia masturbării + educaţia homosexualităţii în şcolile din România.

Dacă vrem să facem ceva constructiv pentru copii, trebuie să le predăm la şcoală, ceva numit “educaţia simţurilor”, nu educaţie sexuală. Un om care are simţurile (văz, auz, gust, miros, simţ tactil) dezvoltate, îşi poate construi cu uşurinţă propria educaţie sexuală sănătoasă, mai târziu şi când consideră de cuviinţă. Dacă mai adăugăm la “educaţia simţurilor” şi o disciplină nouă, numită “educaţie empatică”, atunci şansele ca un om să aibă la maturitate relaţii şi experienţe erotice împlinitoare, creşte simţitor. Această educaţie a simţurilor se poate face exersând pur şi simplu simţurile: gustăm împreună un fruct şi descriem atât gustul cât şi aroma lui. Observăm contururile obiectelor şi facem comparaţie între ceea ce vedem noi şi ceea ce văd colegii, mirosim diferite flori, uleiuri aromate, aerul proaspăt de după ploaie, atingem legaţi la ochi diferite suprafeţe ale obiectelor, de la obiecte cu suprafeţe moi şi catifelate, până la obiecte dure, aspre. Astfel, în mintea celor mici se crează o relaţie mai bună cu tot ce este în jur. Şi dacă, în general, căutăm să simţim ce simte cel de lângă noi, dacă reuşim, vom fi foarte câştigaţi pe viitor. De exemplu, dacă o oră pe săptămână, am arăta copiilor la şcoală poze cu feţe necunoscute ale unor oameni, întrebându-i ce cred ei că simt oamenii din pozele respective, acest lucru ar ajuta foarte mult. Doar că Uniunea lui Soros din România are alte scopuri, nu să fie copiii mai simţitori. Şi atunci, ei vor să predea educaţia masturbării şi îndemnul la homosexualitate, sub denumirea de “educaţie sanitară”.

KumFu la protestul lui Cataramă

Om_de_jad: Mă dusei cu gaşca la protest. Aşa cum am spus ieri, m-am dus din respect pentru curajul lui Cataramă de a demasca pandemia televiziunilor lui Soroş. În chiar mijlocul isteriei religiei coviduite, omul a avut tupeul să se ducă la Bărbuleşti să se infecteze, chiar în timp ce sub pat, tremurând ca varga, anumiţi români se uitau la tv şi îşi spuneau “băi nene, ăsta e nebun, nu vrea să se protejeze!”. Şi ghinion, cum spune o vorbă din popor, Cataramă nu s-a infectat! Alţi politicieni în afară de el n-am prea văzut să mişte ceva, să spună ceva, să aibă vreo opinie. În afară de căderea de calciu a lui Ciolacu pe fond de menstruaţie şi de fălcile încleştate ale sasului cu privire de bou, toţi au tăcut mâlc, să nu cumva să facă valuri, să se sperie covidul şi să le plece. Interesant că în toată “peroada de amnistiză”, USR-ul a stat cuminte ca un răhăţel în scutec, unde-l puneai, acolo stătea şi dintr-o dată, curcubeu uriaş, Dan Bârnă ne-a anunţat că scopul pentru care trăieşte e să-i facă educaţia sexuală de masturbare şi de transgenderism, copilului din el înşivă.

Aşa că m-am dus la protest. Ceva lume a fost, mă aşteptam să fie mai puţini. Evident, au fost şi membri din Mişcarea Patrioţilor, având mesaje standard, mai organizaţi etc, nu m-a interesat. Cataramă, s-a căţărat pe un scaun şi şi-a spus la megafon pomelnicul. Nimic deosebit momentan, ce-a zis la tv a zis şi acolo. M-am uitat la el, cum vorbeşte, ce spune, şi am tras concluzia că l-am crezut în mod nefondat, ani de zile, mai prost. Nu e prost. Încă nu şi-a format discursul, dar e natural când vorbeşte cu oamenii şi e mai bun la economie decât proful nostru de fizicăcare se exprimă mai abitir în limba lui maternă.

S-a scandat “jos guvernul!” şi altele asemenea. Lumea trecea cu maşinile, claxona admirativ şi scotea pe geamuri mâinile, cu semn de “victorie”. Credeam că nu ştie nimeni de protest, dar cei din maşini ştiau. Un biciclist pe care îl întrebasem cum se ajunge în rondul unde erau manifestanţii, tocmai îmi spusese ruşinat, la semafor, că ar merge şi el la protest, dar că e atât de confuz, încât nu mai ştie ce să creadă, apoi a pedalat mai departe şi s-a pierdut în zare.

Nu, n-a fost un miting din acela făcut pe stadioane, cu muzică şi dansuri, în stil Ponta, n-a fost nici vreo “baie de mulţime” a la Băsescu sau Iohannis în geacă roşie, lângă chelia şi spumele la gură ale lui Rareş Bogdan. Nu, n-au fost sute de mii de oameni cu telefoanele aprinse, implorând să le vină lumina de la Merkel. A fost un miting simplu şi paşnic, în care am văzut scris pe pancarte, după 30 de ani de la revoluţia din 1989, cuvântul PATRIE. Mi-a plăcut şi am să mă duc şi data viitoare, chiar şi numai pentru asta.

P.S: văd că televiziunile milei mănâncă deja căcat, spunând că a fost protest PSD. Să ia dracu PSD-ul, la un moment dat s-a strigat "jos comunismul!", deci...

Statul “profund”

Om_de_jad: Nu, nu este vorba despre cum stătea Orban picior peste picior, cu ţigara-nfiptă-n bot, în Biroul cu Proşti. O fi stat el aşezat profund cu curu-n fotoliu, nu zic, şi poate că Ţurcanei i-a ieşit statul chiar mai profund, ea fiind, conform spuselor lui Orban, mai pricepută la profunzimi şi adâncimi decât Kovesi, despre care paznicii susţineau că ar fi complet inutil d.p.d.v. masculin, s-o priveşti din spate. Deci nu despre asta este vorba şi nici despre cum doarme statul profund, de 30 de ani, în timp ce conducătorii noştri nebuni îşi dau jos pantalonii, să poată face mai bine pipi pe Constituţie. Este vorba despre expresia “deep state”, tradusă intenţionat în mod greşit de către “instrumentele media”, prin expresia “stat profund”. E drept că în engleză, “deep” înseamnă “adânc, profund”, dar nici despre asta nu este vorba. Ziariştii pupători de cururi soroşiste, care încă aşteaptă tranşa a doua de bani promisă pentru minciunile despre covid (şi pe care o s-o tot aştepte), au găsit de cuviinţă să traducă intenţionat expresia “deep state”, folosită de Trump încă din campania electorală, în forma asta hazlie de “stat profund”. Pentru că dacă ar fi vrut s-o traducă cum trebuie, ar fi fost nevoiţi să-i spună “stat paralel”, şi atunci şi-ar fi dat seama populaţia că Dragnea şi cu Tăriceanu aveau dreptate când vorbeau despre el. Râdem, glumim, lumea are impresia că preşe s-a luptat cu corupţea şi cu amnistiza, dar trebuie s-o scriu cu majuscule: DRAGNEA ŞI TĂRICEANU AVEAU DREPTATE, ESTE VORBA DESPRE UN STAT PARALEL, care o fi înfipt adânc şi profund la toate nivelurile, cu asta sunt de acord. Şi nu-mi place de Dragnea, cu mustaţa lui de jmenar de Teleorman, nu-mi place de Tăriceanu, motociclean cu multe neveste, toate nesatisfăcute. Dar AU AVUT DREPTATE.

Televiziunile vor folosi în continuare expresia “stat profund”, că aşa le-a zis “peroada” să spună, altfel le pune 4 în catalog, le scade nota la purtare şi rămân repetenţi. Ştim toţi că la radio şi la tv, Sibiul este cel mai tare, chiar mai tare decât Scorniceştiul şi de două ori mai tare decât ferma de la Cornu, aia care conţine ouăle numărate ale lui Adiţă Născase. Dar expresia “stat profund” e greşită, ar trebui să-i spună “stat paralel”, pentru că celălalt e perpendicular şi poate niţel oblic, precum privirea în W a Răzătoarei Werner de la Cotroceni.

P.S. Sugestii pentru teveuri, ca alternativă la expresia “stat profund”: stat procur (cur însemnând tot fund), stat în casă, stat adânc, stat degeaba. Numai să nu-şi aducă aminte Ciutacu să-i zică iar stat paralel, că au pus-o. Ciutacule, se-aude? Se zice “stat profund”, tată, nu cum ziceai tu în mod greşit!

P.S.2. Televiştilor, n-o să vă dea, mă, nimeni, tranşa a doua de bani din pomana promisă! Şi nici bani de pe reclame la medicamente, detergenţi şi Samsung Galaxy n-o să mai pupaţi, coviduiţilor, că economia e făcută praf şi pulbere, iar voi aţi contribuit “şî cu gura voastră” la această distrugere. Lua-v-ar “statul” la şuturi paralele în "fund"!

PRINŞI CU MÂŢA ÎN SAC: Legătura dintre prelungirea stării de alertă şi România vândută la bucată către BCE

Om_de_jad: Astăzi, partidele politice şi-au dat mâna pentru prelungirea stării de alertă cu încă 30 de zile. Motivul pentru care au ales să facă asta este unul destul de alambicat, greu de intuit chiar şi de cei care analizează ce se întâmplă pe scena politică, pentru că aparent, numărul de cazuri de covid nu a crescut alarmant de când s-a trecut de la starea de urgenţă la stare de alertă. În concluzie, prelungirea de care “beneficiem” până pe 17 iulie pare să nu aibă niciun rost. Sunt voci din ce în ce mai puternice care susţin că prin aceasta se urmăreşte prăbuşirea economiei naţionale a României, însă pentru a înţelege la ce le foloseşte guvernanţilor acest lucru, va trebui să legăm între ele câteva evenimente. Le vom lua în ordine cronologică.

Evenimentul nr.1: “Germania pune piciorul în prag: Ţările cu datorii îşi vor pierde suveranitatea”

sursa: https://www.zf.ro/…/germania-pune-piciorul-in-prag-tarile-c…

Evenimentul nr.2: “Moody's a reconfirmat ratingul României şi a revizuit perspectiva de ţară de la stabilă la negativă. Reacția ministrului de Finanțe“

sursa: https://www.digi24.ro/…/moodys-a-reconfirmat-ratingul-roman…

Evenimentul nr.3: “Banca Centrală Europeană vrea să îşi extindă programul masiv de achiziţie de obligaţiuni şi pentru companiile sau guvernele care au căzut sub ratingul de investiţii în timpul pandemiei”

sursa: https://www.zf.ro/…/operatiunea-ingerul-cazut-banca-central…

Să facem o analiză. În primul rând, ni se spune pe şleau: cine nu se descurcă cu banii, renunţă la suveranitate. Apoi, ni se dă rating negativ. La final, suntem anunţaţi că Banca Centrală Europeană (BCE) vrea să achiziţioneze masiv obligaţiuni de la guvernele sau companiile care trec prin perioade dificile după criza covid, puse în această situaţie revoltătoare de măsurile de distrugere voită a economiilor (luate chipurile pentru protejarea populaţiei), având de fapt scopul de a cumpăra suveranitatea ţărilor aduse în prag de colaps financiar. Astfel, achiziţiile vor fi făcute la un preţ de nimic. Aşa cum ne-am obişnuit, Uniunea Europeană acţionează iarăşi după principiul “dacă nu pot să vă iau o parte din ce aveţi, sunt de acord ca pentru binele vostru să vă iau tot”.

În acest context, acţiunile tuturor forţelor politice de astăzi capătă sens şi conduc într-un singur punct, şi anume că sunt concepute de aşa manieră încât România să poată fi vândută bucată cu bucată către BCE. Iată de ce blocăm economia, iată care este urgenţa! Întâi anunţăm că ţările care nu se vor mai descurca cu banii, îşi vor pierde suveranitatea. Apoi, sub pretextul covid, prăbuşim economiile acestor ţări. Facem ulterior o analiză a stării economice a acestor ţări şi stabilim un rating conceput în aşa fel încât să poată BCE să le cumpere masiv obligaţiunile emise, pe nimica toată. Într-adevăr, putem spune că România se află acum în stare de alertă, din moment ce BCE vrea să ne cumpere la bucată.

La finalul articolului din ZF, ni se sugerează să nu ne panicăm. Se întâmplă şi în SUA, deci e ceva de bine. Numai că acest lucru, dacă în SUA înseamnă naţionalizare şi centralizare (Trump doreşte să-şi ia ţara înapoi), în România înseamnă că BCE ne va forţa să renunţăm la suveranitate. Cu un guvern condus de străini care lucrează sub acoperire, cu siguranţă ne vom îndrepta în această direcţie. Concluzia este clară: stările de alertă prelungite în mod inutil, au ca scop distrugerea economiei României, pentru ca ulterior să cerşim milă de la BCE şi să pierdem suveranitatea ţării, din cauza sărăciei provocate tot de ei, cu scopul de a ne vinde la bucată. Sclavie făcută cu acte în regulă.

CE NI SE PREGĂTEŞTE: De ce s-a “aflat” abia acum că Isărescu este securist?

Om_de_jad: Zilele trecute, instituţiile media au explodat la comandă: ŞOC! BREAKING NEWS! Isărescu a fost turnător la securitate!

Despre Mugur Isărescu şi betoniera cu care turna de-a dreptul «beton»

Aşa, şi? Se îndoieşte cineva de faptul că Isărescu a fost turnător? Au aflat şi televiziunile, în vara asta? Altfel, se miră careva? E vreun politician care a ocupat funcţii după 1989, fără să fi avut în prealabil betonieră? A fost nevoie de 30 de ani ca să descoperim ceva ce era evident de cel puţin 35 de ani? Atenţie mare la jocurile aflate în spatele “ştirii” despre turnătoria lui Isărescu, pentru că ni se pregăteşte ceva cu consecinţe grave.

Mugur Isărescu, conduce BNR din 1990, cu excepţia celor 11 luni cât a fost prim-ministru, în perioada de tristă amintire a lui Emil Constantinescu. Ştim în mod oficial despre Nea’ Manole că este meşter mare în masoneria română, deci omul zideşte: are mistrie, are şorţ, are compas, e logic să fi avut dinainte de 1990 şi betonieră. Dar chiar şi-aşa, dacă vii de pe Marte, să-ţi închipui că o persoană care conduce Banca Naţională timp de 30 de ani fără întrerupere, ar fi fost curată ca lacrima înainte de căderea lui Ceauşescu, arată despre tine că eşti naiv. Deci la mijloc este vorba despre altceva.

Prin presă se vehiculează ideea cum că Florin Câţu ar dori foarte tare să-i ia locul lui Isărescu. Acum, noi ştim numai după priviri că domnul Câţu este un om ambiţios care doreşte multe. Mai ştim şi de conflictul dintre dânsul şi Mugur Isărescu, deci cumva ne-am putea explica accesele lui de duduie înfuriată, în încercarea de a-l detrona pe Meşterul Manole-zece, care-i şi întrece. Mai ştim şi despre prietenia dintre domnul Câţu şi soţul doamnei Gorghiu, putem să facem speculaţii... dar mă tem că nu despre asta este vorba.

Zilele trecute vă atrăgeam atenţia asupra faptului că România urmează să fie vândută bucată cu bucată la BCE şi că pentru asta, economia ţării ar trebui să pice. BCE este ea însăşi în corzi din punct de vedere financiar şi din acest motiv, îşi doreşte să cumpere masiv obligaţiuni de la guvernele sau companiile care trec prin perioade dificile după criza covid. Această mişcare e BCE are scopul de a-i întări forţele. Celor care au impresia că România nu mai este demult bună de jumulit, le spun două cuvinte, care nu au nevoie de niciun fel de explicaţii: Roşia Montana. Aurul este totdeauna foarte atrăgător în momente de criză financiară. Celor care se întreabă la ce fel de criză financiară mă refer, le spun “bună dimineaţa!” şi le dau următorul articol:

https://www.digi24.ro/…/banca-mondiala-prevesteste-cea-mai-…

Deci avem pe de o parte un anunţ din partea Băncii Mondiale, care ne spune că va veni o criză uriaşă şi pe de altă parte, avem decizia BCE de a face achiziţii masive de obligaţiuni de la guvernele prăbuşite în urma “măsurilor” pentru combaterea covid:

https://www.zf.ro/…/operatiunea-ingerul-cazut-banca-central…

Pentru a înţelege de ce “l-au prins” pe Mugur Isărescu acum, la 30 de ani de la revoluţia din 1989, că are betonieră, trebuie să înţelegem contextul:

https://www.mediafax.ro/…/masoneria-mondiala-ajunsa-la-o-ra…

Acest articol, publicat în mediafax în data de 18.05.2020, ne vorbeşte despre un conflict dintre Stelian Nistor, conducătorul Ritului Scoţian al masoneriei din România şi Radu Bălănescu, conducătorul Marii Loji Naţionale din România. Nu discutăm acum despre acest conflict, nici măcar ce anume l-a îndemnat pe autor (articolul este nesemnat), să dea “din casă”. Cert este că în această pandemie politică inventată, în masoneriile internaţionale a apărut zâzanie: spus pe scurt şi simplist, unii vor cu mască, în timp ce ceilalţi vor fără mască. În România, momentan au învins cei care vor cu mască, dar este posibil ca pe viitor, acest lucru să se schimbe şi cei cu mască să devină demascaţi.Revenim la Mugur Isărescu. O parte a masoneriei (evident, cea în care Nea’ Manole e membru), doreşte ca acesta să conducă în continuare BNR-ul, în timp ce cealaltă parte (sau părţi), îşi doreşte contrariul. Varianta ocolitoare ar putea fi Florin Câţu, care pentru a prăbuşi Banca Naţională, trebuie să o conducă exact aşa cum crede dânsul de cuviinţă, respectiv, cu împrumuturi:

https://www.digi24.ro/…/romania-se-va-imprumuta-mai-mult-in…

Să susţin că Mugur Isărescu este un geniu ar fi absurd, să susţin că nimeni nu-l poate înlocui, de asemenea. Însă toţi se pun de acord cu faptul că Isărescu ştie meserie, chiar şi duşmanii lui recunosc acest lucru. România a mai fost în prag de colaps financiar după 1996, când dolarul american se făcea mare cât un munte în raport cu leul, de la o săptămână la alta. Când nu a mai fost de glumă, Isărescu a fost pus prim-ministru, în încercarea de a salva situaţia. Să ştiţi că şi atunci când l-au pus prim-ministru, Isărescu fusese ca şi acum, turnător la securitate înainte de '89, dar atunci toţi s-au pus de acord că e în regulă să ocupe acea funcţie. Iar legat de faptul că a reuşit sau nu să stabilizeze economia şi mai ales cum, nu mă pronunţ, las la aprecierea specialiştilor. Ideea e că nu ştim acum cine vine să-l înlocuiască pe Isărescu, dacă va fi dat jos, dar ştim că după îndepărtarea lui de la BNR, un Florin Câţu ar putea “ajuta” România să se împrumute până va pica şi ultima bucăţică de carne de pe osul românului de rând.

Nu ţin cu Isărescu, am scris de nenumărate ori despre el că e securist, mă miră că abia acum şi-au dat românii seama. Nu susţin că Isărescu trebuie păstrat în continuare la şefia BNR. Nu susţin că Nistor e mai bun decât Bălănescu, sau că e invers. Ne aflăm deja într-o criză financiară internaţională uriaşă, pe care toţi caută să o camufleze cum pot mai bine. În 1999, când lui Isărescu i s-a cerut să fie prim-ministru, doar România se afla în prag de colaps financiar, în timp alte ţări aveau atunci economii stabile. Acum, toate ţările vor trece printr-o criză economică de proporţii uriaşe, deci va fi cu atât mai dificil să ţii economia în echilibru. Întrebarea firească este următoarea: vom trece prin furtuna care vine cu Isărescu la conducerea BNR, cu Florin Câţu sau cu alţii despre care nu ştim nimic? Ne place siguranţa şi de-aia vrem legi care ne obligă să purtăm măşti în spaţii închise? Foarte bine că ne place siguranţa, dar dacă suntem precauţi, cum îi place domnului preşedinte să fim, ar trebui să ne gândim şi la siguranţa financiară.

Dosarul “10 august”, închis intenţionat, la comanda lui Klaus Iohannis. Strategie de campanie electorală PNL + TV + SECU

Om_de_jad: Astăzi a apărut pe reţelele de socializare un mesaj video făcut de către Raul Coltor, în care susţine că pe data de 10 august va fi o baie de sânge şi că cel mai bine ar fi să nu ieşim în stradă. Explicaţia legată de acest îndemn făcut de Coltor, o găsiţi mai jos.

PNL are în sondajele reale undeva la 18% şi e în cădere liberă, la mai puţin de câteva luni până la alegeri. Pandemia neconstituţională şi măsurile nebuneşti luate de către “autorităţile PNL”, au făcut ca partidul să piardă foarte mult din încrederea oamenilor, care au văzut cu ochii lor că deşi sunt inventate zilnic metode de restricţionare din ce în ce mai drastice, numărul de “infectaţi” creşte exponenţial.

Ineficienţa “guvernului meu” a fost pusă, ca de obicei, pe seama PSD de către Klaus Iohannis, care a ieşit astăzi pe posturile televiziunilor mituite din bani publici, cu un mesaj plictisitor, compulsiv-obsesiv, din care se deducea că PSD este “Răul”, că PSD e de vină pentru eşecul măsurilor din timpul “pandemiei”, că PSD-ul e de vină pentru împrumuturile lui Câţu ş.a.m.d. Ar fi dat în continuare vina pe cetăţeni, dar au fost sfătuiţi să nu mai dea vina pe ei, fiindcă că au nevoie să fie votaţi la toamnă.

Săptămâna trecută am fost anunţaţi că dosarul “10 august” a fost închis. Aparent, Iohannis nu avea niciun interes să fie închis acest dosar, dimpotrivă, ar fi avut tot interesul să menţină vie amintirea a ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un an. Şi atunci, care să fie motivul? Totul face parte dintr-un blat cu securiştii, menit să readucă PNL în topul preferinţelor alegătorilor şi să “rezolve” prin violenţă, problema patrioţilor cu care se confruntă SRI-ul. Explicaţia, pe puncte, mai jos:

1. Enervăm lumea la maximum şi ameninţăm cu revenirea “stării de urgenţă”, deci cu interzicerea manifestaţiilor paşnice.

2. Închidem dosarul “10 august” şi prin asta enervăm oamenii şi mai tare. Oamenii vor considera că starea de urgenţă, care e posibil să fie dată până în 10 august, are ca scop interzicerea manifestaţiilor. De fapt, lucrurile stau exact invers: PNL abia aşteaptă manifestaţiile, iar starea de urgenţă va fi folosită doar pentru a instiga lumea şi mai tare să participe.

3. Facem campanie de ieşire în stradă, apoi scoatem persoanele radicale (plătite) pe străzi, după modelul american al celor de la ANTIFA. Pompiliu Diplan a pus azi o poză din care se observă cum Grupările Tineretului Socialist din România sunt unii dintre organizatorii protestului planificat în data de 10 august.

4. Pe fondul unor mişcări plătite, asmuţim patrioţii de la Q-România să iasă în stradă, împreună cu socialiştii. Gruparea Q-România a fost între timp deturnată (vezi pactul făcut între Cornel Sabou şi Cataramă+Georgescu Călin). Pe stradă, aşadar, vor ieşi radicalii de stânga împreună cu patrioţii de la Q-România, mulţi dintre ei nişte oameni bine intenţionaţi şi patrioţi reali.

5. Agitatorii o să provoace jandarmii, care vor primi DINAINTE ordinul să-i bată pe cei de la Q-România, nu pe socialiştii violenţi. Se va crea busculadă.

6. Televiziunile mituite, vor filma în slow motion cum iau bătaie patrioţii de la Q-România şi vor insista pe ideea că cetăţenii români nevinovaţi sunt bătuţi cu bestialitate, la ordinele PSD-ului. PSD va fi făcut albie de porci de toate televiziunile, sperând că populaţia va ieşi în stradă masiv, acuzând PSD pentru toate dezastrele produse de PNL. Până la alegeri, tv-urile vor înlocui placa cu covid (care deja nu mai ţine), cu mesaje anti-PSD, cu imaginile în care oameni nevinovaţi (care vor fi de fapt patrioţii Q-România) au fost căsăpiţi ş.a.m.d. Astfel, pe fondul unei stări anti-PSD, PNL va urca din nou în sondaje. Iar după ce PNL-ul va fi votat de cetăţeni pe fond emoţional negativ, susţinut de televiziuni, reîncepe tontoroiul cu covid, restricţii şi tot ce le-au comandat să facă, stăpânii lor progresişti din SUA.

Concluzie: NU IEŞIŢI în stradă în 10 august, mai ales dacă sunteţi patrioţi! Interesul securiştilor este să aresteze, să bată şi să omoare membrii Q-România. Interesul PNL e să fructifice violenţele pentru a da vina pe PSD. Coltor are dreptate, staţi acasă pe 10 august, nu luaţi bătaie pentru interesele politicienilor! Puteţi organiza oricând după 10 august, proteste anti Guvern, anti Iohannis, anti PSD, dacă asta vă doriţi, însă nu vă lăsaţi manipulaţi!

Şi care e “problemă”? Care e “problemă”?

Om_de_jad: NEXT LEVEL: în România s-a trecut la crimă instituţionalizată. Nu avem opoziţie, dar avem teste de coronavirus fals pozitive, fals negative, adevărat pozitive, adevărat negative şi chiar teste incerte. În România, cetăţenii perfect sănătoşi sunt luaţi cu forţa şi “testaţi” cu petardele astea, apoi sunt arestaţi fără mandat de arestare. În România, DSP-ul, fără să aibă dreptul legal de a emite mandat de arestare, arestează oamenii pe baza acestor teste false. În România, s-a votat legea care dă voie securiştilor să salte pe cine vor ei, să priveze oamenii de libertate şi de bunuri. În România, în spitale, oamenii sunt ţinuţi legaţi şi sedaţi în paturi, pentru că sunt “asimptomtici”. În România, bolnavii de cancer mor pe capete pentru că doctorii joacă solitaire din plictiseală, în saloane goale. În România, dacă îţi rupi un picior, stai cu el rupt până vine “testul de coronavirus”, cel cu variante false.

Pentru Hayssam Arafat, bulbucatul cu ceafa lată despre care, mai nou, chiar unii medici spun că nu e sănătos la cap, toate astea sunt în regulă şi din acest motiv, ne întreabă ca un aer iritat “care e problemă?”. Răspunsul pe scurt ar fi “tu eşti una dintre multele problemă!”, dar există un răspuns detaliat şi adecvat, pe care am să-l dau în continuare.

În România, glumeţii de la PSD ne anunţă la mişto că pe data de 15 august, se joacă de-a moţiunea de cenzură. Preşedintele-Robocop, scrâşneşte din dinţi pe la tv-urile mituite, acuzând opoziţia de ceea ce face chiar guvernul lui. În România, oamenii se tem că vin evreii să ne cumpere ţara, dar nu văd când un palestinian îi internează cu japca. Dar tot în România, lumea merge vara în Grecia, face de mai multe ori teste de-alea false de covid şi fuge de căldura asfaltului din Capitală. Avem sau n-avem bani, bubuie ţara sau nu, ce contează, ne ducem la mare să ne bronzăm! Că pe plajă ne saltă ăştia, ce contează, ne jucăm de-a hoţii şi vardiştii, noi fiind hoţii care n-au furat niciodată nimic.

Aţi văzut clipul cu Hayssam Arafat? Aţi văzut cum se spală el pe lăbuţe de testele fals negative, fals pozitive, pozitiv negative şi pozitiv pozitive? Deşi nenoroceşte oameni, ridică inocent din umeri, ne spune pe faţă că “s-a greşit” şi ne întreabă “care e problemă?”. Păi hai să vedem “care e problemă”, cu câteva exemple, în varianta detaliată, special concepută pentru bulbucatul palestinian cu ceafa lată.

În caz că mai e capabil să raţioneze, poate totuşi citeşte:

- dacă un responsabil cu depozitele de armament uită să încuie uşile, “problemă” e că din acel depozit pot să dispără muniţie şi arme

- dacă un producător de alimente nu e atent şi greşeşte cantitatea de nitriţi din salamul pe care îl mănânci, “problemă” e că o să te duci la Allah mai curând decât era plănuit

- dacă un profesor este foarte prost, “problemă” e că elevul lui ajunge "specialist" ca tine

- dacă ăia de la benzinărie nu-s atenţi şi pun motorină în loc de benzină în rezervoarele de la pompă, “problemă” e că vei rămâne cu maşina în drum

- dacă ăia care construiesc blocuri, greşesc concentraţia de beton, “problemă” e că blocul o să cadă cu tine

Arafatule, lista e lunga, cred că ai înţeles ideea. Nu se poate să avem o societate în care toţi ăilalţi sunt super-responsabili cu voi, în timp ce voi, medicii, aveţi voie să fiţi nu doar nesimţiţi şi iresponsabili, ci criminali ascunşi după paravanele OMS. Pentru ceea ce faci şi pentru ultima ta declaraţie, ar trebui să ai “problemă” mare, aş putea spune chiar “buba”.

P.S.

* Hayssam, am văzut clipul infantil postat de tine, în care ne arăţi cam cum înţelegi tu “infectările” şi transmiterea virusurilor gripale. Clipul e de tot râsul, sfidează legile gravitaţiei, dar e bine că ne-ai arătat ce înţelegi tu din modul în care se împrăştie bolile. Doctorii care au terminat chiar şi liceul, râd şi cu cu*ul când văd asemenea inepţii puse în acel clip făcut de pedofilii de la UNICEF.

** România a fost cumpărată la toate nivelurile: jandarmerie, poliţie, justiţie, media, preoţi, guvern. Este o performanţă foarte costisitoare pentru ocultă, sperăm că vom afla în mod oficial cine e fericitul cumpărător (neoficial, ştim).

*** Deşi s-au plătit sume uriaşe întru tâmpire, românii cred în continuare în Dumnezeu, în loc să creadă în covizi. Înţelegem că muriţi de ciudă că lumea poartă cârpa la gură de frica poliţiei, nu din credinţa în covizi, dar asta este situaţia. Nu puteţi scoate din români credinţa în Domnul, iar credincioşii voştri sunt puţini şi străvezii… şi o să moară toţi de virusul chinezesc.

**** Sunt conaţionali care se bucură de faptul că nu se află în România acum, şi că nu trec prin ce trecem noi, cei aflaţi sub stare de asediu. Două lucruri am să le spun: primul, să nu se bucure, că ei urmează pe listă! În afara ţării s-a jucat tontoroiul covid câteva luni, de test, apoi au dat liber la animăluţe să se bucure de vacanţă. Când vor începe din nou restricţiile, o să fie bine pregătiţi, acum fac antrenamente pe noi. Al doilea lucru pe care vreau să-l spun, este acela că noi, cei din Ro, nu ne speriem de ei. Au trezit în noi pe Horea, Cloşca şi Crişan, pe Vlad Dracul şi chiar pe Burebista. Au trezit în noi UNITATEA NAŢIONALĂ, Spiritul de Neam, dragostea şi afecţiunea faţă de cel de lângă noi. În România, nepăsarea dispare, iar credinţa în Domnul creşte de la o zi la alta. Pe măsură ce voi băgaţi restricţii draconice, avem din ce în ce mai tare certitudinea că Domnul e cu noi. Acesta este un privilegiu, nicidecum un necaz pe capul nostru.

***** Ceea ce e interesant de văzut, este unde veţi fugi când vom veni după voi. Pe unii dintre noi ne ştiţi deja, ne simţiţi răsuflarea în ceafă. Suntem cei care vă provoacă acele coşmaruri noaptea, în timp ce încercaţi să dormiţi. Încă aveţi un corp, “simpaticilor”, deci puteţi fi atacaţi şi nu-i musai ca atacul să fie făcut din plan fizic. Simbolurile voastre pot fi folosite şi în sens invers, vă spun asta pentru că ştiu că sunteţi sclavii simbolurilor şi că sunteţi total dependenţi de ele. Temohpab nu vă poate proteja, are şi el puteri limitate şi oricum se va spăla pe mâini de voi.

Ne place adevărul? Dacă da, citim şi noi puţin?

Om_de_jad: În ultimul timp am tot văzut postări de genul "am o rudă care a decedat de covid". Măi oameni buni, testul pe care îl fac ăştia şi care dă erori de 30-40% în mod oficial şi de 70% în mod real, nu vă testează DE COVID, ci vă testează (şi o face chiar prost) de coronavirus. Coronavirusurile sunt de multe feluri şi sunt responsabile pentru tot felul de gripe. Coronavirus nu este COVID! Tot "coronavirus" este şi SARS, tot coronavirus este şi MERS şi sunt şi altele, inclusiv COVID.

Deci, dacă mai ziceţi "ruda mea a murit de covid", trebuie să ştiţi că sunt doar CÂTEVA laboratoare în lume care pot decide (şi nici ele fără o marjă de eroare), că acel coronavirus de care ruda dumneavoastră era (cu marjă de eroare recunoscută, de 40%) "infectată", este cu adevărat COVID.

Testele pe care le fac "autorităţile", verifică prezenţa unui coronavirus, nu prezenţa COVID. Adică o astfel de persoană poate fi bolnavă de o gripă de tip coronavirus, nu de COVID.

Aşa că atunci când spuneţi că ştiţi un om mort de COVID, vedeţi în primul rând dacă omul a murit pe bune de la COVID (deşi nu există în mod oficial, decese cauzate DE COVID în acest moment) şi doi la mână, asiguraţi-vă că acel coronavirus detectat de testul cu marjă de eroare de 40%, este chiar COVID. Adică luaţi proba recoltată şi duceţi-o la acele câteva laboratoare acreditate să identifice corect secvenţa ARN respectivă. Şi apoi, da, puteţi spune fără să greşiţi, că ruda voastră a decedat DE COVID. S-ar putea să fiţi un caz unic în lume.

Pentru cei care au răbdare şi ştiu engleză: https://en.wikipedia.org/wiki/Coronavirus

Citiţi repede despre coronavirus pe wikipedia, până nu vine cenzura chinezească şi scrie pe pagină doar atât: CORONAVIRUS = COVID. Vai de mama noastră ce-am ajuns!

Aşa, mai departe, ne informăm ce înseamnă COVID-19:

https://en.wikipedia.org/wiki/Coronavirus_disease_2019

Aici, puteţi afla următoarele: "Coronavirus disease 2019 (COVID-19) is an infectious disease caused by severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 (SARS-CoV-2)."

Deci COVID-19 este o boală provocată de SRS-CoV-2, care este un coronavirus. Dacă răceala pacientului e provocată de ALT CORONAVIRUS şi nu de SARS-CoV-2 (iar testul nu spune decât că e vorba despre un coronavirus, nu şi de care), abia atunci putem spune cu "certitudine" că respectivul ARE COVID-19. Am pus cuvântul certitudine între ghilimele, pentru că inclusiv identificarea de ARN din proba de recoltare, DĂ ERORI.

Gata, acum că nu mai suntem prostuţi, naivi sau bandituţi, ştim adevărul şi nu mai spunem aiureli!

S-a ajuns prea departe! Adepţii fricii nu mai judecă raţional!

Om_de_jad: Azi, s-a întâmplat în SUA un incident care crează precedente periculoase. Un cetăţean care crede că masca îl protejează de virusul chinezesc, a dat cu spray paralizant către o familie care îşi lua picnicul în aer liber, în parc. Motivul? Cei din familia respectivă nu purtau mască. Lucrurile sunt cu atât mai bizare, cu cât sunt unii chiar laudă această infracţiune făcută de o persoană cu probleme psihice. Mă întreb cum ar fi fost dacă lucrurile ar fi stat invers, dacă cei care nu poartă mască s-ar fi năpustit şi ar fi dat cu spray paralizant în cei care o poartă, pe motiv că nu au ce căuta pe stradă cu gura astupată.

De curând, au fost concepute păpuşi barbie în sicriu, moarte de covid. Nici nu vreau să dezbat acum ce fel de “educaţie” este asta pentru copii, dar în mod cert, dacă vrei să-i înveţi să se ferească de boli infecţioase, se găsesc metode pozitive şi motivaţionale, nu absurdităţi înfricoşătoare. Cu bau-bau n-a reuşit nimeni vreodată să facă educaţie, dimpotrivă.

Pe motiv de "ştiu eu ce e mai bine pentru omenire", dărâmăm statui celebre, spargem geamuri, interzicem capodopere literare, distrugem afacerile şi vieţile altora, le dam oamenilor cu spray paralizant în nas şi devenim violenţi, pe motiv că ei nu vor să adere cu noi la aceeaşi psihoză. La cum stau lucrurile, nu m-ar mira să văd oameni iraţionali, care ard cărţi vechi şi aruncă cu biocid pe Mona Lisa, ca să nu cumva să se infecteze cu covid. În numele unei “noi normalităţi”, aşa cum le place marxiştilor chinezi (dar şi europeni) să-i spună, pupăm bocancii persoanelor de culoare, înmormântăm infractori în sicrie de aur şi îngenunchem în amintirea unor lupte rasiale încheiate acum câteva sute de ani. Normalitatea chinezească este acum impusă cu sila în toată lumea “cealaltă”, căci în China e acum linişte şi pace, nici urmă de covid. În noua normalitate, marca Beijing, ni se sugerează că e o dovadă de sănătate mintală să optăm pentru un vaccin cu risc de mortalitate de peste 30%, ca să evităm o posibilă moarte cauzată de un virus cu rată de mortalitate de 0,8%. Nici măcar procentual vorbind nu poate fi justificată o astfel de alegere, însă pentru neomarxişti, normalitatea chinezească este sfântă.

Purtarea măştilor care nu te protejează nici măcar de praf, pentru a scăpa de o posibilă infecţie cu un virus de 15.000 de ori mai mic decât o bacterie, de asemenea, e considerată a fi un gest de responsabilitate în noua lume impusă de comuniştii chinezi. Numai că virusul, dacă ar fi să ne infecteze, o poate face foarte bine prin ochi, nu doar prin nas şi prin gură, aşa că purtarea măştii în acest context, devine pură superstiţie. Ca pisica neagră şi ghinionul.

Cenzura chinezească s-a extins în toată lumea şi orice argument pertinent venit din partea specialiştilor, este îndepărtat cu repeziciune. Anii trecuţi, priveam îngroziţi cum fraţii noştri asiatici nu pot folosi tehnologiile din occident, din cauza restricţiilor impuse de comunişti. Acum, mâna chinezească invizibilă face să dispară în doi timpi şi trei mişcări, orice încercare a specialiştilor de a analiza riscurile reale de infectare şi de a spune adevărul. Mâna chinezească invizibilă şterge clipuri video făcute de medici renumiţi şi cenzurează “teoriile conspiraţioniste”, deşi tocmai ceea ce fac ei miroase de la distanţă a conspiraţie ieftină.

Revin la păţania cu spray-ul paralizant, pentru că este monstruoasă. Mi-e teamă că se vrea război între cei care nu mai sunt capabili să raţioneze şi restul lumii. Comuniştii au speculat tot timpul incapacitatea oamenilor de a raţiona şi nu văd de ce s-ar abţine în mijlocul acestei crize, ai căror autori sunt chiar ei.

Tusea domnului Macron

Om_de_jad: Ieri, în timp ce ţinea un discurs, preşedintele francez Emmanuel Macron a tuşit şi a schimbat masca pe care o purta, cu una nouă şi bună, cu care se poate ţine un discurs. “Negaţioniştii” s-au bucurat, hăhăind cum că în sfârşit i s-a arătat francezului infatuat, iar presa a relatat evenimentul pe un ton uşurel şi calm, ca să nu se prindă cineva ce a vrut să spună preşedintele. Şi dacă Macron a tuşit de la mască, ce? I se poate întâmpla oricui să tuşească, până la urmă e om şi el, iar prin gestul făcut, a fost chiar un clăpăug simpatic, mai-mai că părea un mioritic de-al nostru, un “negaţionist” get beget. Dar oare aşa să fie?

Cei care cunosc mortarul din care e făcută lumea simboliştilor fixişti, ştiu că un preşedinte nu tuşeşte şi nu clipeşte fără acordul şefilor lui - cu atât mai mult cu cât vorbim despre preşedintele Franţei. Pentru cei care au citit Alis în Ţara Minunilor şi au înţeles fix ce a înţeles Eugen Simion când a citit-o, explicăm gestul de ieri al tinerelului cu breton.

În primul rând, reţineţi că orice fel de ieşire a unui preşedinte ocultist, aşa cum este Emmi Macron, este pregătită în prealabil, pe o perioada de 33 de zile. Fiecare gest, fiecare mişcare, fiecare vorbă, fiecare inflexiune vocală, fiecare clipit, haina, lumina ambientală, totul, absolut totul este gândit, astfel încât mesajul să lase o amprentă în spaţiul bioenergetic-subtil (un fel de ştampilă energetică), pentru ca şeful şefilor preşedintelui să poată să o “citească”. Lucrurile stau aşa pentru că e singura modalitate prin care şeful şefilor preşedintelui poate înţelege conţinutul unui discurs. Şeful şefilor preşedintelui citeşte într-o formă de braille specifică şi devine panicat şi suspicios de fiecare dată când un subaltern umanoid-clăpăug-bretonat vrea să transmită ceva, celorlalţi umanoizi, pentru că nu ştie cu exactitate dacă nu cumva este vorba despre un complot împotriva lui. Ţinând cont de aceste precizări, vom citi mesajul preşedintelui, care de data aceasta nu a fost adresat şefului şefilor dânsului, ci şefior şi fraţilor dânsului.

În mod oficial, presa ne spune că preşedintele ţinea un discurs despre egalitatea de şansă în faţa unor tineri, în momentul în care l-a luat brusc tusea. Preşedintele le vorbea în mod simbolic frăţiorilor lui mai tineri şi mai puţin experimentaţi, cărora a dorit să le transmită faptul că trebuie să depună eforturi substanţiale pentru a nu pierde “egalitatea de şansă”, nicidecum finalizată.

În mijlocul discursului, Emmi a început să tuşească, cică de la masca purtată (de vreo nouă luni, n.a.). Discursul despre egalitatea de şansă nu mai putea continua, masca veche făcându-l efectiv pe preşedinte să se sufoce. De altfel, a şi spus la un moment dat, aşa cum a fost instruit “nu mai pot, mă sufoc cu asta!”, dezvelindu-şi temporar faţa. Ulterior, preşedintele cere de la personalul auxiliar (fraţii care îl susţin n.a.), o mască nouă, care să nu-l mai sufoce şi cu care să poată continua discursul despre egalitatea de şansă, în faţa frăţiorilor lui mai mici.

A tuşit prost, dar nu despre asta e vorba. Mesajul este următorul: masca veche e proastă, rog fraţii să-mi (sau să ne) trimită o mască nouă (din alt material n.a.), cu care se poate continua discursul. Masca veche deja îl sufocă pe domnul preşedinte, fraţii trebuie să inventeze de urgenţă una nouă, altfel riscă să se sufoce şi să-şi dea masca jos, fiind nevoit să-şi arate adevărata lui faţă. E interesant, serios şi credibil mesajul preşedintelui.

P.S. Foarte interesante, de asemenea, gesturile cu care Emmi îşi scoate masca. Zici că vrea aer.

Resetare

Câţiva prieteni m-au întrebat ce s-a întâmplat cu pagina mea de Facebook, unde sunt postările mai vechi ş.a. Este simplu, le-am şters. De ce? Pentru că în momentul de faţă consider că oamenii sunt suficient de informaţi în materie de cov|zi, de va((cinuri şi de lucrurile cu care ne uimeşte zilnic guwernul. În jurul nostru sunt oameni bine intenţionaţi, mai corect informaţi decât mine în materie de politică, îşi fac treaba eficient, motiv pentru care trag speranţa că o voi putea face şi eu mult mai bine pe a mea.

Am ajuns la concluzia că nimic din ce s-a întâmplat anul trecut, nu s-ar fi putut întâmpla într-o societate formată din oameni sănătoşi la trup şi la suflet. Dacă oamenii ar fi trăit o viaţă interioară bazată pe principii aflate în armonie cu natura, nimic din ceea ce am văzut şi vedem zilnic, nu s-ar fi întâmplat. De aceea, consider că lupta mea (politică), de aici înainte, se va duce mai degrabă în direcţia aceasta a informării în legătură cu redobândirea sănătăţii şi a echilibrului prin mijloace naturale, decât prin dezbateri legate de ceea ce fac "autorităţile". Nu-mi place politica în mod deosebit.

Astfel, pagina mea de facebook va semăna cumva cu cea de dinainte de pandemia testelor PCR, adică va fi despre remedii naturale şi despre echilibrul psiho-emoţional obţinut prin împrietenirea cu noi înşine şi cu plantele medicinale. Dacă fraza asta vi se pare plictisitoare, am să vă las o serie de motive pentru care ar fi bine să mai intraţi pe aici din când în când:

- În momentul de faţă, majoritatea medicilor au dovedit că sunt complici în reţele de crimă organizată. Când spuneam acum zece ani despre asta, mulţi credeau că apăr terapiile naturale şi terapeuţii holistici aşa, pentru că sunt fitoterapeut. Acum ştiţi de pe propria piele că alopaţii îi tratează pe oameni ca pe nişte autoturisme într-un service. Odată cu pandemia de teste PCR, e posibil să nu mai aveţi acces la “serviciile medicale” fără să vă va((inaţi, fără să vă termoscanaţi sau fără să vă “testaţi”. În acest context, informaţiile pe care eu am să le las aici, s-ar putea să vă ajute şi pe voi şi pe cei apropiaţi vouă.

- Voi începe postările mele chiar cu începutul, unde am să vă spun de ce a fost înlocuită medicina naturală, veche de zeci de mii de ani, cu medicina neagră a foştilor producători de otrăvuri şi de elixiruri periculoase (zisă mai târziu medicină alopată), ce rol a avut (şi are) familia Rockefeller în toată povestea asta şi ce legături există între medicii de familie şi Familia Medici ( https://en.wikipedia.org/wiki/House_of_Medici )

- Veţi afla ce plante medicinale există în România în afară de gălbenele, muşeţel şi mentă (alea de se găsesc la “farmacii”), cu ce se tratau stăbunicii noştri, ce rădăcini consumau, ce leacuri foloseau etc. Veţi învăţa de aici ce trebuie să faceţi ca să NU ajungeţi la medic.

- Voi posta reţete generale, utile în tratarea anumitor afecţiuni, reţete la îndemâna oricui. Vă garantez că veţi vedea o diferenţă între materialele despre plante medicinale care sunt publicate pe internet şi ceea ce veţi găsi aici.

- Vă voi scrie despre legătura dintre trup, suflet, spirit şi plantele medicinale. Veţi afla cum puteţi folosi plantele medicinale nu doar pentru a vă vindeca de diferite afecţiuni ci şi pentru a putea trece peste anumite probleme de natură sufletească sau spirituală. Având o constituţie interioară de inginer (am lucrat ca IT-ist aproape 20 de ani), vă promit că veţi citi lucruri argumentate şi nu poveşti.

- Ca aromoterapeut (acreditat de ăştia), vă voi învăţa cum să folosiţi uleiuri esenţiale din comerţ, cum să produceţi acasă tincturi şi cum să folosiţi pulberea de plante medicinale, pe post de medicament. Unii dintre voi veţi afla (poate) cu uimire, că există plante cu efecte antibiotice, analgezice, antinevralgice şi antivirale puternice, despre care nu vă spune internetul mai nimic şi care nu se găsesc la Plafar ci pe munte sau chiar pe pajiştea din spatele casei şi despre care dacă aţi şti, n-aţi mai cumpăra ibuprofen, antinevralgic şi altele mult mai scumpe, pe care le cumpăraţi de obicei.

- Voi scrie despre psihologia plantelor medicinale, despre ceea ce trăiesc ele la nivel de vibraţie emoţională în stare potenţială.

- Voi face legătura cu extractele gemoterapice, voi scrie despre remedii florare, despre modificarea stilului de viaţă etc, dar la modul inteligent, practic şi cu exemple.

Gata. Mai multe, veţi vedea pe parcurs.

De ce dansează “medicii eroi”?

Om_de_jad: Textul pe care îl veţi citi va fi incomplet şi insuficent pentru a putea explica situaţia “pandemiei” de covizi. Voi scrie totul pe scurt, pentru cei care pot înţelege. Folosiţi-vă intuiţia!

1. Covid (citit pe invers) = divoc = dybbuk (דיבוק‎) = posesie demonică

https://en.wikipedia.org/wiki/Dybbuk

2. Simbolul acestei “pandemii” este Shiva Nataraja (Shiva Dansatorul).

https://en.wikipedia.org/wiki/Nataraja

3. În cultura hindusă, Shiva este zeitatea capabilă să ucidă răul (diavolul, Satana).

https://en.wikipedia.org/wiki/Shiva

4. Simbolul lui Shiva Nataraja îl veţi găsi la CERN (The European Organization for Nuclear Research), la deschiderea tunelului de la Gotthard (God Hard) din Elveţia şi în anumite filmări de dinainte de “pandemie”.

https://cds.cern.ch/record/745737?ln=en

5. Shiva Nataraja are două tipuri de dans: Tandava şi Nadanta.

6. Dansul Tandava se face atunci când Krishna zdrobeşte capul Şarpelui.

https://en.wikipedia.org/wiki/Tandava

7. Dansul Nadanta (nu veţi găsi nimic pe wikipedia despre asta), se produce atunci când Shiva îşi doreşte o atenuare a zgomotului produs de distrugerea făcută de el.

https://www.yogapedia.com/definition/8965/nadanta

Acum:

8. Pe Terra există oameni care sunt făcuţi de Domnul şi hibrizi (combinaţie de om cu maimuţă) - cam 70-80% sunt hibrizi. Autorul iniţial ai acestor hibrizi este Şarpele biblic. Ulterior, ADN-ul de maimuţe s-a răspândit prin amestecul om-hibrid (căsătorie, copii). Hibrizii se diferenţiază de oameni prin faptul că sunt obedienţi (au comportament de oaie), execută tot ce li se spune, nu pot trăi fără autorităţi şi sunt de acord ca alţii să le umble prin corp (cu vaccinuri, cu modificări genetice, operaţii etc). Ei sunt laşi şi dispuşi oricând să-şi vândă aproapele, sunt insensibili, nu sunt deloc empatici, nu iubesc, nu au sentimente şi au în ADN rămăşiţe de la maimuţe (cimpanzei).

9. Masoneria se închină la Lucifer şi vrea să-l distrugă atât pe Satan cât şi pe slugile lui (hibrizii). Pentru asta a inventat dybbuk (diversiune c0\/|d), ca să poată lua probe de ADN de la cât mai mulţi oameni (adânc, din nas), să pregătească ulterior un ser cu potenţialul de a modifica ADN-ul hibrizilor, astfel încât pe viitor să-i poată elimina foarte uşor (cu un nou virus sau prin altă modalitate declanşatoare). Masoneria vrea să se descotorosească de "oi".

>>>>>>Dovada faptului că masoneria se închină la Lucifer şi nu la Satan, aşa cum cred cei mai mulţi oameni, stă în faptul că Rudolf Steiner îşi publica articolele în revista germană "Lucifer". Sunt şi alte dovezi, v-am dat una la îndemână.

https://www.rsarchive.org/Articles/GA034/

10. Atunci când pe Terra vor rămâne doar 30% din câţi sunt acum, poate fi pregătit terenul pentru venirea lui antihrist. Întâi va veni falsul profet fals, apoi antihristul sau profetul fals din Apocalipsă. Pentru că Hristos este “eu sunt”, antihrist va fi “eu nu sunt”. Fiul lui Lucifer, antihrist sau "eu nu sunt", se numeşte astfel pentru că va căuta să ia spiritul omului, printr-o tehnologie biologică+tehnologică. Pentru a putea face asta, omul nou va trebui să cedeze o parte din carbonul corpului, pe care o va înlocui cu siliciu. Scopul? Combinaţia om-maşină să se poată face natural, nu prin interfeţe fizice, aşa cum vor sataniştii. Metodă de înlocuire carbon cu siliciu: includerea luminii soarelui în schema de alimentaţie.

Notă: vezi indicaţia lui Gates de a se trece la carne sintetică. Ulterior se va trece forţat de la carne (principalul furnizor de carbon în organism), la hrană vegetariană.

11. În următoarea perioadă, masoneria va demasca ororile făcute de Satan, iar oamenii vor accepta cu uşurinţă NWO şi dreptatea luciferiană.

Concluzie: atunci când "medicii eroi" dansează Jerusalema, este dansul Tandava, altfel, este dansul Nadanta. Toţi sunt prinşi într-un ritual, menit să facă oile să meargă singure la abator.

Completări rapide:

- India este prima care iese de sub divoc pentru că se închină deja la Shiva

- Sadhguru "a scos bustul lui Shiva de sub pământ" chiar înainte de pandemie: vezi MahashivRatri 2020, unde chiar pe cover este prezentat Sadhguru într-un dans al lui Shiva Nataraja: https://youtu.be/LDu6uqAlyAw

- Majoritatea "statuilor pandemice" sau a oamenilor implicaţi direct în "apocalipsa falsă divoc", sunt indivizi cu "antecedente ezoterice". Exemplu: Arafat (mason, bahai), PF. Daniel (fost Misan, prieten cu Gregorian Bivolaru), Călin Georgescu (viitorul prim ministru, membru al clubului de la Roma) etc.

- Ţări luciferianiste, precum Luxembourg (oraşul lucşilor, nu al luminilor), nu au restricţii atât de drastice precum ţările ortodoxe.

- Complicitatea lui Putin (mason), este evidentă, prin faptul că a tăcut un an de zile şi a venit primul cu un va$$in.

- Complicitatea SUA este evidentă. Ambii, Biden şi Trump, au fost pro-vaccin.

- Implicarea Chinei... n-are rost să mai zic

- Implicarea Arabiei Saudite, se vede din menţinerea preţului scăzut la petrol, în toată perioada de lo$kdo\/\/n

La cernerea Lumii

Om_de_jad: Am de scris acum un articol foarte greu, cu încărcătură emoţională puternică. Îmi voi pune baza în Domnul, în speranţa că astfel voi putea descrie peisajul pe care toţi îl simţim în jur şi pe care e destul de greu să-l descriem. Sper că nimeni nu se va simţi jignit de afirmaţiile pe care le voi face. E aşa de multă suflare rănită şi tristă din cauza nebunilor care conduc lumea, încât pe cuvânt că nu-mi doresc să adaug alte suferinţe peste cele deja existente. Aşadar, dacă jignesc fără voie pe cineva, îmi cer scuze de pe-acum. Ca să ne înţelegem: nu sunt împotriva celor care s-au vaccinat, sunt împotriva actelor făcute oamenilor cu forţa. De ce? Pentru că binele făcut cu forţa, chiar dacă ar fi bine real, vine de la dracu. Oricine te-a forţat vreodată să faci ceva, a făcut un act diavolesc. Ideea de a obliga pe cineva să facă ceva împotriva voinţei lui, vine de la dracu, iar în Apocalipsă avem indicaţii destul de clare despre modul în care dracu' (Fiara) acţionează. În Cap. 13:16-17, citim:

Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.

Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.”

Deci Fiara sileşte!

Se cerne Lumea. Zi după zi, Fiara sileşte oamenii la pecetluire. Acompaniaţi de o legiune de demoni (massmedia), maşina de tocat carne umană înfulecă suflet după suflet. Prin SUA, s-a scăpat într-o declaraţie a unui politician, faptul că persoanele injectate sunt marcate. Deocamdată vorbim despre marcarea pe mână, dar peste o perioadă, se va vorbi deschis şi despre marcarea pe frunte. Iar dacă nici atunci nu va fi clar pentru unii oameni că tot ce se întâmplă are conotaţii religioase, atunci nu-i putem numi pe aceştia altfel decât orbi şi mi-e teamă că nu se va mai putea face nimic pentru dânşii.

Se cerne Lumea. Site uriaşe iau oamenii şi-i cern, legiunile de demoni ale Fiarei îi iau şi-i ameţesc cu vorbe meşteşugite, cu gânduri întortocheate, cu simţire strâmbă, pentru a-i corupe, pentru a-i momi, pentru a-i speria ca să accepte semnul pecetluirii sufletului. Fraţii şi surorile noastre din România, au rezistat până acum, însă rezistenţa fără bază în Domnul, într-un final se termină prin oboseală şi prin cedare. Puneţi-vă deci baza în Domnul, pentru că suntem abia la începutul secerişului!

Se cerne Lumea. Îngerii păzitori i-au părăsit pe mulţi dintre semenii noştri, astfel că ei nu mai pot discerne acum între bine şi rău, între minciună şi adevăr şi din păcate, simţirea lor firavă nu-i prea ajută să aleagă. Lupte inimaginabile se dau în sufletele celor părăsiţi de îngerii păzitori, îngeri care şi-au ratat menirea pe care Tatăl nostru le-a stabilit-o. Da, frate şi soră a mea care te zbaţi acum, neştiind dacă e bine să te pecetluieşti sau nu, să ştii că îngerul tău păzitor este un ratat, un hoţ şi un nemernic. Tatăl nostru i-a dat putere asupra minţii şi sufletului tău, ca să te îndrume, să te îndrepte şi să te înveţe, iar el, mârşavul, a trecut de partea Răului şi te-a lăsat singur, sau mai grav, te trimite acum spre pieire. Chiar şi fără îngerul păzitor, speranţa poate veni de la Hristos, fratele nostru mai mare, însă tu eşti prea firav ca să ştii să-ţi pui baza în El. Gânduri peste gânduri te frământă, ai vrea să scapi de gheara Fiarei, să te lase în pace, să poţi trăi liniştit, să poţi să-ţi trăieşti viaţa fără griji. Doar că tu nu ştii, frate, că niciodată în Cer n-a fost linişte. Totdeauna, îngerii răi l-au vorbit de rău pe Tatăl nostru, totdeauna au făcut ceea ce fac acum pe Pământ: au minţit, au spurcat, s-au prefăcut, au hulit. Tot ce se întâmplă acum pe Pământ, se face de la începuturi în Cer. Prea puţini îi sunt credincioşi Tatălui nostru care a făcut şi Cerul şi Pământul şi plantele şi animalele şi văzduhul, prea puţini sunt dispuşi să asculte şi să vadă că El a avut grijă de noi şi ne-a iubit de la început. Îngerii nu sunt sfinţi, sunt doar mai evoluaţi decât oamenii în anumite privinţe, însă şi mai involuaţi în alte privinţe. Au fost concepuţi să trăiască în lumină şi din cauza asta, tentaţia lor pentru Întuneric e mult mai mare decât a noastră. Reţineţi, fraţi şi surori care acum nu ştiţi dacă să mergeţi la pecetluire: îngerii voştri păzitori nu vă mai păzesc, v-au trădat. Cereţi călăuzire de la Hristos!

Se cerne Lumea. Oamenii sunt selectaţi şi puşi în cutii de lemn, pentru iarnă. Dacă vă spun cine va desface cutiile pentru a se înfrupta din voi, veţi considera că sunt nebun, aşa că mai bine nu vorbesc despre asta. Totul se face prin şantaj. Toţi cei care merg la pecetluire sunt şantajabili. Dacă te-ai înţepat, roagă-l pe Domnul să te ierte, poate reuşeşti! Poate încă nu e prea târziu pentru tine să redevii fiul sau fiica Lui. Nu te încrâncena şi nu te lupta cu mine, cel care sunt împotriva pecetluirii, pentru că eu nu sunt duşmanul tău, eu am fost până de curând frate şi soră cu tine, până când tu ai ales să pleci de lângă Tata, considerând că te protejezi sau că protejezi pe alţii, uitând că singura protecţie şi singurii protectori sunt Tata şi Fiul (fratele nostru mai mare, Hristos). În ei trebuia să-ţi pui baza, însă tu eşti prea firav şi Fiara te minte, te ademeneşte şi-ţi suceşte gândurile. Nu te apuca de lupte cu ceilalţi, observă mai bine că eşti şantajabil şi că Fiara s-a folosit de tine. Roagă-te de Tata să te ierte, că El e bun şi iartă, poate reuşeşti acum, în ultima clipă, să vii să fim iar o familie! Nu te afunda mai tare în mocirlă, nu te duce la o nouă pecetluire. Satana te va împinge direct către regatul lui şi nu te vei mai putea întoarce de acolo.

Se cerne Lumea. Cei speriaţi, cei şantajabili, hoţii şi oportuniştii, se duc singuri, încolonaţi, să se înscrie “într-o lume mai bună”. Toţi au un element comun: consideră că poate exista un “mai bine” decât binele pe care Domnul l-a făcut deja. Nu frica este cea care-i mână spre pecetluire, ci dorinţa de mai bine sau răzvrătirea faţă de rânduiala stabilită de Tata. Să te pecetluieşti pentru că aşa fac toţi, să te pecetluieşti ca să obţii beneficii, să te pecetluieşti pentru că tu consideri că bogaţii lumii îţi vor binele, iată dovada smintelii!

Se cerne Lumea. Noi i-am simţit mereu pe fraţii care merg azi la pecetluire, dar nu ştiam ce să facem ca să-i îndreptăm, iar în neştiinţa noastră, le ofeream bucăţi din propriul nostru suflet. Să-i încălzim, să-i întărim, să-i sprijinim. De mici ne loveam de gândirea lor strâmbă şi întortocheată, de presupunerile lor sucite şi de sufletul lor şantajabil. Parcă înadins creau situaţii şi discuţii în care să-şi expună gândirea fără de Domnul, strâmbătatea şi stricăciunea acolo unde ar fi trebuit să existe raţiune. Azi, roadele acestui mod de viaţă s-au pârguit şi vor fi culese!

Se cerne Lumea. Parcă pe măsură ce absurdul creşte şi face solzi, gheare şi coarne, cei plecaţi de lângă Tata şi primiţi în legiunile demonilor sunt din ce în ce mai încrâncenaţi. Speriaţi că poate au făcut o alegere greşită, se înverşunează în a demonstra (deşi gândirea lor este grav afectată), că ei sunt cei care au ales bine. Şi mai caută să-i tragă şi pe alţii după ei – iată un act diavolesc, în toată goliciunea lui! Vai, câtă amăgire!

Se cerne Lumea. De doi ani plâng şi sper că lucrurile se vor aranja şi că dracu n-o să mai ia din fraţi şi din surori, să-i corupă şi să-i ducă pe pustii.

Şi după ce m-am supărat pe voi pentru cum aţi ales şi-apoi am sperat că vă veţi întoarce, după ce mi-am dorit în toate formele să fie bine, iată că am rămas fără lacrimi.

Zi după zi ne depărtăm, zi după zi, legăturile noastre de sânge nu mai pot susţine nimic.

Şi legături noi, cu oameni necunoscuţi, fraţi şi surori întru Hristos, se conturează.

Înfrăţirea cu Hristos, înfrăţirea cu “EU SUNT!”.

Să nu vă pecetluiţi, fraţi şi surori! Ca să FIȚI !

Se cerne lumea…

De ce nu iese lumea în stradă?(partea a doua şi cea mai importantă)

Om_de_jad: Mesaj pentru liderii asumaţi ai mişcării de rezistenţă antifascistă, antibolşevică şi antimarxist-stalinistă:

Către:

Diana Ivanovici-Şoşoacă,

Dan Chitic,

Raul Nicolae Coltor,

Călin Georgescu,

Gheorghe Piperea,

Cristian Terheş,

Pompiliu Diplan,

Aurelian (.ro),

alţii,

dar şi către fraţii şi surorile noastre în ale căror vene curge sângele strămoşilor - cu scuzele de rigoare către acei lideri pe care nu-i cunosc sau pe care din greşeală i-am omis, transmit următoarele:

Am ajuns în punctul în care putem spune că e groasă! Aşa cum ne-a obişnuit istoria, ne aflăm din nou în pragul intrării într-un alt război, care, ca şi dăţile trecute, nu ne priveşte absolut deloc şi în care România, ca şi în trecut, a intrat într-o combinaţie internaţională cel puţin dubioasă, ce ne poate deschide larg porţile către neant, atât în ceea ce priveşte viitoarea configuraţie naţional-teritorială, cât şi în ceea ce priveşte siguranţa social-existenţial-individuală. De aproape un an, o mână de lideri, formatori de opinie, activişti politici şi chiar o minoritate neglijabilă de politicieni, ne dojenesc părinteşte, ne bat obrazul sau ne avertizează pe un ton moderat că dacă nu ieşim în stradă să ne cerem drepturile constituţionale, vom fi raşi de pe faţa pământului atât ca români cât şi ca ţară. Pentru că am văzut mirare şi semne de întrebare pe faţa acestor lideri, vreau să-mi susţin argumentat punctul de vedere referitor la lipsa aparentă de reacţie a românilor la îndemnurile de unire şi de solidaritate, atunci când li se atrage atenţia că se află sau urmează să ajungă sub bocancul greu al unor ameninţări reale şi iminente, ca cea de acum.

Puterea exemplului este singura cale de a unii oamenii. Pentru ca românii să iasă în stradă, este necesar ca toţi aceşti lideri să dea dovadă de înţelepciune şi să se solidarizeze mai întâi dânşii, oferind maselor un exemplu. Dat fiind faptul că fiecare lider are simpatizanţii lui, este crucial ca aceştia să găsească o modalitate prin care să le transmită tuturor că se poate să fim uniţi, că putem merge împreună în direcţia păstrării democraţiei, a libertăţilor oamenilor, a suveranităţii teritoriale a României şi a drepturilor individuale ale fiecăruia. Atâta timp cât există dezbinare în rândurile liderilor, va exista dezbinare şi în rândurile cetăţenilor, care pe lângă faptul că nu ştiu pe cine şi în ce fel să urmeze, automat îi încadrează pe conducătorii lor la categoria politicienilor cu care s-au obişnuit de treizeci de ani, şi în consecinţă aleg să le ignore îndemnurile. O lecţie pe care Vestul urmează s-o înveţe anul acesta, şi pe care românii au învăţat-o de pot să-şi dea şi teza de doctorat pe această temă, este faptul că politicienii, indiferent din ce partid ar veni, servesc interese ale unor grupări ascunse după paravan. Cetăţenii din Vest, spre deosebire de cei din Estul U.E, încă nu au înţeles că democraţia şi garantarea drepturilor omului nu vin de la politicieni, nu sunt garantate de aceştia şi că puţin le pasă de soarta celor pe care îi conduc. Noi, românii, ştim aceste lucruri până ne ia cu vomă, aşa că de fiecare dată când vedem că ni se cere unitate naţională de la nişte lideri dezbinaţi, considerăm că e mai bine să ne vedem singuri de soartă, fiecare pentru el şi cei pe care îi are în grijă.

Să nu ne înţelegem greşit: sunt un individ care a ieşit la protestele anti-fasciste încă de la primul organizat anul trecut în modul ăla penibil, la Victoriei, nu mai spun de către cine, cu un scaun de la bunica pe post de scenă şi cu un megafon de 20 euro, în care se auzea doar el şi cu el însuşi. La protestul respectiv, în momentele în care era implementat lockdown-ul psihiatric şi poliţia ne putea aresta că ne întâlnim în condiţii nepermise de Raed Arafat, i-am sugerat organizatorului protestului să facem un plan dacă vrem să vină mai mulţi oameni, însă gesticulaţiile şi privirile respectivului dar şi răspunsurile sale, mi-au sugerat că scopul acelui protest era cu totul altul. Ei bine, între timp a picat Trump şi interesele oportuniste ale organizatorului cu megafon de sărac (deşi nu era deloc sărac), au devenit cu totul altele.

Da, sunt convins că în structurile de ordine - unde includ chiar şi SRI-ul - sunt patrioţi! Şi da, înţeleg necesitatea prezenţei noastre în stradă, ca act de legitimizare a acţiunilor de reţinere şi judecare pe căi democratice, în Tribunale ale Poporului, a TUTUROR infractorilor care au ucis cu bună ştiinţă, au îngropat oameni amărâţi în saci de gunoi şi au turnat beton peste trupuri.

Am să vă spun pe şleau, fraţilor, de ce nu puteţi mişca masele!

Unii oameni ar ieşi în stradă la îndemnurile Dianei Şoşoacă, pentru că rezonează cu discursul ei naţionalist a la Vadim Tudor şi cu credinţa ei în biserica ortodoxă. Alţii, dimpotrivă, o consideră guralivă şi narcisistă şi nu suportă că maică-sa este membră în masonerie.

Unii ar ieşi în stradă la îndemnurile lui Dan Chitic, pentru că este un tip bătăios, drept şi coerent. Alţii văd în încercările lui de a se păstra echilibrat cu orice preţ, un defect.

Unii ar ieşi în stradă la îndemnurile lui Raul Coltor, în timp ce alţii consideră că dacă se vor lua după el, vor avea de păţit lucruri pe care el le păţeşte în general: controale judiciare, bâte pe spinare, reţineri, percheziţii fără mandat, înscenări odioase din partea securităţii şi altele asemenea.

Unii ar ieşi în stradă la îndemnul lui Călin Georgescu, pentru că e un individ cu discurs echilibrat, pentru că are relaţii internaţionale şi pentru că are un plan pe care îl susţine cu argumente. Alţii se feresc să-l urmeze pentru că a fost membru în clubul de la Roma, pentru că îl consideră demagog şi prea asemănător cu alţi oameni politici care îi mint de treizeci de ani.

Unii ar protesta la îndemnul lui Gheorghe Piperea, pentru că este un avocat cu principii, e inteligent şi are viziune, însă nu toţi sunt de aceeaşi orientare politică precum dânsul şi nu toţi apreciază momentele în care este prea plin de sine.

Unii ar ieşi în stradă la îndemnul lui Cristian Terheş, pentru că a dat dovadă de curaj şi pentru că a încurcat niţel socotelile birocraţilor băşinoşi de la Bruxelles. Alţii, în schimb, încă n-au uitat guvernarea PNŢCD şi deşi sunt democraţi, nu-s aşa de creştini.

Unii ar ieşi în stradă la îndemnurile lui Diplan, pentru că rezonează cu felul lui de a fi şi cu discursul său corporatist-moderat de care nu se poate desprinde, în timp ce alţii nu-l plac tocmai pentru că pare duplicitar (are din păcate şi un nume care te trimite cu gândul spre direcţia asta), pentru că este un fost angajat al lui Bill Gates şi pentru că dă dovadă de o detaşare naivă, care pare soră (sau frate) cu durerea în cur.

În fine, unii ar ieşi să protesteze la îndemnurile lui Aurelian (scuze, îi ştiu doar prenumele) pentru că e un tip bătăios, argumentează cu cap, e echilibrat în afirmaţii şi gesturi, în timp ce alţii îl consideră necopt pentru că e prea tânăr şi nu pot adera la ideea de a combina politica cu hipstereala.

Eu văd doar două posibilităţi: ori găsim un lider serios, echilibrat, puternic şi capabil să dea cu comuniştii de pământ într-un mod democratic, fiindcă de fapt asta ne străduim să facem, să apărăm bruma de democraţie care ne-a mai rămas, ori toţi liderii dau mână cu mână, trec peste ranchiună şi peste interesele legate de numărul de fani şi oferă oamenilor un exemplu. Dacă nu se poate nici una nici alta, vom rămâne în continuare pe sistemul “scapă cine poate”. Şi războiul bate la uşă!

Idei periculoase

Om_de_jad: În mod cert, liderul trebuie să fie şi va fi poporul suveran, format din indivizi independenţi şi conştienţi de sine. În felul acesta ne vom asigura că pierderea unui conducător nu se va solda cu prăbuşirea întregului sistem, însă pentru aceasta, noţiunea de conducător va trebui şi ea schimbată radical, la fel şi cea de cetăţean executant.

Suntem prea preocupaţi acum de boli pornite şi oprite după calendar, de pandemii nedovedite din punct de vedere statistic şi de conducători cu probleme psihice. Lucrurile acestea ne consumă în mod absurd energia pe care ar trebui să o folosim pentru reconstrucţie. Vă rog să spuneţi împreună cu mine, următoarele: pentru a porni reînsănătoşirea societăţii, nu avem nevoie de acordul CNSU! Pentru că asta este o chestiune individuală plus una de grup şi pentru că noi suntem de fapt societatea şi pentru că, nu-i aşa, avem dreptul să ne schimbăm pe noi înşine aşa cum considerăm de cuviinţă. Reînsănătoşirea presupune din start identificarea erorilor sistemlui actual şi înlocuirea acestuia cu unul adaptat la nevoile noastre actuale. Dacă neobolşevicii spun “build back better”, iată că putem susţine şi noi acelaşi lucru, fiindcă nu doar ei sunt cei care au dreptul de a modela sistemul după bunul lor plac, ci şi noi. Şi nu avem altă cale decât aceea de a intra cu comuniştii în competiţie, să vedem dacă noi sau ei suntem cei care pun la dispoziţia oamenilor un sistem mai util (evident, termenul de util va trebui şi el luat în răspăr). Ca şi neomarxiştii, putem lucra nestingheriţi “pentru binele majorităţii”, şi nu doar că putem dar şi trebuie să facem acest lucru, intrând cu ei în competiţie dreaptă. Fiindcă dacă doar ne plângem în legătură cu ideile răzgâiate ale copiilor şcolii de la Frankfurt, fără să venim cu propria noastră alternativă la lumea nouă propusă de aceştia, înseamnă că nu am făcut ceea ce se cuvine. Dacă ne considerăm suveranişti şi nu avem un punct de vedere bine conturat, dacă întreaga noastră energie este canalizată doar cu scopul de a-i condamna pe cei care îşi construiesc acum noua lor ordine mondială, nu prea avem motive să ne plângem. Aşadar, propun nici mai mult nici mai puţin decât construirea unei baze a noii Noastre Ordini Mondiale, pe principii suveraniste, şi nu neapărat în contrast total cu noua lor ordine mondială. De dragul corectitudinii şi al toleranţei pe care şi Domnul o are faţă de satana, consider că aceste două lumi noi pot coexista, cel puţin deocamdată. Să îndrăznim, aşadar, să ne concentrăm cu curaj ideile într-o libertate a gândirii având ca fundament conştiinţa, folosindu-ne de însuşi terenul fertil pus la dispoziţie de duşmanul nostru necopt şi naiv, respectiv contextul social actual, în care libertăţile cetăţeanului sunt limitate de acest sistem defect, care acum îşi arată hibele sale cele mai adânci.

Discuţia care trebuie să ne preocupe astăzi este despre interfeţe. În plan concret, aceasta se traduce prin intenţia de a construi o societate capabilă să facă legătura dintre individul suveran şi puterea sa de decizie în ceea ce priveşte Fabrica de Legi. Adică, mai pe româneşte, să închipuim construirea unei infrastructuri în care cetăţeanul poate “să dea oricând de pământ cu tiranii” în mod paşnic şi democratic, pentru că nouă, suveraniştilor, nu ne place violenţa şi nu vrem să fim forţaţi să apelăm la ea. Consider de bun augur să susţinem progresul, aşa cum fac tovarăşii neobolşevici, însă acel progres bazat pe conştiinţă şi nu pe cel bazat exclusiv pe ştiinţă. Conştiinţa din care a rămas doar ştiinţa, este vedere cu un singur ochi.

Gravitatea afirmațiilor din "gura păcătosului, adevăr grăiește!"

Om_de_jad: Tovarășul Rafila își amenința ieri colegii, spunându-le că dacă nu “se va” vota legea certificatului digital, vor avea probleme. Poate că tovarășul s-a referit la PSD, care acum are de ales între a fi linșat de UE și a fi linșat de propriul popor, sau poate că s-a referit la cetățenii româniei, care vor avea "probleme" cu UE dacă nu se votează legea care adoptă implementarea pașaportului euro-digital.

Indiferent ce motive sau oportunități i s-au oferit tov. Rafila să facă astfel de afirmații, ar trebui să ne gândim serios la gravitatea semnificației lor și să cerem urgent niște explicații. Pentru că și într-un caz și în celălalt, adică și dacă PSD-ul, dar și cetățenii, sunt la un pas de sancționare, trebuie să înțelegem cu toții cine sunt cei care fac probleme prin Europa, în caz de neascultare. Și aici vă rog să fiți atenți: dacă tov. Rafila a făcut aceste afirmații, înseamnă că știe măcar cu aproximație (dacă nu cumva cu exactitate), cine poate pedepsi România sau partidele politice din această țară, atunci când nu se supun orbește. Tovarășul trebuie chestionat urgent în legătură cu afirmațiile făcute, pentru a ști cu ce fel de dușman al româniei ne confruntăm și cam care sunt termenii și condițiile în care aceste "întâmplări" externe, cu posibile urmări negative referitoare la siguranța națională, se produc. Constituția spune că România este stat suveran, lucru care dacă ar fi adevărat, atunci nimeni din afara țării nu ar putea să ne pedepsească, nici pe noi ca cetățeni și nici vreun partid politic. Să ne spună t-arșu Rafila dacă afirmația dânsului e pe bune, ca să decidem dacă e necesar sau nu să scoatem armele din rastel, să ne apărăm. Sau să ne spună clar și asumat faptul că România nu mai este stat suveran (lucru pe care unii dintre noi îl știu deja), ca să scoatem armele din rastel, să ne luăm țara înapoi din mâna cotropitorilor.

Ciucă, cu capra la Bruxelles

Om_de_jad: Cei care sunteți bărbați și o știți pe ursula, închipuiți-vă că sunteți cu ea în pat. Și dacă vă vine să ziceți "câh!" sau "bleah!", aduceți-vă aminte că lui Ciucă, ieri, i-a plăcut să se pună capră în fața ei. Domnul Ciucă ar trebui să-și păstreze fetish-urile sado-maso pentru dânsul, nu să oblige tot poporul să le adopte!

O vorbă din bătrâni spune să nu uiți de unde ai plecat. În timp ce dom' gheneral făcea frumos pe la Bruxelles în fața doamnei fără calități minime de doamnă, lumea prigonită a ieșit la București, ieri în stradă, să-și apere democrația pe care Marele UE, care s-a tâmpit la cap, a uitat-o. Mulți, puțini, nu e treaba nimănui, tot de la UE știm că o singură persoană care are probleme din cauza politicienilor și a legilor strâmbe, trebuie luat în considerare. Da, România se uită (pe bună dreptate), acum la UE, așa cum se uită omul când își prinde soțul sau soția cu altul în pat. Că-i spunem curvă, că-i spunem stricată, că-i cerem socoteală, avem un contract cu UE și deci este dreptul nostru să-i cerem socoteală pentru ceea ce face și NE FACE.

Avem tot dreptul să cerem inclusiv daune pentru terorizarea noastră, a tuturor, avem dreptul să cerem daune pentru traumele fizice și psihice la care copiii noștri au fost supuși de către autoritățile care au pistol și din cauza asta, pot să te oblige să faci lucruri nefirești.

v5

Om_de_jad: Ne-a anunţat Rafila că pe 15 ianuarie vine "valul", ieri ne-a spus şi Bode, ameninţându-ne că va fi de rău. Lumea râde ca proasta, crezând că e vrăjeală şi că ăştia zic aşa ca să ne sperie. În perioada asta, se lucrează intens cu otrăvuri băgate în alimentele pe care le cumpăraţi din magazine. Până de revelion, se va arunca cu fiole prin zonele aglomerate: pieţe, metrou, magazine. Substanţele nu au miros şi acţionează în timp – în două-trei săptămâni, mulţi vor face pneumonii, mulţi vor muri. După revelion, se va arunca şi din avion, ca să fie ritualul complet: gât uscat, trahee iritată, tahicardii.

Toate se lucrează de acum, când ţara e, chipurile, "pe verde sau pe galben", pentru ca oamenii să nu bănuiască nimic. Starea de aparentă linişte este destinată oamenilor naivi, care au impresia că acum, când suntem "pe verde sau galben", plimbările în aer liber sunt sigure. Vine sacrificarea maselor de români, apoi injectarea cu doza a treia, pregătirea pentru a patra şi pentru injectarea obligatorie, după modelul din Vest.

V-am avertizat de mai multe ori, v-am zis să fiţi precauţi. Măcar nu vă mai hliziţi ca proştii, crezând că v-aţi prins care e vrăjeala cu |) @ |\| D 3 |\/| ! @.

Lupta, ca mod de viaţă

Om_de_jad: Vremurile pe care le trăim nu ne permit să ne mai ascundem: ori suntem pe bune, ori ne-o luăm! Reţineţi! Toţi, absolut toţi oamenii vor fi testaţi şi încercaţi într-o formă sau alta. Unii au fost deja săltaţi aiurea şi luaţi la întrebări de securişti, altora le-au fost blocate conturile fără nicio explicaţie. Oamenii şi-au rupt în perioada asta mâinile şi picioarele, de multe ori la propriu sau chiar au murit. Unii sunt ameninţaţi că vor rămâne fără locuinţă dacă nu se vqq!N3a2ă, alţii deja au părăsit ţările în care îşi făcuseră un rost, pentru a se întoarce acasă. Belelele curg din toate direcţiile şi suntem abia la început de drum.

Vă întrebaţi de ce nu se mai termină odată? Păi hai să vedem cum stăm aici, în România! Conştiinţa a 5.000.000 de oameni n-a avut nicio tresărire când sasul cu probleme penale le-a spus că injectarea este sigură. S-au dus de bunăvoie (chipurile) şi nesiliţi de nimeni, să semneze că sunt de acord să introducă în corpul lor o substanţă despre care nimeni nu ştie nimic şi să-şi asume toate reacţiile adverse, inclusiv decesul. Frăţiorii mei, este vorba despre 5.000.000 de oameni, nu despre 500! Ca să vă daţi seama ce înseamnă asta mai exact, număraţi până la 1.000, apoi gândiţi-vă că trebuie să număraţi la fel, de încă 5.000 de ori. Aceşti oameni sunt orbi şi merg în direcţia în care păpuşarii îi ghidează – iar încrederea lor în păpuşari este mai mare decât propriul lor instinct de conservare. Ba, mai nou, îşi vor duce chiar şi copiii să fie injectaţi cu habar n-are nimeni ce!

Aţi obosit? Ho cu tata, e mult, MULT mai bine! În urmă cu trei ani, când ziceai ceva impotriva v@((!nării forţate, erai considerat cel puţin nespălat. La protestele anti alea forţate, veneau câţiva naivi şi mulţi sectanţi – restul, îşi vedeau de viaţa lor. Eheeei, mai înapoi era şi mai rău: când le spuneai oamenilor că în afară de carne, oase şi sânge, omul are nişte corpuri energetice, puteai să ajungi la spitalul de nebuni. Iar dacă spuneai că poţi vedea aceste corpuri energetice, sau că le poţi modifica altora frecvenţa şi amplitudinea acestora, prin concentrare şi prin deplasara conştiinţei la voinţă, erai considerat drac de către biserica ortodoxă şi de către securişti, care abia aşteptau să te coopteze la făcut drăcii. În capul multor oameni, yoga era despre sexul în grup, iar wingchun-ul era despre cum să-l enervezi pe Ceauşescu. Cu plantele medicinale mai era cum mai era, că securiştii au şi acum impresia că e vorba despre nişte ceaiuri, nu şi despre ierburi şi ciuperci otrăvitoare.

Ce voiam să vă spun e că pentru unii, lupta este dusă încă de când au devenit conştienţi că există. Unii dintre noi au grijă în continuu la conştiinţa semenilor, rostind doar vorbe menite să-i ajute. La ce să-i ajute? Păi la a-şi da seama de vrăjitorii din jur şi de vrăjile lor!

Aţi obosit? Veste proastă: n-aveţi voie să obosiţi! Nimeni nu va avea odihnă până când TOŢI fraţii noştri nu devin conştienţi! Până când răul nu va fi detectat de toţi, niciun om conştient de el nu va pune geană pe geană. Ai beneficiat de clemenţă din partea Domnului şi acum eşti capabil să vezi? Asumă-ţi! Nu te-a trezit ca să te culci la loc, te-a trezit ca să-ţi confirme faptul că realitatea este dincolo de simţuri şi ca să le spui lucrul ăsta şi altora. Şi nu doar să le spui, ci să le arăţi: prin gesturi, prin vorbe, prin fapte! Ai obosit? Prea bine, acum înţelegi că şi Domnul e obosit să ne ţină pe toţi. Hai să nu mai dormim pe noi, să mişcăm puţin unii cu ceilalţi, ca să-i uşurăm munca!

Pentru cei care s-au trezit, lupta trebuie să devină mod de viaţă. Şi vom lupta zi de zi, cu toate armele pe care le avem, până când fiecare om de pe planetă va putea vedea Răul. Iar după ce Răul va fi văzut de toţi, abia atunci începe adevărata luptă, cea în care va trebui să-i ajutăm pe semeni să vadă Binele. Căci aşa i-a fost hărăzit omului după căderea în păcat, să înveţe ce este Binele şi Răul. Mai e mult până departe, dar bucuraţi-vă că nu aveţi unde să vă mai ascundeţi: nici voi, nici ei!

Semne sociale ale schimbării

Om_de_jad: Întrebarea care stă acum pe buzele majorităţii oamenilor, este “când se va termina nebunia asta”, uitând că de fapt “nebunia asta” este doar o prelungire a celei de dinainte de ea. Cheia pentru a înţelege spre ce ne îndreptăm, stă în înţelegerea nebuniei de dinainte de nebunia de dinainte de nebunia asta. Cum s-ar spune, străbunica nebuniei actuale. Haideţi să vedem despre ce este vorba.

Pentru că toate sunt “ism”-uri, deci creaţii ale “fiinţelor care i-au supărat pe toţi”, nebuniile pot fi denumite astfel, după ordinea cronologică: utilitarism, umanism, globalism, transumanism şi suveranism. Acum, ne aflăm la începutul de drum al ultimului “ism” din listă, cel care începe cu minciuna venirii antihristului şi care se va termina cu adevărata venire a acestuia. Cei care trăiţi acum pseudo-apocalipsa, care se va încheia cu venirea falsului profet fals şi apoi cu instaurarea regatului luminii de led, trebuie să ştiţi că perioada de pregătire pentru venirea adevăratului antihrist, va dura cel puţin o mie de ani – cauzele, am să le explic într-un alt articol. După aceşti doi ani în care s-a lucrat la reeducarea oamenilor, iată că putem începe să discutăm în sfârşit despre adevăratele capcane ale viitorului, însă numai timid deocamdată, pentru că altfel vom zdruncina oamenii. Aşa cum vă spuneam în articolul de ieri, mai e mult până departe.

Acum se face o reeducare a maselor, prin pedepsirea diferitelor categorii sociale, scopul fiind acela de a genera frăgezire. Transumanismul este bau-baul care nu va fi implementat niciodată, e doar o amintire din viitor – acesta va fi implementat cândva, însă nu sub forma copilăroasă în care ne-a fost prezentat. Adevăratul antihrist va face lucrurile să pară dulci şi uşoare. Sufletul omului nu va fi luat cu forţa, ci cedat de bunăvoie, iar asta nu se va întâmpla prin semnarea unor hârtii căcăcioase de asumare a unei posibile morţi a corpului fizic. Ce bine ar fi dacă v-aş putea vorbi despre lucrurile cu adevărat folositoare, însă deocamdată nu se poate!

Aşadar, transumanismul despre care vorbesc Musk, Schwab şi alţi poeţi, este un praf în ochi. El nu va fi implementat niciodată în forma în care este prezentat publicului şi n-a fost conceput niciodată pentru a fi implementat aşa. Două articole de-ale mele mai vechi explică starea asta de fapt, unul dintre ele este despre reţelele de tip G şi chakre. Al doilea, este cel de la începutul plandemiei, despre Stan şi Bran şi Lucian, în care vă spuneam că adevăratul câştigător din porcăria asta, este Lucian. Dacă mai doriţi mai multe explicaţii, aruncaţi un ochi pe youtube, pe înregistrările cu denumirea “seara neotantrică”, în special discuţiile despre energiile de tip LYS. În cazul în care oamenii mei mai au articolele despre reţelele de tip G (inclusiv reţeaua cincige), dar şi articolul despre Stan şi Bran şi Lucian, ar putea să ne ajute cu textul sau cu un link pe pagina mea veche, cea pe care am închis-o atunci cân zahărberg mi-a cerut simbrie.

Ca o paranteză: despre ce anume se vorbea intens înainte de plandemie şi azi nu mai preocupă pe nimeni, aproape deloc? Despre cincige şi despre efectele pe care le produce. Şi-apoi e logic că nu putem vorbi despre cincige, din moment ce router-ele se fabrică acum prin injectare. Fiindcă oculta este de acord şi nu e deloc deranjată dacă se vorbeşte despre morţi în urma injectării, pentru că aşa se asigură că nu-şi dau seama oamenii că ei sunt adevărata reţea cincige. Vrăjelile cu incendierea turnurilor de emisie, a fost totdeauna făcută de către actori şi regizori, tot pentru a abate atenţia oamenilor de la faptul că prin injectare devin routere. Chakra 5, al cincilea G, semnul G masonic, toate au un rost. Vishuddhi este cel care se ocupă cu evoluţia omului de la planul material, la cel spiritual. Tot Vishuddhi este chakra spaţiu-timp. Preluarea G-ului de pe planul al cincilea, presupune confiscarea spaţiului personal (ăştia ne vor intra în case), plus confiscarea timpului (plandemia lor ne ocupă tot timpul). Omul viu este o venire în timp şi spaţiu, iar plandemia ne vrea morţi şi spirite-fantomă, prin răpirea timpului şi a spaţiului nostru. Evadarea din aceste mreje întinse de spiritele de toate felurile, ivite la lumină (lucru care ţine tot de Vishuddhi), este depăşirea spaţiului şi a timpului, prin apelarea la Hristos, care spune despre el însuşi că este “Eu sunt”. Deocamdată, doar atât este permis să vorbim, dar pe viitor, probabil că vom putea fi mai guralivi. Închid paranteza.

Revenind la “ism”-uri. Ele sunt boli psihosociale, inventate de “cei care i-au supărat pe toţi” şi trebuie să vorbim despre ele, pentru că în curând oamenii vor trece - dacă nu au început deja să treacă - prin şocuri psihice pe care le au bogaţii când devin cerşetori. Dat fiind faptul că bogăţia oamenilor a fost dată dracu şi dată de dracu, şi fiindcă ştim că dracul dă cu o mână şi ia cu două, iată că a venit momentul în care fie vom renunţa la icre de manciuria şi vom mânca iarăşi rădăcini şi ierburi, fie vom mânca în continuare icre şi vom ceda spaţiul şi timpul, fiind absorbiţi în cincige, ratând accesul către lumea spirituală, care devine posibil prin activarea lui Vishuddhi (în termeni creştini, se vorbeşte despre un păzitor al pragului [spiritual]).

Utilitarismul spunea aşa: cel care nu foloseşte la nimic, trebuie să dispară sau să se descurce de unul singur. Umanismul spunea aşa: cel care nu se descurcă, trebuie ajutat, iar dacă tot nu se descurcă, îi vom da noi. Globalismul spunea aşa: tu te poţi descurca doar pentru că ceilalţi îşi fac treaba. Dacă ei te lasă, nu te vei mai descurca. Transumanismul spune aşa: depinzi prea mult de natură şi din cauza asta nu te poţi descurca. Ca să te descurci, trebuie să depăşeşti natura, aducându-i îmbunătăţiri artificiale. În fine, suveranismul spune aşa: nimeni în afară de Domnul nu are voie să mă atingă! Chiar dacă nu mă va ajuta nimeni, Domnul mă va ajuta să mă descurc. Toate bune cu suveranismul, dar atenţie în mâna cărui domn te laşi! Toate vor fi date la iveală la timpurile lor.

Pe unde suntem acum? Păi în al doilea an al cuceririi chakrei 5, de către oculta care are un G în centrul steagului. Vânătorii de G-uri, acaparează acum Vishuddhi, cel care asigură accesul omului la planul spiritual, la lumea de dincolo. Judecând după cât a durat fiecare perioadă a celorlalte G-uri, am putea presupune că tămbălăul se va încheia total în zece ani de la pornire, adică prin anul 2029. Cu ceva timp înainte de finala bătăliei de pe chakra 5, va fi adus falsul profet fals, pseudo-antihristul, care va fi sacrificat înainte să se pună în plan fizic, bazele cuceririi chakrei 6, Ajna. Probabil că se va renunţa total la metehnele actuale şi lumea va “reporni” din 2033, după cu totul alte principii, majoritatea de “inspiraţie” uefou. Foarte probabil ca “salvatorii” să vină fix în 2033, atunci când aduc şi cu ei tehnologiile care leagă unul dintre ochi.

E important să înţelegem că baza ism-ului străbunic utilitarist, şi-a găsit împlinirea în ism-ul următor, umanismul, prin intermediul globalismului, tot aşa cum globalismul îşi va spăla păcatele în urma transumanismului, prin suveranism. Şi mai important e să înţelegem că elementele principale ale sistemului globalist sunt următoarele: sistemul financiar în care omul este una cu banca şi sistemul educaţional. Atunci când fraudele bancare vor fi la ordinea zilei şi când băncile vor începe să facă deranj oamenilor, atunci când sistemul de învăţământ va fi abandonat complet, să ştiţi că nu mai durează mult până la demolarea sistemului actual. Evident, oamenilor li se va spune că băncile au dat faliment din cauza QFS, la fel cum li se va spune că educaţia copiilor în şcoli este opţională şi va fi făcută de aparate electronice. Dar când se vor întâmpla aceste două lucruri, înseamnă că vine vremea schimbării. Data viitoare, voi scrie despre omul-bancă sau omul-aur, pentru a înţelege cum au legat oculţii omul la sistemul lor financiar. Sfatul meu este să mâncaţi acum icre de manciuria, cât timp vi le mai puteţi permite.

1B1B1B - The dark (human) theme

Om_de_jad: Persoanele care au abilitatea de a traduce în culori frecvenţele energetice de vibraţie ale fiinţelor umane, au constatat că încă de la prima doză de “aia”, în învelişul energetic (să-i zicem aură) al persoanelor injectate, a apărut o nuanţă de gri, care în RGB este asemănătoare cu R:27,1 - G:27,1 - B:27,1. Ocazional, mai întâlnim roşu cărămiziu (RGB: 85.4, 46.8, 31,5) la aceleaşi persoane, nuanţă care apare în câmpul energetic (auric), de cele mai multe ori, cu câteva zile înainte de deces. Pentru că injectările se fac de aproape un an şi pentru că modificările din câmpul energetic al omului se manifestă abia după ceva vreme în plan fizic - fie sub forma unor boli, fie altfel - se constată că persoanele injectate au căpătat deja o culoare gri-mată a pielii, iar vitalitatea (mă refer la nuanţa de roşu, specifică muladhara, RGB: 83.9, 11.8, 15.7), a scăzut la aproape 1/2 din nivelul obişnuit al fiinţelor umane. Nu sunt singurul care a observat treaba asta, m-am gândit să vă spun ca idee. Până în anul 2070, când ne va spune în sfârşit faizărul ce-a băgat în serul lor magic, îi invit pe cei care se ocupă cu biomagnetismul (adică sunt bioenergoterapeuţi, practicanţi de reiki cu experienţă etc), să vină cu observaţii şi completări.

P.S. M-am tot întrebat de ce s-a introdus cu o insistenţă dubioasă, în cam toate aplicaţiile de telefon sau de computer, schema de culoare gri (# b1b1b1 hex), denumită sugestiv “dark theme”. Cică ochiul e mai liniştit “pă negru” şi aşa, ca fapt divers, am constatat la unii injectaţi, o intoleranţă la lumină, însă nu neapărat la cea solară.

Spune "Eu sunt"

Om_de_jad: Spune "Eu sunt" şi simte că eşti. Senzaţia de a fi, este prezenţa lui Hristos în corpul tău.Rămâi în starea asta!

În evanghelie (cea după Sf. Ioan), afirmaţia "Eu sunt" apare de 21 de ori:

In 6:35 Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.

In 6:41 Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer.

In 6:48 Eu sunt pâinea vieţii.

In 6:51 Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.

In 8:12 Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

In 8:23 Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

In 8:24 V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

In 8:28 Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.

In 8:58 Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.

In 9:5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumină lumii.

In 10:11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.

In 10:30 Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.

In 10:36 Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

In 10:38 Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.

In 11:25 Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.

In 13:19 De acum vă spun vouă, înainte de a fi aceasta, ca să credeţi, când se va îndeplini, că Eu sunt.

In 14:6 Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

In 15:1 Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.

In 18:5 Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei.

In 18:8 Răspuns-a Iisus: V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă;

La mulți ani?

Om_de_jad: Apar din ce în ce mai multe înregistrări video, în care specialiști virusologi (și nu doar virusologi) din întreaga lume, experți care nu s-au lăsat mânjiți de banii ocultei, atrag atenția asupra faptului că oamenii care s-au injectat vor muri în masă, unii dintre ei brusc, fără niciun fel de avertisment. A spus-o Luc Montagner de la începutul campaniei de injectare, a spus-o Dr. Rashid Buttar, a spus-o Dr. Vladimir Zelenko, nu i-a luat nimeni în seamă.

Aproape că nu trece o zi fără să mai moară câte un sportiv, în mod subit, pe teren. Faptul că din cauza morții bruște, unii dintre ei vor lua în mormânt și pe alții (vezi cazurile cu șoferi de autobuz sau alți șoferi în trafic), pare să nu fie cea mai gravă problemă. Aseară am văzut un material video, în care un medic asiatic stabilit în Germania, atrăgea atenția asupra faptului că diminuarea drastică a puterii sistemului imunitar, suprapusă peste faptul că limfocitele T atacă practic propriul organism al "imunizaților", ar conduce la reactivarea unor boli latente din organismul oamenilor, precum cele provocate de parazitul Toxoplasma gondii sau de către bacilul Kokh. Ferească Domnul de toxoplasmoze și tuberculoze, pentru că sunt boli care au ras de pe fața pământului enorm de mulți oameni și pentru care s-au dus lupte de sute de ani până să se ajungă la stadiul actual de imunizare! Și da, lupta împotriva acestor boli a fost făcută și prin vaccinuri, însă nu prin cele concepute de companii farmaceutice ale căror finanțatori au statui ale lui Baphomet prin sufragerie, ci prin oameni ca Ion Cantacuzino - fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală - sau alții ca dânsul din întreaga lume, care în urmă cu o sută și ceva de ani luptau împotriva vibrionului holeric, a febrei tifoide și a scarlatinei. Da, dar pe vremea aceea, medicina, ca și celelalte discipline, nu puteau fi concepute fără încredere în Domnul. În domeniul medical, lucrurile nu se făceau doar pentru profit, ci și din respect pentru ființa umană și mai ales față de Cel care ne-a plămădit.

În zilele noastre, pentru că au rămas prea puțini medici cu conștiință, zarurile au fost deja aruncate, iar cutia pandorei este larg deschisă. Pentru că politicienii vânduți au dat legi și hotărâri care au permis experimentarea pe om, peste două miliarde de ființe s-au lăsat injectate cu un ser pe care încă de la început, medici renumiți, i-au sfătuit să-l evite. Răul a fost făcut și va trebui să culegem roadele nesăbuinței noastre. Ceea ce încă mai putem să facem, este să ne rugăm cu toții pentru toți, injectați sau neinjectați. Ne rugăm să nu mai greșim, că nu e om care nu greșește! Toți avem frați, surori, unchi, părinți, mătuși, care au fost induși în eroare, terorizați, păcăliți ș.a.m.d și care de frică să nu se îmbolnăvească sau să nu-i îmbolnăvească pe alții, au mers pe mâna jigodiilor care și-au spus specialiști și care s-au pus (cu ajutorul media), specialiști în locul specialiștilor autentici. Atât vă spun, să ne rugăm să nu se pornească iadul!

Sfaturi legate de securitatea cibernetică și nu numai

Om_de_jad: Rețineți, vă rog: nimeni nu se poate declara 100% protejat, atâta timp cât este conectat la internet printr-un dispozitiv electronic. Cu toate astea, se pot face câteva lucruri pentru a băga niște bețe în roatele javrelor și despre treaba asta voi scrie în continuare.

1. Cartelă prepay, nu abonament de telefonie mobilă

Momentan, legislația din România nu solicită declararea numelui la cumpărarea unei cartele prepay. S-a încercat o astfel de măgărie, dar s-a renunțat. Luați cea mai ieftină variantă posibilă și învățați să vă limitați convorbirile, astfel încât să transmiteți prin telefon fix ce e important. Expunerea cu aparatul în rețelele jigodiilor trebuie evitată pe cât posibil. Sfat: luați o cartelă care trebuie încărcată la 3 sau mai multe luni și rugați pe altcineva să plătească LA GHIȘEU (nu online), cu cash, în locul vostru, făcând același lucru, la schimb, pentru el. Nu vă spun decât că treaba asta are legătură cu niște recunoaștere facială făcută pe ascuns. Alegeți totdeauna compania cu cel mai prost semnal de mobil din zona în care vă aflați.

2. Telefon 3G în loc de telefon “smart”

Dacă se poate, folosiți chiar un telefon 2G. Rețelele Orange, Vodafone și Telekom, încă suportă frecvențele 2G. Rețineți faptul că telefoanele mobile așa-numite “smart”, înregistrează des ceea ce spuneți, interpretând și trimițând datele acolo unde este cerință. Sunt convins că ați văzut cum în urma unei discuții în care ați spus “trebuie să cumpăr” și ați adăugat denumirea unui produs, îl veți găsi imediat ca sugestie în facebook sau direct pe google. Înregistrarea o fac sistemele de operare android sau iOS din interiorul sistemului de operare, fără înștiințare, așa că nu o puteți dezactiva.

3. Scoateți preventiv bateria de la telefon (dacă se poate), când vorbiți față în față cu un prieten, lăsați telefonul acasă sau la o distanță mai mare (30-40m), ca să nu fiți înregistrat (“modul avion” este o iconiță care nu face nimic). Vorbiți doar cu prieteni care nu au microfoane prin haine

4. Nu folosiți aplicația standard de facebook. Opera (recomand OperaMini), are propria versiune inclusă, care deși folosește aceleași request-uri către serverele fb, nu oferă o parte de feedback pe care utilizatorii aplicației clasice o furnizează către javre fără să li se ceară permisiunea, adică gratis. Nici nu vă imaginați cât de ușor puteți fi exploatat în urma studierii gesturilor pe care le faceți pe ecranul telefonului sau al tabletei, ca de exemplu timpii de răspuns, viteza de scroll sau oprirea scroll-ului pe diferite durate de timp, în dreptul unei anumite imagini. Multe sugestii făcute ulterior de către aplicații, se bazează pe acest feedback.

5. Folosiți un alt motor de căutare și nu gogule. Recomand duckduckgo.com, care este mai aproape de adevăr. Fură și ăsta curent, dar mult mai puțin decât _ooogle.

6. Pe laptop dar și pe tabletă sau telefon, folosiți pe cât posibil un browser cât mai simplificat. Pe laptop sau computerul staționar, vă recomand să încercați browsere în mod text, ca de exemplu w3m sau lynx, care merg pe toate sistemele de operare mai folosite. Atunci când nu aveți nevoie de imagini, ci doar de text și link-uri (de ex. când citiți presa), nu le dați ocazia javrelor să facă bani prin atacul cu reclame asupra psihicului vostru. Pe tablete și telefoane, există browsere text, de asemenea.

7. Dacă, totuși, aveți nevoie de un browser care să afișeze imagini, folosiți unul simplificat. Pe tablete și telefoane folosiți Opera mini, pe laptop sau staționar puteți folosi browsere “mai proaste”, ca de exemplu Midori. De asemenea, pentru lucruri mai puțin serioase, dar distractive, puteți folosi Tor. Dar și dacă folosiți un browser clasic, de exemplu Firefox (nu uitați că și ăsta trimite la chinezi tot), Brave sau Iridium (care e tot un fel de Chrome), activați pe cât posibil adBlocker-e, ca să tăiați niște pâine de la gura javrelor. Fugiți ca de dracu de Chrome (inclusiv Chromium) și Microsoft Edge, dacă nu vreți să aibă ăștia arhivă de filme cu voi dezbrăcați prin casă, să vă știe toate PIN-urile și cardurile bancare, sau să vă folosească parolele pentru diverse “scopuri”. Hai să nu vă sperii, dar o să vedeți singuri ce se va întâmpla (în curând) cu furturile de identități digitale și parole!

8. Nu plătiți cu cardul sau măcar evitați astfel de plăți

Uitați de plățile online și mai ales alea făcute cu ceasu’ sau cu telefonul. Ideal ar fi să închideți conturile de la bănci și să plătiți doar cu cash, atât cât va mai fi posibil. Pe viitor, dacă vreți să NU vi se construiască o dublură digitală de care nimeni nu va mai scăpa, rugați-l pe Domnul să vă dea forță să rezistați la magia QFS, care presupune din start înregistrarea (însclăvirea) de bunăvoie a ființelor suverane născute vii în blockchain, pentru a primi ajutor social de la javre (despre astea o să vorbim pe viitor, acum avem alte socoteli).

9. Plătiți-vă toate datoriile la bănci

În cazul în care aveți rate, e bine să fiți preveniți că în viitorul destul de apropiat, veți fi primii care veți rămâne fără proprietăți. Faceți orice fel de efort pentru a scăpa de datoriile de la bancă, apoi închideți conturile și folosiți exclusiv cash.

10. Folosiți un sistem de operare atipic

Linux este prima variantă la care ar trebui să vă gândiți dacă vreți să renunțați la Windows sau OSX. Orice distribuție de Linux este bună, vă recomand Linux Mint, Xubuntu (pentru utilizatorii de Mac), Lubuntu sau Q4OS. Dacă doriți o licență și mai permisivă decât cea a Linux (care prin GPL ascunde tot o abordare comunistoidă), vă recomand folosirea unor sisteme de operare de tip BSD: FreeBSD/GhostBSD, NetBSD, OpenBSD (acum vă scriu postarea de pe un astfel de sistem de operare atipic). Nu uitați de HaikuOS dacă v-a plăcut cândva BeOS sau de IcarOS, dacă v-a plăcut cândva Amiga. Aruncați un ochi și pe Whonix sau Tails, în anumite circumstanțe sunt foarte folositoare. Totuși, indiferent ce sistem de operare folosiți, nu dați clic pe fișierele primite de la persoane anonime, prin e-mail.

11. Folosiți Signal

Multă lumea a trecut de la Whatsapp sau Fb-chat la Telegram, însă acesta, deși este gratis și e opensource, nu este la fel de sigur precum Signal. Și eu folosesc Telegram pentru că este portat pe mai multe sisteme de operare, însă metoda de criptare a mesajelor trimise de la o persoană la alta este mult mai sigură dacă folosiți Signal.

Hai, să trăim!

Om_de_jad: Omul își începe moartea încă din prima lui zi de viață, dar din cauză că totul se întâmplă lent, nu-și bate capul prea mult cu treaba asta. Moartea este atât de aproape de viața din noi, că nici nu observăm, practic fiecare clipă în care ești viu, conține o clipă "egală cantitativ" de moarte. Ai mai trăit o clipă, ai mai murit o clipă, aceasta nu este o idee fantezistă, e un fapt. Majoritatea oamenilor se concentrează exclusiv pe ideea de a trăi, nedându-și seama că ar putea să se concentreze în egală măsură pe ceea ce înseamnă procesul morții, neștiind cât de câștigați ar fi dacă ar investiga și viața și moartea în proporții egale. Să știți că metode pentru astfel de investigații există, însă numai pentru cei care chiar se insteresează de ele.

"Hai, să trăiești!", așa zicem de obicei când ne salutăm unii pe ceilalți. Tuturor oamenilor le place viața, pentru că aceasta se desfășoară într-o stare superioară de conștiință comparativ cu cea în care se vor afla atunci când vor muri. Ocazional, mulți trec prin situații în care aripa morții îi atinge pe umăr: accidente de muncă sau de mașină, întâmplări periculoase etc, dar sar cât pot de repede peste întâmplare, mai ales dacă au scăpat… cu viață.

Ideea de a “scăpa cu viață” este foarte la modă în zilele asta, pentru că șurubul se strânge pe zi ce trece și mulți au început să simtă deja lama rece a cuțitului care stă să le străpungă jugulara. Din acest motiv, cei care n-au antrenamentul morții și nu știu să interacționeze cu ea și cu elementele asociate acesteia, respectiv frică, neliniște, panică, groază, tristețe ș.a.m.d, încep să dezvolte stări anxioase.

Vă vorbesc din experiența omului care a trebuit să accepte moartea de mai multe ori, nicidecum din presupuneri, și dacă urmăriți ce scriu aici s-ar putea să vă fie folositoare o idee sau alta. Moartea în sine nu prezintă niciun fel de motiv de îngrijorare. N-ai cum s-o ratezi, n-are cum să nu-ți iasă și să fii acuzat după aia că n-ai făcut ce trebuie. Ai văzut pe cineva care n-a reușit să moară cum se cuvine? Este cât se poate de clar că toți se pricep să moară, deci fii sigur că și tu o să te descurci, o să-ți iasă la perfecție. Pe de altă parte, să știți că problema nu e cu moartea, ci cu acceptarea fenomenului morții, care la persoanele mai orgolioase se poate produce doar odată cu înțelegerea acestui proces de murire, nu doar din punct de vedere intelectual, ci existențial. Problema cu moartea nu este moartea în sine, ci faptul că nu experimentăm din timp și așa cum se cuvine, nivelurile de existență inconștientă, subconștientă și supraconștientă, pentru că dacă le-am experimenta, lucrurile legate de pierderea stării de conștiență ar deveni cel puțin acceptabile. E cam așa: dacă ai trăit la țară, te-ai spălat la lighean și te-ai dus la wc în fundul curții, nu te sperie așa de tare că nu vei mai putea trăi la oraș din cauza unor probleme financiare. În mod similar, dacă ai experimentat suficient de bine stările de subconștiență, de inconștiență și de supraconștiență, atunci nu vei mai avea frică de moarte și de faptul că ăștia și-au pus în cap să ne ucidă. Pentru că oricum ar fi, atunci când trăiești, clipă de clipă mori... până când la final o să observe și ceilalți.

Am spus și cu alte ocazii, o spun iarăși: omul este o entitate capabilă să ființeze, însă ființarea nu este obligatorie pentru ca el să rămână în continuare o entitate. După naștere începem să viețuim, dar viețuirea nu este o cerință obligatorie pentru a exista și din fericire, vă spun că putem testa aceste lucruri, ca să nu mai fie simple teorii.

Acum ne aflăm într-un context social în care realitatea religioasă ori se va manifesta din plin și va înflori, ori cortina morții veșnice se va abate peste omul nepregătit. Cei care ați fost luați complet prin surprindere și nu știți ce să faceți, încercați să vă întoarceți fața către Domnul, căutați să aveți încredere în Hristos și în afirmațiile pe care le-a făcut. Atunci când v-a spus că toți cei care caută să trăiască vor muri, și că toți cei care vor muri în numele Lui, abia ăia vor trăi, poate ați presupus că este vorba despre o metaforă, când de fapt totul era cât se poate de real.

E bine să fim precauți, e bine să facem niscai provizii, însă nu despre asta este vorba, ci despre curajul de a înfrunta moartea din interior. Avem de înțeles spaima de dinainte de moarte și groaza că vom dispărea. Nu fugiți dintr-o parte în alta, nu vă ascundeți, nu vă duceți prin munți și prin păduri ca să scăpați. Vremurile pe care le trăim ne învață cum să nu ne mai ascundem de nimeni și de nimic. Sunt vremuri importante, în care minciuna devine nepermisă, în care adevărul poate fi pipăit cu mâna, vremuri în care ocultismul și ezoterismul sunt date pe față. Este o ocazie unică să ne săltăm nivelul de conștiință. Se cuvine să afle și omul ce este el de fapt!

Indiferent că sunteți sau nu creștin, acum se dă un test al tuturor oamenilor. E adevărat că există o latură socială a problemei, una care ține de entități non-umane, conflicte și războaie, foametea care va urma, boli și nedreptăți. Este necesar să luptăm împotriva acestora și o vom face. Pentru mine e o mare bucurie să văd cum zi de zi, numărul de luptători cu obscuritatea și cu planurile obscure, crește. În trecut, era aproape pustiu din punctul ăsta de vedere!

Nu vă zic să vă faceți curaj, vă zic să nu fugiți de aripa morții, să lăsați teama să vă încerce, ca să vedeți cu ochii voștri dacă întunericul vă poate cuprinde și anihila conștiința, sau dimpotrivă. Apoi, vorba prietenului Marinică Trandafir, veniți să ne spuneți și nouă cum a fost!

Nu uita...

Om_de_jad:

- Nu uita că trăiești într-o farmacie!

- Nu uita că în fața blocului tău, lângă bordură, pe-acolo prin noroi, cresc medicamente!

- Nu uita că unele plante din jurul tău sunt comestibile!

- Nu uita că poți prepara diverse lururi care te pot ține în viață o perioadă, din coaja unor copaci și câteva frunze!

- Nu uita că trăiești în România, unde de când dă firul ierbii și până pică nuca, nu vei muri de foame!

- Nu uita că din niște bidoane de plastic de 5l, câteva lopeți de nisip, pietricele și pietre, poți face ca apa din Dâmbovița să devină potabilă!

- Nu uita să-ți cumperi amnar, acum, cât se mai poate!

- Nu uita să privești cerul!

- Nu uita să-i mulțumești Domnului că încă ești în viață!

- Nu uita că unii oameni au parcurs mii de km pe jos, chiar și prin ger, fără să aibă încălțări!

- Nu uita că dacă e ger și n-ai adăpost, trebuie să te miști constant, ca să nu mori de frig!

- Nu uita că în jurul tău sunt oameni mai neputincioși decât tine!

- Nu uita că dacă te plouă pe spate, e de preferat să stai în frig la bustul gol, decât să ții haina udă pe tine!

- Nu uita că pătlagina, mușețelul, coada șoricelului, traista ciobanului, frunza de nuc și de dud, reprezintă, în caz de urgență, aproximativ 50% dintre plantele medicinale necesare în casa ta și că Domnul le-a împrăștiat din abundență pe tot teritoriul Țării Noastre Sfinte, ca să te poți vindeca atunci când organismul tău face față cu greu situațiilor!

- Nu uita că noi avem sare, grâu și albine!

- Nu uita să râzi în primul și în primul rând de tine!

- Nu uita să le spui copiilor că trăiesc într-o lume bună, că putea fi mult mai rău și că e de datoria tuturor să schimbe lucrurile, după putință. Învață piticii să se roage!

- Nu uita cine ți-a făcut problemele pe care le ai acum!

- Nu uita că atâta timp cât încă ești viu, încă poți lovi dușmanul!

- Nu uita să vrbești cât poți tu de corect și învață-i și pe alții să o facă!

- Nu-l uita pe Eminescu, pe Nichita Stănescu, pe Barbu, pe Creangă, pe Minulescu, pe Alexandri, pe Sadoveanu, pe Goga, pe Vasile Voiculescu, pe Arghezi, pe Bacovia, pe Coșbuc, pe Gellu Naum, pe Nicolae Prelipceanu, pe Augustin Pop, pe Labiș, pe Topârceanu!

- Nu uita să mănânci puțin, rar și cât mai proaspăt!

- Nu uita că se poate naște natural, dacă circumstanțele o cer!

- Nu uita că înainte, măselele erau scoase cu cleștele!

- Nu uita că există plante și legume cu efect de antibiotic (cimbru, iarba șarpelui, usturoi), care cresc pe teritoriul României!

- Nu uita că jumătate dintre români NU s-au injectat!

- Nu uita că străbunicii tăi creșteau oi și capre!

- Nu uita că străbunica ta știa să țeasă, să coasă și să toarcă și făcea lucrurile astea fiind conștientă că nimeni n-o poate înlocui!

- Nu uita să zâmbaști și să fii curat!

- Nu uita că TU deții puterea și că singurul care are drepturi asupra ta este Tatăl Nostru Ceresc!

- Nu uita că Hristos este fratele tău mai mare și că OAMENII sunt COPIII DOMNULUI!

Nu uita, nu uita, nu uita!

Nu uita să duci gunoiul!

Om_de_jad: Ați încercat vreodată să vă ștergeți conținutul de pe facebook? Eu am făcut asta de câteva ori și am descoperit lucruri foarte interesante. În primul rând că deși te lasă să selectezi toate postările și să dai “delete”, într-un final se face că ți le șterge, dar chipurile nu reușește, blocându-se. Dacă selectezi mai mult de 10-20 de postări și dai “delete”, apare un popup cu eroare, apoi postările revin. Ca să reușești să-ți ștergi conținutul de pe platforma lui zahărberg, trebuie să ai răbdare să le ștergi unul câte unul. Dar hei, vorba americanilor, e vorba despre gunoiul tău și trebuie să-l mai arunci din când în când, așa că merită!

Să zicem, totuși, că ai avut răbdare (eu, unul, am), să ștergi tot-tot-tot, mai puțin contul, și simți deja că i-ai provocat o durere platformei de pseudosocializare. Facebook-ul te minte că golește el coșul în maximum 30 de zile… dar ghici ce, n-o face! Și-atunci, dacă ai răbdare (eu, unul, am), și iei iarăși din coș, una câte una, postările, și le dai iarăși “delete”, într-un final, vei reuși să le faci să dispară din punct de vedere vizual. Dar hei, vorba americanilor (din nou), facebook va readuce iarăși o parte dintre elementele șterse din coș… înapoi în coș. Și-atunci, dacă ai răbdare (eu, unul, am), și iei din nou element cu element și dai “delete”, le șterge din nou... vizual. Ele nu vor mai apărea în coș, dar hei, vorba americanilor (din nou), ele vor putea fi puse oricând la dispoziția serviciilor secrete, dacă este necesar, fiindcă facebook-ul nu va șterge niciodată, atâta timp cât există curent electric, ceea ce ai postat sau ai dat share. E deprimant? Poate, dar hei, vorba americanilor, tu ți-ai dus gunoiul și nu e treaba ta ce se întâmplă cu el la Glina!

P.S. Poate vă întrebați la ce ar putea cuiva să-i folosească să-și șteargă postările, când poate să-și șteargă din start contul. Păi primul motiv ar fi ăla că dacă îți ștergi contul, el nu este șters, doar că ceilalți nu-l pot vedea și nici tu nu mai poți să-l vezi, până nu bagi iar parola. Adică, de fapt, să-ți ștergi contul este egal cu a ascunde postările față de ceilalți oameni… însă ele stau bine-merci pe servere la facebook. Eu, unul, în afară de răbdare, am două motive mari și late să șterg postările: primul ar fi acela că în general cred că e bine să elimin ceea ce nu mai e util și al doilea, ar fi acela că dacă șterg postările, facebook-ul nu mai are conținut, cel puțin nu de la mine. Și hei, cumva, chestia asta-mi dă o anumită satisfacție.

Kazkahstan și Bran

Om_de_jad: Bărbățelă și căzăceală, caractere puternice și alte alea, înțeleg că lumea e ofticată pentru că mămăliga românească nu vrea să explodeze și ea, după modelul din Kazakhstan. Totuși, e bine să gândim, să ne informăm și să iubim propriul nostru popor, care este unul de excepție și prin natura lui, inteligent.

Păi hai să zicem așa: prima chestie de notat ar fi că lumea de acolo n-a ieșit să se bată cu autoritățile din cauza “imunizărilor”, ci pentru că le-a fost mărit în mod inexplicabil (sanchi!), prețul la energia electrică și la combustibil – încercați să presupuneți, în funcție de poziția geografică a Kazakhstanului, cine le-a mărit prețurile la carburant și la curent electric. Hai, că nu e dificil!

Doi la mână, dacă vrem să cunoaștem mai multe lucruri despre nivelul de suportabilitate al cetățenilor bravi din Asia Centrală, blocați între Rusia, China, Kyrgyzstan, Uzbekistan și Turkmenistan, ne vom referi la Nazarbayev, care a condus țara din 1991 până în 2019, când să vezi mare minune, a venit la putere Tokayev. Adică fix în anul fatidic 2019, la 28 de ani după ce țara a fost condusă cum a fost condusă de Nazarbayev, fost membru al SSR (comuniști) și înscăunat imediat după ieșirea țării din URSS. Deci bravii noștri revoluționari au rămas cu același președinte, pe care l-au iubit nespus. Cam cum ar fi la noi, cu Ion Iliescu președinte și cu FSN-ul la putere, din 1991 și până în 2019. E clar că acești oameni reprezintă un exemplu pentru noi!

Pe final de notă, câteva lucruri interesante: Kazakhstanul cere acum în mod oficial ajutorul rușilor pentru alungarea teroriștilor (vă las pe voi să stabiliți cine sunt teroriștii ăia, că ei oricum vor stabili). A doua, vedeți cum arată Astana și cum arată alte zone din Kazakhstan, unde sub 30% dintre cetățeni au accces la apă potabilă. Și nu în ultimul rând, vedeți legătura dintre Kazakhstan și jmenurile cu criptomonede. Vă pupă Jean, mânca-v-ar tata de luptători, și pe voi și pe ăia din Kazakhstan și Bran! Iar vreți o țară ca afară?

Și nu uitați: cine-și vorbește neamul de rău, face boală de sânge!

Apel la mobilizare

Om_de_jad: Vog, aveți răbdarea să citiți până la capăt, că sunteți toți vizați!

Trebuie să facem planul și să ne ținem de el. Nu trebuie să așteptăm să ne ajute cineva din afară, pentru că afară e mai rău decât la noi și pentru că străinul n-o să ne vrea niciodată binele. Fiecare trebuie să-și facă partea lui, după posibilități, și orice-ai ști să faci este foarte bine, numai să vrei să faci. Chiar dacă nu poți lupta fizic, poate te pricepi la ridicarea moralului celorlalți, poate știi să scrii poezii care ajută, poate știi să pictezi sau să cânți. Cel mai important este să te gândești cum poți să-ți ajuți frații și să-ți găsești locul tău potrivit în această schemă.

Lupta este crâncenă și ea nu se dă doar în plan fizic. Cei care au capacități așa-zis paranormale (care, de fapt, sunt cât se poate de normale), sunt rugați să liniștească vibrațiile disonante din planul energetic subtil, care provoacă oamenilor stări psihice dificile, stări emoționale conflictuale sau boli. Dedicați-vă o oră sau două pentru a face treaba asta și veți vedea diferența. Nu așteptați să facă totul alții! Dacă vedeți vreun om cu psihicul varză, să știți că nu vă faceți treaba cum se cuvine. Nu vreau să dau nume, dar sunt o sumedenie de “cititori în plan subtil”, care așteaptă să vină alții să le facă treaba. Puneți mâna și acționați, că de-aia v-a dat Domnul capacitatea de a vedea mai clar decât ceilalți!

Aveți grijă de copii, că ei nu înțeleg mare lucru din ceea ce se întâmplă. Nu le dați explicații detaliate decât dacă vă întreabă și dacă au cel puțin 15 ani. Celorlalți, spuneți-le să aibă încredere în Domnul, să se roage pentru ei, pentru rude și pentru omenire. Toți trebuie să contribuim cu ce putem și partea bună este că toți suntem chemați să o facem. Spuneți-le asta și lor.

Printre altele, ne trebuie un Mare plan social. Abordarea pe care o văd, se face în trei pași:

- Pasul nr.1 constă în înlăturarea de la putere a indivizilor vânduți forțelor obscure și care acum se află la conducere. Creierul acestor conducători se află în alte țări, iar brațul cu care execută comenzile este reprezentat de poliție și jandarmerie (momentan, armata este rezervată). Dar aceste grupări sunt formate și ele din oameni, iar acei oameni trebuie ajutați să înțeleagă că nu apără cetățenii, ci niște forțe de conducere cel puțin dubioase. Dacă aveți rude sau prieteni polițiști ori jandarmi, vă rog, facilitați-le accesul la adevăr, prin discuții și prin punerea la dispoziție de materiale lămuritoare. Dacă sunteți creștini, e bine să aveți în minte că un creștin respectă adevărul și viața. Dacă jandarmii și polițiștii înțeleg care e situația și aleg să fie oameni și nu mașini care execută, așa cum se întâmplă în multe țări din Vest, conducătorii obscuri vor pierde mare parte din posibilitatea de a acționa, iar voi v-ați făcut treaba creștinească.

- Pasul nr.2, constă în expunerea la lumină a faptelor reprobabile pe care aceste entități obscure le-au făcut. Aici există deja de doi ani de zile o bună informare în spațiul public, prin rețelele de socializare și prin paginile de internet nemânjite de banii orcilor. Spre deosebire de situația pe care o aveam acum 20 de ani sau mai bine de atât, acum avem suficiente câmpuri subtile energetice care ajută omenirea să se trezească și să se dezvolte. Lupta astăzi este mult mai facilă decât a fost vreodată, dar nu trebuie să ne oprim aici, adică doar la nivel de informare, pentru că în felul ăsta, lucrurile vor stagna. Nu trebuie să citim tot internetul, ca să putem acționa. Unii dintre semenii noștri au început deja acțiuni de demascare a obscurilor, e adevărat, într-un sistem judiciar care doarme în bocanci de doi ani. Zilele trecute mi-am exprimat susținerea pentru Raul Coltor, am văzut că și domnul Lasca o face și mai nou, doamna Diana-Ivanovici Șoșoacă pare să sprijine acești oameni, în încercarea lor de a demasca conducătorii care execută ordine din agenda ocultă. Urmăriți ce vi se spune și gândiți-vă cum puteți ajuta și cum vă puteți ajuta unii pe ceilalți, la nevoie.

- Pasul nr.3, constă în organizarea “post-apocaliptică”, pentru că într-o formă sau alta, sistemul ăsta găunos va crăpa. Sunt deja o sumedenie de mișcări de culise care sprijină punctul nr.2 și acțiunile acestor grupări benefice, care lucrează tot din umbră ca și oculta, se văd. Deci mai devreme sau mai târziu, nebunia tropicală o să se termine, iar dacă punctul nr.2 se va face cum trebuie (și cred că se va face), chiar dacă vom ști cine ne-a ținut captivi și cum, rămâne totuși o problemă: ce vom face în continuare. Aici trebuie să avem de pe acum un plan, pentru că în caz contrar nu numai că vom rata startul (nu vom fi singura țară care se va elibera de ocuți), dar în acel moment, trebuie să știm ce avem de făcut. La acest punct 3 lucrez de peste 15 ani și am început ușor-ușor să spun în spațiu public în ce constă planul. Vorbim despre ceva concret și fezabil și abia aștept să fiu completat sau contrazis pentru a-l înbunătăți. Vorbim despre o ridicare concomitentă a nivelului de conștiință, sprijinită de o redresare și o reconstrucție economică a țării. Am schițat numai o micuță parte din acest plan, în articolul numit “Idei periculoase”. Trebuie să înțelegem că oamenii nu se mobilizează dacă nu au o anumită ideologie în care să investească energie și dedicare. Dacă bunăstarea materială se dezvoltă fără ca nivelul conștiinței să se ridice, vom avea mereu aceleași probleme. Într-o formă sau alta, va trebui să plecați urechea la ceea ce vă propun, tot așa cum în momentul acesta, trebuie să ascultați ceea ce vi se dezvăluie despre conducătorii obscuri. Dacă la punctul 1 și 2 aveți deja oameni și un fel de echipă, la punctul al treilea va trebui să începem cu toții să-i căutăm, pentru că lucrurile se precipită și cât de curând, o să vină avalanșa. Ideea de bază este să acționăm concomitent pe toate aceste trei direcții și să nu rămânem descoperiți.

Curajul nostru

Om_de_jad: Atunci când ne-am întrebat cum de au putut exista oameni ca Mihai Viteazul, ca Mircea Cel Bătrân sau ca Vlad Țepeș, când ne-am întrebat de unde a venit curajul lui Horea sau al lui Avram Iancu, ni s-a răspuns că toate astea s-au format ca o consecință a sentimentelor lor înalte față de neam și țară. Cu toate astea, vedem că deși sunt mulți oameni care își iubesc patria, nu au curajul pe care l-au avut cei pe care i-am amintit. Motivul? O să încerc să dau niște posibile răspunsuri.

Se vorbește intens despre faptul că bărbații români ar fi lași și delăsători în această perioadă de criză, dar eu nu cred că despre asta este vorba. Majoritatea bărbaților pe care îi cunosc (și cunosc destul de mulți), își iubesc patria și-i condamnă pe cei care au adus țara în halul în care este. Vă rog să mă credeți că acești bărbați nu sunt deloc lași și să te ferească sfinții să-ți vrea răul. Eu văd că bărbații au fost mânați într-o capcană psihologică, pe care femeile au reușit să o intuiască și deși ele n-au picat în plasă, nu știu prea bine ce ar putea să facă pentru a îndrepta lucrurile.nt>

Bariera psihologică peste care nu pot să treacă semenii noștri este legată de ideea de siguranță și protecție. Fiecare bărbat responsabil vrea ca persoanele apropiate lui să fie în siguranță și consideră că este de datoria lui să ofere protecție. În consecință, când bărbații văd ce se întâmplă în jurul lor, se gândesc mai degrabă să-și protejeze familiile și apropiații, decât să acționeze în plan social pentru a îndrepta situația. Având în vedere faptul că în momentul de față nu avem lideri de încredere (lucru care se întâmplă în toată lumea), fiecare bărbat se simte incapabil să acționeze pe cont propriu, motiv pentru care stă și se consumă, înjurând în gând și strângând pumnii. Am să vă spun câteva lucruri care mie mi-au fost folositoare în rezolvarea acestor chestiuni legate de siguranță și protecție. Dacă vi se par folositoare și vouă e bine, dați mai departe că poate îi vor ajuta și pe ceilalți.nt>

Apar situații în viață când s-ar putea să crăpi sau ai pățit ceva rău, întâmplări care te transformă într-un invalid. Sigur știți oameni care din neatenție au ajuns într-o secundă să rămână fără un picior sau fără o mână, fără un plămân sau rinichi, fără vedere sau cu un ochi scos ș.a.m.d. În general, considerăm că noi n-o să pățim așa ceva, că o să trăim mult și bine și că o să murim de bătrânețe, liniștiți. Serios? Gândiți-vă bine, chiar credeți că veți fi atât de norocoși încât lucrurile vor merge ca în povești?nt>

De-a lungul vieții, era să crăp de mai multe ori. Totuși, una este să crăpi într-o secundă sau în 30 de secunde (de exemplu, cazi de pe bloc) și alta e să experimentezi clipa morții de câteva zeci sau sute de ori pe zi, din cauza unor situații. Atunci când condițiile de declanșare a morții fizice sunt întrunite de mai multe ori pe zi, apare după o perioadă o acomodare la acest gen de situație, urmată de o anumită înțelegere a fenomenului per-ansamblu.nt>

Primul șoc psihologic este acela dat de faptul că moartea ta este inevitabilă, al doilea șoc este legat de persoanele care îți sunt dragi și pe care le vei părăsi și al treilea este legat de însuși fenomenul morții, atunci când simți cum se scurge viața din tine, că în moarte ești doar tu cu Domnul și că nimeni, indiferent cât de mult ține la tine, nu te poate însoți în acel proces. Dacă se crează condiții pentru a simți parfumul morții de mai multe ori într-o zi, o să tragi niște concluzii.nt>

Prima este aceea că poți muri în orice clipă. Uitați-vă la sportivii care mor pe teren, pentru a vă convinge că am dreptate. Cu câteva secunde înainte de prăbușire erau bine-merci, habar nu aveau că vor crăpa în câteva momente. Exact așa se moare, pe negândite. Nu e vorba că ți-a scăpat polizorul unghiular din mână și ți s-a înfipt în gât, nu e vorba că ai făcut sudură cu autogen și ți-a explodat butelia și nici de faptul că lanțul de la drujbă ți-a zburat jumătate de cap. Nu, nu, e vorba că te simțeai în formă, doctorul te-a examinat, pe EKG totul pare în regulă și… brusc ai dat colțul. E o realitate care în primă fază te șochează, apoi, dacă o înțelegi, începi să ți-o asumi. În concluzie, știind că poți crăpa în orice secundă, ai numai două variante: fie trăiești în frică și tremuri ca o frunză, fie îți faci curaj și faci ceea ce trebuie. Morala și etica nu vor mai fi pentru tine niște mofturi sau niște chestiuni opționale, vor deveni stâlpii de bază ai omului în raport cu sine și cu exteriorul.nt>

Așa se naște curajul, din cunoaștere, nu din nesăbuință. Cred că eroii din trecut, atât conducătorii cât și cei care au pus osul la greu, au trecut prin situații limită care le-au permis nu să învingă moartea - pentru că nimeni nu o poate învinge - ci frica față de ea. Omul care înțelege că moartea se poate declanșa oricând, nu se mai teme și acționează cu calm în fața ei.nt>

Așteptând să se rezolve situația și încercând să-i protejezi pe cei dragi, neacționând, nu faci altceva decât să-i condamni la suferință. Poate ai impresia că ești mai responsabil dacă nu lupți direct, însă responsabilitatea este tot una cu a face ceea ce se cuvine. Nu-i proteja precum cloșca pe cei dragi, lasă femeile să facă asta, că se pricep mai bine decât tine. Și să știi că nu te chem la luptă în stradă, te chem să ieși din închisoarea minții, te chem la viață. Nu e în firea bărbatului să tremure, nu-i face bine, se distruge. Nu ține în tine, nu te mai lăsa măcinat de gânduri – greutatea sufletească pe care o porți acum în tine, este mult mai mare decât relele care s-ar putea întâmpla în condițiile în care ai făcut ceea ce trebuie. Iar tu știi bine ce trebuie făcut, pentru că Domnul a scris în toți bărbații Legea. Știi foarte bine ce trebuie făcut, dar teama de a nu greși față de cei dragi, te ține pe loc și nu-ți dă voie să acționezi. Poți muri în orice clipă, iar dacă nu ai conștiința împăcată, vei muri cu regrete. Ăsta e cel mai mare rău pe care îl poți trăi ca bărbat, să știi că puteai face și n-ai făcut.nt>

Nu spune că n-ai văzut cu ochii tăi Răul! Ai văzut acționând ucigași cu sânge rece, bătrânii morți trântiți goi în saci de plastic. Acum vezi că vor să-și pună labele lor slinoase pe copii, după ce doi ani de zile i-au sufocat în școli. Ce anume vrei să mai vezi ca să-ți dai seama că mergem în hău? Aștepți să-ți intre în casă, să-ți ia familia și s-o ducă în lagăre?nt>

Gândește-te ce fel de entități sunt astea care vor să sufoce copiii și să-i injecteze cu substanțe periculoase. Întreabă-te ce fel de entități sunt astea care urăsc oamenii (și pe puii lor), în halul ăsta. Ar cam fi cazul să ieși din hipnoză!nt>

Noua Ordine Digitală

Om_de_jad: Acest articol conține o analiză a ceea ce va veni. Dacă aveți răbdare să citiți până la capăt, veți vedea care sunt pașii pe care societatea o să-i urmeze în anii care vin, ce înseamnă digitalizarea și ce impact va avea asupra ta și a familiei tale. Fac această analiză ca fost IT-ist cu experiență solidă în microsisteme cu restricții mari și a dispozitivelor de emisie recepție cu prelucrare de date locale sau la distanță.

Au pornit plandemia când au vrut, iar acum o opresc la comandă. Prostimea se bucură ca și când ar fi învins, însă planul lor merge înainte. Zilele trecute, madam Ursula a dat niște declarații legate de goana după cipuri. Această declarație a fost interpretată în același timp și corect și incorect: pe de o parte, putem spune că oamenii n-au înțeles ce a vrut să declare, pentru că s-au panicat crezând că UE are nevoie de cipuri ca să-i cipeze. Declarația doamnei în cauză n-a fost asta și am să spun pe larg la ce s-a referit… însă scopul cu bătaie lungă este chiar ciparea populației, așa că oamenii au înțeles corect până la urmă.

Madam zicea că inginerii din UE se pricep la semiconductori, dar că nu au tehnologia de a produce cipuri. Lumea s-a blocat, pentru că nu înțelege ce e cu goana asta după cipuri și de ce o frământă așa de tare chestia asta pe doamna cu părul vâlvoi. Cipurile nu-s neapărat alea de se bagă sub piele. Prin cipuri, înțelegem drăciile alea care interpretază și execută comenzi date de la un periferic oarecare, să zicem o tastatură, un panou de bord cu butoane, un potențiometru, o comandă vocală etc. Cipul poate fi un microprocesor complex (precum cel pe care-l ai în computer sau în telefon), sau unul mai puțin complex, așa cum ai deja în filtrul de cafea și așa cum o să ai pe viitor în toate produsele electronice.

Reține, ÎN ABSOLUT TOATE produsele electronice vor fi montate cipuri de generație nouă, cu funcționalități dintre cele mai diverse, capabile să transmită la distanță date preluate de la utilizator, către unul sau mai multe servere.

Plandemia se termină, pasul următor este cel al digitalizării tuturor țărilor. Digitalizarea merge mână în mână cu sistemul de transfer de date CinciG și cu o bază mare de date aflată pe niște servere, undeva (...în cloud). Am să încerc pe cât posibil să folosesc un limbaj accesibil, astfel încât să înțelegi ce e cu digitalizarea asta, la ce le folosește, ce impact va avea asupra vieții oamenilor ș.a.m.d.

În contextul în care toate dispozitivele electronice vor conține un cip care trimite date spre servere care le vor centraliza, este clar pentru toată lumea că va fi nevoie de fabrici care să le producă. Pentru că startul digitalizării s-a dat deja de câțiva ani și pentru că electronica, așa cum o cunoaștem astăzi, deja este parte din epoca de piatră, apare această goană disperată după microporcesoare, microcipuri, interfețe, cabluri de transfer de date și alte componente, care pe fondul cererii de pe întregul glob, se vor scumpi. Țara care se digitalizează mai rapid, va beneficia prima de prosperitate în plan economic, așa că din punctul ăsta de vedere, putem înțelege frământarea doamnei Von Der Leyen. Țările care vor rata startul digitalizării, vor rămâne în urmă sau nu vor putea ține pasul cu cele care se vor avânta în lupta pentru digitalizare. Bun, dar care e graba asta cu digitalizarea, de ce e alergătura asta bruscă? Păi hai să vedem ce presupune și mai ales când i se va da startul.

Două paranteze:

1. Chiar înainte de plandemie, Dada Elisabeta de la englezi, a ținut un discurs în care le cerea tuturor să accelereze implementarea CinciG. Cam ciudată atitudine pentru o babetă născută înaintea erei noastre, nu vi se pare? Explicația este următoarea: a declarat ceea ce a fost pusă să declare, "mersul" lumii fiind gândit de cei mult mai tineri, sau nu neapărat.

2. Într-un mod inedit, am ajuns să lucrez în IT datorită lui Grigore Moisil. Prin 1970, tata a citit o carte despre rolul computerelor în economia viitorului și și-a propus să ne cumpere unul. Profesor de istorie, habar n-avea ce sunt calculatoarele, dar avea încredere în judecata lui Grigore Moisil, așa că a urmat sfatul pe care acesta îl dădea și anume să investească în ceva care i-ar putea ajuta pe copii în viitor. Și investiția lui s-a dovedit a fi un succes, pentru că din câți frați suntem, trei ne-am făcut un rost în viață din industria it-ului. Una e să înveți limbaj de asamblare încă dinainte să fi căzut Ceaușescu și alta este să te apuci de computere în 1995 sau chiar mai târziu. Vedeți, la asta se referă Ursula când zice că trebuie să gonim după cipuri. În teorie, doamna vrea să ne spună că cine se mișcă acum cu talent, o să aibă pâine de dat la cetățeni, numai că văzând ce-au făcut cu plandemia, nu ne mai arde de pâinea lor și ne ia cu transpirație pe șira spinării când ni se vorbește despre beneficiile digitalizării. Închid paranteza.

Cu ani în urmă, lucram pentru o companie de telefonie mobilă (cea mai mare la vremea respectivă), care făcea niște lucrușoare cam ilegale, în sensul că fără să primească acordul utilizatorilor, citea date legate de comportamentul acestora în timp ce se jucau jocuri. Mai exact, serverele companiei știau cu precizie când deschizi un joc și când îl închizi, cât timp îți petreci într-un anumit ecran al jocului, cât timp citești tutorialele, în ce fel joci jocurile, cât timp apeși pe butoanele telefonului (pe vremea aia, telefoanele aveau butoane) și alte lucruri de acest gen. Pentru că n-am fost de acord să particip la acele segmente de cod care spionau activitatea individului, am primit niște bile negre, la fel ca atunci când am refuzat să lucrez la anumite aplicații care încălcau etica. Nu dau detalii, doar vă atrag atenția că lucrul ăsta se întâmpla în urmă cu 15 ani, când încă era considerat ilegal să-ți bagi nasul în intimitatea oamenilor. În zilele noastre, tot ce vorbim este înregistrat de telefoanele "smart" iar cuvintele cheie, spuse apăsat, sunt folosite de către terțe firme pentru a oferi sugestii de produse în Facebook sau Google.

Să revenim la digitalizare. Ziceam că ea merge mână în mână cu tehnologia de transfer rapid de date CinciG. Majoritatea producătorilor vor folosi în anii care urmează roboți. Acești roboți vor înlocui treptat oamenii, pentru că muncitorii, așa cum îi știm noi, nu se mai justifică. Săptămâna trecută am văzut niște clipuri cu drone care culegeau mere. Acestea pot culege mere zi și noapte, fără consum mare de energie, își pot încărca bateriile de la soare și pot culege absolut toate merele din copac, inclusiv pe cele din vârf. Iau merele cu grijă, nu le scapă pe jos, le depozitează automat ș.a.m.d. Nu se mai fac cheltuieli cu personalul, nu mai trebuie barăci unde să doarmă muncitorii, iar dacă utilajele se strică, se pot înlocui ușor. Da, bun, dar toate acele drone trebuie să aibă cipuri și tehnologia CinciG trebuie să asigure un flux rapid de date, astfel încât dronele respective să poată raporta tot ce au ele de raportat: numărul de mere culese, calitatea acestora, culoarea, umiditatea din aer, temperatura, textura merelor, eventuali dăunători, sortare automată a merelor după algoritmi specifici și dracu mai știe ce. Roboții vor ara, roboții vor planta, roboții vor transporta, roboții vor culege. În asemenea context, oamenii vor deveni o trufanda și vor fi nevoiți să se întrebe (dacă n-au suficientă cunoaștere spirituală), la ce mai folosesc pe lumea asta.

Cred că la momentul ăsta a devenit clar ce e cu goana după cipuri. Cine are cipuri, se îndreaptă mai rapid spre noua revoluție tehnologică, cine n-are, lucrează tot cu oameni, iar asta înseamnă că în timp va fi depășit și țara lui va deveni una de mâna a treia sau a patra. Să nu uităm că Marea Britanie și Germania sunt puteri tehnologice, doar că tehnologia lor de vârf este fundamentată pe principiile de la 1850-1900. Dacă aceste țări vor pierde startul, vor deveni puteri de mâna a treia. Una dintre țările care bălește la digitalizare este India, unde programarea este noua agricultură. Iar China, care are copii foarte bine pregătiți, va încerca să se impună în lumea Noii Ordini Digitale.

Haideți să vorbim puțin despre utilitatea acestor tehnologii, dincolo de procesul de producție. Un rol important în economie îl are predictibilitatea. Cu cât produsele pe care le concepi sunt mai strâns legate de cei care le vor achiziționa, cu atât vei diminua pierderile financiare. Dacă o companie produce 5.000 de automobile și vinde numai 2.500, va trebui să facă ceva cu exemplarele nevândute. Dacă ar fi știut din timp că numai 2.500 de oameni sunt interesați de produsele lor, directorii acelor companii ar fi fost foarte fericiți. Anual, se înregistrează pierderi uriașe din cauza lipsei predictibilității. Nu știi câte produse trebuie să ai și cum vor reacționa cumpărătorii, dacă își vor schimba sau nu preferințele ș.a.m.d. În plus, interschimbul de informații făcut între diferite dispozitive, le va oferi producătorilor o idee mult mai clară legată de comportamentul clienților.

Să vă dau un exemplu. Să presupunem că ai o mașină de făcut pâine. În acest moment, producătorul de făină nu știe cu precizie ce faci cu făina pe care o cumperi, nu știe câtă făină cumperi, de la ce producători etc. Dacă informațiile vor fi centralizate, serverele care stochează datele vor ști cu destul de mare acuratețe faptul că tu cumperi 30kg de făină pe lună. Corelând aceste date cu faptul că în evidența populației figurezi ca având trei sau patru membri în familie, serverele vor putea să-ți sugereze (de exemplu prin intermediul Facebook), să-ți cumperi o mașină de pâine mai mare și nu doar atât. Pentru că mașina de pâine va trimite semnale legate de comportamentul tău în raport cu ea, serverul va ști că de foarte multe ori tu uiți să scoți pâinea la timp și se rumenește cam tare. Și va ști și ce faci când nu scoți pâinea din mașină și anume că te uiți la nu știu ce serial pe Netflix. Astfel, televizorul tău "inteligent", conectat la toate astea, îți va afișa pe ecran un mesaj că trebuie să te duci urgent la bucătărie să scoți pâinea din mașină, că ți se arde, sau asistentul tău personal (computer, ochelari VR etc), îți va sugera achiziția unei mașini de pâine mai performante, care se oprește singură când se coace pâinea. Important este să înțelegeți că în Noua Ordine Digitală, toate obiectele electronice și electrice vor comunica între ele, în beneficiul producătorilor și în sprijinul comodității individului. Străzile vor comunica numărul de pași pe care cetățenii îl fac, băncile din parc vor ști cât ai stat pe ele. Nu va mai fi nevoie de polițiști, pentru că toate neregulile vor fi raportate de aceste dispozitive. În mod ciudat, pentru unii oameni, acest lucru înseamnă o viață mai curată și mai bună. Personal, eu consider că acest lucru este doar comunism avansat.

Acum ajungem în punctul important al discuției. Pentru a putea "beneficia" de aceste tehnologii, va trebui să intri în sistem. Intrarea se va face pe baza unui ID personal, a unui număr de înregistrare unic pe care îl vei primi într-o formă sau alta. Poate că inițial acesta va fi sub forma unui card, poate că pe viitor va fi un tatuaj făcut cu marcare izotopică. Fără acest ID, nu vei face parte din sistem. Apartenența la acest sistem cred că va fi făcută benevol, cel puțin într-o primă fază. Probabil că vei primi o sumă lunară predefinită, un fel de ajutor social, niște cocodolari pe care-i vei folosi în acest sistem digitalizat. Cei care vor dori mai mulți cocodolari, vor trebui să contribuie la dezvoltarea sistemului, într-o formă sau alta. Probabil că programatorii vor primi mai mulți cocodolari, urmați de cei care vor face în continuare lucruri la mână, din categoria celor care nu vor putea fi făcute de mașini. Pregătirea cetățenilor pentru "beneficiile" sistemului digital se va face în timp, astfel încât noile generații să se obișnuiască cu el, în timp ce bătrânii vor dispărea unul câte unul. Așa cum nouă ni se pare aberant să udăm grădina cu găleata și cu cana, așa cum făceau stăbunicii, așa o să li se pară și copiilor ciudat că nu folosim ochelari VR, că nu stăm conectați la metavers ș.a.m.d.

Ce aș vrea să rețineți: apartenența la actualul sistem, cel pe bază de cărți de identitate și CNP-uri, a fost și este un fals grosolan. Când te-ai născut și ai primit certificat de naștere, n-ai semnat niciun act. Nu ai niciun contract cu statul, ca acesta să aibă dreptul să-ți ceară impozite și taxe. Aceste falsuri vor fi date în vileag, pentru ca vechiul sistem să facă loc celui nou. Și vă rog să fiți atenți, pentru că demascarea va fi făcută destul de curând, după următoarea schemă.

O lasă mai moale cu plandemia, pentru că și-au atins scopurile. Oxidul de grafen este cel mai bun semiconductor și foarte probabil cei care s-au injectat, vor fi router-ele CinciG. Că ne convine sau nu, sunt câțiva oameni care șoptesc despre faptul că cei injectați împotriva falsei pandemii, sunt relee pentru transportul de date de rețea, care la rândul lor vor naște copii cu abilități de transfer de date. Vom vedea dacă așa va fi implementat sau nu CinciG, sau vor folosi în continuare metodele deja cunoscute de transmisie de unde milimetrice. Părerea mea că nu, din cauza limitărilor specifice. Nu este loc aici să discutăm despre asta.

Judecarea indivizilor care au susținut plandemia va fi făcută, însă nu acum, pentru că mai întâi trebuie să se prăbușească actualul sistem financiar. Scopurile prăbușirii sunt mai multe, însă unul dintre ele este înlocuirea actualului sistem de transfer monetar SWIFT în QFS, unul bazat pe tehnologie cuantică de transfer de date. Pentru a face această implementare, este necesară repornirea întregului sistem de servere bancare, iar acest lucru se poate face doar dacă sunt oprite toate echipamentele. Pentru siguranță, va fi oprită energia electrică, astfel încât să se asigure că nu se fac tranzacții fictive.

Dar prăbușirea sistemului financiar, urmat de implementarea celui nou și implicit judecarea și condamnarea activiștilor plandemici, nu se va face mai devreme de anul 2025. Până atunci, va trebui să facem față unei "pandemii cibernetice", menite să expună erorile actualului sistem bancar. Ce înseamnă pandemie cibernetică? Păi hai să zicem cu exemple, pe românește. Poate însemna să-ți vireze firma la care lucrezi salariul, iar el să nu-ți ajungă în cont, iar în momentul în care întrebi banca ce s-a întâmplat, să nu ți se poată oferi niciun răspuns și nici vreo rezolvare. Poate însemna să pice brusc toate bancomatele, să se amâne zboruri, să facă accidente trenurile, să nu-ți mai meargă niciun dispozitiv "smart" (telefon, tabletă, laptop, tv), se pot bloca benzinăriile, supermarket-urile, ușile la mall, te poți trezi că ai un împrumut de 1.000.000$ (cu acte în regulă) și că vei face pușcărie complet nevinovat, că brusc ai rămas fără nicio proprietate la primărie... și lista poate continua. Ideea e că sătui de nedreptăți, oamenii vor dori să dea de pământ cu băncile și cu sistemul financiar actual, iar atunci va veni momentul în care pe fondul cererii unei restructurări, să fie schimbat. Prăbușirea sistemului financiar va fi anunțul că vechea ordine va fi înlocuită de cea nouă.

Pe final de expunere, vreau să vă avertizez: cel care va intra în Noua Ordine Digitală, nu va mai putea ieși de acolo. Sistemul de tip blockchain, care are avantajul că este foarte dificil (spre imposibil) de spart, va monitoriza în mod draconic toate mișcările pe care le veți face. Scopul este unul ocult, respectiv crearea unei dubluri digitale a fiecărui om din sistem. Odată ce dublura digitală este construită, se va trece la pasul următor, crearea unei interfețe om-mașină. Dar mai e mult până departe, totul începe prin prăbușirea actualului sistem financiar, urmat de judecarea activiștilor plandemici. Adică "prin haos, la ordine", dacă ați uitat cumva.

Aur. Cash. Criptomonedă. Blockchain și noua monedă virtuală

Om_de_jad: Probabil ați auzit de termenul "gold standard". Este un sistem monetar în care unitatea economică standard a unui cont este bazată pe o cantitate fixă de aur. Vă mulțumește definiția asta? Dacă nu, haideți să vedem cum stă treaba cu evoluția monedelor, pornind din epoca de piatră și ajungând în epoca lui Schwab.

La orele de economie, ni se spunea în trecut că atunci când un stat vrea să bată monedă, are nevoie de acoperire în aur și un cuantum de bunuri egal cu cantitatea de monedă emisă. În funcție de cât aur și câte bunuri deține, un stat poate emite o cantitate mai mare sau mai mică de monedă. Prin bunuri, înțelegem tot felul de lucruri folositoare aflate în patrimoniul statului respectiv, adică mai pe românește: păduri, terenuri, ape, munți, minereuri, cai, vaci, oi, șosele, poduri și chiar ființe umane (despre asta o să vorbim cu altă ocazie). Toate aceste bunuri se evaluează (calculează) în greutate aur - pentru că de la aur s-a pornit - iar cantitatea de monedă se bate în funcție de cantitatea de aur cu care bunurile respective ar putea fi cumpărate. Situația devine mai complicată din momentul în care în ecuație intră, în afară de bunuri, serviciile și mai apoi petrolul și când se trece de la moneda de aur (galbeni) la moneda confecționată din metale semiprețioase sau metale obișnuite, la notele bancare (bancnote), criptomonede și viitoarea monedă digitală, integrată cu sistemul blockchain. Tot la economie am învățat că inflația este un mecanism de dezvoltare economică. E noaptea minții? Hai să revenim la începuturi!

V-ați întrebat vreodată cine a hotărît că aurul este prețios și mai ales în ce context? Că e rar, se înțelege, dar în trecut, cea mai rară și mai valoroasă era hrana pe timp de iarnă, nu aurul. V-ați gândit cum ați fi putut convinge un om din neanderthal să renunțe la ciolanul lui de mamut, în favoarea unei bucăți de metal galben cu care nici nu știa ce să facă? Aurul nu este bun să faci din el arme și unelte, are mai degrabă un scop decorativ, după părerea mea destul de îndoielnic. Ne spune cineva cum s-a ajuns ca acest metal galben, destul de urât comparativ cu pietrele colorate, să devină subiect de interes pentru omul din trecut? După părerea mea, există un singur răspuns: cineva avea nevoie de aur și din motive necunoscute, nu putea să-l extragă fără ajutorul oamenilor. Cu cât ar fi convins mai mulți oameni să extragă aur pentru el/ei, cu atât ar fi obținut o producție mai mare. Și-atunci, în schimbul aurului extras, trebuie să fi oferit oamenilor din neanderthal ceea ce ei nu aveau: bunuri (hrană, în principiu) și putere asupra celorlalți oameni, poate chiar alură de zei sau de încoronați. În tot cazul, un întreg sistem bazat pe ideea de înavuțire a fost gândit și implementat în acele timpuri de către cineva care avea nevoie disperată de aur, poate datorită structurii sale atomice și a câmpurilor energetice generate de acesta. Ne putem gândi la un fel de bancheri ai trecutului, care preluau aurul extras de oamenii cavernelor și ofereau la schimb tot felul de lucruri. Când oamenii au început să se obișnuiască cu treaba asta, au început să facă la rândul lor (sau li s-a sugerat să facă) schimburi de bunuri pe baza echivalentului aur și uite-așa a luat naștere "gold standard". Și până acum 300 de ani, cei care au avut ca scop extragerea unei cantități cât mai mari de aur din solul Terrei, au conceput fel și fel de tehnici și metode menite să-i convingă sau să-i forțeze pe oameni să le ofere ceea ce extrăgeau sau obțineau în urma schimbului de bunuri cu plată în metalul devenit prețios. Este bine să reținem că atâta timp cât schimbul de bunuri s-a făcut cu plată directă în aur, din punct de vedere tehnic, omul a făcut troc. Acest aspect este foarte important pentru discuțiile care vor urma.

O vorbă din popor zice că banul e ochiul dracului și noi știm că poporul are memorie proprie și că nu prea greșește. În numele banului (urmașul direct al aurului), s-au făcut crime, au căzut împărați, s-au vândut trupuri și suflete și treaba a continuat până în zilele noastre. Zeii au fost poleiți în aur, palatele au fost construite din aur masiv și încă folosim expresii precum "a avea gura aurită", "e nevoie de [..] ca de aur" ș.a. Poveștile din trecut despre comori ascunse prin peșteri, atât cele cu Alibaba sau Aladin, cât și cele cu Făt-Frumos, fac trimitere la importanța aurului și la dorința omului de a-l obține. Avem și un nume în direcția asta, Aurel.

Și totuși, din punct de vedere tehnic, aurul nu-i folosește omului la prea multe lucruri. Noi facem brățări și inele din acest metal galben, îl atârnăm la gât, construim ghiuluri și pandantive și-l lăsăm moștenire. Atât? Pentru atâta lucru toată alergătura asta? Mai gândiți-vă! Eu fac afirmația că cineva care are o altă cunoaștere despre aur decât avem noi și care și-a propus să extragă și ultima pipetă existentă pe Terra, a construit mare parte din ceea ce noi numim a fi civilizație.

E adevărat că unele popoare au folosit pe post de monedă obiecte din os sau din piatră, însă moneda cea mai prețuită a fost aia concepută din aur. Mult timp, negustoria pendula între bunuri și aur și pentru asta era necesară asigurarea calității acestui metal devenit prețios. Astfel, aurul purificat, era certificat prin imprimarea capului suveranului care îl emitea și un marcaj. Cu alte cuvinte, suveranul (inițial zeu, apoi împărat și voievod mai târziu), garanta cu capul pentru puritatea aurului folosit. Cine falsifica marcarea, era exterminat. Chiar și astăzi, pe notele noastre bancare (bancnote), scrie "falsificarea acestor bilete, se pedepsește conform legilor".

La momentul acela, întreaga economie jongla între schimbul de bunuri și aur și din acest motiv, o cantitate uriașă se afla încă în posesia oamenilor. Pentru a lua cu totul aurul din mâinile acestora, au fost inventate băncile și bancnotele. Oamenilor li s-a spus că e mult mai bine pentru ei să-și doneze de bunăvoie aurul, în schimbul unor hârtii înseriate (note bancare), ca nu cumva hoții să li-l fure. Și pentru că oamenii nu s-au lăsat ușor convinși, o cantitate suficientă de aur a fost folosită pentru a trimite hoți să-i convingă că pot rămâne fără agoniseală. Speriați, oamenii au dat fuga la bănci și și-au cedat aurul în schimbul acelor bilete, care din punct de vedere economic, reprezenta un minicontract standardizat între bancă și deponent, care în traducere spune că oricând, banca se obligă să restituie aurul în baza căruia a fost emisă bancnota (contractul). Pentru ușurință, au fost concepute bancnote în cuantum fix de echivalent aur (o unitate, zece unități, cincizeci de unități ș.a.m.d). Cei care erau cuminți și cedau aurul de bunăvoie erau remunerați prin oferirea unei dobânzi, în timp ce cei care nu erau de acord cu acest lucru, au fost deposedați de bunuri, obligați fiind să renunțe la aurul pe care încă îl mai aveau. Pe final, s-au dat inclusiv legi care interzic deținerea de aur nemarcat, adică este interzisă deținerea de aur propriu (extras din minereu, găsit pe câmpiile patriei sau știu eu unde). Doar aurul deja deținut de unul sau mai mulți suverani (regi, regine, corporații internaționale financiare) și deci marcat, poate fi păstrat sau comercializat. Din acel moment, putem spune că trocul n-a mai fost principala metodă de tranzacționare.

Și lucrurile nu s-au oprit aici. Când cei care aveau nevoie de aurul oamenilor în sfârșit l-au obținut, au început să atenteze și la bunurile acestora, scăzând mai întâi dobânzile la depunere și constrângând ulterior populația să-și cedeze bunurile. Prin tot felul de metode meșteșugite, omului i s-a sugerat că în acel sistem este el însuși o ființă suverană cu dreptul de a deține bunuri, în așa fel încât să sprijine aceste demersuri de trimitere a lui în sclavie. Pentru că șmecheria nu putea ține la infinit, a fost inventat conceptul de inflație, ca motor de dezvoltare economică. Având tot aurul în depozit, cei care îl dețin chiar și în zilele noastre, s-au putut juca Monopoly, emițând monedă falsă (fără acoperire în aur) și integrând-o în circulație, pentru a obține bunurile oamenilor pe degeaba. Cui nu i-ar plăcea să tipărească bani falși și să obțină bunuri reale de pe urma lor? Probabil că multor oameni le-ar plăcea, numai că ei nu au voie să facă asta, ci numai băncile mari, care au patroni ca orice altă companie. Ca să fie și mai interesant, orice bancnotă falsă emisă, atrage după sine un comision (o datorie) care va fi rambursată prin emiterea unui număr și mai mare de bancnote false, la care iar se va percepe un comision, pentru plata căruia va fi nevoie iarăși de emiterea altor bancnote false suplimentare și așa mai departe, până s-a ajuns într-un punct în care producătorii de bunuri n-au mai fost de acord să-și cedeze produsele pe bani falși. Aici intervine criptomoneda. Între cash și criptomonedă, a existat moneda digitală clasică, respectiv "banii din cont" sau "banii de pe card", care au permis băncilor pe de o parte sporirea cantității de masă monetară falsă vehiculată și pe de altă parte o mult mai mare rapiditate a tranzacțiilor financiare, cu percepere de comision. Ceva foarte eficient pentru ei și foarte păgubos pentru oameni.

Criptomoneda este o cheie, un cod. Explicat cât mai simplu lucrurile stau cam așa: în loc să vă trimit 2371 de lei, vă trimit un fișier care conține numărul 13, reprezentând 2+3+7+1=13. Dacă la acest calcul se adaugă și numărul meu de înregistrare, să zicem 10, criptomoneda va conține numărul 23, reprezentând cei 2+3+7+1+10 (numărul meu de înregistrare). Acel "fișier" este de fapt criptomoneda care poate fi folosită pe post de ban virtual. Ca să fie credibil acel fișier și ca să i se dea o valoare reală, au fost stabilite din start șiruri fixe de date, într-un echivalent aur total, ca bază monetară. Să explic ce e cu șirurile fixe și cum se poate emite un șir valid. Luăm, de pildă, cifrele 1 și 2. Cu ajutorul acestor cifre, eu pot construi doar un număr fix de combinații, ca de exemplu: 11, 22, 12, 21 și 22, altă combinație fiind imposibilă în sistemul nostru de numerație în bază 10, folosind doar cifrele 1 și 2. Cu alte cuvinte, dacă eu vreau să obțin cinci "criptomonede" autentice (11, 22, 12, 21 și 22), voi folosi la bază numai cifrele 1 și 2. Dacă în loc de 1 și doi folosesc și cifrele 3 și 4, voi putea genera mai multe "criptomonede" autentice, însă totdeauna un număr fix. În realitate, sistemul de generare de criptomonedă este mult mai complex și presupune calcule din ce în ce mai complicate, pe măsură ce numărul de criptomonede valide emise crește, ajungându-se până acolo încât ultima criptomonedă, chiar și cu un computer superperformant, va fi generată în miliarde de ani. Asta în teorie. Scopul acestor criptomonede a fost acela de a evita băncile, folosind un sistem financiar descentralizat. Când creatorul algoritmului de generare de criptomonede a stabilit numărul de serii limitate posibile, a luat în calcul valoarea totală a aurului la momentul respectiv. Cu alte cuvinte, criptomoneda a fost concepută astfel încât să nu fie atinsă de inflație. Iarăși, asta în teorie. Deși criptomonedele sunt tot monede digitale și folosesc tehnologie blockchain, sunt implementate într-un sens cu totul diferit decât vor să o facă bancherii din spatele lui Klaus Schwab.

Pentru a înțelege în ce constă noua monedă digitală, va trebui să recapitulăm, pe puncte, cele spuse până acum:

1. Aurul este remunerat în bunuri

2. Bunurile și aurul se află pentru mult timp pe o piață comună de mărfuri

3. Aurul este centralizat, băncile emițând note bancare în schimbul lui (bancnote)

4. Inflația este folosită pentru ca băncile emitente de monedă falsă (cash sau digitală) să poată intra în posesia bunurilor oamenilor, îndatorându-i constant până la sărăcire

5. Apare criptomoneda, prin care se încearcă o descentralizare a monedei, prin evitarea plății comisioanelor la tranzacții și a desprinderii de corporațiile financiare emitente, generatoare de inflație

Și așa ajungem la noua monedă digitală. În momentul acesta, un pui de om când se naște, teoretic (numai teoretic), el nu are datorii. Părinții lui pot avea datorii, însă în acest moment, la naștere, copilul are zero datorii. Mai mult decât atât, politica de dezvoltare demografică, promovată de statele lumii, a avut în vedere o sumă pe care corporațiile internaționale o plăteau acestora pe cap de copil, în funcție de naționalitatea respectivului și de puterea statului. În funcție de țara în care se năștea și în care era înregistrat copilul respectiv, statul, membru al corporațiilor financiare internaționale (România este membră CFI de prin 1991 dacă nu mă înșel), primea o cantitate de bani egală cu o anumită cantitate de aur. Copilul respectiv, devine astfel din naștere dator la corporațiile financiare, fiind încredințat din punct de vedere juridic de către stat, acestora. Ultima dată când m-am interesat, valoarea unui copil născut înainte de 2019, era undeva la 600.000$. Imediat după ce se naște, la eliberarea certificatului (de naștere), actul de născut viu al copilului (emis de maternitatea unde se naște), este trimis de urgență în original spre înregistrare la corporațiile financiare internaționale, ca o garanție pe care statul o oferă în schimbul banilor primiți sub formă de împrumut, pentru acel copil. Ulterior, împrumutul respectiv făcut în numele acestuia, va trebui restituit cu dobândă către aceste corporații bancare, prin impunerea de taxe și impozite pe tot parcursul vieții celui născut.

Ceea ce doresc acum corporațiile internaționale, este un sistem bazat pe ceva asemănător cu criptomoneda actuală, în care moneda să fie legată din punct de vedere digital de toate acțiunile pe care copilul le face încă de la naștere. Fiecare copil se va naște din start "pe credit", dator la corporațiile financiare, iar activitățile acestuia vor face parte din însuși blockchain-ul care sprijină construirea de chei (șiruri fixe) pentru criptomonedă. Mai țineți minte cum am generat mai devreme chei (șiruri fixe), folosind cifrele 1 și 2? Activitățile sale înregistrate în lumea digitală, reprezintă acele cifre, precum 1 și 2 din exemplul meu. Ce înseamnă asta? Că toate activitățile unui om al viitorului, vor fi baza sistemului financiar în sine. Deja nu mai interesează pe nimeni aurul. El a fost extras și cel care mai există este păstrat cu grijă pentru a fi folosit de către cei care au avut și au nevoie de el. Se trece la un alt nivel, în care viața omului este legată direct la portofel, iar scorul social este chiar miezul acestui sistem. Cine câștigă din asta? Cu siguranță, corporațiile financiare internaționale. Cine pierde? Statele lumii, care au fost câteva sute de ani pe post de intermediar, între copiii născuți și organismele internaționale de creditare. Probabil că bancherii lumii au hotărît că statele nu mai sunt necesare în acest proces în care jucau rol de intermediar și și-au propus să le dărâme. Sigur că putem face o serie de speculații. Numai dacă ne gândim că în urma plandemiei, încrederea oamenilor în autorități a scăzut dramatic și se îndreaptă vertiginos către zero, putem presupune destul de ușor cine au fost arhitecții acesteia, urmărind firul banilor și identificând beneficiarii direcți. În Noua Ordine Digitală, omul va fi mai fericit. Nu va deține nimic și va zâmbi tâmp. Nici acum nu deține nimic, statul s-a împrumutat în numele lui, fără acordul lui, apoi l-a cocoșat impunându-i taxe și impozite și deposedându-l de bunuri. Culmea e că mulți se bucură acum de căderea statelor lumii. Probabil ne va fi lăsată identitatea culturală, și, de ochii lumii, o aparentă suveranitate statală. Dat fiind faptul că acum intermediarul va fi fost eliminat, eternii păcăliți (cetățenii), vor primi o parte din firimiturile aruncate pe jos de la masa îmbuibaților cu pretenții de stăpâni.

*******

Adaug la finalul acestui articol, cuvintele colegului Flavius de pe Noul Model Democratic, grupul nostru unde discutăm despre ștergerea legală a datoriilor statului român (link pentru pentru abonarea la grupul NMD veți găsi la finalul expunerii).

"Valoarea intrinsecă a aurului, în societatea noastră, este zero în ciuda faptului că toți oamenii de pe această planetă cred cu tărie că el ar fi valoros. În acest context, sunt relevante două tipuri de valori și anume: valoarea vitală și valoarea tehnologică. Valoarea vitală se referă la necesitățile vitale ale omului. Aceste necesități sunt: apa, alimentele, îmbrăcămintea, încălțămintea, adăpostul și tratamentul medicinal. Valoarea tehnologică se referă la folosirea materialului respectiv în cadrul diverselor tehnologii. Valoarea vitală a aurului este zero deoarece el nu se poate bea, nu se poate mânca, nu este necesar la fabricarea îmbrăcămintei și a încălțămintei, nu este necesar la construirea de adăposturi și cu el nu se pot vindeca boli. Valoarea tehnologică a aurului este și ea tot zero deoarece, în societatea noastră, acest material nu este strict necesar, el putând fi întotdeauna înlocuit cu alt material. În consecință, valoarea de întrebuințare a aurului este zero. Aceasta este varianta scurtă a explicării faptului că aurul are valoarea de întrebuințare zero.

Dacă oamenii ar ști că banii fiduciari sunt în fapt datorii și că sistemul monetar este un sistem de expropriere pe furiș a cetățenilor, ei nu ar mai avea încredere în acești bani și nici în sistemul monetar actual. În acest fel sistemul monetar actual s-ar prăbuși. În acest moment, am avea ocazia să introducem un sistem monetar suveran, fără dobândă, în care să fie implementată funcția de abundență. Aceste sistem monetar suveran va funcționa până în clipa în care toate tipurile de produse vor exista în abundență. După aceea, el se va autodesființa deoarece produsele vor fi gratuite pentru toți.

Pământul este singurul mijloc de tezaurizare de pe această planetă." - Flavius

Link abonare NMD: https://t.me/+BL74KZI2Xkc0NzQ0

Câteva cuvinte despre blockchain

Om_de_jad: Acest articol nu este important deocamdată, puteți sări peste el dacă vă plictisește. În ultimul timp, termenul de "blockchain" este folosit destul de des și am zis să spun despre ce este vorba. Inițial, am scris acest text ca un comentariu la afirmațiile unui prieten din listă, apoi m-am gândit că unora le-ar putea fi de folos.

Blockchain este un concept criptografic ce permite înregistrarea datelor în blocuri suprapuse (ca niște zale de lanț), unite unele de celelalte (structuri de date dinamice omogene). Aceste blocuri de date depind unele de celelalte, așa cum la un lanț, o za este dependentă de cea precedentă. Un bloc de date curent, conține informații despre blocul de date precedent, codat pe baza unui algoritm matematic format din funcții de tip hash (funcții cu un singur sens, denumite CHF), un bloc de date de tranzacție tip arbore hashtree (Merkel tree - arbore de date de tranzacție) și o implementare de timestamp (sistem de dată/timp jurnalizat). Tehnologia blockchain are avantajul că o înregistrare este posibilă doar dacă este validă. Dacă încerci să "rupi" o za din lațul de date, invalidezi toate "zalele" următoare. Avantajul sistemului blockchain este acela că se autoprotejează pe de o parte în legătură cu eventuale atacuri și pe de altă parte pentru că nicio înregistrare greșită din punct de vedere schematic (deci nu și al valorilor înregistrate), nu mai este posibilă. Întâmplător, criptomonedele folosesc blockchain, însă tehnologia este folosită și în alte domenii, de exemplu în programarea responsivă (responsive programming) și în rețelele de simulare a "inteligenței" artificiale. Pun cu ghilimele cuvântul inteligență, pentru că acolo sunt algoritmi și nu e vreo inteligență. Inteligența vine de la Domnul, nu de la tehnologie.

Bun, acum o să mă întrebați care e problema, ce vă doare pe voi că datele tuturor vor fi înregistrate în acest mod. Hai să luăm un exemplu real: azi mi-am cumpărat de pe un site de produse electronice un nou dispozitiv wifi extern pe USB, identic cu un altul pe care îl folosesc acum. Am vrut să-mi mai cumpăr unul pentru că merge foarte bine și am zis că dacă cel actual se strică, să am altul de rezervă, mai ales că prețul acestui dispozitiv este mic, undeva sub 10 euro. Toate bune și frumoase, l-am comandat, vine prin curier în câteva zile. Ce s-ar fi putut întâmpla dacă în acest moment eram în blockchain? Păi sistemul ar fi știut deja că mai am un astfel de dispozitiv și ar fi putut stabili, în urma unor algoritmi automați de calcul, că probabilitatea ca vechiul dispozitiv să mi se defecteze este foarte mică. În baza acestui calcul, poate că dispozitivul respectiv ar fi dispărut pur și simplu din oferta site-ului de unde l-am cumpărat, sau algoritmul ar fi considerat că nu eu trebuie să cumpăr acel dispozitiv ci altă persoană care nu deține niciunul. Ar fi fost bine, n-ar fi fost bine, fiecare judecă pentru el.

Ideea este următoarea: în momentul de față, sistemul de plăți este desprins complet de celelalte activități non-economice ale noastre. Dacă tehnologia blockchain va fi implementată împreună cu conceptul de portofel virtual (virtual wallet), atunci sistemul bancar internațional va ști cam tot ce facem și va lua decizii în locul nostru. Dau un exemplu: mi-am dus copilul la grădiniță, apoi am plecat la supermarket, unde am cumpărat un pachet de biscuiți. În momentul de față, sistemul bancar nu știe că eu mi-am dus copilul la școală, însă în sistemul de portofel virtual al Noii Ordini Digitale, atunci când voi plăti pachetul de biscuiți, informațiile care au fost înregistrate când am intrat și am ieșit pe poarta grădiniței, vor fi folosite ca dată brută pentru generarea blocului de date care va conține plata pentru pachetul de biscuiți. Apoi, când voi chema liftul care mă va identifica fie prin recunoaștere facială (deși nu cred, pentru că e un concept lent și deja depășit) sau prin identificare pe baza QR-code-ului din va[[in, faptul că eu apăs pe buton să merg la etajul 5 va fi înregistrat în sistem pe baza datelor oferite de plăta făcută la supermarket. Astfel, se crează un lanț compact de activități personale care vor fi înregistrate pe server constant. Poate că pe viitor, când serverul principal va afla că am diabet (n-am, zic doar ca idee), supermarketul îmi va interzice să cumpăr biscuiți "pentru sănătatea mea". Puteți jongla mai departe cu aceste idei formulate de mine și vă veți convinge că de fapt mergem înainte cu dictatura.

Două probleme mari apar aici: prima e că în timp, AI-ul își va face simțită prezența în viața oamenilor. Dacă la început ne vom distra că roboțelul care face curat știe când e ziua bunicii, ne vom trezi că peste zece ani ne va interzice să ne întâlnim cu un prieten care are scor social prea mic față de al nostru, motiv pentru care nu merită să fie vizitat. Cum ne va interzice? Simplu, nu se mai deschid ușile la lift, tramvaiul îți va refuza accesul ș.a.m.d.

A doua problemă este legată de crearea unei dubluri digitale. Apocalipsa nu vine acum, ce s-a întâmplat e doar o petardă. Datele astea băgate în mașina de tocat carne nu-s pentru noi și nici pentru serviciile secrete, ele sunt strict pentru computerul QAntic. Apocalipsa poate veni doar în momentul în care oamenii vor avea dubluri digitale, care vor bruia din cloud liberul arbitru, prin intermediul interfețelor om-mașină. Mai e mult până departe, nici n-a început șmecheria.

Deocamdată, luați informația cum doriți, puteți s-o și ignorați dacă vi se pare greu de procesat.

Coboară-n jos

Om_de_jad: Nu toate pericolele sunt reale, unele sunt instrumentate, iar salvatorii pot fi falși. Dacă la început era îngrijorător ce se întâmplă, pe măsură ce trece timpul, constat că lucrurile devin din ce în ce mai interesante.

De pildă, despre politicieni știam că sunt vânduți, dar nu știam cu exactitate până unde sunt dispuși să meargă cu prostituția pentru a-și salva scaunul de sub cur. Știam că unii doctori mai uită foarfecele, pansamentul și bisturiul în cei operați, dar nu știam că o fac intenționat și că ucid copii pe bandă rulantă pentru sume fixe. Știam că poliția bate și amendează la comandă, dar nu știam cu precizie cât de inumani pot deveni dacă le dai suficienți gologani și cum invocă legea și vorbesc despre nedreptate dacă nu le mai dai. Știam că trebuie să faci ce zice popa, nu ce face popa, dar nu știam că popa va zice să bagi în venă substanțe necunoscute. Știam că profesorii sunt delăsători, dar nu știam că ar fi de acord să-și sufoce elevii la ore. Știam că justiția doarme, nu și că sforăie. Știam că oamenii sunt lași, dar nu știam că sunt atât de mulți. Știam că nu prea avem lideri, dar nu știam că ăia pe care îi avem n-au nicio direcție. Știam că televiziunile mint, dar nu credeam că pot minți doi ani în continuu fără nicio pauză.

Încep să mă obișnuiesc cu glumele lor macabre, încep să le inventez și eu pe ale mele în raport cu ei și probabil că nu sunt singurul. Se vorbește intens despre războiul cu rușii. Vom vedea, probabil, un război pornit la mișto, dar cu rachete și cu bombe și cu morți pe bune. Vom vedea, poate, bărbați băgați la închisoare nu pentru că nu-și apără patria, ci pentru că nu vor fi de acord să lupte complet de-an boulea pentru Rockefeller, Gates și industria de medicamente.

Și de ce vedem toate astea? Pentru ca încrederea oamenilor în autorități și mai ales în Autoritate să se termine. Spre final de paranghelie, vor căuta să ne zdruncine și credința în Domnul și în Fiul Lui și o vor face atât de ager, că foarte mulți vor pica în plasă, iar când încrederea oamenilor va dispărea, atacatori din spațiul cosmic, cu farfurii zburătoare și cu lasere se vor lupta pe cer într-un circ cu holograme, dar și cu nave reale de luptă ascunse dibaci printre ele, spulberând săracii oamenii în toate direcțiile. De ce toată porcăria asta? Ca să vină salvatori extratereștri de-ăia "buni", conduși de însuși Antihrist. Se vorbește despre numărul 17 ca fiind un număr salvator. UK, 1717 - pentru unii a fost un an bun.

Cetățeni al statului suveran vs. stat al cetățenilor suverani

Om_de_jad: N-ar trebui să fie, dar e un subiect tabu. Discuția despre suveranitatea individuală a fost pornită în SUA și de acolo s-a răspândit în întreaga lume. În România sunt numiți sectanți, anarhiști ș.a.m.d, presa îi vânează iar statul îi amendează. Într-o lumea în care se poate vorbi deschis despre homosexualitate, transgenderism și transumanism, ar trebui să putem discuta lejer și despre suveranitatea indivizilor (nu suveranism, care este un curent ideologic), fără să ne simțim lezați sau să ne dăm în cap unii altora. La urma urmei, deși în mod evident ne sunt ascunse foarte multe lucruri, statul n-ar trebui, în teorie, să ne ascundă nimic. Motivele pentru care cineva ar vrea să fie (să se declare) suveran, diferă de la un individ la altul. Nu mă voi ocupa în acest articol despre motivele filosofice sau despre partea ocultă folosită de state în raport cu cetățenii, ci doar de câteva aspecte legale ale problemei. Ridic niște întrebări la care sigur vom primi într-o zi un răspuns.

În primul capitol din Constituția României, la alin.1, găsim următoarele:

"România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil."

Problema e că sunt cetățeni care au făcut cerere către Monitorul Oficial, solicitând să li se ofere un număr de înregistrare al actului normativ de înființare a Statului Român, a Administrației Prezidențiale și a Poliției Române. În mod șocant, Monitorul Oficial ne spune că aceste acte normative nu există. Fără a avea un act de înființare, Statul Român funcționează cam ca în situația în care voi ați emite facturi fiscale fără să aveți autorizație de societate comercială, adică ce s-o mai lungim, ilegal. Președintele României de asemenea, ocupă funcția pe care o ocupă doar la nivel estetic, tot așa cum voi v-ați declara mâine împărați, regi sau luptători intergalactici. Iar Poliția Română, neavând act de înființare, este compusă din cetățeni costumați, care se joacă de-a hoții și vardiștii, dau amenzi, bat oamenii și dețin arme. Poate tocmai din acest motiv, președintele României care prezidează o instituție fără act de înființare, se preface că nu există Constituția care, spre ghinionul dânsului, chiar există. Și poate tot din acest motiv, un secretar de [stat fără act de înființare], își permite să nu se împiedice într-o amărâtă de constituție, atunci când are de rezolvat treburi care țin de Buru-Buru și de zona crepusculară.

În 30 martie 1991, în Monitorul Oficial (sâmbătă, Anul III, nr. 67) este publicată aderarea României la CFI (Corporația Finanicară Internațională), prin acceptarea statutului acestei organizații. Deși în Monitorul Oficial se vorbește despre apartenență la CFI, mulți spun că odată cu adoptarea acestei legi de către Adunarea Deputaților, al cărui președinte avea întâmplător sau nu un nume de extraterestru (Dan Marțian), România ar fi devenit din stat suveran, corporație. Am căutat statutul CFI și nu am reușit să-l obțin până în momentul de față, deci nu știm cu exactitate dacă prin apartenența la această Corporație Financiară Internațională, țara noastră și-a pierdut sau nu calitatea de stat suveran, cert este că atât Administrația Prezidențială, cât și Guvernul României, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Justiției și Banca Națională a României, sunt înregistrate ca fiind corporații (firme) listate pe Dun & Broadstreet. Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, Dun & Broadstreet este o companie americană cu sediul central în Jacksonville, Florida, care se ocupă cu analize de risc financiar, din dorința realizării unui sistem centralizat de evidență a împrumuturilor (prima activitate înregistrată a acestei companii, apare în 20 iulie 1841). Cei care au plăcerea să viziteze pagina web a acestei companii, vor putea constata cu susprindere că toate instituțiile menționate mai sus, și multe altele, cum ar fi Biseria Ortodoxă Română, apar listate, după cum urmează:

ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ

D-U-N-S@ Number: 505059702

Activitate (SIC): 9199

https://www.dnb.com/business-directory/top-results.html...

GUVERNUL ROMÂNIEI

D-U-N-S@ Number: 535659026

Activitate (SIC): 9199

https://www.dnb.com/.../company-profiles.guvernul...

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

D-U-N-S@ Number: 503426126

Activitate (SIC): 9229

https://www.dnb.com/business-directory/top-results.html?term=INSPECTORATUL%20GENERAL%20AL%20POLI%C8%9AIEI%20ROM%C3%82NE&page=1

MINISTERUL JUSTIȚIEI

D-U-N-S@ Number: 366476665

Activitate (SIC): 9221

https://www.dnb.com/.../company-profiles.ministerul...

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Numărul D-U-N-S@: 552661035

Numele responsabilului principal: CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU

Activitate (SIC): 6019

Acest stat eșuat, conform declarațiilor lui Klaus Iohannis și fără act de înființare, conform declarațiilor Monitorului Oficial, ne pune pe noi ca cetățeni să ne întrebăm dacă suntem sau nu în siguranță. Se vorbește fără nicio jenă despre închisoare în cazul refuzului de a participa la un război al căror motive declanșatoare ne scapă. Poate că România este constrânsă de corporațiile financiare internaționale să se implice în acest conflict? Statutul nostru de colonie ar putea fi o explicație pentru incapacitatea liderilor politici de a declara neutralitatea mai mult decât necesară a României, având în vedere gravitatea pericolului? Nu știm, iar dacă întrebăm, ni se răspunde în doi peri sau ni se bagă pumnul în gură ori suntem ignorați, așa cum s-a întâmplat cu solicitarea unui răspuns din partea Statului Major al Forțelor Terestre, cu referire la implicarea României într-un posibil război dintre Rusia și Ucraina. Unii se băteau cu pumnii în piept că nu poate fi vorba despre vreun război, în timp ce tocmai am primit vestea cum că președintele anunță că România este pregătită să lupte cu Rusia.

Se pune așadar problema dacă suntem cetățeni ai unui stat suveran sau dacă nu cumva ar trebui să fim cetățeni suverani ai unui stat suveran. Problemele legate de suveranitatea individului în raport cu statul nu se discută doar aici, ci în întreaga lume. Așa cum am spus la începutul articolului, am să mă limitez doar la câteva probleme legale care țin de înregistrarea oamenilor în sistem, lăsându-vă pe voi să trageți singuri concluziile.

Cei care au copii știu că înainte de a pleca din maternitate, părinții primesc un certificat de născut viu (Certificat Medical Constatator al născutului viu). Cu acest certificat, părinții (de obicei tatăl), merg la Oficiul Stării Civile, lasă în grija statului acel document emis de maternitate și primesc în schimb un certificat de naștere, copilului fiindu-i alocat cu această ocazie și un Cod Numeric Personal. Găsiți atașat un model de certificat constatator al născutului viu, unde puteți vedea că acesta se emite în două exemplare, din care unul rămâne la maternitate și altul la Starea Civilă. Cu toate astea, actul de născut viu aparține copilului, că doar el este cel care s-a născut viu și din motive aparent inexplicabile, rămâne la altcineva decât la cel care ar trebui să-l dețină. E adevărat că statul ia acel certificat al născutului viu și eliberează un certificat de naștere, însă deținătorul de drept (copilul), nu îl poate avea în original, indiferent ce demersuri ar face. În termeni tehnici, statul se face astfel vinovat de furt, pentru că în mod normal toate actele în original trebuie să fie în posesia deținătorilor de drept. Statul putea solicita o copie (eventual legalizată) a acestui act, însă originalul ar fi trebuit să fie la posesorul de drept. De ce? Pentru că fără actul în baza căruia s-a emis certificatul de naștere, nu vei putea dovedi că certificatul tău de naștere este chiar al tău. Efectiv nu ai cum și am să vă dau un exemplu ipotetic, ca să vedeți la ce mă refer: Ion Popescu și Ion Popescu sunt doi tați din localități diferite (Baia Mare și Satu Mare), căsătoriți cu femei diferite, una pe nume Elisabeta și cealaltă pe nume Elisaveta și are fiecare câte un fiu pe care îl cheamă Nicu. Ei tocmai au obținut certificate de naștere pentru copii, dar dintr-o eroare umană, cei de la Starea Civilă încurcă certificatele de naștere, astfel încât fiul lui Ion Popescu din Baia Mare va deține certificatul de naștere al fiului lui Ion Popescu din Satu Mare și invers. Dacă s-ar efectua în viintor un control și s-ar confrunta certificatele de naștere ale celor doi copii cu adeverințele de născut viu emise de maternitatea din Baia Mare, respectiv cea din Satu Mare, s-ar constata cu ușurință erorile. Însă aceste erori nu pot fi nici detectate și nici reparate, pentru că posesorii certificatelor de naștere nu dețin actul de născut viu în original. Se pot cere copii de la Starea Civilă sau de la maternitate, dar așa cum știți, numai actele în original sunt luate în considerare ca dovadă. Pentru că nimeni nu va bănui că vorbim despre o inversare de certificate de naștere, se va considera o eroare de redactare și de cele mai multe ori aceasta va rămâne neschimbată. Iar în lipsa modificărilor, Nicu Popescu din Baia Mare va avea CNP-ul lui Nicu Popescu din Satu Mare și invers, ceea ce înseamnă că și celealalte acte emise de instituțiile statului, respectiv cartea de identitate, permisul de conducere, cât și altele precum acte de vânzare-cumpărare, certificat de căsătorie, etc, vor fi făcute în numele celeilalte persoane. Situația devine complicată dacă domnul Ion Popescu din Baia Mare este bogat și domnul Ion Popescu din Satu Mare este sărac, pentru că din punct de vedere juridic, se poate isca un proces în care numai actele de născut viu, în baza cărora au fost emise certificatele de naștere greșite, ar putea clarifica situația, astfel încât succesorul de drept să fie cel care trebuie. Aici v-am prezentat un concept, vă rog să nu săriți cu argumente cum că e imposibilă o asemenea situație, pentru că am văzut astfel de cazuri și cred că nu sunt singurul. De reținut faptul că în situația în care un agent de Poliție îi va cere oricărui Nicu Popescu, fie el din Baia Mare sau Satu Mare să se legitimeze, aceștia vor prezenta autorităților cărți de identitate cu date false și dacă ar fi prinși sau "descoperiți" ar fi sancționați pe nedrept. S-ar putea să vi se pară ciudat, dar deși nu vă numiți Nicu Popescu, să știți că nici voi nu puteți dovedi că certificatul de naștere pe care îl aveți este în conformitate cu originalul emis de spital și aflat la Starea Civilă, pentru că nu puteți avea acel act în original.

Bun, și-atunci de ce nu ne dă statul acces la documentul original de născut viu? Tu, ca deținător de drept, nu ai semnat că ești de acord ca acesta să rămână în arhivele lor și faptul că nici când devii adult nu-l poți obține, este cumva absurd. Niciun act în original care îți aparține nu rămâne în custodia statului. Numai organele emitente îl pot reține o perioadă (eventual pentru sancțiuni), după care îl înapoiază posesorului de drept. Și atunci? De ce nu se aplică și în acest caz, cu atât mai mult cu cât actul în sine este dovada principală a faptului că te-ai născut?

Unii fac afirmația că actele în original de născut viu sunt trimise imediat ce Oficiul de Stare Civilă intră în posesia lor, către Corporațiile Financiare Internaționale (CFI sau altele) și că în baza CNP-ului emis pe numele născutului viu, devenit cetățean (om al cetății) și înregistrat (trecut în evidența regelui), guvernele se pot împrumuta în numele acestuia cu o sumă fixă. Poate v-ați întrebat de ce se ia greutatea copiilor la naștere și de ce e o atmosferă de bucurie, atunci când copilul cântărește mai mult. Se spune că suma pentru care statul se poate împrumuta la corporațiile financiare internaționale, este egală cu suma echivalentă în valută a greutății corporale în aur a copilului. În anumite cercuri, se vorbea acum câțiva ani despre o sumă fixă de 600.000$/copil, bani pe care statul îi împrumută și pentru care girează cu activitatea economică ulterioară a copilului. La crearea certificatului de naștere, o firmă este înființată în baza numelui nou-născutului, cu denumirea acestuia scrisă cu majuscule, urmând ca toată activitatea economică a sa (loc de muncă, activități proprii, vânzări etc), să se desfășoare din punct de vedere fiscal în cadrul acestei firme. În baza acestor înțelegeri internaționale, ființa vie a cărui act de născut viu este deținut prin furt de către stat, va putea fi impozitată, șantajată sau obligată, fără posibilitatea de a se opune.

Aici avem mai multe probleme de natură juridică. Prima este aceea că un act pe care nu l-ai semnat, nu-ți poate fi atribuit. De asemenea, este un fapt cunoscut și recunoscut internațional că în situația în care din diferite motive nu ai putut înțelege ce conține un contract sau te-ai aflat în imposibilitatea de a înțelege ce ai semnat (erai beat, drogat, bolnav) și dacă acest lucru poate fi dovedit, actul devine nul. Așadar, având câteva kg și fiind născut doar de câteva zile, nu ți se putea prezenta contractul cu statul român, prin care tu erai de acord să lași în posesia lui actul de născut viu și să primești în schimb un certificat de naștere. De asemenea, nu puteai citi în acel contract care vor fi drepturile și obligațiile tale și nici nu ți s-a spus că statul se va putea împrumuta în numele tău la bănci, nici ce sume poate lua cu împrumut în numele tău și nici care este modalitatea prin care vei putea restitui acele împrumuturi, ca să devii iarăși liber. În numele tău și fără să te întrebe a semnat tatăl tău, căruia, de asemenea, nu i s-a prezentat niciun fel de contract. De ce? Pentru că un astfel de contract nu există, la fel cum nici actul de înființare al statului român nu există.

Mă opresc aici, deocamdată, vă las să vă puneți singuri întrebări mai departe. Și ca să fim corecți, atunci când formulăm întrebări de genul acesta, ar fi bine să nu avem datorii la bănci, pentru că altfel am putea fi bănuiți că facem filosofie doar ca să scăpăm de ele.

INFO: Dacă vreți să participați la discuții despre suveranitate și planuri de redresare a României, vă aștept pe grupul de telegram, "Noul Model Democratic":

https://t.me/+BL74KZI2Xkc0NzQ0

Șah la "Împărat"! Atacul lui Soros la adresa Chinei

Om_de_jad: George Soros, bătrânul ucis de forțele patriotice de mai multe ori ori în ultimii doi ani, a încărcat săptămâna trecută un video pe Twitter, în care acuză China de încălcarea drepturilor omului. Aparent, clipul pare lipsit de sens din două motive: unul ar fi că în China se încalcă drepturile omului de când există China și celălalt, că între încălcarea drepturilor omului din China și încălcarea drepturilor omului din U.E, diferența e dată doar de teritoriul pe care se întâmplă abuzurile. Parcă Soros era prieten cu chinezii. Parcă era globalist, neomarxist și cel mai mare soroșist. Cum de și-a adus aminte, dintr-o dată, de abuzurile făcute în China? Cum de nu mai poate dormi de grija chinezilor care trebuie eliberați de urgență de dictatorul Xi?

Există o explicație care ține de geopolitică: pe de o parte, SUA lui Biden este îngrijorată de un eventual atac al chinezilor asupra Taiwanului. Dacă Xi hotărăște că ar fi util să facă un pic de deranj prin Taiwan, SUA lui Biden se va trezi că este deraiată de la planurile democraților de a porni un război cu Rusia, sub pretextul protejării Ucrainei. Pe de altă parte, întâlnirea recentă dintre Putin și Xi, nu face altceva decât să întărească relațiile dintre cele două țări, fapt care-l pune pe bătrânul obosit în imposibilitatea de a mai face manevre spontane.

Mai există o explicație de natură ocultă. De anul trecut am atras atenția asupra faptului că deși se vorbește de rău la adresa sataniștilor, plandemia nu a fost provocată de ei, ci de neomarxiști, în detrimentul sataniștilor. Românul are o vorbă, care zice că "hoțul strigă <<hoțul>>!". Neomarxismul lui Soros e pe cale să învingă, lucru care indiferent că ne convine sau nu, per-ansamblu reprezintă un pas către mai departe. Fac aceste afirmații cu riscul de a supăra multă lume care mestecă gogoși și n-ar vrea cu niciun chip să le scuipe. Deși voi supăra pe unii sau pe alții, n-am încotro și reformulez ceea ce spuneam cu alte cuvinte și într-un alt articol, încă de acum doi ani, împreună cu niște concepte pe care oamenii mei le-au auzit de cel puțin 12 ani sau poate chiar mai demult.

Neomarxismul merge mână în mână cu masoneria. Toți sunt adepții luminii de led, adepți ai tehnologiei și slujitori neobosiți ai inteligenței artificiale. Cu cine se luptă masoneria în mod declarat și asumat? Cu organizarea statală și cu organizarea papală, mai precis cu Vaticanul. Ce s-a interzis în plandemie? Mersul la biserică! Cine a fost atacat în mod crunt în timpul plandemiei? Statul, ca organism pătruns de streche, ca autoritate care în loc să protejeze, își ciomăgește cetățenii. Avem deci pe de o parte un atac la organizarea statală și un altul la organizarea papală (bisericească, fie ea catolică, ortodoxă sau protestantă). Având în vedere că faptul că scopurile masoneriei (expuse în Protocoalele de la Toronto și chiar în unele lucrări masonice), au ca țintă statele lumii și bisericile, putem presupune că plandemia nu este concepută de sataniști ci de masonerie, care cu această ocazie a arătat întregii lumi "ce planuri ar fi avut sataniștii". Care este scopul? Oficial, așa cum ne-a obișnuit masoneria, iluminism, adică "trezirea oamenilor" și neoficial, dărâmarea statelor lumii printr-un atac furios la adresa autorităților de orice fel. Pionii de pe tabla de șah au fost eliminați unul câte unul, cu ajutorul serviciilor de informații și a presei preplătite, care nu s-au prins că prin ceea ce fac se vor sinucide. E adevărat că serviciilor le-a fost prezentat un viitor digital în care ei îi vor urmări și-i vor controla pe toți ceilalți, numai că într-o lume în care toți vor fi supravegheați și controlați, și ei vor intra laolaltă cu prostimea supravegheată. Gata cu privilegiile, în lumea lui Soros toți sunt egali: preoți, profesori, doctori, sereiști, homosexuali și lesbiene, transgenderi și oameni politici, bancheri și muncitori necalificați. Toți vor fi unul și vor dansa valsul Noii Ordini Digitale, orchestrat la nivel social de copiii bătrânului obosit, bine educați în acest sens și de lumini proiectate din toate părțile. Lumini... benefice. Cu alte cuvinte, se va crea o lume în care "unde se duce unul, se duce toți".

Ce treabă are masoneria cu neomarxismul? Păi până la un punct are, fiindcă atât neomarxiștii cât și masonii au dușmani comuni care trebuie doborâți: țările și biserica. Of, săracii neomarxiști, nici nu știu ce-i așteaptă! Ei nu știu că neomarxismul este o invenție temporară, o unealtă care se va prăbuși odată cu instaurarea Noii Ordini Digitale. Și se va prăbuși cu toate subuneltele ei, care au ruginit în ultimii 80 de ani: homosexualitate, minorități, drepturi egale, non-discriminare, feminism ș.a.m.d. Aceste subunelte care au servit la întărirea sistemului neomarxist, vor fi topite și transformate în altfel de unelte. Acum doi ani, Emil Hurezeanu, care e vulpe bătrână în inginerii sociale, făcea afirmația cum că "vremea globalismului a luat sfârșit" (am citat din memorie). Și exact asta se va întâmpla: nemarxismul, unealtă a globalismului, va cădea odată cu prăbușirea dușmanului denumit generic "sistem financiar internațional", adică împreună cu sataniștii. Soros și-a făcut bine treaba, iar semnele victoriei, pentru cei care știu să le citească, sunt clare. Pentru a exemplifica, haideți să vedem care sunt marii pierzători în urma plandemiei programate:

1. Big Farma. În timp ce presa ne spune câte miliarde au câștigat Pfizer, Moderna și ceilalți de pe urma vânzării de va[[inuri, încrederea cetățenilor în efectele pozitive ale tratamentelor alopate se prăbușește dramatic. Oamenii au încredere din ce în ce mai puțină în doctori și în produsele farmaceutice, în timp ce singura opțiune care le-a mai rămas companiilor de medicamente pentru a face profit, e să convingă autoritățile statale să va[[ineze cu forța. Jalnic! Sub pretextul că li se oferă un business de viitor, întregul sistem alopat a fost lovit la rădăcină și va face implozie. Dacă afacerea ta merge doar dacă guvernele lumii obligă oamenii să-ți cosume produsele, înseamnă că ori ești naiv, ori n-ai alte idei, ori ai fost luat de prost. Pe de altă parte, inventarea de noi și noi boli în laborator nu este o soluție pentru că oamenii au căpătat deja rezistență la frică și dacă mai insiști cu aceleași metode, s-ar putea să fii linșat și să te trezești că îți aruncă în aer laboratoarele în care produci bolile respective. Așadar, Big Farma este în cădere liberă, împreună cu medicii care vor fi acuzați de crime împotriva umanității, lucru inevitabil atâta timp cât din asta se pot produce bani mulți pentru "cauză": din asigurări de malpraxis, din daune plătite pentru lipsa asumării răspunderii ș.a.m.d. Veți vedea o ură de neimaginat în rândurile evreilor, care fără nicio îndoială au revăzut prin asociere, ceea ce bunicii lor au trăit pe reale în vremea naziștilor. Vor cere daune așa cum e corect și îi vor îndemna și pe alții să o facă. Atunci vom vedea dacă Pfizer, Moderna și Johnson vor avea suficienți bani ca să plătească despăgubirile.

2. Papalitatea și cultele religioase organizate. Nici masoneria și nici Soros nu au ceva împotriva credințelor individuale. La urma urmei, planul lor cu lumini de led are nevoie de oameni capabili să creadă, unde sunt incluși și ateiștii, acei oameni credincioși care cred în Nimeni. Biserica, mai precis organizația bisericească, se va prăbuși, pentru că legăturile ei cu grupările sataniștilor au fost expuse. Situația din România este un exemplu bun: în timp ce oamenii și-au păstrat în continuare credința în ortodoxie, BOR a fost eliminată din conștiința lor ca făcând parte din schema de repere ortodoxe și a devenit mai degrabă asociată cu activitățile de sprijinire a intereselor sataniștilor, decât cu propovăduirea credinței în Hristos.

3. Statele lumii. În momentul ăsta, încrederea oamenilor în politicieni este la pământ. Nimeni nu va mai putea reface organizarea statală, cu atât mai mult cu cât ne aflăm într-o lipsă cruntă de lideri. Armata, milițienii și jandarmii sunt considerați infractori, iar atunci când populației răzvrătite i se va permite să-și facă dreptate, își va face. Dacă mă gândesc la numărul de milițieni, raportat la numărul de cetățeni care vor dori răzbunare, situația va fi una destul de tensionată.

4. Justiția. În Noua Ordine Digitală, justiția va fi asigurată de către "inteligența artificială". Lenea și corupția se plătesc în lumea lui Soros. Judecătorii și procurorii care n-au mișcat niciun degețel din nasul în care s-au scobit în ultimii doi ani, vor fi concediați și puși pe butuci.

5. Sistemul bancar și corporațiile financiare internaționale, care vor fi expuse în așa fel încât oamenii să înțeleagă că au fost furați și îndatorați. Cei care nu vor înțelege din prima, vor înțelege după ce se vor trezi că le dispare tot de prin conturi sau că sunt puși să plătească împrumuturi pe care nu le-au făcut niciodată.

6. Educația. Deja se fac cursuri în online, pe viitor se vor face numai în online. Într-o lume digitalizată, contactul uman trebuie limitat. Nici masoneria și nici neomarxiștii nu au nimic împotriva educației, atâta timp cât se face fără contact uman.

7. Neomarxismul. Da, la final, inclusiv neomarxismul va fi desființat, nemaifiind nevoie de el. Noua Ordine Digitală are în interiorul ei principii neomarxiste, care vor fi administrate de la computerul central, de către cel mai mare comunist care a existat vreodată, care va deține totul și pe care-l cheamă Nimeni.

8. Masoneria. Tot ce se află sub grad 33 va fi nu îndepărtat, ci exterminat. Masonii care au grad peste 33 îi consideră pe cei cu grade inferioare, inutili. Cei care nu sunt obișnuiți cu termenul de reocultare a ocultei, să se informeze. Noua Ordine Digitală nu mai are nevoie de obedienți și de obediențe. Cei cu grad mai mare de 33 sunt toți suverani și chiar dacă acest grad există și la masonii sub grad 33, este unul pur formal și se aplică doar la nivel social, în raport cu statul (cei din interior știu la ce mă refer). Nu sunt și nu am fost niciodată împotriva masoneriei, doar îi anunț că vor fi exterminați (nu îndepărtați), astfel încât reocultarea ocultei să fie perfectă pentru următoarea mie de ani.

Momentan, în mod oficial știm că Soros nu e fericit dacă rușii și chinezii își dau mâna și fac terci America. Chinezii și rușii au propria lor viziune despre Nouă Ordine Digitală, concept furat de fapt de la masonerie. Diferența constă în faptul că Noua Ordine Digitală masonică are un Ahritect care strălucește, în timp ce varianta chinezo-rusească, are în spate satanismul clasic reprezentat de sistemul bancar și la ei nu strălucește nimic. Lupta e pe viață și pe moarte, dar mai ales pe viață.

Pe final, vă spun doar atât: conceptul de suveran va fi cărămida care va sta la baza Noii Ordini Digitale. Statele lumii au dovedit că nu mai pot proteja populația, în măsura în care, mă rog, au făcut-o vreodată. Să nu uităm că o lume formată din ființe vii suverane, este o lume dezbinată, împărțită în grupuri mici, deci mult mai ușor de strunit. Cei care cunosc ideologia lui George Soros știu că el militează pentru un sistem descentralizat, în care nu există state, nu există armate, nu există autorități. Cumva, sataniștilor le-a scăpat din vedere faptul că dacă dau prea mult lucrurile pe față și se avântă, oamenii vor avea tendința să pactizeze cu "dușmanul", adică cu neomarxiștii. Planul conceput de masonerie (împreună cu sorosistii), acela de a dărâma statele lumii, vechiul sistem financiar și de a-l înlocui cu unul nou, "mai sigur", eminamente digital și mai ales al lor, merge înainte. Cei care au tendințe religioase, sunt hrăniți acum cu sloganuri pe gustul lor, în care se vorbește despre o presupusă evoluție umană de la întuneric la lumină, în care de frica întunericului scos cu dibăcie în evidență, se vor repezi ca fluturii în lumina reflectoarelor. Se dovedește astfel, în caz că mai era vreun dubiu, că oculta este o cultă.

Monedă digitală la nivel european

Om_de_jad: Digi24 ne anunță că U.E. va investi 42 de miliarde de euro în industria semiconductorilor, pentru a reduce dependența de Asia. Aici trebuie să facem o corecție: nu de Asia le pasă, ci de Taiwan, unde se produc cipuri multe și ieftine și pe care l-ar putea destabiliza China (prin ocupație pașnică sau prin atac), moment în care digitalizarea Europei ar putea avea "de suferit". Sigur că investirea unei asemenea sume în producția de microcipuri este o veste bună pentru absolvenții de automatică și calculatoare, care vor avea de mâncat multă pâine din dezvoltarea tehnologiilor de control și întreținere a dictaturii, însă pentru restul oamenilor, planurile de digitalizare ale "zeilor" de la Bruxelles sună îngrijorător. Și trebuie să spunem lucrurilor pe nume, pentru ca toți să înțeleagă ce înseamnă introducerea de monedă digitală la nivel european, știut fiind faptul că aceasta este principala lor preocupare.

Câtă vreme a existat monedă în aur, tranzacțiile între oameni erau făcute sub forma trocului. Chiar dacă în schimbul unor bunuri se dădea aur (galbeni), vorbim tot despre un troc, fiindcă și aurul este tot un bun. În loc să dai un coș de mere în schimbul unui sac de grâu, dădeai un galben pentru douăzeci de coșuri de mere ș.a.m.d, adică schimb de bunuri. Odată cu emiterea de note bancare (bancnote), tranzacțiile dintre oameni au devenit semivirtuale, introducându-i pe toți în lumea plăților cu efecte comerciale. O notă bancară seamănă mai degrabă cu un bilet la ordin (cambie), adică un act în care o persoană numită emitent sau subscriitor (în cazul ăsta Banca Națională), se obligă să plătească o sumă de bani (în cazul bancnotelor, aur sau bunuri) la scadență, unei alte persoane numită beneficiar (adică dumneavoastră). Tehnic vorbind, pentru o perioadă de timp bancnota a putut fi răscumpărată în aur, numai că după ce numărul acestora a depășit posibilitatea de răscumpărare în metalul prețios... s-a umblat pe la noțiunea de scadență. Și totuși, valoarea unei bancnote încă este acoperită de bunuri. Cei care întreabă ce să facă cu bancnotele în cazul unei treceri violente la moneda digitală, e bine să știe că nu trebuie să facă nimic. Bancnota pe care o dețineți este emisă de o Bancă Națională sau Rezervă Federală și cât timp aceasta se află la voi, înseamnă că dețineți o parte din teritoriul și bunurile țării sau a uniunii statale în numele căreia bancnota a fost emisă. Sigur că ei vă vor păcăli în toate felurile să le returnați bancnota, dar atâta timp cât o dețineți, veți avea la rândul vostru la mână, țara care a emis-o (prin banca pe care a mandatat-o în acest sens).

Din păcate, emiterea de monedă digitală va exonera emitentul de orice fel de obligație față de beneficiar. Partea interesantă la internet este aceea că ne pune la dispoziție un teritoriu unde magia este posibilă. Poți dovedi faptul că deții monedă digitală doar dacă funcționează internetul, nu se virusează serverele bancare și dacă nu umblă nimeni pe la butoane, astfel încât să-ți dispară banii virtuali din cont.

Fac o paranteză, ca să vă povestesc ceva: pe vremuri, internetul funcționa numai prin dialup. Asta însemna o conexiune lentă, făcută prin telefoane cu fir. Pe vremea aceea, unele reviste de IT ofereau o cartelă de acces la internet preplătit, de o oră, cinci ore ș.a.md. Pentru a activa acea cartelă de internet, te conectai printr-un protocol numit PPP (Point to Point Protocol) la un server al providerului (cum v-ați conecta azi la Digi, Telecom sau alt provider de internet), iar acolo, într-o interfață pusă la punct de acesta, se introducea un nume de user, seria cartelei și numărul de ore. Pagina respectivă verifica seria și numărul de ore introdus și dacă lucrurile corespundeau, numărul de ore de pe cartelă ți se adăuga la contul tău de user și obțineai o conexiune de câțiva bițișori pe secundă, cu care erai fericit că puteai naviga pe valurile internetului, în majoritatea lui în mod text. Exista încă Netscape Navigator, iar html-ul era tinerel și dintr-o curiozitate, am introdus semnul minus în fața numărului de ore al unei cartele și spre surprinderea mea, am constatat că mi s-a adăugat fără nicio problemă numărul de ore introdus, probabil pentru că programul verifica doar dacă numărul de ore tastat este mai mic decât valoarea scrisă pe cartela respectivă, în ideea să nu cumva să bagi mai multe ore decât cel scris pe cartelă. Ca să văd cât de departe merge eroarea, am introdus de pe altă cartelă (aveam mai multe astfel de cartele, obținute pe motive de simpatie de la o magazie de retur de presă de la Casa Scânteii), un număr de ore mult mai mare, precedat de semnul minus. Așa cum bănuiam, interfața nu numai că nu dădea erori, dar îmi și aloca un număr de ore egal cu cel introdus de mine, făcându-l valid, dat fiind faptul că acel câmp din baza de date era trecut ca "unsigned". Programul verifica doar dacă numărul de ore era mai mare decât cel de pe cartelă și fiind introdus cu minus, îl considera valid, apoi, când era introdus în baza de date, i se anula semnul și devenea pozitiv, din cauza specificului câmpului respectiv.

Pentru că știam că traficul de internet costa foarte mult la vremea respectivă, am contactat telefonic acea companie, spunându-i de eroarea pe care o au în sistem, de pașii pe care trebuie să-i facă pentru a o reproduce și despre cum anume ar putea să-și repare greșeala. Mi-au mulțumit, cu promisiunea că vor face asta cât mai curând posibil, lucru lesne de înțeles, pentru că dacă n-ar fi reparat eroarea, cineva rău intenționat i-ar fi putut falimenta. O perioadă n-am mai folosit acel serviciu de internet, pentru că am primit de la cineva acces la un router CDMA și m-am conectat la un internet de viteză mult mai mare, însă la un moment dat, am vrut să văd dacă și-au reparat eroarea și am încercat din nou. N-o reparaseră. Între timp, firma a dat faliment, însă nu știu din ce motive.

De ce v-am povestit treaba asta și experiența mea naivă din acea perioadă? Pentru că în mod normal, oamenii plăteau pentru cartelele respective cu bani munciți, iar o persoană care cunoștea sistemul, putea oricând nu doar să-și procure internet pe gratis, ci să și falimenteze provider-ul, lăsând cu ochii în soare pe toți abonații care plătiseră. Într-un mod similar, la fel puteți rămâne și voi fără banii pe care iluzia monitorului sau a ecranului de bancomat, vă face să considerați că îi dețineți cu adevărat. Cât timp aveți ceva în virtual... n-aveți! V-o spun ca fost IT-ist, v-o spun ca prieten: pe internet, nimeni nu are nimic. O eroare de sistem (iar sistemul e făcut tot de oameni), poate nărui într-o singură clipă nu doar visele financiare ale unor oameni, ci și întregul lanț de aprovizionare sau întreaga economie. Să-ți pui toată încrederea într-un astfel de sistem, este nebunie în stare pură. Banii în sistem digital sunt doar desene pe monitor - în mână nu aveți nimic. Mai mult decât atât, dovada că dețineți suma respectivă se află tot în mediu virtual și spunând asta, sper că ați înțeles la ce fel de pericole vor adepții digitalizării să ne expună.

Conștienți fiind de erorile care pot apărea, ei vor căuta să implice unicitatea individului în sistemul de securitate. Ai o amprentă unică? Foarte bine, pentru siguranța și protecția ta o vom folosi împreună cu contul tău bancar. Ai un ADN unic? Excelent, să-l legăm cumva la ID-ul tău digital. Ai o față unică? Și mai bine, o vom folosi pentru autentificare ș.a.m.d. În loc ca STATUL să ofere protecție în ceea ce privește securitatea cibernetică, prin identificarea infractorilor și pedepsirea lor, îți încalcă ȚIE intimitatea, în numele eșecului lor de a-ți asigura securitatea. Cu alte cuvinte, în loc să pună poliția să prindă infractorii, ne închid pe noi în închisoare, spunându-ne că acolo vom fi protejați de tâlhari. Algoritmul ăsta a fost folosit în timpul plandemiei, ne este deja cunoscut, e clar că îl vor folosi în continuare, întrebarea este ce se poate face.

Firește, vorbim despre lucruri legale. V-am spus mai sus că atâta timp cât dețineți bancnote, dețineți în mod fizic o parte din bunurile organismului emitent și chiar dacă acesta este de fapt un mini-contract standardizat, o cambie, ea se află în posesia voastră. Deocamdată, legea vă permite să convertiți oricând moneda digitală aflată în cont, în bani lichizi. Fiecare judecă pentru el ce ar trebui să facă. Dacă vă simțiți bine având banii într-un cont virtual, lăsați-i acolo! Eu nu vă îndemn să retrageți banii din bănci, pentru că dacă o vom face toți, vom provoca băncilor foarte mult deranj. Eu doar v-am spus că deținerea unor bancnote, reprezintă păstrarea unor documente emise de bănci naționale, prin care ele se obligă să vă returneze bunuri în valoare echivalentă cu sumele tipărite pe hârtie. Că veți putea sau nu să vă recuperați bunurile în caz de prăbușirea sistemului financiar este greu de spus, numai că atâta timp cât veți avea bancnotele, ei vor ști că îi aveți la mână. Dacă tranzacționarea acelor bancnote se va face doar între cetățeni, ei nu vor putea să retragă masa monetară lichidă de pe piață. Evident, ceea ce spun aici este oarecum utopic, însă trebuie spus.

Sunt oameni care se întreabă cum va fi implementată moneda digitală. Ne vor interzice să folosim cash? Ne vor forța să folosim doar monedă digitală? Sigur că nu, dacă ar face așa ar genera reacții neplăcute din partea populației. Cel mai probabil, cash-ul va fi legal ani buni de acum înainte, numai că direcția de folosire nu va mai fi una bijectivă. Veți putea plăti în continuare cu cash, dar nu veți mai primi remunerație decât în monedă digitală și în scurt timp, tot cash-ul de pe piață se va întoarce la emitent, lăsându-vă, la propriu, în fundul gol. Într-o lume în care banul virtual va putea fi oricând atacat, autoritățile vă vor solicita nenumărate probe biologice în numele unei protecții sporite. Văzând ce preocupări au și văzând cum au administrat situația certificatelor sanitare, putem presupune încă de pe acum că nu vor avea niciun fel de limită în a cere totul și a nu oferi la schimb nimic.

Statul în cădere

Om_de_jad: Intenționat n-am scris despre convoiul șoferilor de camioane și nici nu vreau să scriu despre asta. Ceva ciudat se întâmplă cu noi dacă în loc să așteptăm dreptate de la justiție, așteptăm îndreptatea situației de la niște oameni care ar trebui să care marfă. Culmea e că într-o lume precum cea în care trăim, e posibil ca șoferii chiar să facă dreptate, lucru care ar trebui nu să ne bucure ci să ne îngrijoreze, pentru că o astfel de "victorie" merge în linie cu nebunia din ultimii doi ani și nu împotriva ei. Parcă cineva vrea cu tot dinadinsul să ne dovedească faptul că fiecare poate fi orice, iar asta miroase de la o poștă a neomarxism, de-aia și spuneam zilele trecută că Soros e pe cale să învingă. Ce să învingă? Statul, corporațiile financiare internaționale și în final, ultimii bogați ai lumii! De ce ar vrea să învingă toate astea? Pentru implementarea Noii Ordini Digitale, a Statului Unic și a Monedei Unice Digitale. Agenda 2030 merge în linie dreaptă, cu participarea naivilor de pretutindeni. Acum avem episodul Canada, în curând se vor alinia și celelalte țări la comanda dată de dirijor.

De ani de zile, Soros ne-a spus că Open Society are ca scop "prezentarea unei realități relative" (citez din memorie). Adică un fel de ficțiune cu rahat, în care doamna profesoară este și actriță porno, inginerii fac poduri care pică, doctorii își ucid pacienții, profesorii își sufocă elevii la școală, băieții sunt fete și fetele băieți, preoții trimit oamenii la dracu, copiii sunt mai maturi decât părinții, mâncarea conține otravă, binele devine rău și răul bine. În viziunea lui George Soros și a adepților lui, totul este relativ: organele genitale, sănătatea, liniștea, teroarea, hrana, viața, religia, modificările genetice, memoria și imaginația, toate formează un compot asortat. Și pentru că toate sunt relative, el consideră că le poate mixa în combinări de n luate câte k, zăpăcind oamenii și dându-le ba una după ceafă, ba câte o bomboană. Așa fac toți, nu doar Soros, uitați-vă la neomarxiști: azi declară că liberalizarea prețurilor la energie electrică este un lucru bun, mâine afirmă contrariul. Ba este bun și sigur va[[cinul, ba "așa s-a crezut atunci". Relativism dus la extrem în numele libertății, handicap prezentat pe post de virtute.

Să fim înțeleși: statele lumii stau în calea globalizării totale și a înființării unui Guvern Unic Mondial. Băncile stau în calea implementării Noii Ordini Digitale, așa că dacă toate sunt relative, de ce nu le-ai dărâma pe ambele? Cei care vor suferi sau vor rămâne schilodiți pe viață sunt și ei relativi, ce rost are să-ți bați capul cu ei?

Acum câțiva ani, catedrala Notre-Dame din Paris era în flăcări, iar creștinismul se prăbușea în mod simbolic, odată cu turla prinsă în cadru fix în momentul în care se înclina în fața "focurilor iadului", puse de o mână criminală. A urmat plandemia, cu interzicerea practicilor religioase și a mersului la biserică. Miercuri, în data de 9 februarie, Tipografia Băncii Franței din Chamalières a luat foc. Voi cam ce presupuneți că simbolizează treaba asta, dacă nu prăbușirea sistemului financiar internațional?

În primul rând trebuie să înțelegem de ce îi supără statele lumii pe neomarxiști. Și nu putem înțelege de ce îi supără, până nu înțelegem care este sistemul de împrumuturi actual. Fiecare certificat de naștere cu CNP emis de către un stat, reprezintă o garanție pentru corporațiile financiare internaționale. În numele acestui CNP (care este considerat titlu de stat), guvernele se împrumută neîncetat, la cetățeni ajungând o parte infimă, sub o formă sau alta: facilități, ajutor (social sau nu) mascat. Dar în cazul implementării unei Noi Ordini Digitale, statele lumii vor deveni inutile - în termeni economici, neomarxiștii nu fac altceva decât să elimine din intermediari. De ce să dea ei bani cu nemiluita guvernelor, când ar putea să dea de mii de ori mai puțini cetățenilor, ceea ce oricum ar însemna o majorare substanțială a sumelor la care oamenii au acces sau poate chiar un venit unic pe cap de locuitor, acordat doar pentru că omul respectiv respiră. Așa cum bine ne-au obișnuit neomarxiștii, mai întâi au venit cu o filosofie explicativă, menită să ne informeze în legătură cu nedreptățile pe care cineva ni le face, nedreptăți care de altfel sunt cât se poate de reale. Apoi, vin și cu soluția. Soros nu inventează, doar profită de greșelile tuturor. A profitat de violența în familie pentru a promova feminismul, a profitat de ura rasială pentru a promova BLM, acum profită de furturile pe care statele lumii le fac, pentru a promova suveranismul. Indiferent cât vi se va părea de șocant, ideile legate de obținerea suveranității cetățenilor sunt sprijinite de neomarxiști. Indivizi precum David Wynn Miller, au fost promovați, în ideea de a arăta bubele reale ale sistemului care se află acum deja este în cădere liberă.

Sistemul s-a faultat singur și începe să facă implozie. Doi ani de zile de abuzuri și de relativitate întinsă pe pâine au fost suficienți pentru ca încrederea cetățenilor în autorități să tindă către zero. Milițienii au dovedit că au un creier cât o nucă și că fac abuzuri la comandă, justiția a dovedit că nu există, iar acum neomarxiștii lui Soros au trimis șoferii de camioane să facă dreptate. Șoferii de camioane ar trebui să care marfă, că de-aia au camioane. Doctorii nu ar trebui să-și ucidă pacienții. Procurorii ar trebui să se autosesizeze, judecătorii să-și facă meseria. Polițiștii ar trebui să prindă hoți, nu să bată oamenii care n-au acoperământ facial. Preoții ar trebui să țină slujbe, profesorii să predea. Agenții de pază din fața magazinelor nu ar trebui să se comporte ca doctorii, iar politicienii nu ar trebui să se țină de petreceri. În lumea în care ne-am născut, fiecare făcea lucrurile pentru care era pregătit. În lumea lui Soros, fiecare face ce vrea și oamenii normali sunt trași la răspundere, normalitatea însăși fiind considerată o boală.

Care e problema cu băncile? Păi băncile merg mână în mână cu statele. Organizarea statală, așa cum o știm, a fost sprijinită de bancheri, care încet-încet au preluat din puterea lor. Într-o lume în care se dorește un sistem financiar controlat de către un AI, băncile devin inutile și bancherii sau bogații lumii de asemenea. Neomarxiștii vor dărâma piesă cu piesă, până vor reconstrui totul de la zero: digitalizat, organizat, fără intermediari, fără bogați. Toți săraci, toți fericiți!

Tristul globalist și merele de aur

Om_de_jad: Globalismul era cireașa coaptă de pe tortul unei economii care dădea impresia că funcționează. Trebuie să fii foate, foarte prost să crezi că poți face exerciții de globalizare cu săraci. Se știe că oamenii sunt dispuși să se dea sclavi dacă le e teamă să nu piardă ce au, nu dacă nu mai au ce pierde. O sută și ceva de ani s-au muncit să clădească o lume menită să țină-n plasă destinele oamenilor și la final au făcut totul praf.

În urmă cu doi ani, încrederea în globalism era uriașă, practic reușiseră să spulbere din mintea oamenilor orice altă variantă. Acum, situația e groasă tare pentru triștii globaliști: vreo 50% dintre cetățeni vor să-i vadă cu mațele scoase (la propriu), vreo 30% n-ar avea nimic împotrivă să-i știe la pușcărie pe viață, iar restul de 20% care încă dorm pe ei, au început să-și dea seama că mestecă minciuni făcute în fabrică. Pe un teren în care 30% dintre oameni suflă și în iaurt, iar 50% îți dau cu el direct în cap, cineva cu un umor negru de neam prost a la Peter Jackson, le sugerează să încerce să controleze și mai tare situația. Să vezi eficiență!

Încă de la începuturile plandemiei am zis că "arhitecții" sunt niște moși absolvenți de Harward și Yale, foști copii de bani gata care credeau în tinerețe în fantome și se costumau în vampiri pe la petreceri, care au avut slugi acasă și care au impresia că toți oamenii pot fi cumpărați. În spatele lor, însă, se află entități periculoase care urăsc oamenii (îndeosebi copiii) și care acum sunt disperate să găsească o portiță de scăpare. Această portiță speră ei să fie Noua Ordine Digitală, numai că proști cum sunt, au uitat că în ultimii doi ani nu s-au ocupat deloc de economie, mizând precum un jucător prost de poker doar pe cărțile din mână, fără să țină cont de experiența celorlalți jucători. Și acum, cineva trebuie să plătească!

Cu săracii nu faci globalizare, săracii o să fie preocupați să caute vinovați pentru situația în care se află, iar în ultimii doi ani, cu atâtea echipe care și-au antrenat arătătorul, să vedeți ce bâlci se va porni. Planul lor a dat greș încă de la început: au estimat că va fi un număr mult mai mare de morți, dar știți cum e, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Moșii obosiți, care în general își fac nevoile în fața casei tale și au impresia că prin asta devin stăpâni pe proprietatea ta, au aflat abia acum că dacă Microsoft scrie "poison" pe flacoane și desenează pe ele un cap de mort, nu înseamnă neapărat că zeama va face ce scrie pe etichetă. Și când au văzut ei că producția de morți la hectar nu e cea dorită, au pompat bani în medici care să omoare, în televiziuni care să întrețină isteria și în avioane care să dea cu otravă din cer. Ei sperau că vor muri măcar un miliard de oameni în primul an, și-apoi toți ceilalți, îngroziți de situație, se vor repezi la injecție precum slugile lor la salariu. Și n-a ieșit cum au plănuit!

Trist, foarte trist, iar acum a sunat goarna retragerii. Mr. Global încearcă să facă războaie pe ici pe colo, că bani de de-alea mondiale nu mai sunt, doar-doar va muta atenția populației de la terorismul lor practicat timp de doi ani la scară planetară. Vrei banii înapoi, Mr. Global? Bagă doctorii la răcoare și recuperează-ți averea pe care ți-au tocat-o curvele astea cu stetoscop! Aruncă politicienii după gratii și pune-i să-ți dea banii înapoi, dar ai grijă să nu cumva să le dea dracu vreun gând de-ăla buclucaș să mărească taxele și impozitele, că sărăciile care nu mai au ce pierde o să-i secționeze transversal cu cuțitul ruginit și-o să joace fotbal cu scăfârliile lor. Iar banii nu ți-i mai recuperezi orice ai face, pentru că i-ai băgat în curul cui nu trebuie și iaca s-au tocat! Sigur că tu poți să scoți pe imprimantă multe hârtii, numai că ăia care-ți garantau cu bunuri banii tăi de Monopoly, nu-s atât de proști precum i-ai crezut.

Știi ce-ți rămâne de făcut, Mr. Global? Vrei să build back better? Bagă-te din nou slugă la sărăcani, adu prosperitate vreo mie de ani și prostește-i în timpul ăsta să pună botul la digitalizare, inteligențe artificiale și alte bazaconii, că omului nu-i arde de schimbări de sex și nu dă doi bani pe reducerea emisiilor e codoi dacă n-are ce mânca! Fă-te iar mieros și rotunjește buzele ca să pupi sărăcimea în cur, poate mai ai vreo șansă să o iei de la capăt! Și aici mă refer la entitățile cu solzi care chiar ne urăsc, nu la trepăduși. Ăștia neimportanți, șefii de stat degreaba, comandanți de acțiune și alți inutili, vor fi eliminați de masele furioase într-un mod brutal. Mr. Global, ești un bou! Dă-ți două palme și ascunde-te de unde ai venit! Te pricepeai mai bine când lucrai din umbră, numai că te-a păcălit Lucian să ieși la lumină și acum ai făcut buba!

Ăia care nu ies în stradă - prăbușirea Noului Babilon

Om_de_jad: "Politicii", atenție mare la mine și ochii cât farfuriile! (vorba prietenului MT). Trebuie să fiți informați, ca să nu cumva să vă ia lucrurile prin surprindere!

E firesc să nu iasă oamenii în stradă! De ce să iasă, ca să strige "li-ber-ta-te/ru-și-ne-să-vă-fi-e" și să nu-i ia nimeni în seamă? Să iasă ca să se distreze politicienii trimițând TAB-urile armatei peste ei, lansând eventual milițieni în hiperspațiul urbanistic, cu misiunea secretă să le fure oamenilor carburantul? Să schimbe un partid politic făcut de Soros, cu altul făcut de securiști? Să iasă în stradă ca să ce, ca să evite o invazie a Rusiei, a SUA, sau ca să evite invazia UE? Să iasă pentru care lider? Pentru ăla care bea ca porcul, pentru ăla care a vândut copii, pentru ăla care-și promovează curva prin parlament sau pentru ăla care și-a făcut nevasta colonel? Sau să iasă pentru ăla care sub sloganul "siguranță și încredere", omoară copii pe trecerea de pietoni și-i încearcă cu piciorul să vadă dacă mai mișcă? Pentru ce să iasă, pentru cecere, ceseme, plm, sau pentru ăla care se filma la tv cu epoleții lui cu cap de mort, și despre care se zice că reprezintă interesele a trei mari servicii secrete (străine), pe teritoriul României? Că tot e la modă chestia cu sănătatea, vă întreb și eu: voi sunteți sănătoși? Pentru ce să iasă oamenii în stradă, pentru suveranitatea care îți oferă "privilegiul" de a vota cu cine hotărăște softul scris în TurboPascal, de firma unui individ care se ascunde prin Serbia? Pentru Pieleni, pentru Gâzi, pentru Cetepei, pentru Chirieci? Pentru fi-su torționarului care e prost informat, neștiind că firma privată la care lucrează, numită pompos OMS, nu avea în plan să oprească prosteala în Europa de Est până nu se fac "dozele" expirate și până când nu sunt vândute toate cârpele alea infecte, care n-au ajutat pe nimeni în afară de producători și negustori, dar în schimb au sufocat populația?

Vă întrebați ce au românii de nu ies în stradă? Nu ies pentru că au bun simț, asta au, adică fix ce vă lipsește vouă! De treizeci de ani sunt furați și mințiți! De treizeci de ani faceți conspirații împotriva tuturor, de-ați ajuns să v-o trageți unii altora mai ceva ca-n filmele porno de neam prost! Oamenii nu ies pentru că gunoiul vostru a ajuns de la conducere până la ultimul trepăduș care produce, face comerț sau oferă servicii. Nu ies pentru că pe ei îi fură toți, îi scuipă toți, îi îmbrâncesc toți, îi amăgesc toți: de la primari și prefecți până la milițieni care dau amenzi ilegale în trafic. De la Nord până la Sud și de la Est până la Vest, numai minciună și durere-n cur, numai jecmăneală și penalități! Și tot voi vă întrebați de ce nu vă sprijină lumea? Și cum ar putea să vrea să vă sprijine?

Știți voi ce e aia depresie la nivel național, băi nimeni care sunteți, cu pretenții de "aleși"?!? Știți ce e aia să-ți cadă părul din cap din cauza sentimentului de neputință în fața golaniadei planetare? Știți voi ce înseamnă să te trezești la miezul nopții și să nu mai poți adormi până dimineața, zi după zi, storcându-ți mintea și întrebându-te ce ai putea să faci în mod CONCRET, pentru ca țara în care trăiești să nu se ducă-n hău, cuprinzându-te și pe tine și pe ai tăi?

Nu știți de ce nu iese lumea în stradă! Nu știți multe! Nu știți că avem deja soluția care pe voi nu vă mai include, nu mai include niciun partid politic, niciun conducător, fără ca asta să ducă la anarhie. Uite încă ceva ce nu știți: nu știți că venim să vă înlocuim pe voi ("nimeni") cu noi înșine, nu știți că orice ați face, nu vă veți mai putea perpetua specia! Gata bâlciul, ați rămas fără cuc! Venim pașnic, așa că țineți-vă dulăii în lanț! Venim și suntem de neoprit, suntem oameni care au transmutat furia în inteligență și mânia în grijă față de semeni. Suntem mulți, suntem "ăia care NU ies în stradă"! Nu vă confruntați cu oameni, vă confruntați cu conștiințe, adică iarăși ceva ce voi nu aveți. V-aș fi zis "tic-tac", dar timpul vostru a expirat.

Avalanșa

Om_de_jad: Urmează niște luni crunte și va trebui să ne ținem firea cum putem. Am aflat deja că cel puțin jumătate dintre semenii noștri nu au instinct de conservare și se lasă conduși în orice direcție de autorități, ba chiar sunt dispuși să-și ofere pe tavă propriii lor copii unor dubioși, pentru a face pe ei experimente genetice. Toate lucrurile astea sunt deja greu de digerat și uneori simți că ți se ridică părul pe cap când vezi cât de ușor înghit oamenii așa-zise explicații, care nu sunt altceva decât fraze contradictorii suprapuse, bălmăjite de oameni care n-au scrupule. Am aflat că oricine poate fi orice, că sunt conspirații peste tot și că în jurul nostru nu numai că sunt mulți criminali, ci și faptul că unii dintre apropiații noștri fac parte din grupări de crimă organizată și execută task-uri în numele acesteia.

Am dus-o cât de cât până acum, însă lucrurile nu se vor opri aici și bizareriile vor continua, dezvăluirile vor veni în cascadă și s-ar putea ca mulți dintre noi să clacheze. Avem, de pildă, situația ciudată cu Rusia, Ucraina și SUA. Deși Rusia spune că nu va ataca Ucraina, deși Ucraina spune că nu va fi atacată, SUA insistă că rușii vor ataca și ne și spune când o vor face. Aici nu este vorba despre strategii de atac și nici despre informații deținute de serviciile secrete, la care noi nu avem acces: este vorba despre un nou nivel ritualic la care s-a ajuns, aplicat statelor lumii. Este mult mai periculos, este crunt! L-am văzut pe Putin sărutându-se cu Juncker și cu alți bărbați, l-am văzut umilit de Xi Jinping care a refuzat să dea mâna cu el la ultima lor întâlnire, am văzut cum Putin a făcut mișto de Macron la masa aia interminabilă, dar l-am văzut și pe Trump cum a spus că dacă era el președinte, se vaccinau mult mai mulți oameni. L-am văzut pe papă stând pe scaun în biserică, în timp ce activiști LGBT dansau lasciv în jurul lui și făceau jonglerii. L-am văzut pe Boris Johnson cum lăsa ochii în jos și spunea "vă rog frumos să mă iertați că mă spărgeam în petreceri în timp ce voi nu aveați voie să ieșiți din case!". L-am văzut pe Tedros, șeful OMS, dansând în chiloței la o petrecere gay, l-am văzut pe Schwab îmbrăcat în mireasă pe plajă, cu o căciuliță tricotată agățată de penis. Ce va urma?

Vom vedea copii abuzați de pedofili, sacrificii umane, violuri, crime și băutori de sânge. Vom vedea în cascadă lucruri inimaginabile care ne vor bulversa și ne vor tulbura, pe unii dintre noi în mod iremediabil. Am văzut acum mulți ani o scenă în care unui cecen îi era tăiat gâtul cu cuțitul de către un soldat rus, imaginile respective încă mă bântuie. Am văzut crime fără nicio justificare și tot felul de dezaxați care ciopârțesc oamenii, fără să aibă habar ce fac mâinile lor. Am cunoscut un om care și-a violat propria mamă, după ce în prealabil mutilase cu ajutorul unui cuțit câteva femei în vârstă (a fost săltat și băgat la zdup, în mod corespunzător). Am asistat la multe autopsii și la câteva accidente. Vă spun toate astea pentru că deși am antrenament să văd lucruri oribile și un stomac destul de rezistent, sunt puțin îngrijorat de ceea ce va urma. I-am spus fiică-mii cu câțiva ani în urmă că nu tot ce se poate vedea pe lumea asta trebuie văzut, nu tot ce poate fi gustat pe lumea asta trebuie gustat și nu tot ce poate fi trăit trebuie trăit și susțin în continuare același lucru. Beleaua e că nebunii ăștia și-au propus să ne aplice electroșocuri unul după altul și va trebui să fim pregătiți. Fără a-l ruga pe Hristos să ne ajute, ne va fi foarte greu să ne păstrăm integritatea psihică și emoțională. Cred că dacă nu vom face asta, lucrurile care vor veni ne vor șoca prin ceea ce vom vedea, prin deznădejdea care ne va cuprinde și prin multitudinea lor. Vom afla, poate, că ființe dragi sau rude apropiate sunt canibale, violează copii sau se închină la diavol. Vom vedea atât de multe înșelătorii și mizerii, atâta ură nejustificată și degradare, că vom simți că o luăm razna. Hristos ne-a spus că fără el nu avem nicio șansă și ușor-ușor începem să înțelegem de ce ne-a spus acest lucru. Doamne ajută să ne păstrăm calmul, să facem față și chiar dacă vom fi uciși, să fie o moarte folositoare! Vă asigur că cei care au curaj, vor face tot ce le stă în putință. La final va fi o lume curată, dar Domnul are căile lui și nu ne garantează nimeni că vom face și noi parte din ea. Păstrați-vă calmul, aveți grijă de voi și unii de ceilalți!

Romania is coming next?!?

Om_de_jad: Vă mai aduceți aminte de faimoasa afirmație telefonică făcută de Trump la o emisiune tv, cred că imedat după alegeri? Mai știți cum confundau știristele România cu Ucraina? Știrea legată de o posibilă implicare a României în fraudarea alegerilor din SUA mi se pare cumva o bombă cu ceas, care ori va fi dezamorsată prin lămurirea situației, ori va exploda. Mai devreme sau mai târziu, lucrurile se vor cere a fi explicate, pentru că în SUA apele nu-s deloc limpezi în legătură cu acuzațiile de fraudă electorală cu ajutorul softurilor pentru numărarea voturilor. Să zicem că nu ne doare pe noi de situația americanilor, dar dacă furturile de date personale au fost făcute cu complicitatea României - nu susțin că ar fi așa - asta ar putea însemna imixtiune a unui stat în treburile și socotelile altui stat, chestiune de o gravitate apăsătoare și cu consecințe greu de estimat. Pe de altă parte, dacă furturile de date personale au fost făcute de către altcineva pe teritoriul României, să zicem firme românești sau firme străine care au contribuit la fraudă de pe teritoriul țării noastre, atunci statul ar avea un motiv suplimentar să facă anchete și să lămurească situația. Metoda clasică de ascundere a capului sub nisip, având impresia că așa vei face să dispară problemele, nu prea o să ajute. Cred că treaba se va complica, fiindcă americanii nu acceptă așa de ușor explicații de genul "așa s-a crezut atunci", iar scandalul fraudelor electorale e departe de a fi considerat un subiect mort, cu atât mai mult cu cât Trump se pregătește de viitoarele alegeri. Tare mi-e teamă că statul, în loc să facă ceva, va ține mâinile în sân ca de obicei și deși i se oferă pe tavă informații pentru a face investigațiile cuvenite (vezi link), va fi luat brusc prin surprindere, așa cum ne-am obișnuit, situație în care vom avea cu toții de pierdut!

Tehnologii neomenești

Om_de_jad: Sunt mai mulți oameni de știință (doctori și IT-iști în principal), care analizează la microscop și din punct de vedere tehnic, modificările pe care serurile inoculate le au asupra sângelui uman. Astfel, unii cercetători au observat formarea unor mici cablaje electronice (nano-cablaje) în sângele celor injectați. Nu se știe la ce folosesc, nu se știe nimic despre această tehnologie, nu pare una umană. Nu îmi doresc să vă panichez și nu am în acest moment certitudinea că informațiile sunt valabile, dar dacă ne gândim la graba și la insistența cu care s-au desfășurat atât înțepările cât și campaniile de "informare", ne punem întrebări serioase. Vă dau așadar o trimitere către o astfel de pagină web. Citiți și gândiți ce doriți în legătură cu aceste informații, eu le-am pus la dispoziție. Dacă reușesc să-mi găsesc timp, voi încerca să traduc automat (cu google translate) site-ul în limba română, nu știu dacă reușesc să-l și adaptez. Deocamdată, versiunea în engleză:

https://lifeoftheblood.com/

EDIT: Aveți găsiți traducerea în limba română. Traducerea nu este perfectă, consultați cu originalul.

https://docdro.id/OLEtcwF

Plandemie, nu te vom uita niciodată!

Om_de_jad:

1. Flăcăul lui Soros, numitul Alexandru, a declarat că: "We are all Ukrainian today!". S-ar putea interpreta că dacă ții cu Zelenskyy, ții și cu Soros!

2. A doua treabă ar fi că Marina Abramovic, dama care făcea grozăvii de Doamne ferește în numele artei, s-a filmat spunând că îl susține pe actorul cocoțat pe tocuri, zis și președintele Ucrainei.

3. A treia treabă ar fi că sunt niște zvonuri cum că actorul dansator pe tocuri ar cam fi khazar.

Dacă legăm între ele aceste trei lucruri, am putea ajunge la concluzia că cineva este destul de panicat și se pare că nu Putin.

S-a modificat schimbarea!

Om_de_jad: Timp de doi ani, bărbații au simțit că o iau razna și am scris care a fost motivul: ei au senzația că explodează dacă nu se vede dușmanul. Pentru bărbați, dușmanul trebuie să fie vizibil: că e mai mare, că e mai puternic sau mai viclean, că e mai prost sau mai deștept, nu are relevanță, important e să poată face evaluarea inamicului, pentru că în funcție de rezultat își stabilește strategia de luptă. Numai că șmecherii lumii au știut treaba asta și au ascuns dușmanul. Și-atunci, singura variantă care le-a rămas bărbaților a fost să fiarbă în interior de nervi, căutând în zadar să identifice inamicul. Din acest motiv, femeile au fost în ultimii doi ani mult mai calme și mai raționale decât bărbații, pentru că ele sunt obișnuite cu incertitudinile din interior și cu dușmanii nevăzuți. Au mai multă experiență. Bărbaților le-a rămas furia și sentimentul de neputință.

Acum s-a întors totul pe dos, dușmanul este la vedere, iar femeilor le vine greu să distingă în exterior (în plan fizic) binele de rău, pentru că așa stau lucrurile: doamnele văd mai clar ce e bine și ce e rău înăuntrul nostru (mă refer aici la viața interioară, la ceea ce simțim ca oameni), în timp ce bărbații văd mai clar ce e bine și ce e rău în exterior (în plan fizic și social). De-aia femeile sunt mai conformiste în exterior (de exemplu respectă legile) și mai puțin conformiste în interior. Beleaua stă în faptul că ăștia fac acum exact ce au făcut și data trecută, amestecând personajele bune cu cele rele, iar acum n-o mai fac la interior, o fac la exterior. Din acest motiv, femeile vor simți brusc mai multă nesiguranță și frustrare și se vor repezi în încercarea de a stabili cine e bun și cine e rău în plan exterior, pe fondul conflictelor externe la care asistăm. Bunii și răii sunt acum amestecați intenționat - practic nu se vede clar cât de bun sau de rău este Putin și nici cât de bun sau de rău este Zelenskyy. Pe bărbați nu-i afectează atât de tare treaba asta, în schimb pe femei le tulbură, pentru că ele au nevoie ca în plan fizic să știe cu exactitate ce este bine și ce este rău, tot așa cum bărbații (chiar și cei mai orgolioși), așteaptă ca femeile să-i ajute să înțeleagă ce e bine și ce e rău în interiorul lor, la nivel de sentiment. Unul e moale pe interior, altul e moale pe exterior, asta-i situația!

Și aici intervine Soros. Prima parte a operațiunii psihologice a fost gândită de Schwab în colaborare cu Sadhguru și diferiți practicanți de științe oculte. Știu asta pentru că știu, dacă vă dau detalii, sar iar creștinii pe mine ca zilele trecute, neînțelegând că eu, ca yoghin creștin țin cu ei. În prima parte a nebuniei planetare, răul a fost amestecat cu binele în plan interior, ocultând aproape complet exteriorul. Au căutat să distrugă capacitatea de acțiune și să diminueze abilitățile bărbaților de a fi violenți acolo unde chiar ar trebui să fie. Și le-a reușit, că bărbații au stat ca momâile doi ani, nefiind în stare să facă nimic, în timp ce femeile au făcut aproape totul - de la arătat cu degetul dracii și drăciile, până la acțiuni concrete de liniștire a bărbaților care simțeau că explodează + menținerea echilibrului psihic al copiilor. Cine crede că asta nu e cine știe ce, e prost.

Acum s-a activat a doua operațiune psihologică, scopul fiind înspăimântarea femeilor și implicit trimiterea acestora pe căi greșite. Atinse la coarda sensibilă, femeile se vor arunca cu capul înainte, așteptând o rezolvare în plan fizic, locul unde ele nu suportă să vadă violență. Cel care va reuși să convingă mai bine femeile, își va face din ele un aliat care acționează fără să gândească. E un aliat serios acest soldat care acționează fix pe sentiment și își anulează rațiunea, iar Soros se pricepe foarte bine aici. La planul al doilea, Schwab și Sadhguru își vor lua momentan concediu.

Ce e de făcut? Data trecută le spuneam bărbaților să aibă încredere în inteligența emoțională a femeilor și în intuiția lor. Acum, le sfătuiesc pe doamne să aibă încredere în bărbați și în abilitatea lor de a pune ordine în plan fizic. Cu cât le vor arăta mai mult bărbaților că au încredere în ei că vor așeza lumea la locul ei firesc, cu atât lucrurile se vor așeza mai repede. Da, la exterior sunt ape tulburi: nu știm cu precizie cine e băiatul bun și cine e băiatul rău. Dar știți ce? Pe bărbați treaba asta nu-i sperie deloc, dimpotrivă! Ei știu cum să trateze cu jigodiile, numai să fie inamicii vizibili. Atât este necesar, asta este tot ce trebuie. Lucrurile s-au întors pe dos, de data asta este rândul dânselor să aibă încredere. O să se rezolve!

Întrebări și conexiuni

Om_de_jad: Plandemie în formă continuată: Digi24 ne spune că Zelenskyy vrea armată de "voluntari" care să lupte cu rușii. Apar câteva întrebări:

1. De ce are Zelenskyy nevoie de "voluntari", ucrainenii nu vor să lupte? Dacă nu vor să lupte împotriva atacatorilor, ne întrebăm ce motive au. Poate că nu-i consideră atacatori pe ruși?

2. Având în vedere faptul că în 2017 familia khazară Rothschild a cumpărat datoriile Ucrainei, armata de "voluntari" care se va lupta cu rușii va fi pro-Ucraina sau pro-Rothschild?

3. Voluntari în ce sens? Sunt oameni care așa se nasc ei, cu dorința de a lupta împotriva rușilor? Ce nație e aia care în mod VOLUNTAR vrea să se bată cu rușii? Oare termenul care ar trebui folosit nu ar fi cumva cel de mercenar și nu de voluntar?

4. Chiar dacă familia khazară Rothschild a cumpărat datoria Ucrainei, este normal să folosească acel teritoriu ca să joace Warcraft cu oameni reali? Întreb pentru că în mod normal nici măcar un împărat nu are aroganța de a-și cumpără soldăței pe care să-i pună să facă prăpăd pe teritoriile pe care le stăpânește. Și ucrainenii care trăiesc acolo ar trebui să fugă în zig-zag să se ferească de bombele "voluntarilor" lui Rotchschild, doar pentru că bogatul are chef de pac-pac pe acolo? Alo, ONU, dumneata dormi sau joci și tu jocuri de strategie cu ființe umane reale?

5. Faptul că Zelensky este khazar ca și plătitorul datoriilor ucrainene, ajută sau încurcă la procesul de racolare a "voluntarilor"?

6. Având în vedere faptul că Rothschild este khazar (deci ashkenazi), am putea presupune că declarația lui Putin vis-a-vis de "denazificare" este de fapt una de "deashkeNAZIficare"?

7. Având în vedere faptul că acum peste 1000 de ani, rușii i-au obligat pe khazari să-și aleagă o religie și apoi i-au alungat pentru că erau barbari (făceau sacrificii umane și altele) și știind ura pe care ashkenazi o au față de ruși, am putea să înțelegem plata datoriilor Ucrainei de către Rotchschild ca fiind o investiție menită să permită spionarea și/sau atacarea Rusiei de pe teritoriul ucrainean?

8. Știut fiind faptul că Soros (khazar) este copilul de mingi al familiei Rothschild, am putea considera trezirea bruscă la viață a reziștilor de la București, ca pe un ordin de manifestare a solidarității cu khazarul Zelenskyy, dat de Soros? Putem face speculația că un astfel de ordin le-a fost dat și televiziunilor?

9. După implicarea Rusiei în Kazakhstan a urmat atacarea Ucrainei datoare la khazar-ul Rothschild, cu scopul presupus de a o deashkeNAZIfica. Având în vedere faptul că Soros (și el khazar), a fost primul care a aterizat în România după 1989 și care ulterior a înființat o sumedenie de ONG-uri cu comportament neomarxist-progresist, am putea presupune că următoarea țintă de deashkeNAZIficare, va fi România?

P.S. Cei care citiți ce scriu, știți că sunt un prieten al poporului evreu, așa că vă rog să nu veniți cu aiureli! Eu nu îi vorbesc de rău pe khazari la modul general, mulți dintre ei sunt oameni credincioși și de bun simț. Îi vorbesc de rău pe mafioții de acolo, care în cazul ăsta sunt khazari. Dacă erau indieni sau filipinezi, aș fi specificat.

Păzea, căcade!

Om_de_jad: E frig afară, în București înțeleg că bate un vânt rece din baltă de-ți îngheață dinții. Așa cum era logic, după doi ani de făcut nimic, locuitorii Capitalei au luat geaca pe ei și au ieșit să-l dea jos pe Iohannis. Acum! Nu ieri, nu acum o săptămână, azi, pe frig! În ăștia doi ani cică nu le-a dat prin cap s-o facă, dar acum au fost activați de la nedreptăți și n-au mai suportat încălcarea drepturilor omului. Mda, în România oamenilor fără serviciu dar cu nenumărate servicii, nimic nu se pornește de la sine. Așa că zvonurile pe care o să vi le dau trebuie tratate cu precauție, pentru că sunt fierbinți și riscăm să ne ardem limba cu ele. În plus, am auzit și eu, nu știm dacă este sau nu adevărat. Mi-am mai luat azi țeapă când am crezut că ar fi ucis-o pe Tamara, apoi mi-am șters postarea pentru că era falsă. Așa că vom vedea zilele următoare dacă se confirmă, momentan înșirăm faptele cacâd ar fi mărgele pe sfoară. Precauție că s-ar putea să fie doar zvonuri și atât. Bun, păi să-i dăm drumul!

Germania și Franța nu prea aveau chef să rămână fără gaz, dar familiile obscurilor din Ucraina nu mai puteau să aștepte. Păcălite că le va merge plandemia, s-au ars tare la buzunar și au fost expuse în stil haoleodian, așa că trebuia să se facă ceva. După doi ani în care Rusia a stat cuminte ca ursu-n hibernare, vine-un șmaf pe nepregătite direct în mecla obscurilor din Kazakhstan, care luați prin surprindere, n-au ce să facă și se cărăbănesc de urgență în Ucraina, la prietenii lor cu laboratoare de făcut răutăți. Ajunși acolo, ei au făcut repede focul că era frig, și l-au sunat pe Joe să-l amenințe că-l dau în gât pe fi-su dacă nu-i sprijină să atace Rusia. Joe zice că-i sprijină și uită imediat.

Ulterior, Germania și Franța declară voalat că poate nu e o idee bună să rămâi iarna fără gaz, dar de ochii lumii mormăie că trimit trupe negreșit în Colonia din Carpați, ca să se strâmbe și să scoată limba la ruși peste graniță. Iohannis se simte pe val, iese din cele șase case și dă declarații că susține. Cu această ocazie de susținere generală, obscurii își mai vin puțin în fire, se mai liniștesc și se lasă cam pe tânjeală.

Fac un plan și-l pun pe Zely să bată cu tocurile în podea, presa rusă primește lovele flotă ca să-l spurce nițel pe Putin. Cheliosul se duce la Xi Jinpingpong să-l întrebe dacă n-ar fi o idee bună să trimită câteva avioane pe deasupra Taiwanului - presa rusă iar lovește în Putin, facând mișto de el că Împăratul Comunist l-a pus să stea ca prostul singur în tribune la olimpiadă. Rusul tace și-și vede de ale lui, apoi se jură pe butelie că n-o să atace Ucraina.

Ocazional, atunci când îl sună, obscurii îi reamintesc lui Joe că a promis că trimite trupe, că face, că drege și luat pe repede înainte, moșicul le dă asigurări că împin