Următoarea tehnică de meditație este simplă și eficientă, pentru că este o metodă directă. Cu toate acestea, mulți oameni o evită pentru că este mult prea directă pentru ei. Oamenii nu vor, în general, să vadă realitatea așa cum este, ei vor metode interesante, care să-i facă să se simtă ființe importante. Această metodă de meditație, ca și metoda „nici aceasta, nici aceea”, acționează drept la țintă: îți arată cine ești. Singura problemă este că deși ea îți va arăta cine ești, tot n-o să crezi, și vei spera în continuare, îți vei spune că te-ai înșelat, o să faci tot posibilul să-ți demonstrezi că ceea ce ai văzut nu poți fi tu, că sigur trebuie să fie ceva mai mult de atât.
Mai toți oamenii au niște idei fixe în ceea ce privește iluminarea. Pentru că ei trăiesc în suferință, consideră în mod greșit că iluminarea le va da fericire. Iar dacă le spui că iluminarea nu le aduce fericire, imediat te întreabă: păi și atunci de ce să mai medităm?
Meditația îți arată realitatea goală-goluță. Samadhi, nirvana, sunt și ele tot niște stări ale minții, se vor duce și ele odată cu moartea. Sinele, miezul tău interior, cel mai drag lucru pe care crezi că îl ai și pentru care ai face orice ca să te asiguri căeste nemuritor se va stinge și el într-o zi, dar ceea ce spun eu aici este greu de acceptat, fiindcă te pune față în față cu tine, nu îți mai dă nicio posibilitate să te retragi într-un colț și să visezi frumos. Dacă iei în serios ceea ce îți spun eu aici, posibilitatea ca tu să te trezești va fi foarte mare, fiindcă înțelegerea unui fenomen atât de simplu nu-i oferă minții nici o cale de scăpare. Dar dacă te temi foarte tare de realitate –și este natural să te temi –vei crede și vei urma pe oricine vinela tine cu o teorie frumos ornamentată, conform căreia viața ta este veșnică.
Oamenii aleg ce este ușor. De exemplu, mulți au ales în România yoga sau o cale asemănătoare numai pentru că, în comparație cu creștinismul, li s-a părut a fi mai ușor de urmat.Ei au gândit cam așa: creștinismul oferă viața veșnică, dar numai dacă duci o viață plină de posturi și chinuri pe Pământ. Așa că s-au orientat către yoga sau o cale spirituală asemănătoare, care le oferă samadhi sau nirvana chiar aici pe Pământ. În realitate, nici o cale spirituală nu îți poate oferi ceva. Poate că tu crezi că, alergând după fericire, faci ceva inedit: nu numai că toți cei din jurul tău fac asta, dar de milioane de ani oamenii au alergat după fericirea eternă, în speranța că or s-o găsească, și până acum n-a găsit-o nimeni. Îți stă pe limbă să mă întrebi „păi și atunci de ce să mai meditez, dacă metodele tale nu-mi oferă fericire?”. Răspunsul este simplu, dar nu îți garantez că va fi și satisfăcător pentru tine: meditezi pentru a vedea realitatea așa cum este ea de fapt. Dacă tu cauți fericire, nu te aștepta s-o găsești la mine, fiindcă eu nu sunt un om fericit, tot așa cum nu sunt nici nefericit. Eu am văzut realitatea și nu mai am nevoie nici de fericire și nici de nefericire. Fericirea este doar un antidot de moment pentru suferință, o metodă de auto-hipnoză prin care ne spunem că totul este bine. De-asta nici nu durează prea mult fericirea, fiindcă nu poți ignora la infinit o situație de genul acesta. Vei reveni la suferință și o vei lua de la capăt, iar când vei strânge suficientă energie, te vei folosi de un moment prielnic pentru a-ți procura un nou strop de fericire... apoi iar începi să suferi.
Metoda de astăzi este folositoare celor care au văzut acest cerc vicios al fericirii-nefericirii și vor să cunoască realitatea. Este pentru cei care vor să vadă realul, chiar dacă acesta ar putea fi dureros, și le-ar anula orice posibilitate de a mai spera la un viitor glorios și plin de fericire. Să vedem despre ce este vorba: în mod normal, în starea noastră obișnuită, mintea se agață de tot felul de obiecte. A trecut pe lângă tine un BMW sau o femeie frumoasă, mintea imediat se agață de acestea și chiar dacă tu îți vezi de drum, o perioadă, mintea încă mai reflectează la cele văzute. Dacă mintea ta este supusă un timp îndelungat unui anumit tip de stimuli, apar dezechilibre și organismul reacționează ca atare. Dacă, de exemplu, iei un om oarecare și îi dai să vizioneze o săptămână întreagă filme porno, ai șanse mari ca pentru o perioadă să transformi acel om într-un obsedat sexual. Frecvența cu care el se va gândi la sex acum va fi mult mai mare, comparativ cu situația în care el n-ar fi vizionat acele filme. La fel se întâmplă și dacă vizionezi filme horror o perioadă lungă, sau dacă îți expuimintea unor stimuli cu factori perturbatori. Cei care lucrează în domeniul publicitar cunosc foarte bine acest mecanism prin care mintea se agață de imaginile prezentate și profită din plin de el.
Totuși, cum de se întâmplă acest lucru? Ce se ascunde în spatele acestui proces? Identificarea își spune cuvântul. Privitorul se identifică cu tot ceea ce vede. Problema nu este stimulul, ci modul în care trăim. În viața de zi cu zi, noi ne identificăm cu tot ce vedem, simțim, auzim și așa mai departe. Metoda de meditație de astăzi acționează direct asupra procesului de identificare. Hai să vedem cum se realizează această tehnică:
Alegeți un obiect oarecare. Obiectul trebuie să fie unul obișnuit, să nu fie neplăcut și să nu vă trezească amintiri. Poate fi un copacoarecare, o coală de hârtie, orice obiect obișnuit, care nu vă trezește nici un fel de reacție. Priviți acel obiect un timp îndelungat, până când în mintea voastră nu mai existați decât voi și obiectul pe care îl priviți. Când v-ați „încărcat” suficient cu imaginea acelui obiect, renunțați brusc la a-l privi, închizând ochii. Veți observa cum mintea încă reflectează la acel obiect, deși acesta nu mai este deloc privit. În continuare, va trebui să fiți atenți la imaginea creată de minte în interior, tot așacum ați făcut atunci când vedeați obiectul în realitate. Pasul final –și cel mai dificil –este a renunța complet la imaginea din interior. Renunțați la a privi imaginea mentală, tot așa cum ați renunțat la a privi obiectul în afara voastră. Ceea ce rămâne, după ce dispare chiar și imaginea mentală, este chiar centrul.