Jocul Realității

Androginitatea originară și marea scindare, ca parte a evoluției vieții pe Pământ

Aceasta va fi o discuție lungă. Ideea e că nu putem înțelege unde ne aflăm până nu pornim de la origini și nu aflăm cum s-a ajuns aici. Va fi o discuție din care nu veți înțelege mare lucru, este absolut normal și nu mă aștept să apreciați informațiile de aici la adevărata lor valoare. Nu este o discuție obișnuită, despre ceva cunoscut, nu este o discuție în care încerc să demonstrez ceva. Sursa acestor informații este una cât se poate de reală, însă nu pot dovedi acest lucru. Ca exemplu, dacă îi vorbești unui copil despre sex, nu va înțelege prea multe, nu-i poți demonstra prin nicio metodă că atracția sexuală există și este reală - în mod similar, dacă v-aș dezvălui sursa acestor informații, m-ați pune să demonstrez că este reală, iar demonstrația, pe lângă faptul că nu v-ar interesa, în mod cert n-aș putea s-o fac în așa fel încât să nu veniți iarăși cu o mie de întrebări. Mintea umană se îndoiește, este în regulă, nu intuiesc nimic special în reacțiile pe care le vor avea cei care vor citi cele scrise aici. Scopul pentru care voi scrie aceste rânduri este, pe de o parte, acela de a informa anumite ființe care chiar au nevoie de lucrurile de aici pentru a-și continua creșterea începută, iar pe de altă parte, de a confirma celor care citesc în trecut, că nu s-au înșelat cu privire la marea scindare și la influențele care au pervertit mintea umană pe parcursul evoluției, în timp.

Să spunem că demult, într-o perioadă pe care este inutil s-o localizăm în timp, chiar înainte ca planeta noastră să fie populată, „materia-conștiință” care mai târziu a luat forma plantelor și a animalelor (incluzând animalul dotat cu sine propriu, pe care îl numim astăzi om) a fost supusă unor schimbări ce impuneau o împărțire pe grupuri, hai să-i spunem „o specializare”, pentru ca dezvoltarea și perfecționarea să poată continua. Trebuie să înțelegeți că până în acel moment, „viața” era un tot-unitar, iar materia se combina cu conștiința într-un amestec omogen. Evoluția nu putea continua nici măcar o clipă în același fel - se ajunsese într-un punct critic (un semiton) în care fie totul era preluat de către o influență de pe o octavă inferioară (iar forța de anihilare ar fi preluat astfel controlul), ori se recurgea la o schimbare bruscă de direcție (un șoc energetic), în așa fel încât să se treacă pe o octavă superioară. Pentru ca lucrurile să nu fie complet distruse, era nevoie, în primul rând de independență energetică. Așadar, s-a luat următoarea „decizie”: o parte din „materia-conștiință”, cea în care predomina cantitatea de materie în detrimentul „cantității de conștiință” se va transforma în plante, acestea având scopul de a asigura sprijinul energetic și susținerea existenței în plan fizic - pe de o parte ca hrană, pe de altă parte oferind gaze necesare vieții. Cealaltă parte din „materia-conștiință”, cea în care predomina cantitatea de conștiința în detrimentul cantității de materie, va lua, ceva mai târziu, forma animalelor. În funcție de gradul de conștiință, iau naștere, în timp, diferite tipuri de animale, mai mult sau mai puțin performante, care își vor asigura necesarul energetic pe baza consumului de hrană. Prin hrană, în cadrul Jocului Realității, ne vom referi la alimente, aer și impresii venite din „exterior/interior”. Este important de notat faptul că noi ne hrănim din noi înșine. Este o iluzie că există ființe separate din care noi ne hrănim; vă rog să luați lucrurile exact așa cum le-am spus: ne hrănim din noi înșine, ne hrănim cu noi înșine, fiindcă la origine toată biosfera se trage dintr-o singură substanță, pe care, noi, jucătorii Jocului Realității, o denumim „materie-conștiință”. Putem duce discuția chiar cu mult înainte ca materia-conștiință să apară, însă este o discuție dificilă care ține de Jnana Yoga și nu este nici locul și nici spațiul adecvat s-o purtăm. Ceea ce este important de notat, este faptul că dacă lucrurile ar fi rămas în forma prezentată mai sus, în momentul în care conștiința-materie (animalele) ar fi consumat total materia-conștiință (plantele), suportul energetic ar fi încetat și viața ar fi fost anihilată instantaneu. Așadar, era o problemă deosebit de importantă, așa că iarăși s-a luat decizia, ca atât conștiința-materie cât și materia-conștiință să se poată multiplica, să se poată înmulți, una pentru a sprijini existența celeilalte, iar cealaltă pentru a continua dezvoltarea începută. Biologia ne învață corect că înmulțirea prin diviziune a devenit ineficientă și s-a ajuns, prin perfecționare, la înmulțire sexuată, dar analiza biologică este limitată, fiindcă se concentrează doar pe aspectul fizic al problemei. Tantra se ocupă, după cum veți vedea, de aspectul subtil al împărțirii pe sexe. Haideți să studiem puțin problema.

Având în vedere tipicul forumului, noi ne vom ocupa strict de studiul împărțirii pe sexe la conștiința-materie, cu alte cuvinte, la animale (din care animalul cu Sine, numit om, face parte). Informații prețioase despre împărțirea pe sexe, la plante, dacă aveți interes și răbdare, veți găsi studiind Vedele, mai exact Atharva-Veda, din care se trage ramura medicinei tradiționale indiene, denumită Ayurveda.

Scopul pentru care a fost făcută împărțirea pe sexe are ca idee centrală eficiența: un anumit sex va fi dotat cu accesorii specializate în reproducere, iar celălalt sex va fi dotat cu instrumente specializate în cunoaștere, tatonare și dominarea mediului înconjurător. Primul sex asigură propriu-zis reproducerea, celălalt are ca scop îmbunătățirea condițiilor, neprielnice de fapt, în care reproducerea să poată fi executată în siguranță și la modul optim. Dotările celor două sexe sunt diferite, însă conștiința acestora este identică (vorba aceea, ea se trage din același material) - așadar, conștiința celor două sexe va suferi modificări diferite, va primi impresii diferite, va avea propriile avantaje și dezavantaje, propria cunoaștere și propria experiență.

Ca să vedeți cum funcționează sistemul, voi aduce iarăși în discuție primii trei centri de forță despre care v-am vorbit până acum, respectiv centrul vital, centrul sexual și centrul voinței. Iată ce se întâmplă: corpul fraților noștri, plantele (și, după caz, corpul fraților noștri, animalele), este prelucrat în procesul digestiei și transformat în energie vitală. Partea nefolositoare, care nu poate fi transformată în energie vitală va fi eliminată din organism, iar „conștiința” aflată în materia-conștiință, este asimilată și depusă mai apoi în centrul vital (muladhara). Așa cum am spus mai sus, când ne referim la hrană, noi, jucătorii Jocului Realității, vorbim totdeauna despre alimente, aer și impresii. Cu cât aceste trei elemente sunt de o calitate mai bună, cu atât vom dobândi energie vitală de o calitate mai bună (acum vă puteți explica lesne de ce toate religiile insistă pe ideea că atunci când vă hrăniți, să consumați alimente bogate în energie vitală, sănătoase, să respirați un aer curat și, nu în ultimul rând, camera în care mâncați și starea psihică pe care o aveți în momentul în care consumați hrana să se îmbine în mod armonios) - toate lucrurile acestea au ca scop asimilarea de energie vitală de bună calitate.

Când energia vitală este suficientă, organismul se va dezvolta în modul în care știm cu toții, apoi se va ajunge la pubertate. Chiar în acel moment, organele sexuale au atins maturitatea de dezvoltare și energia este gata să se salte de pe centrul vital și să alimenteze în ritm continuu centrul sexual - este nevoie doar de un șoc de start, iar acesta vine, de regulă, din zona impresiilor (întâlnirea corpului unor ființe de sex opus prin contact vizual, tactil, olfactiv). Vă rog să fiți atenți puțin la acest punct de o importanță crucială în dezvoltarea noastră de mai târziu: energia vitală atinge ocazional centrul sexual în decursul copilăriei (până să se ajungă la pubertate), și, dacă în aceste momente, părinții (sau cei care sunt responsabili de creșterea copilului) nu acționează cum trebuie, energia fie va stagna (se va reîntoarce pe centrul vital și va rămâne blocată acolo), fie energia va fi mutată pe centrul voinței (din rușine/teamă) și se va pierde, astfel, legătura cu centrul sexual. La cei mai mulți oameni se întâmplă aceste două lucruri: fie energia rămâne blocată pe centrul vital, fie se creează un mecanism prin care energia destinată centrului sexual este mutată automat pe centrul voinței. Câțiva oameni, care dintr-un motiv sau altul nu vor nici să-și blocheze energia pe centrul vital și nici să o mute forțat pe centrul voinței, vor alege să lase energia să atingă centrul sexual, însă n-o vor putea face în mod natural - cei din exterior nu permit acest lucru, așa că încep să se ascundă. Se creează astfel un proces care pe de o parte are la bază vinovăția, iar pe de altă parte ține și de conștientizarea faptului că energia respectivă chiar este destinată centrului sexual, așadar, nu are rost să se ferească de ea. Aceștia sunt „perverșii”. În mod bizar, oamenii considerați a fi perverși sunt cu mult mai sănătoși din punct de vedere energetic decât cei pe care în general îi considerăm a fi normali. Fac afirmația că oamenii normali din punct de vedere moral, sunt malformați din punct de vedere energetic. Ei funcționează fără centru sexual și sunt atât de prinși în acest cerc vicios încât nici nu concep că sexul ar putea fi important pentru ei. Înainte de toate, greșeala stă în faptul că energia vitală, prelucrată în muladhara pentru a fi folosită pe post de energie erotică, dacă este dusă pe centrul voinței face ravagii - frecvența de vibrație a energiei sexuale este mult inferioară în comparație cu necesitățile centrului voinței. Astfel, apare o sexualizare a centrului voinței, putem vorbi despre o voință sexualizată. Toate activitățile individului în cauză, care ar trebui să țină strict de voință, vor avea un caracter sexual. Nu dau exemple, știți cu toții la ce mă refer. La polul opus, menținerea forțată a energiei pe centrul vital va conduce la limitarea ființei și la abrutizare la nivel emoțional, tocirea calităților empatice și așa mai departe. De obicei, femeile își blochează energia la nivelul centrului vital și bărbații își mută forțat energia vitală pe centrul voinței - am spus „de obicei”, asta nu înseamnă că nu se poate și invers.

Prostia oamenilor este colosală - ei se mândresc cu faptul că nu au dorințe erotice, își ridică propriul handicap la rang de virtute. Avem, în consecință, o societate care condamnă sexul sănătos și natural, dar care îl promovează pe cel deșănțat, o societate care se gândește la sex, dar vorbește în termeni elogioși despre iubire. Calea către revenire la androginitate se va putea contura prin alimentarea cu energie și armonizarea primilor trei centri de forță, iar în final, trezirea centrului patru, centrul inimii. Abia aici, în acest centru al iubirii, se poate produce reîntâlnirea ființelor de sexe diferite, într-un punct comun acestora (conștiința). Tantra ne învață cum să luminăm această cale.

Reconstituirea ființei prin polarizare inversă

Continuăm discuția, pentru a arăta cum au evoluat lucrurile în timp și care sunt posibilitățile noastre de reconstituire reală a ființei. Pentru aceasta, voi reveni la momentul marii scindări, când ființa a fost împărțită pe sexe. Spuneam în discuția precedentă că împărțirea pe sexe a fost făcută cu scop practic: partea pe care noi o numim a fi feminină s-a specializat în reproducere, iar partea pe care o numim masculină s-a specializat în dominarea mediului înconjurător și cunoaștere prin conceptualizare și raționamente. Trebuie să știți că încă de la apariția materiei-constiință, aceasta a fost sprijinită și asistată de către forțe ale universului, care au vegheat neîncetat la apariția și dezvoltarea vieții, până când s-a ajuns la forma în care o vedem astăzi. De pildă, împărțirea pe sexe a fost făcută pentru a da posibilitatea apariției unui sine. Lucrarea (în cadrul Jocului Realității le numim influențe), aparține unor forțe din univers pe care creștinii le numesc Heruvimi, și a fost începută din ordinul Serafimilor. Iată care este, în creștinism, descrierea Heruvimilor: „Heruvimii sunt cei care fac ordine în mișcarea începută și neîncepută a universului și lumii materiale”. La momentul în care împărțirea pe sexe a fost făcută, materia-conștiință nu deținea un sine, nu avea identitate, era o masă omogenă, un fel de „substanță”. Vedeți voi, conștiința masei omogene era o conștiință globală, cum îi spunem noi, jucătorii, „o conștiință a universului, conștientă de sine”. Ceea ce numim a fi „sine”, este un dar de la îngeri, dobândit în urma lucrării Heruvimilor asupra a ceea ce urma să devină, mai târziu, viața de pe Pământ.

Iisus spune să ne iubim și veți vedea de ce ne-a îndemnat să facem asta. La vremea la care el le-a vorbit oamenilor, nici nu se putea discuta prea mult („cine are urechi de auzit, să audă”, sf. Evanghelie după Matei, cap. 13:9), nu se puteau oferi prea multe explicații, omul fiind prea necopt pentru a înțelege ceva - momentul nașterii lui Iisus a reprezentat încheierea celui de-al doilea pas important al lucrării începute de Heruvimi (primul pas a fost atins în timpul existenței lui Moise). Venirea lui Iisus, coincide cu săltarea Heruvimilor din plan fizic și predarea sinelui în mâinile oamenilor (până în acel moment, Heruvimii - și alte ființe astrale cu mai multe sau mai puține intenții onorabile - se implicau direct în viața oamenilor, învățându-i ce să facă, prin apariții în vis sau în alt mod, oamenii neavând la vremea aceea un sine) - iată de ce se spune că prin nașterea Domnului Iisus Hristos, lumea a fost mântuită. Odată cu nașterea Domnului, Heruvimii și-au încheiat influența directă asupra oamenilor, la fel și forțele demoniace, care până atunci acționau nestingherite, „porțile” către oameni fiind deschise. Lucrarea Heruvimilor a fost încheiată complet pe undeva prin anul 1900, după care aceștia s-au retras, încheindu-și misiunea. Omenirea a fost lăsată pe propriile picioare, considerându-se că este suficient de matură să-și poată continua evoluția de una singură - de aceea, visele cu îngeri, heruvimi, serafimi, dar și posedările, au scăzut în zilele noastre ca număr și ca frecvență. Pentru că totdeauna există o forță care se opune oricărei încercări de schimbare, iată, tulburările sociale manifestate sub forma primului și celui de-al doilea război mondial, revoluția sexuală de mai târziu și căderile psihice frecvente ale omului modern pot fi considerate doar câteva exemple ale efectelor apărute în urma non-implicării Heruvimilor în viața noastră. Suntem pe propriile picioare, trebuie să decidem de unii singuri ce este bine și ce este rău, să separăm folositorul de nefolositor și așa mai departe.

Revin la discuția despre împărțirea pe sexe. Specializarea celor două părți, masculină și feminină, este evidentă; din nefericire, legătura dintre cele două părți s-a pierdut atât de tare, iar acum trăim în lumi separate și nu prea știm unii de alții. Mai mult decât atât, mintea tinde să ne mențină în zone cunoscute și ne oferă motive să rămânem separați unii de ceilalți, îndemnându-ne să considerăm că dacă ne avântam în necunoscut, e posibil s-o pățim. Este ca și când ai merge pe un drum și ai ajunge la o bifurcație. Să zicem că te-ai diviza și o parte din tine ar lua-o pe un drum, iar altă parte pe celălalt drum. Primul drum ar trece printr-o pădure roșie, cu copaci roșii, păsări roșii, animale roșii și fructe roșii, iar al doilea drum ar trece printr-o pădure albastră, cu copaci albaștri, păsări albastre, animale albastre și fructe albastre. După o vreme, cele două drumuri se întâlnesc, fiecare parte având experiență proprie, una de culoare roșie, cealaltă de culoare albastră. Fiecare parte este convinsă de realitatea văzută și dorește s-o impună celeilalte părți. Cam asta este situația în care ne aflăm. În continuare vom discuta despre ceea ce se poate face, numai să găsesc puțin timp liber să scriu.

Unificarea ființei, deci redobândirea androginității originare, ca o continuare firească a dezvoltării ființei și nu ca o anomalie în genul hermafroditismului, ar trebui să fie realizată prin cunoașterea și asimilarea corectă a experiențelor celeilalte părți, sau, vorbind la modul practic, prin polarizare inversă. Despre polarizare la nivel de centri am vorbit deja, voi vorbi acum despre ceea ce se presupune a fi asimilarea experiențelor trăite de ființele de sex opus. Deocamdată, voi face referire strictă la centrul doi, fiindcă blocajul general se găsește cu precădere la acest nivel.

Pe centrul doi, experiența masculină se manifestă prin atracția față de actul sexual în sine, prin dorința de a poseda o ființă de sex opus și prin trăirea plăcerii sexuale, în cele mai variate moduri cu putință. Experiența feminină, se referă la nevoia de a da naștere unei alte ființe și la comunicarea subtilă cu aceasta. Diferența majoră este următoarea: masculul își caută împlinirea chiar în actul sexual, iar femela caută același lucru în actul creativ, finalizat prin nașterea unei alte ființe. Tantra ne spune că asimilarea experiențelor ființelor de celălalt sex trebuie făcută astfel: partea masculină trebuie să-și dezvolte capacitățile creative (pentru că de născut nu poate naște), iar partea feminină trebuie să-și cunoască, să-și dezvolte, să-și rafineze și să-și iubească latura erotică a ființei. În felul acesta, peisajul este complet, fiecare va căpăta informații din cealaltă parte. Scopul final al acestui proces, așa cum am spus mai sus, este reîntregirea prin completarea celor două aspecte ale ființei, parte masculină și parte feminină. Nu este un lucru ușor de obținut și nu poate fi făcut de oameni care nu înțeleg valoarea reală a unui demers de acest gen. În general, indolența ne face să ni se pară prea dificil, prea obositor și ușor neplăcut să dăm atenție ființelor de sex opus, nevoilor și modului de existență al acestora. E un lucru care se poate schimba, în măsura în care există interes pentru ridicarea din mocirlă.

Să ne oprim puțin atenția asupra modului în care partea masculină își poate dezvolta capacitățile creative. Pe centrul doi, în plan fizic, creativitatea se rezumă la eliminarea seminței (a spermei), cu scopul de a asigura nașterea unei alte ființe. Actul în sine are un scop practic, bine definit, ține de un gest mecanic, un ansamblu de factori care conduc, într-un final, la perpetuarea speciei. Totuși, momentele în care bărbatul își folosește sperma strict cu scopul de a însămânța femeia sunt foarte rare. De cele mai multe ori, sperma este eliminată pentru că nu poate fi ținută în organism. Tantra ne spune că sperma conține o cantitate uriașă de energie, care poate fi folosită pentru evoluția bărbatului. Sămânța, care în mod normal, dă naștere unui copil, transformată în energie și dirijată către interiorul ființei, conduce la creativitate. Practic, prin transformarea spermei în energie, cu transmutare și sublimare a acesteia, bărbatul se creează pe sine. Spuneam acum ceva vreme că tantra pentru bărbați este diferită de tantra pentru femei. Nu vom lăsa netratate aceste două aspecte și vom discuta atât despre tantra pentru bărbați, cât și despre tantra pentru femei.

Bun. Am ajuns într-un punct în care nu mai putem separa teoria de practică. Să sperăm că s-a săturat și S. să-mi tot facă portretul de om malefic și că acum putem vorbi despre lucruri serioase. În legătură cu heruvimii și serafimii: am văzut că mulți dintre voi au sărit ca arși pentru că am ales să folosesc exprimarea creștină - știam că o să faceți scandal, mă bucur că am avut ocazia să văd ce atitudine abordați în asemenea situații. În loc de heruvimi, puteam să le spun „forțe din univers care au modificat și organizat structura materiei pentru a ajunge în modul în care o vedem noi astăzi” și n-ar mai fi comentat nimeni nimic, dar nici n-ar mai fi fost atât de distractiv, cum a fost.

V-am făcut descrierea celor trei tipuri de relații „de creștere”, v-am făcut introducerea în ceea ce numesc eu a fi neotantra. Știți acum care ar trebui să fie mersul firesc al energiei în ființa umană și care este rolul ființelor de sex opus într-o relație. Să vedem întrebările, dar, vă rog, veniți ori cu întrebări din experiența personală, ori cu întrebări pe subiectul discutat, nu cu S.F-uri.