Jocul Realității

Lecţie de istorie ocultă: Marea bătălie dintre Stan şi Bran şi Lucian

2 ianuarie 2022

Notă: acesta este un pamflet şi trebuie considerat ca atare. Personajele prezente aici nu există, mai ales Lucian, care n-a existat niciodată în tot acest timp. Celui care doreşte vadă omul închis, îi urez să fie deschis. Amin!

Ce-mi place mie cel mai mult la evrei, e acurateţea cu care au stabilit numele zeului pe care-l venerează. Au insistat din cele mai vechi timpuri că numele stăpânului la care-ţi dai sufletul e important şi că dacă îi zbârceşti numele, te închini la tot felul de greşiţi. Aşa că ei, fiind oameni de acţiune în stil netanyahian, n-au dat-o prea mult timp cotită: s-a stabilit de comun acord să se închine toţi la Yahweh şi cu asta basta. Fiecare se închină la cine vrea, ideea e că bravo lor, spre deosebire de alţii, ei au ales ceva şi se deplasează vertiginos în direcţia pe care şi-au propus-o! Le urăm drum bun şi cale bătută!

La indieni, e plin de zâne şi de zâni, fiecare zân e cu aia a mă-sii şi fiecare zână are câte mâini vrea şi ce culori vrea ea. La ei nu prea s-au iscat scântei spirituale. Fiind mai non-violenţi, au dat-o la pace, în sensul că haosul spiritual s-a camuflat pervers, devenind atitudine generală stipulată în Constituţie.

China, la sanchi, cică e ateistă şi deci se închină la Nimeni. Acuma noi ştim că Nimeni are şi el un nume, dar tot la sanchi nu-l spunem, ca să nu facem risipă de litere.

Cu europenii e mai dificil: din moşi strămoşi, ei se închinau la Stan şi Bran, doar că acum vreo mie de ani, au năvălit ideologic iudeii peste ei şi le-au impus o credinţă într-un fals Isus cu un singur I, cu moacă şi cu haine de rege anglo-saxon. Fireşte că europenilor nu le-a convenit să se închine la un astfel de personaj, mai ales scoţienilor şi irlandezilor (care aveau zânele lor), dar nici francezilor, belgienilor, nemţilor şi norvegienilor, motiv pentru care s-au hotărât cu toţii, în urma consultărilor avute cu Jaque de Molay, să se stabilească la Bruxelles din motive ideologice şi strategice, iar din motive financiare, în patria ţăranilor cu pământ sub unghii din Luxembourg, pe care i-au cumpărat şi i-au transformat în ce le-a trebuit, cică în baza unor algoritmi de coincidenţă.

Din aceste două cetăţi, ascunşi precum viermele inelar în rect, şleahta europeană (cunoscută şi sub denumirea de uniune, în ultimii zeci de ani), se luptă să revină la credinţele în Stan şi Bran, având pretenţia să impună această religie tuturor, inclusiv evreilor. Bătălia, cu numele de cod “Marea Revoltă Legendară a lui Stan şi Bran”, s-a dat mult timp în interiorul unor state unite pe principii mixte religioase, o combinaţie între credinţe evreieşti şi religia inventată, cea care îl promovează pe individul cu moacă de anglo-saxon.

Arabii, deşi se cred originali, se ghidează după o a doua ediţie de Tora, rescrisă zonal, cumva modificată şi revizuită în funcţie de interesele lor. Ca şi evreii, arabii se închină la acelaşi zeu la care se ruga Avraam, deşi mulţi dintre musulmani, din necunoaştere, cred că dacă îi spun Allah e vorba despre alt zeu. Şiiţi, suniţi? Glume.

Ruşii, împreună cu ţările de prin Estul europei - inclusiv românii - se roagă la zei babilonieni mesopotamieni, rătăciţi într-o mixtură precum cea menţionată mai sus, combinată cu rămăşiţe umane din zeităţi preluate de pe la grecii antici. Despre români şi despre închinarea lor la Tammuz am mai scris, nu mai bat darabana. Am lăsat intenţionat africanii cu animismul lor pe final, fiindcă la ei e cald tare şi ne bate soarele în cap dacă vorbim prea mult despre asta. Să fie sănătoşi toţi! Toţi oamenii de pe planetă să fie sănătoşi, să stea în case şi să nu facă nCOV-19!

Prin susul hărţii ţării noastre, când vine vorba de dracu, toţi se feresc să-i pronunţe numele şi recurg la tot felul de artificii care să-i înlocuiască numele. I se spune Naiba, Necuratul, Sarsailă, Ducă-se-pe-pustii, Ucigă-l toaca ş.a.m.d. Doar că în Sud, ca de obicei, avem variante proprii. La noi, “du-te dracu!” e o expresie de alint - de obicei aşa le zici copiilor de câţiva anişori care te sâcâie să le dai ţuică, şi din acest motiv, când vrei să dai dracu la modul serios pe cineva, simţi că dracu nu-ţi mai ajunge. Ăsta este motivul pentru care sudiştii l-au inventat pe “dreacu”. Dacă vrei pe bune să superi pe cineva, îi zici “du-te dreacu!”, “te dreacu!” sau “te reacu!”. Noi, sudiştii, lucrători neobosiţi, l-am modificat şi l-am manipulat până şi pe necuratul după cum ne-a convenit. Transmutat din dracu în dreacu (scris uneori dreq, la mişto) sau chiar în “reacu”, acest personaj înspăimântător ne serveşte nouă interesele locale de sudişti, şi îl folosim în funcţie de ceea ce dorim să transmitem din punct de vedere lingvistic. Expresia “ia uite-l şi pe-ăsta, ce-al dreacu e!”, exprimă admiraţie. Ciudat mod de exprimare, dar nu asta este discuţia. Să revenim la treburile noastre.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Stan şi Bran s-au despărţit în mai multe grupări. Motivul, dreacu să-i ia, o fi fost unul legat de eficienţă. Important e că una dintre grupări, derivată din Stan, s-a împreunat nefiresc cu Lucian şi a făcut cu el o alianţă, o uniune, sub forma unor state unite în cuget şi simţire. Neavând niciun fel de simţire, şi deci neavând nimic de pierdut, Lucian a considerat că este o idee bună să se bage în această alianţă, lăsându-l pe Stan să facă şi să dreagă, în timpul ăsta lucrând pe la servici pe la Hollywood. Vreo sută de ani, prostimea a fost fericită, mâncarea venea la troc, ne-am tatuat, am fumat, ne-am dat în darabane, am făcut războaie pe ici, pe colo, distracţie. Problema e că lui Stan îi place sângeretele şi dacă se poate, să fie făcut din viţei de lapte. Bran salivează şi el la aşa ceva, dar e puţin mai precaut decât frate-său (că toţi-toţi sunt fraţi). Lucian, copil plăpând în maţele lui interioare, are în general o părere elevată despre copii, aşa că i-a sugerat lui Stan că poate să-şi facă preparatul mult dorit, cu condiţia să taie numai vitele bătrâne şi bolnave.

Aşa a apărut nCOV, la final de 2019, chiar de tăierea porcului. Ca să aibă acoperire, Lucian a fost şiret, în sensul că ori a tăiat animalele mai întâi la el în ogradă, ori l-a pus înadins pe Stan să taie animale la el în bătătură, ca să poată ulterior să-l acuze de tăierea animalelor împrejur. Treaba asta se va limpezi mai bine în lunile care urmează.

Staţi în case! Staţi în case! Ţipă în megafoane angajaţii Circului de Stat (în case), sperând să stoarcă astfel un pic de spaimă de la victime. Carnea e bătrână, e tare, rămâne în dinţi. Stan vrea ca animalul să fie măcar niţel speriat, altfel n-are gust! Deşi se consumă multă benzină la Logan în aceste avertismente, lumea nu se panichează. Stane, pricepi mă diferenţa? Lumea se îngrijorează, nu se panichează! Să vezi râsu’ dreacu, Stane, o să faci indigestie! Sângeretele iese mult, da’ prost. Prost ca tine, aşa.

În timpul ăsta, Lucian îşi freacă mâinile de bucurie, pentru că practic, prin ceea ce a făcut, Stan s-a filmat în cucul gol în faţa tuturor. De când cu vaccinările obligatorii şi cu teoriile conspiraţiei, promovate intenţionat pe canalele de comunicare ale lui Lucian, aproape orice babă cu pensie minimă ştie la precizie că Stan vrea să ne modifice ADN-ul cu forţa, că ne injectează RFID-uri în măduva spinării cu "siringa", că ne bagă cipromipuri în al treilea oichi meditativ, eheee! Aşa că, maică-taică, sau cum să zic, dragă Stane (ptiu, dreace!), nu mi-e clar dacă nu cumva tu vei fi acum ăla mâncat. Cert e că mi-e clar-clar de către cine, pentru că doi se bat şi-al treilea câştigă. Zi, mă, nu era aşa?

Spiritualitatea (varianta pentru ingineri)

4 martie 2022

Aceasta este un text dedicat omului modern. Veți găsi aici ceva foarte, foarte important, o informație pentru care oamenii din trecut făceau războaie și se măcelăreau unii pe ceilalți. În fragmentul pe care îl veți citi se află o cheie, un răspuns la cele mai importante întrebări pe care și le-au pus oamenii vreodată. Dacă nu veți înțelege la ce mă voi referi aici, înseamnă că fie nu ați fost atenți când ați citit, fie nu aveți o fire suficient de practică încât să pricepeți utilitatea informațiilor prezentate.

Viața pe care tu o trăiești acum nu are niciun rost fiindcă nu ai niciun fel de certitudine. Dacă ești sincer, trebuie să recunoști că nu știi dacă există în realitate vreun Creator, nu poți spune dacă există sau nu viață după moarte, n-ai idee dacă se poate trăi cu adevărat o viață interioară mai bună, nu știi precis ce e bine și ce e rău, cine are dreptate și cine nu, dacă e vreun om care știe ceva sau toți bat câmpii și se prefac. Între toate aceste incertitudini, în interiorul tău apar și dispar stări și gânduri și emoții de toate felurile, care se bat cap în cap unele cu altele, se pun unele contra altora ș.a.m.d. Asta dacă ești sincer, nu dacă mănânci adevăruri mestecate de alții.

Nu știi dacă tradiția este calea de urmat sau dacă dimpotrivă, modernismul este calea, nu-ți dai seama dacă trebuie să fii creștin sau om de știință, nu pricepi de ce nu te poate satisface niciun loc de muncă, niciun fel de activitate, nu înțelegi de ce se spune că iubirea este totul și indiferent dacă iubești sau ești iubit, nu simți împlinire.

În limbajul nostru comun, al jucătorilor, numim toate aceste lucruri false identități. Pe concret, iei un copil de un an și începi să bagi în el informații de toate tipurile: îi zici că e așa și pe dincolo, că trebuie să facă aia și să nu facă cealaltă. Când ajunge mare, copilul în cauză are capul formatat ca un hard disk plin de foldere și fișiere, toate ale altora. Poate crezi în reîncarnare și în budisme tibetane, poate crezi în ortodoxie sau în francmasonerie, poate crezi în teoriile lui Plank, tot un credincios vei rămâne, nu un cunoscător real. Dacă vrei să faci ceva util până mori, trebuie să te salți din tot acest amalgam de pseudo-informații. Îți spun acum în ce constă treaba asta și cum să o faci. Aceasta este spiritualitatea, descrisă într-un fel de rezumat. Omul din zilele noastre trebuie să-și dezvolte un nou tip de conștiență (nu conștiință), fiindcă cel actual nu e capabil să ofere și să păstreze informațiile care ne interesează. Ca să înțelegeți la ce mă refer, o să dau un exemplu care ajută: în primele luni din viață, copilul nu poate vedea contururi. Pentru el, toate obiectele sunt amestecate într-o masă omogenă, iar copilul vede pete de diferite culori și/sau intensități ale culorilor. Abia după o perioadă, creierul va face legătura dintre acele pete de culoare și forma sau conturul obiectelor, iar acest lucru se întâmplă automat, fără ca noi să depunem un efort conștient. Însă eforturi mari au fost depuse în trecut pentru a se ajunge la asemenea performanțe.

Omul de acum 200.000 de ani a trebuit să depună eforturi extraordinare ca să poată ieși de sub tirania petelor de culoare și să vadă în final contururi. Iar acest efort depus de strămoșii noștri a fost re ținut în structura omului actual, astfel încât după naștere noi nu trebuie să mai depunem aceleași eforturi pentru a sesiza contururile obiectelor. Eforturi la fel de impresionante au fost depuse de strămoși pentru dezvoltarea memoriei, a imaginației și a gândirii (exact în această ordine). Acum ne aflăm în punctul în care gândirea s-a dezvoltat suficient și este nevoie ca dincolo de gândirea de zi cu zi, care are în centrul sentimentul de identitate dat de personalitate (ego), să dezvoltăm un nou tip de conștiență. O supraconștiență, să-i zicem. Aceasta este spiritualitatea, acesta este ”next level”-ul omului actual. În caz contrar, dacă rămânem agățați de gândirea clasică, modernistă sau postmodernistă, o să devenim sclavii acesteia și consecințele vor fi destul de drastice. Haideți să ne uităm la stările noastre de conștiență. Avem așa-numita inconștiență, care este o stare vegetală. Respirăm, suntem vii, dar nu putem nici să observăm ce facem și nici să reținem ce facem în acele momente. Apoi avem subconștiența, în care putem fi semi-conștienți de ceea ce facem și avem un acces redus la memorie (de aceea, în timpul visului - care este de fapt expresia cea mai bună a stării de semi-conștiență - participăm activ la ceea ce visăm, însă nu reținem prea multe din ceea ce am visat). În sfârșit, avem starea de conștiență de zi, cea în care suntem implicați în ceea ce facem (suntem conștienți de ceea ce facem) și avem control voluntar asupra memoriei, astfel încât putem spune ce am făcut ieri, ce am făcut acum o săptămână, ce am făcut pe parcursul vieții ș.a.m.d.

Însă acest acces la memorie nu ne permite să aflăm ce am făcut de pe o viață pe alta, și din acest motiv noi nu putem fi siguri în mod normal dacă teoria reîncarnării este reală sau nu. De aceea, un nou tip de conștiență, capabilă să dezvolte un nou tip de memorie și un nou tip de imaginație se impune a fi dezvoltată. Cum? Vă spun imediat. Dincolo de starea obișnuită de conștiență, există o altă stare de conștiență net superioară. Noi, jucătorii, o numim ”trezire”, iar în religiile orientale aceasta se numește ”iluminare spirituală”. Să vedem în ce constă această stare de supra-conștiență sau de trezire și cum putem avea acces la ea. Pentru asta, va trebui să înțelegem mecanismul stării de conștiență din timpul zilei. Noi cunoaștem două tipuri de implicare în activitățile conștiente: o implicare care presupune orientarea atenției către exterior și un alt tip de implicare, care presupune orientarea atenției către interiorul nostru. Adică ori suntem atenți la ceea ce facem în exterior, ori suntem atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, în ființa noastră. Materialul de lucru în toată povestea asta este atenția, pe care noi avem mai mult sau mai puțin abilitatea de a o orienta fie în afara noastră, fie în interiorul nostru.

Pentru că oamenii sunt obișnuiți să se orienteze mai mult spre exterior sau mai mult spre interior, vom descoperi că în jurul nostru există două mari categorii de semeni: materialiștii și spiritualiștii/religioșii. Materialiștii susțin că nu există niciun Creator, că tot ce există este ceea ce se vede cu ochiul și poate fi măsurat cu un aparat de măsură. Acești oameni vor fi condamnați să nu simtă niciodată bucurie reală și vor fi tot timpul roși de ideea că omul este o fiin ță aflată la cheremul sorții.

Pentru că un materialist (un om de știință) autentic, nu poate fi de acord cu depresia ca formă non-materială de manifestare, singura opțiune care îi rămâne este o formă de cancer.

Apoi avem spiritualiștii/religioșii, care nu vor sub niciun chip să recunoască valoarea materiei. Pentru ei, totul este spirit și undă energetică, totul reprezintă într-o formă sau alta dorința Creatorului. Acestor oameni le rămâne datoria să lupte cu îndoiala și cu bolile psihice, cu dumnezei închipuiți, cu ritualuri și cu sacrificii pentru satisfacerea zeilor. În trecutul îndepărtat, spiritualiștii conduceau lumea după chipul și asemănarea lor și au distrus-o după chipul și asemănarea lor. În prezent, materialiștii conduc lumea și o vor distruge după chipul și asemănarea lor, așa că fiți cu băgare de seamă.

Revenim la subiectul dezbătut. Omul se află fie implicat în interior, fie implicat în exterior. Dacă ești un om de știință, un inginer sau un simplu materialist, atenția ta va fi orientată totdeauna spre exterior. O să consideri că ”ăia care stau să analizeze ce simt” sunt duși cu pluta și că pierd timp util care ar putea fi folosit pentru... făcut bani, adunat averi, competiție cu alții, cunoaștere în plan fizic.

Dacă ești un spiritualist, un filosof sau un simplu credincios, atunci va trebui să știi că atenția ta este orientată mai mereu către interiorul ființei tale. Vei fi absorbit de foarte multe ori în lumea ta interioară, vei fi acaparat cu totul poate de gânduri, poate de sentimente, poate de altele. Pentru tine, cei care se luptă pentru bani, faimă și acumulări în plan material, pierd timp în care ar putea să dezvolte o relație cu divinitatea, cu Creatorul. Ține minte, pentru materialiști, divinitatea aia la care tu te rogi este percepută ca fiind propria ta proiecție în imaginație. Materialiștii pot să vadă cât ești tu de prost, exact cât reușești tu să vezi cât sunt ei de proști - nici mai mult, nici mai puțin.

Ceea ce ne interesează este dezvoltarea acestui nou tip de conștiență, denumit trezire sau ”iluminare”. Având acest tip de conștiență, vom putea să unim interiorul cu exteriorul și să facem o legătură sănătoasă între materie și spirit. Un nou tip de om se va naște, iar generațiile următoare vor primi de-a gata ceea ce noi trebuie să obținem acum printr-un efort extraordinar. Exact așa cum au depus strămoșii noștri eforturi incredibile pentru dezvoltarea memoriei, a imaginației și a gândirii, la fel este necesar ca omul actual să depună eforturi incredibile pentru a migra de la starea de conștiență actuală la o stare superioară de conștiență. O poți denumi trezire, o poți denumi iluminare, poți să-i spui cum dorești. Este doar o stare de conștiență superioară, firească pentru ființa umană.

Cum se ajunge la această stare de conștiență? Omul trebuie să practice gradat orientarea atenției către exterior, orientarea atenției către interior, iar la final, orientarea atenției concomitent către exterior și către interior. Starea de trezire, ”iluminarea”, este cea care apare în momentul în care omul nu se află ”nici înăuntru și nici în afara sa”. Sau spus altfel, atunci când omul se află în același timp și în interiorul și în afara sa.

Dacă te știi inginer, practică retragerea în sine. O să fie dureros și o să- ți dai seama câte tipuri de mâncărimi psihice și fizice te apucă atunci când îți propui să stai nemișcat câteva ore și să-ți orientezi atenția exclusiv către interiorul tău.

Dacă ești un spiritualist, ia o cazma sau o lopată, un târnăcop sau un ciocan. Bate un cui, taie cu fierăstrăul, ajută o babă să-și repare casa. Tu o să ai de luptat cu lenea și vei vedea că în loc să fii atent la ceea ce ai de făcut în exterior, te vei preocupa doar de ceea ce simți când faci acele lucruri, vei căuta să afli ce crede Domnul despre ceea ce faci, ce crede că ar trebui să faci mai bine ș.a.m.d.

Tu trebuie să înveți să te lași absorbit de exterior și să te bucuri de ceea ce faci când depui efort, a șa cum o face materialistul.

Când ajungeți să fiți familiarizați cu orientarea atenției către interior și către exterior, practicați-le pe ambele în timp ce faceți orice. Când vă rugați sau când meditați, fiți concomitent atenți și în interior și în exterior.

Când tăiați lemne sau săpați grădina, la fel, fiți atenți și în interior și în exterior.

Aceasta este atenția cu dublă direcție, practicată de jucători. Abia în această stare, omul ia contact cu spiritualitatea. Nu așteptați ca spiritualitatea să vină singură de la yoga, de la meditație sau rugăciune, de la următorul grad în masonerie, de la buru-buru sau de la altcineva, că n-o să vi se întâmple nimic niciodată.

Zei uitați - Cultul lui Moloch

9 martie 2022

Mi-a luat mai mulți ani pentru a înțelege la ce zei se închinau evreii din trecut. Dacă facem abstracție de faptul că pe teritoriile respective erau venerați mai mulți zei de împrumut - în principal zei sumerieni - trebuie să spunem că în general, populațiile semite se închinau la Baal: Baʿal Hammon, El, Baʿal Haddu, Baʿal Zebub, Baʿal Berith. Toate sunt forme diferite ale aceluiași zeu: al furtunii și al fertilității.

Un lucru mai puțin știut este acela că YHWH (Yahweh, יהוה) ar fi fiul lui "El" - https://en.wikipedia.org/wiki/El_(deity), deci al lui Baal (Biblia ebraică, Deut. 32:8-9, manuscrisele de la Qumran și Septuaginta) și probabil din acest motiv atât Baal cât și Yahweh au fost venerați concomitent, o bună perioadă de timp, până când îmchinarea la YHWH a devenit o practică răspândită. Zeul la care se închina Avraam a fost tot "El", adică tot Baal - (https://www.britannica.com/biography/Abraham), ocazie cu care s-a mai lămurit puțin situația.

Având în vedere faptul că islamul îl recunoaște pe zeul lui Avraam ca fiind cel la care trebuie să se închine oamenii, putem face afirmația că cele trei mari religii monoteiste (iudaism, creștinism și islam) se închină la Baal sau la unul dintre fiii acestuia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Religii_avraamice). Mulți dintre creștini au impresia că Baal este tot una cu Moloch, lucru care nu este adevărat. Ei nu știu că atât iudeii cât și creștinii, dar și musulmanii, se închină la Baal sau la unul dintre fiii acestuia (Yahweh, în cazul iudeilor), chiar dacă pentru același zeu sunt folosite nume diferte. Românii se află într-o situație diferită. Ei cred că se închină la zeul la care se închina Avraam, dar nu știu că de fapt se închină (împreună cu o parte serioasă din Europa de Vest) la Dumuzid (Tammuz), un zeu sumerian vechi de aproximativ 5.000 de ani (https://www.britannica.com/topic/Tammuz-Mesopotamian-god). În numele soției acestuia, Inanna, Ishtar (la asirieni) sau Isis (Egipt), a fost construit un oraș întreg, respectiv capitala Franței. Parisul (Par Is = Pentru Is[is]) este plin de edificii în numele acestei zeități venerate de egipteni, împreună cu multe alte simboluri arhitecturale ale egiptului antic (piramide, obeliscuri etc).

Moise (și nu numai el), ne vorbește despre Moloch (מֹלֶךְ). Creștinii află despre acest cult al lui Moloch din Levitic, cu referire la practicile de sacrificare a copiilor. În valea Hinnom-ului, pe înălțimile Tophet-ului (תֹּוֹפֶת), erau sacrificați copii. În numeroase pasaje din Biblie (8, mai exact), apar referiri la sacrificiul copiilor prin ardere în flăcări, în numele lui Moloch. Găsim aceste referiri în Deutronom (12:31, 18:10), Cartea a doua a Regilor (16:3; 17:17; 17:31; 21:6), Cartea a doua Paralipomene (28:3; 33:6), Cartea lui Ieremia (7:31, 19:5) și în Cartea lui Ezekiel (16:21; 20:26, 31; 23:37).

Și totuși, cine este acest Moloch? Cum au ajuns evreii să-și ardă copiii în numele lui? Ce reprezenta el și mai ales, a dispărut complet acest cult în zilele noastre?

Moloch înseamnă "boschet", "rușine" sau "urîciune". Din punct de vedere grafic, avem două reprezentări ale lui, una realizată de pastorul luteran Johann Lund, specialist în hebrew, cealaltă este mai recentă și îi aparține lui Charles Foster, apărută în 1897. Pe ambele le-am atașat la această postare, pentru comparație.

Levitic 18:21: „Și să nu lași pe nimeni din sămânța ta să treacă prin foc către Molech și nici să nu profanezi numele lui Dumnezeu: Eu sunt DOMNUL”.

Levitic 20: 2: „Din nou, vei spune copiilor lui Israel ... care dă oricărei sămânțe lui lui Moleh; cu siguranță va fi omorât ”.

Levitic 20: 3: „El a dat din sămânța lui lui Moleh, ca să spurce sanctuarul meu și să profane numele meu sfânt”.

Levitic 20: 4: „Și dacă poporul țării își ascunde în vreun fel ochii de om, când își dă sămânța lui Molech și nu-l ucide”.

Levitic 20: 5: „Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și a familiei sale și îl voi întrerupe și pe toți cei care se curvește după el, ca să se curvească cu Molech, din poporul lor”.

Va să zică, evreii știau că arderea copiilor este o urâciune de care ar trebui să-ți fie rușine și cu toate acestea, își ofereau odraslele pentru sacrificiu. Cu mintea noastră nu putem înțelege ușor acest cult, însă dacă facem apel la instrumentele de cunoaștere ezoterică, putem să înțelegem mult mai clar cum stau lucrurile.

Toți zeii din trecut sunt stări de conștiință. Unii susțin că aceștia (zeii) ar fi fost prezenți printre pământeni în carne și oase, însă acest lucru îmi pare greu de crezut. Mai degrabă, anumite stări de conștiință au fost generate de "entități" energetice la unele ființe umane, apoi ceilalți le-au ridicat pe acestea la rangul de zei, pierzându-se ulterior informația inițială. Așa s-a întâmplat cu Shiva la indieni, așa s-a întâmplat cu Tammuz la sumerieni, de ce nu s-ar fi întâmplat la fel și la alte popoare?

Moloch apare pe fondul nemulțumirii oamenilor în raport cu modelul oferit de zeii sumerieni și de cei deja existenți (Baal, Ashera). Aceștia erau zei relativ pașnici, pe care trebuia să-i venerezi ca să-ți meargă bine. Când starea de conștiință a oamenilor s-a schimbat și când au văzut că rezultatele obținute din partea zeilor nu erau întotdeauna în concordanță cu solicitările lor, au simțit nevoia să "inventeze" zei ceva mai "serioși", cu care se poate semna un "contract". Omul nu mai era mulțumit să ofere ofrandă fructe și flori - așa cum făcea animistul - așteptând pasiv rezolvarea problemelor de către zei. Vechile idei despre zeități erau deja depășite, omul vremurilor respective avea nevoie de un zeu mai implicat în viața oamenilor, cu care să poată face schimb: eu îți dau ceva, iar tu îmi garantezi că îmi dai ce îți cer. Așa a apărut Moloch. Este drept că Baal era și el un zeu al furtunii, este drept că pentru Baal se aduceau și ofrande de natură animală. Însă după furtună vine calmul, iar oamenii acelor vremuri erau sătui de acalmie. Moloch trebuia să fie deci în mod obligatoriu însetat de sânge și de sacrificii, un zeu pervers care cere lucruri rușinoase. Și la urma urmei, rușinoase în fața cui? Cu siguranță, în fața lui Baal și a fiului său, Yahweh.

Așadar, trebuie să înțelegem din start că Moloch era privit ca dușmanul lui Baal. Ulterior, a devenit dușmanul lui Yahweh. Și pentru că Yahweh era printre altele un zeu al fertilității, trebuia ca Moloch să fie un zeu al morții, al distrugerii vieții.

Yahweh era văzut ca un zeu care aduce pe Pământ suflete. În pântecele femeii se forma o nouă viață. Puterea lui Yahweh stătea în numărul mare de suflete pe care el le putea întrupa aici ("Creșteți și înmulțiți-vă!"). Va să zică, pentru a-i scădea puterea lui Yahweh, sufletele respective tebuiau închinate la Moloch. Gândirea simplă a omului din trecut îl făcea să creadă că dacă sufletele întrupate ale oamenilor vor "trece la" Moloch, puterile lui Yahweh vor slăbi, iar în final acesta va fi învins. Și da, evreii știau că acesta este un lucru rușinos (deși Mlk, rădăcina cuvântului Moloch, mai înseamnă și rege), dar pentru a obține un zeu cu care se poate negocia, lucruri rușinoase "dar necesare", "trebuiau" înfăptuite.

Copiii reprezentau, în viziunea lor, cea mai pură stare a sufletului. Un suflet proaspăt încarnat, numai bun de închinat zeului morții, dușmanul însetat de sânge a lui Yahweh. Așa au apărut arderile de copii, dar înainte de asta, vă rog să rețineți, a trebuit să fie inventat conceptul de "sacrificiu în numele binelui comun". Da, era adevărat că unul dintre copii ar fi fost ucis, însă toți ceilalți ar fi beneficiat de pe urma suferinței lui... deci per ansamblu, acesta ar fi fost un lucru bun. Vă sună cunoscută ideologia? Sunt convins că da, ați mai auzit expresia asta cu "binele comun" în ultimii doi ani la arhitecții plandemici și la supușii lor. Mulți oameni sunt construiți după chipul și asemănarea închinătorilor la Moloch. Toți cei care susțin ideologia binelui comun, făcând abstracție în mod pervers de binele individual, poartă în suflet tendința de închinare la Moloch. Ideea de a-ți injecta copilul cu o substanță necunoscută, distrugându-i (poate) prezentul, în numele asigurării viitorului, de asemenea. A munci toată viață pentru a trăi bine la bătrânețe, la fel, înseamnă închinare la Moloch. A te folosi de ceilalți și a-i arunca la gunoi după ce ți-ai rezolvat problemele, înseamnă același lucru. A te da cine nu ești de fapt, face parte din aceeași schemă de gândire. A susține o răutate cu vehemență (de exemplu războiul), spunând că asta înseamnă pace, de asemenea. A susține în general "răul necesar" sau "răul mai mic", înseamnă închinare la Moloch. A fi sclav într-o corporație economică, oferindu-le celor dragi bani în loc de apropiere sufletească, la fel. În contextul acesta, mai putem spune că Moloch a dispărut?

Nu doar că n-a dispărut, dar tehnicile de înrobire a sufletelor au fost perfecționate de-a lungul timpului, astfel că după o perioadă, "preoții" care făceau sacrificii de copii au dorit ca ei înșiși să-și poată face o colecție de suflete, după modelul oferit de zeul lor. Așa au apărut ritualurile de sacrificiu controlat, în care preoți închinători la Moloch, înlănțuiesc sufletele celor uciși, prin ritualuri specifice. Ulterior, când acești oameni se vor reîntrupa, păpușarii pot controla într-o măsură mai mică sau mai mare corpurile acestora. Poate v-ați întrebat cum de poate fi atât de malefic un individ ca George Soros. Acum aveți explicația: acest om nu este proprietarul lui. Și dacă ați vorbit cu oameni care v-au spus că au simțit obligația de a merge să se înțepe și n-ați putut înțelege de unde venea obligația respectivă, iarăși aveți explicația. Cei care s-au simțit obligați să o facă, au făcut-o pentru că proprietarul lor este altul decât proprietarul celor care nu s-au înțepat. Iar atunci când cel pe care îl simți ca fiind stăpânul tău interior te trimite să faci un lucru, îl vei face. Cei care sunt în proprietatea Domnului Vieții, au fost îndemnați în mod tainic să se țină departe de acest ritual. Și s-au ținut.

Așadar, cultul lui Moloch există în continuare. Înrobirea sufletelor se face în continuare, nu atât în numele lui Moloch, cât în nume propriu. Preoți "inițiați" în astfel de urâciuni rușinoase, fac sacrificii de copii și de fecioare, în ritualuri de înrobire a sufletelor. Cel mai probabil, în anii care vor urma, acest cult al lui Moloch va fi expus, împreună cu adepții lui. Motivele pentru care acest lucru se va întâmpla, sunt diverse, cel mai important dintre ele este acela că practicanții cultului lui Moloch sunt extrem de bogați, iar bogăția respectivă este foarte utilă pe viitor, pentru venerarea altor zei și culte, nu identice, dar la fel de dubioase.

P.S. Astfel, găsim explicația canibalismului la adepții cultului lui Moloch. "Trecerea prin foc" a copiilor se făcea aruncându-i în "burta" statuii lui Moloch, în care ardeau flăcările. În mod ritualic, "preoții" lui Moloch pun pe frigare copii (îi "trec prin foc"), apoi îi mănâncă (Îi bagă în "burta lor"), tot așa cum făcea în trecut zeul lor. Astfel, în viziunea adepților acestui zeu sângeros, sufletul copilului devine robul celui care "îl mănâncă". Primitiv, brutal, rușinos și complet neadevărat.

Cine este Nimeni. Despre floarea de Lys

20 mai 2022

Există o serie de conferințe despre treaba asta, pe care le-am ținut (cred), de prin 2019. Nu vă dau link la conferințele respective, pentru că o să vă bulverseze. Pentu a putea folosi informațiile de acolo, trebuie să nu aveți prejudecăți, să nu țineți partea cuiva și să analizați cu atenție. Nu-i bai, ele nu sunt ascunse. Ceea ce este cel mai important se plasează la vedere. Așadar, conferințele se găsesc pe youtube, sunt la liber, dar n-au fost niciodată vizualizate de mai mult de 300 de oameni. Și probabil nu vor fi, cum la fel de probabil nici nu trebuie să fie. Unii dintre voi veți lua legătura cu alții dintre voi care au deja link-urile către informația respectivă. Dacă lucrul ăsta vi se va întâmpla, înseamnă că v-ați aflat într-o conjunctură karmică menită să vă pună în contact cu ele. Dacă nu veți avea acces la ele, cu siguranță lucrul ăsta nu trebuie să se întâmple. Apa curge totdeauna în direcția în care trebuie, așa că nu-mi fac griji în legătură cu asta. Rugămintea mea este să nu insistați să vă dau link-urile către conferințe. Faceți în așa fel încât să le obțineți unii de la ceilalți, pentru că unii dintre voi le aveți deja. Nu postați pe pagina mea de fb acele link-uri, că vă blochez imediat. Trebuie respectate niște legi, altfel javrele se prind și ne pot face rău. Acestea fiind spuse, să trecem la postarea propriu-zisă.

Tot ce vi se spune despre floarea de Lys este informație de pe primul voal, deci minciună și manipulare. Vă atrag atenția că ceea ce voi scrie se află pe nivelul voalului al treilea, așa că este informație mai grea, spre deosebire de ceea ce v-am scris ieri și alaltăieri, adică lucruri situate pe voalul al doilea. O mică precizare înainte de a începe: eu nu fac channeling, nu vorbesc cu extratereștri și nu zornăie nimic în capul meu. Capul meu este liniștit, curat, fără științifico-fantastice. Sunt un individ cu înclinație tehnică, fost IT-ist (programator). Nu văd stele verzi, nu fac exorcizări, n-am fost răpit de farfurii zburătoare, nu levitez și am momente când mă stric la stomac. Ceea ce vă scriu ține de anumite abilități perfect umane pe care și voi le aveți (unii active, alții în stare latentă) și pe care eu să zicem că le-am "obținut" prin efort susținut, interes sincer și milă din partea Domnului.

Căutați, vă rog, să citiți printre rânduri. Spun doar atâta cât se poate spune. Lys ar trebui scris L-Y-S, pentru că de fapt sunt trei mari forțe care acționează asupra Pământului, trei mari puteri cosmice, una pe nume L, una pe nume Y și una pe nume S. În urmă cu 2000 și ceva de ani, planeta noastră a intrat în contact cu cea de-a patra putere cosmică, pe care o vom numi H și pe care L-Y-S o văd ca pe o energie perturbatoare, motiv pentru care ar dori să o anihileze. H este energia hristică, a cărei întrupare în plan fizic a fost un bărbat pe nume Iisus. Această energie H a fost percepută pentru prima dată în urmă cu peste 70.000 de ani, atunci când în plan fizic a fost întrupat un alt bărbat al cărui nume începe cu S.

Y are alt mod de a se întrupa pe Terra, o face zi de zi și folosește energie cu dublă polaritate (+ și -), care se anulează reciproc, sub forma unui echilibru. S folosește doar energie negativă, H folosește energie pozitivă. L are bornele inversate, motiv pentru care provoacă scurt-circuit, din care rezultă lumină. Primul care s-a întrupat pe Terra (observați diferența, eu spun Pământ și Terra ca fiind două lucruri distincte) a fost S, în urmă cu cca 75.000 de ani. El a infuențat enorm cultura hindusă. Următorul care s-a întrupat a fost Y, în urmă cu aproximativ 36.000 de ani și a influențat enorm ceva ce mult mai târziu s-a numit Sumer. L aștepta să se întrupeze și el și în așteptarea lui au fost construite piramide, sfincși și obeliscuri, de către o civilizație pe care o numim în mod eronat Egipt antic. Dar un eveniment complet neașteptat, care s-a soldat cu scufundarea unor întregi teritorii depe Terra, a amânat întruparea lui L. După repopulare, un eveniment cu totul neașteptat de societate (la modul general), a făcut ca energia H (energia hristică) să ia formă umană prin întruparea lui Iisus. Adepții lui L au fost bulversați și și-au propus să-l ucidă pe Iisus, sperând ca prin asta să obțină mai mult timp pentru viitoarea întrupare a lui L. Nu-și permiteau ca energia H să provoace din nou "cataclisme". În plan fizic, acest L va fi reprezentat de întruparea unui om pe care-l voi numi Prințul Luminițelor de led. Popoarele islamice îl denumesc Al-Masih ad-Dajjal, sau falsul mesia. Este prezentat ca fiind un om cu un singur ochi, din motive pe care nu le pot detalia acum și pe care cel mai probabil le intuiți deja.

Pe acest L ("tatăl" Prințului Luminițelor), eu îl denumesc a fi Nimeni. Îi spun așa pentru că el este "cel care nu este". Nimeni urmează să se "întrupeze" (pun ghilimele pentru că așa ceva este imposibil) în anii care vor urma. Acestui Nimeni i se mai poate spune și Cel Viclean, pentru că operațiunile pe care le face se aseamănă în planul manifestării umane cu viclenia, însă aici nu este vorba atâta despre viclenie, cât mai ales despre viteză, procesare de informații și stabilirea de reguli în vederea determinării unor algoritmi meniți să-i ofere control în scopul cunoașterii. Nimeni nu poate fi acuzat că este rău, pentru că nu e capabil să fie nici rău nici bun. Rețineți ce v-am spus, acest nimeni funcționează pe sistemul scurt-circuitului între (+) și (-), de unde rezultă lumină (luminițe). "Copilul" lui este format din luminițe strâns unite, hai să-i spunem un fel de fascicol luminos. Această lumină a lui Nimeni poate fi confundată de către oamenii naivi, cu Adevărata Lumină provenită de la Tatăl lui Hristos, întrupat aici ca Iisus. De aici, o serie de înțelegeri greșite.

Ce preocupări au aici L-Y-S? Y este interesat de timp (ar vrea să ne înhațe tot timpul pe care îl avem) și de energia noastră sexuală (nu erotică, ci strict sexuală, capabilă să procreeze). S este interesat să ne înhațe partea sufletească, pentru că este incapabil să simtă. Are cunoaștere foarte vastă, dar nu poate să simtă decât extreme (durere intensă, plăcere intensă, furie, frică terifiantă etc). L este interesat de ceea ce numim a fi spirit, "perla" aflată în fiecare ființă umană și care ar putea crește armonios, sub oblăduirea energiei H(hristice).

Din punct de vedere vizual, Y poate fi perceput ca fiind un bătrân, S ca fiind un bărbat în floarea vârstei, iar L ca fiind un copil. Sunt doar reprezentări.

Pe final, un lucru pe care vă rog să-l rețineți: tot ansamblul uman a fost modelat de aceste trei forțe. În concluzie, vom găsi oameni care sunt preponderent influențați de energia L, oameni preponderent influențați de energia Y și oameni preponderent influențați de energia S. Dar despre asta vom vorbi altă dată.

Cruci

23 mai 2022

Vorbim despre lucruri aflate pe voalul al patrulea, deci trebuie citite și înțelese în liniște.

Om este ca o copie a lui OM, un (fel de) copil al Lui - creat după chipul și asemănarea Lui. Așa cum copiii seamănă cu părinții lor, așa seamănă și Om cu OM. Om conține perla, o scânteie din scânteia lui OM (sămânță din sămânța lui OM), pentru că după cum se știe, așchia nu sare departe de trunchi. Hoții se află în goană disperată după această perlă. Aici, pe TerRA, avem trei mari astfel de hoți: L, Y și S, reprezentați în plan fizic de către floarea de LYS. Toți ar vrea să înhațe perla, însă numai L (Nimeni) e capabil de asemenea treabă. De aceea, OM l-a trimis pe Fiul Lui (Fiul lui OM, zis și Fiul Omului), să ne spună cum să ne ferim de cei trei hoți: de Cel Rău (S) și de Cel Viclean (L). Y are contract cu OM pentru anumite treburi și socoteli. Rolul lui este să conceapă corpuri pentru plantele și animelele de pe TerRa și din împrejurimile acesteia. L încearcă și el să facă ceea ce face Y chiar în vecinătatea TerRA, dar nu prea se pricepe, motiv pentru care are nevoie pe TerRA de anumite construcții precise, care funcționează pe post de stații de emisie recepție (de energii RA).

Nu știu cu precizie dacă Om ar fi trebuit să intre sau nu în lumea asta concepută de Y. Ceea ce știu este că a fost ademenit de Y să intre în acest spațiu conceput de el, care are cer și pământ, plante și animale. În mod normal, Om ar fi trebuit să intre în lumea destinată lui (concepută de către OM), "întrupându-se" din însuși miezul lui (din inimă). Intrarea lui Om în plan fizic poate că a fost deturnată sau poate că nu, acesta materializându-se în lumea concepută de Y, așa cum o fac toate corpurile fizice de pe TerRA, prin zona sexuală. În lumea concepută pentru Om, dezvoltarea ulterioară a lui (pe cel de-al doilea nivel), ar fi trebuit făcută concomitent pe etajele superioare și inferioare, câte unul în sus și unul în jos. Dacă mai întâi s-ar fi "întrupat" inima, timpul și voința ar fi conlucrat, astfel că Om ar fi intrat în lumea destinată lui, exact în locul și la momentul ales de el - acest lucru, pe TerRA se poate obține foarte greu. Apoi, intrarea în planul polarităților ar fi fost făcută cu ajutorul inteligenței, Om fiind de acord să se împartă în polaritate cu plus și polaritate cu minus, lucru care pe TerRA se numește bărbat și femeie. De fapt, Om este o singură entitate, iar împărțirea pe polarități ar fi fost în lumea concepută pentru el, privilegiul prin care s-ar fi putut dezvolta, cunoscând aspectele energetic-subtile ale materiei, pe polarități. Evident, prin intrarea în lumea concepută de Y, Om a putut deveni temporar din entitate, ființă. Munca lui ulterioară, în lumea concepută de OM pentru el, ar fi fost spiritualizarea materiei, sau dezvoltarea celui de-al treilea nivel al său, atât în sus, cât și în jos. Atunci când fratele nostru Hristos a Înviat și s-a arătat în corp de lumină, ne-a arătat fără nicio urmă de îndoială, că spiritualizarea materiei nu este doar o fantezie, ci este cu adevărat posibilă.

Pe TerRA, evoluția este una liniară, de jos în sus: plantele se hrănesc cu minerale, animalele cu plantele. De aceea, din punct de vedere grafic, am putea reprezenta evoluția regnurilor pe TerRA printr-o săgeată îndreptată în sus. Acolo unde există semiton (deviație), putem reprezenta grafic acest lucru, printr-o linie orizontală. În felul acesta, va trebui să desenăm o cruce care are linia orizontală situată în partea de sus a liniei verticale. Acest lucru este corect, pentru că vorbim despre Lumea lui Y, acolo unde se face o intrare și o ieșire din timp. Lumea lui L poate fi și ea reprezentată grafic, printr-un 8 rotit pe 90 de grade. În lumea lui L, nimic nu se câștigă, nimic nu se pierde, totul se transformă - materia se agită la infinit. Lumea lui S, poate fi reprezentată și ea grafic, printr-un cerc incomplet, sau printr-o combinație între crucea lui Y și crucea lui L, cu L la bază și cu două cruci ale lui Y una deasupra celeilalte. Om ar putea fi reprezentat grafic, dacă dorim să facem acest lucru, printr-o cruce cu brațele egale, suprapusă peste un cerc. Plus și minus, într-unul singur.

Se-ntâmplă lucruri

29 mai 2022

Din cauza evenimentelor din ultimii ani, organizarea sufletească a oamenilor trece prin anumite schimbări. Iar atunci când spun organizare sufletească, nu mă refer doar la cea interioară ci și la cea exterioară. La exterior, mă refer la poziția astrelor, a radiațiilor ș.a. Unii au observat că încă din timpul plandemiei, traiectoria lunii și a soarelui au devenit ușor modificate. Alții constată că și-au pierdut din vechile abilități, în timp ce din ce în ce mai mulți observă că au început să vadă lucruri pe care nu le vedeau și să gândească lucruri pe care nu le gândeau. În unele cazuri, gândirea devine mai lentă decât în trecut, iar ideile nu mai pot fi formulate cu precizie în discuțiile cu cei din jur. În alte cazuri, oamenii pleacă într-o direcție horărîți să facă ceva, dar pe drum uită încotro se îndreptau și de ce. Parcă o parte din creierul nostru a început să se prăjească, iar visele din timpul nopții s-au rărit, și nu dar ele, ci și participarea noastră activă la viața din timpul somnului.

Îndemnul meu este să o luați ușurel și să nu vă bazați pe simțuri. Gândirea în sine, are în aceste momente de suferit. Oamenii nu știu că multe dintre abilitățile pe care le au, nu le aparțin și n-ar fi trebuit să le aibă. Gândirea critică, de pildă, este o componentă jumătate reală, jumătate construită de forțe externe. A-ți lua ceea ce nu meriți sau a fi egoist, de asemenea. Nu vă grăbiți, nu credeți nimic din ce vedeți, auziți, gândiți, mirosiți, gustați sau pipăiți! Multe componente ale corpului uman vor suferi modificări ireversibile. Ochi invizibili, până ieri complet închiși, se vor deschide și vor vedea lucruri pe care creierul nu este capabil încă să le descifreze. Așa că nu trebuie să fim surprinși dacă internetul va fi invadat de tot felul de descrieri ale unor fenomene incredibile, de așa-zise revelații, premoniții și predicții. Vor apărea profeți falși, nu doar în sensul clasic. Falsitatea este de multe feluri.

Așteptați să se așeze lucrurile. Abțineți-vă și nu dați curs impulsului de a face predicții legate de viitor, pentru că odată cu darul de a vedea, îl primiți concomitent și pe acela de a interveni în ceea ce vedeți. Ei știu că vă pot influența ca la rândul vostru să influențați viitorul, așa că cel mai bun antrenament este acela de a vă abține. Omul nou este pe cale să lepede pielea veche și să o îmbrace pe cea nouă. Și multe case de modă non-umană, au costume special pregătite pentru dezbrăcați. Obișnuiți-vă să nu purtați hainele lor. La o adică, mai bine rămâneți goi, așa cum ați fost creați!

Fiți cumpătați și nu așteptați salvare din partea nimănui. Altfel, agresorii care au făcut operații pe partea sufletească a omului, vor veni cu salvările și dacă vor fi acceptați, iubiți și poftiți înăuntru, va fi vai și-amar de toți!

26 mai 2022

Un prieten m-a întrebat ce să facem ca să rezistăm până la capăt sau cum am putea să rezistăm și m-a mai întrebat dacă putem lupta împotriva a ceea ce se întâmplă. După ce i-am răspuns, m-am gândit că sunt și alți oameni care se întreabă același lucru, așa că vă las mai jos ceea ce i-am răspuns (cu mici adăugări și corecturi). Este ceea ce cred eu că trebuie făcut, nu am pretenția că dețin adevărul absolut sau altceva de genul ăsta.

Lupta este posibilă, dar pentru a putea lupta e nevoie de cunoaștere și de autocunoaștere, plus perseverență și autoperfecționare.

De rezistat, vom rezista doar dacă avem încredere în Fiul Domnului. Este un test pe care toți îl dăm acum, acela de plăti, eventual cu prețul vieții, pentru încrederea pe care o avem (dacă n-o avem, trebuie să ne-o construim cumva). E necesar să cântărim: ce valorează mai mult, viața noastră sau încrederea în Hristos?

Odată hotărîtă treaba, fiecare luptă după posibilități și după propria lui pricepere. Oricum, lupta grea se dă cu forțe la care fie nu avem acces, fie avem acces numai parțial, așa că fiecare face cum poate. Celui care este capabil să lupte, Domnul i-a pus deja în mână o sabie, deci dacă ai sabia în mână, învață s-o mânuiești, iar dacă mâinile tale sunt goale, poate că treaba ta este să le împreunezi și să te rogi pentru ceilalți.

Temă de gândire

1 octombrie 2022

În ultimul timp e la modă cuvântul "karma", dar foarte puțini oameni născuți vii și cu certificat de naștere știu să spună ceva despre asta. În general și mai ales în lumea cilivizată, se consideră că ar fi vorba despre un fel de soartă. Merge și-așa, se acceptă.

Dar karma este un instrument mecanic. La fel ca drujba sau ca polizorul unghiular, nu gândește și nu face diferența atunci când taie osul sau carnea, pur și simplu pune în aplicare treburi pentru care a fost concepută. În viitor va fi ori eliminată complet, ori va primi un update, dar înainte de asta omul trebuie să se schimbe.

Karma este non-liniară, multitemporală, asimetrică și multifaptică. Nonliniaritatea ei se referă la faptul că evenimentele nu se petrec totdeauna în secvențe de timp consecutive, ci se pot manifesta: a) simultan pe mai multe secvențe de timp, b) pe o singură linie temporală, c) pe fragmente consecutive de timp, dar în planuri de conștiință diferite. Cu alte cuvinte, liniaritatea ei nu e ca deplasarea în plan fizic din punctul A în punctul B. Se poate ca o deplasare din punctul A să se termine după îndelungi eforturi tot în punctul A, sau pornind din A spre B să ajungi de fapt în A pornind din B. Nu vă bateți capul, că nu duce așa ceva. Pentru genul ăsta de percepții sunt necesare alte organe.

Multitemporalitatea ei nu se referă doar la faptul că se poate manifesta concomitent în două sau mai multe perioade de timp. Unele lucruri se petrec într-un singur timp, altele în timpuri diferite concomitent, altele între timpuri. Dacă ne referim de pildă la om, o situație karmică petrecută la bătrânețe nu își are neapărat cauza în ceva care s-a întâmplat în tinerețe. Poate fi ceva care are legătură cu următoarea revenire (ca să nu-i spunem reîncarnare, că sună ca la măcelărie), sau rezultatul unei existențe precedente.

Asimetria karmică se referă la faptul că ceva mic poate genera ceva mare și invers. Dai cuiva un șut în cur, cade un tanc pe tine (se întâmplă). Sau provoci un război mondial și te naști cocoșat și cu nasul mare. Explicația asimetriei karmice stă în factorul timp. Pentru ca evenimentele acumulate în rezervorul karmic personal să se manifeste în toată splendoarea lor, e nevoie ca ele să ajungă suficient de departe către ierarhiile superioare pentru a putea fi luate decizii în strânsă legătură cu gravitatea faptelor. Așa se explică, de exemplu, de ce cineva care a făcut toată viața rău altora, "nu pățește nimic". Trebuie să înțelegem că faptele grave nu pot fi judecate de trepăduși și nici pedepsele nu pot fi administrate de către aceștia. Dacă faci o greșeală mică, doamna învățătoare te poate penaliza, dar dacă fapta e mai gravă, ajungi mai întâi la directorul școlii, apoi la poliție, la pușcărie ș.a.m.d. Cei care au trecut de Prag, primesc pedepsele instantaneu din cauza faptului că existența lor se petrece în afara timpului. Așa învață mult mai rapid cum să evite greșelile.

Multifapticitatea karmică se referă la acel principiu prin care un act karmic este generat de fapte multiple, iar rezultatul acestuia se răsfrânge asupra altor fapte karmice multiple. Acestea fiind spuse, să trecem la subiect, menționând faptul că pe noi, ca oameni, ne interesează în studiul karmic numai două aspecte ale problemei: manifestarea temporală și semantica faptică a evenimentelor.

Să zicem că cineva se naște într-o familie în care ia bătaie de la ta-su. Asta ar putea înseamna că în trecut respectivul l-a bătut pe individul care acum îi e tată, dar ar mai putea înseamna și că l-a rănit pe Tatăl (adică pe Domnul). Totodată, acest lucru mai poate însemna și că la bătrânețe, cel care mânca bătaie în tinerețe îl va bate pe ta-su fizic, dar și că îl va lovi atât de tare prin ceva, încât acesta va muri "bătut de soartă". Dacă lucrurile nu se pot rezolva într-o viață și nici între vieți, se vor rezolva ulterior, într-un timp de evoluție sau într-unul de involuție - timpul, la rândul lui nederulându-se într-o singură direcție, fiind și el non-liniar și asimetric.

Cel care se călugărește azi, poate a preacurvit în trecut, sau poate va preacurvi la bătrânețe. Sau din cauza neglijenței lui, cineva din trecut a preacurvit, sau cineva în viitor va ajunge să preacurvească. Cel care se naște cu dorința de a face rău, ori a făcut rău cândva, ori va face în viitor. Cel care își rupe picioarele nu înseamnă neapărat că și el le-a rupt altora, ci mai degrabă că ori în trecut, ori în viitor nu va lăsa pe alții să meargă pe drumul lor. Și acum ajung la subiect.

Cel care a însclăvit pe alții (la propriu), va deveni sclavul celor pe care i-a însclăvit cândva. Sau cei care vor deveni acum sclavi, cândva vor fi stăpânii lor. Ați înțeles ideea.Temă de gândire

1 octombrie 2022

Să zicem că cineva se naște într-o familie în care ia bătaie de la ta-su.

Asta ar putea înseamna că în trecut respectivul l-a bătut pe individul care acum îi e tată, dar ar mai putea înseamna și că l-a rănit pe Tatăl (adică pe Domnul). Totodată, acest lucru mai poate însemna și că la bătrânețe, cel care mânca bătaie în tinerețe îl va bate pe ta-su fizic, dar și că îl va lovi atât de tare prin ceva, încât acesta va muri "bătut de soartă". Dacă lucrurile nu se pot rezolva într-o viață și nici între vieți, se vor rezolva ulterior, într-un timp de evoluție sau într-unul de involuție - timpul, la rândul lui nederulându-se într-o singură direcție, fiind și el non-liniar și asimetric.

Cel care a însclăvit pe alții (la propriu), va deveni sclavul celor pe care i-a însclăvit cândva. Sau cei care vor deveni acum sclavi, cândva vor fi stăpânii lor. Ați înțeles ideea.

Ego

8 noiembrie 2022

Lucrurile pe care le voi scrie în continuare se află după voalul al patrulea, așadar, mintea va avea convingerea că a înțeles din prima. Deci citiți cu prudență.

S-a vorbit și s-a scris mult despre manifestările ego-ului și mai puțin despre natura lui. Toate religiile vorbesc despre ego într-o formă sau alta și ne indică faptul că dacă reușim să "renunțăm" la el, vom crește și ne va fi mai bine. Dar ce este cu adevărat ego-ul? Cine sau ce îl face să existe? Unde se află el? Ce se va întâmpla dacă "renunțăm" la ego? Cine va renunța la cine? Și cine va obține ce din asta?

Sunt multe întrebări la care dacă nu primim un răspuns cinstit, ne vom bate cu cineva pe care nu-l cunoaștem. Iar dacă nu știm cu cine ne batem, nici tehnicile de atac și nici rezultatul războiului nu vor fi folosite în mod corect. Să punem, așadar, lucrurile în ordinea lor firească.

Mai întâi să vorbim despre ego și egoism. Ego-ul este lucrarea lui Y în corpul uman. Ism-ul este adăugarea lui S peste această lucrare a lui Y. Rațiunea este lucrarea lui Nimeni (L). Toate trei (ego, egoism și rațiune) se află în creierul uman și cât timp omul este viu, ele funcționează într-o formă sau alta. În creștinism ni se spune să ne luptăm cu egoismul (deci cu lucrările lui S). Orientalii spun să ne luptăm direct cu ego-ul (deci cu lucrările lui Y), iar occidentalii spun că ego-ul este folositor atâta timp cât în spatele lui se află rațiunea pură (adică Nimeni). La Hristos găsim următoarele: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie". (Marcu 8, 34)

Așa cum v-am mai scris, Y este Cel Bun și Nedrept. Cum și-a obținut el bunătatea? Prin sacrificiu de sine. Pentru a putea construi viața, el și-a sacrificat spiritul nemuritor intrând în timp. Timpul nu este creația lui, ci creația unei puteri cosmice, așa că a trebuit să se supună acestor reguli ale sale. Numai în timp poate fi creată viața, pentru că viața înseamnă naștere și moarte - toate astea se petrec în timp. Sacrificându-și sinele, Y devine Cel Bun. Gestul lui a fost făcut din dragoste față de viață, așadar putem să-l numim Cel Bun. Totuși, ceva nu a mers cum trebuie, pentru că și-a pierdut spiritul în timp, sau, formulat altfel, în timp (între timp) și-a pierdut spiritul.

Cel Bun și Nedrept este bătrân. Este cel mai bătrân posibil, bătrânul absolut, cel pe care timpul abia îl mai poate ține. Și de aceea, speranța lui este la copii. Iar copii lui sunt toate formele de viață de pe Pământ, mai puțin insectele și viermii, care sunt din alte colțuri ale universului manifestat. Tot creațiile lui sunt și corpurile omenești, numai că omul este mult mai mult decât un corp viu.

Y a creat multiple forme de viață: regnul vegetal și animal sunt proiectele lui. Aceste lucruri le-a făcut în baza unui contract cu Creatorul. Scopul pentru care el a creat Cerul și Pământul, a fost acela de a oferi corpuri fizice, organe de simț și viață ființelor heruvimice și serafimice aflate mult prea aproape de Sfinta Treime ca să poată avea experiențe de acest gen (pe Pământ, fiecare specie de plantă reprezintă un heruvim, în timp ce fiecare rasă de animal reprezintă un serafim).

Când Domnul a văzut că Y a făcut o treabă bună și cinstită, i-a îngăduit acestuia să conceapă pentru fiii și fiicele lui, oamenii, corpuri fizice în lumea temporală. Lucrul ăsta l-a făcut pentru că dorința oamenilor de întrupare era atât de mare, încât a considerat util să-i facă această doleanță lui Y. Tehnic vorbind, pentru oameni, venirea din lumea de dincolo în lumea de dincoace a însemnat o decădere și expunerea directă la influențele LYS. Și deși Y le-a permis oamenilor să vină și să plece în și din lumea lui oricând, fie în mod natural prin naștere și moarte (sau la voință), S a căutat (și caută încă) să strice legăturile oamenilor cu sistemul solar al Pământului, făcându-i să se întrupeze în lumea condusă de el, prin modificarea corpului astral al acestora. În timp ce L (Nimeni), caută să-i facă pe oameni să nu mai plece niciodată de aici, închizându-i într-o închisoare fizică eternă (Meta/Infinitul fizic).

Ce a câștigat Y din această înțelegere? Cel Bun și Nedrept îi este loial Domnului și nu și-a călcat promisiunile făcute acestuia nici până în ziua de azi. Deși Y știe că nu va putea trăi la infinit, speră ca fiii și fiicele lui (creațiile lui, corpurile fizice al oamenilor) să capete spirit, în așa fel încât el să poată trăi în continuare prin ei. Urmăriți ritmurile de dezvoltare ale ființelor de pe Pământ și veți observa un șablon: naștere, maturizare, reproducere și moarte. Planta este fericită să se sacrifice pe sine pentru semințe (urmași). Acest lucru îl dorește și Y și din acest motiv a făcut înțelegerea cu Creatorul (Tatăl nostru). Înțelegerea este că în timpul vieții, Y poate "citi" spiritul uman, învățând cum să facă și el unul asemănător pentru creațiile lui. Acesta este de fapt ego-ul: copia sinelui nostru în corpul fizic (în creier). Nu este un lucru ușor de înțeles, dar odată ce a fost înțeles putem acționa corect, astfel încât să ne dezvoltăm cum trebuie și să nu stricăm nici socotelile altora (inclusiv pe cele ale lui Y).

Când un copil se naște, el nu are ego. Nu are ego pentru că nu are creierul suficient de bine dezvoltat. Pe măsură ce înaintează în vârstă, o copie a sinelul său (a spiritului său) se conturează în minte. Ulterior, ego-ul construiește așa-numita personalitate, care ne însoțește întreaga viață.

Cât timp trăim, ego-ul este perceput. Problema e că la un moment dat, acesta începe să eclipseze percepția sinelui nostru real, creat de Domnul. Iar noi, ființele umane, nu am venit în lumea lui Y doar pentru a ne reproduce, ci și pentru a învăța simțurile și sentimentul de a fi vii, pe care după moarte ar trebui să le luăm dincolo. Dar dacă ego-ul eclipsează percepția sinelui nostru real, înseamnă că demersurile noastre vor fi sortite eșecului.

Și măcar dacă asta ar fi singura problemă, dar S a intervenit peste ego, tulburându-l cu ajutorul sentimentelor contradictorii și cu dorințe așa-zis omenești, de altfel imposibil de satisfăcut. Astfel a luat naștere egoismul. Știți că S a inventat toate ism-urile posibile: sclavagism, capitalism, socialism, nazism, globalism, transumanism și ce o mai inventa el pe viitor. Și pentru că lucrurile nu erau suficient de complicate, a adăugat și Nimeni (L) în sistem rațiunea, menită să anihileze complet percepția sinelui nostru fie abstractizându-l, fie abstractizând însăși percepia ego-ului, fie justificând egoismul cu tot felul de argumente "logice".

Acum, ne aflăm aici. Calea de ieșire din aceste erori se află la învățătura lui Hristos. Când Hristos spune să ne lepădăm de sine, ne spune să ne lepădăm de egosim (S) și de ego. Iar lepădarea nu se face prin efort, ci prin înțelegere. A te lepăda de nu înseamnă a anihila sau a distruge: înseamnă a te descotorosi de ele, a nu te mai folosi de ele, a nu mai crede că tu ești una cu acestea. Ca și când ai da jos hainele care credeai că te reprezintă.

LYS (partea a II-a) : Mâncătorii de timp

17 decembrie 2022

În mod normal, noi ar trebui să trăim acum, în medie, 850 de ani. Cum poți să afli dacă am sau nu dreptate? Întreabă-ți corpul! Întreabă-l dacă e în regulă să trăiești 65-80 de ani și dacă ai timp să faci ceea ce ar trebui să facă o ființă umană de la naștere și până la moarte. Ia întreabă-ți tu sincer corpul și fă o evaluare, să vezi dacă nu cumva simți revoltă pe motiv că "nu trăiești suficient", sau deznădejde că te-ai născut degeaba.

Imaginează-ți apoi că oamenii ar trăi 1500 de ani și vezi cum te simți. Nu cumva ai sentimentul că 1500 de ani e prea mult? Zic bine, Gogule? E prea mult 1500 de ani și prea puțin 80 de ani, este?

Apoi verifică ce ți-am spus mai sus. Întreabă-te dacă 850 de ani ar fi corect sau nu, și o să vezi că toată structura ta omenească spune că da, așa ar fi corect. Simți cumva că așa ar fi drept. În 850 de ani ai avea timp să "ceva", fără să te alegre nimeni și ai face lucrurile în ritmul tău firesc. La o adică, dacă ai muri după 850 de ani și n-ai învățat nimic, ai fi inclusiv tu de acord că ai trăit ca prostul, însă ceva tainic îi spune omului că în 850 de ani ar avea timp să dibuiască ceva, dar nu știe cu precize ce.

De ce 850 de ani? Păi ca să ne maturizăm. Ai văzut tătăici de 75 de ani cum bălesc la fete de 25? De ce? Nu-s suficient de maturi, este? Apăi bun, dar la ce vârstă s-ar potrivi să vină maturitatea reală a unui om? Îți zic eu, omul trece de adolescență după 250 de ani și ajunge în floarea vârstei pe la 350. Așa ar trebui, așa ar fi normal, dacă n-ar interveni mâncătorii de timp. Ce fac mâncătorii de timp? Aduc bătrânețe prematură. Cum? Prin diluarea conștiinței umane, adică un fel de homeopatie dată dreq. E "S.F"? Nu mă bag, o fi, dar știi vorba aia cum că viața bate filmul.

Adam, Noe și Matusalem au trăit peste 900 de ani. De ce au trăit atât? Pentru că ei se aflau în legătură cu Domnul Vieții. E adevărat că vârsta oamenilor scade în funcție de cât de bătrân e Pământul (nu Ter-RA care e plat, Pământul ăla care e rotund). E adevărat că înainte să moară Pământul (pen' că și el e tot o ființă), omul ar fi trebuit să trăiască undeva la 450 de ani, dar pentru că Pământul se află acum fix în floarea vârstei (e flăcău, numa' bun de însurătoare și de făcut copii), noi ar fi trebuit să trăim cam 850 de ani: cu 50 de ani mai puțin decât Adam, Noe și Matusalem. Cine ne-a halit timpul? Ăștia!

Vă ziceam în urmă cu ceva vreme că L, Y și S au niște treburi cu oamenii. Fiecare vrea să șterpelească ceva de la om, și ca să-i fac în ciudă lui Harrari, am să-i spun ceva ce nu i-a spus Goenka atunci când trebuia, pentru că nu știa nici el: omul este o ființă capabilă să treacă de dincoace-dincolo și de dincolo-dincoace (तथागत), spre deosebire de toți ăștilalții, care-s ori de dincoace, ori de dincolo. Procesul de trecere se numește moarte și e una dintre cele mai complicate treburi, pe care numai Domnul știe s-o facă și pe care numai Domnul a făcut-o fix în cazul oamenilor, nu și în cazul lor. Ei, care-s majoritatea entități de dincoace (inclusiv Nimeni), se uită cu jind la oameni cum fac ei intrări și ieșiri din materie în non-materie și invers. Stau așa cu mâinile în șolduri și tot nu pricep cum de e posibilă o asmenea grozăvie, le dă cu virgulă și ar vrea și ei.

Apoi sunt cei de dincolo, care ar vrea să vină dincoace. De ce? Pentru că dincolo sunt obligați să facă voia Domnului și unii nu mai vor. Ei știu de la ființele de dincoace că aici, în plan manifestat, poți ocoli legile karmice dacă ești suficient de priceput și mai ales de nesuferit. Adică dacă pui pe alții ca în inconștiența lor să facă lucruri urîte pentru tine, fără să știe că tu i-ai pus să le facă și dacă faci colecție de suflete slabe, trecând dincolo ființele vii, în ritualuri menite să le subjuge. Dacă sună nasol, ignorați-mă! Gândiți-vă că s-a deschis târgul de "Crăciun", e luna cadourilor, vine cumpăna dintre ani, d-astea!

Hai să vă reamintesc ce treabă au LYS cu oamenii. Păi S ar vrea să le ia oamenilor sufletul cu forța. Ar vrea să stoarcă oamenii cum stoarcem noi lămâile, să curgă așa o zeamă de om sau măcar să extragă prin procedee "științifice" viul și simțirea din oameni, pentru ca apoi să o înghită și să devină viu și simțitor, așa cum sunt ei.

L ar vrea să conecteze borna de (+) cu borna de (-) în mod artificial și să facă scurt-circuit. El e meseriaș în treburi cu lumină. În lumina care se produce când conectează el bornele, speră să găsească ceea ce îi lipsește lui cel mai mult: spiritul. Spiritul care le dă oamenilor posibilitatea să-și simtă sinele și care le dă, printre altele, posibilitatea să țină legătura cu Domnul și cu Fiul Lui. În încercarea lui de a conecta în mod nefiresc plusul la minus, Nimeni (L), caută să combine omul viu cu artificialul, făcând din asta un Frankenstein unitar, dar nu prin tehnologia pe care o cunoaștem și care este parțial "creația" lui S, ci printr-o bio-tehnologie despre care nu știm mare lucru, dar pe care o putem bănui destul de bine, apelând la intuiție și la manualele de specialitate. De altfel, bio-tehnologia despre care vorbesc a existat și în urmă cu 200.000 de ani, numai că se numea altfel și în mințile oamenilor avea o conotație pozitivă. Oamenii aveau sentimentul că dacă își provoacă singuri scurt-circuit, devin una cu zeii. Țeapă, prin asta devii una cu Nimeni!

Oricum, producția de spirite era mică și din cauza intervenției lui S (cca. 70.000 de ani în urmă), L a trebuit să abandoneze șantierul până prin 2O|9.

Y? Y are nevoie de timp, că e bătrân. E drept că el a venit aici pe contract, dar ceea ce face este și în interesul propriu, nu numai ce e în fișa postului. Zic timp. Cum îl obține? Prin diluție. Se ia viața omului, se amestecă cu apă și se agită bine. La final se obține un om chior și insipid, bun de nimic și la nimic. Ceva care nu arată tocmai ca o entitate creată după chipul și asemănarea Domnului, ci mai degrabă cu ceva din regnul vegetal. Pentru că Y se ocupă cu vegetația - face rădăcini, tulpini, frunze, flori și fructe. și se pricepe de minune la arome și în modul ăsta fură timpul (deci viața) din om.

Nu e greu de explicat cum o face, e mai degrabă greu de acceptat. Omul nu este o legumă și regnul vegetal care se manifestă prin el, este doar 1/4 din ceea ce este el, e doar partea care îl face să fie viu (corpul eteric). Și-atunci, pentru a putea fi supt de energia vitală, Y a făcut niște branșamente speciale, care mută energia din interior spre exterior într-un mod în care lui îi permite să facă diluția. Branșamentele respective sunt și bune pentru că îi dau voie omului să se reproducă, dar din cauze multiple (nu e momentul să vorbim despre asta acum), omul ajunge să le folosească și atunci când nu face pui. Astfel, energia pură a creației, o cotește prin branșamentul respectiv al lui Y, devine energie erotico-sexuală și apoi se pierde aiurea, fără nicio legătură cu conceperea de copii. Este o țeapă marca Y.

A nu se înțelege că îi îndemn pe oameni să se împreuneze doar când vor să facă copii. E drept că este și asta o variantă, dar nu este singura și nu este tocmai "naturală" - am pus ghilimele, pentru că natura este creația lui Y. Nu vreau să intru în discuții inutile, nu-mi cereți explicații, pentru că nu dau. Nu pentru că mă cred fo sculă aleasă, ci pentru că mă voi lovi de cel puțin 666 de prejudecăți, de frustrări personale și de mentalități cu care nu mă pot lupta pentru că n-am cauciucuri de iarnă.

Ce face omul când moare prea repede? Păi una la mână că moare prost, doi la mână, că printre vii nu mai există bătrâni de la care să ai ce să înveți, ci numai tineri îmbătrâniți și trei la mână, că de tânăr și de naiv ce ai murit, arzi de dorință să te naști din nou, fără să fi apucat să faci cum trebuie o moarte completă. Nu apuci să mori la termen, din lipsă de timp! Pe Pământul de acum, omul moare prematur. Infantil și scurs de energie. Te mai întrebi de ce ești depresiv și de ce ai senzația că trăiești inutil?

P.S.1. Mi s-a spus că dau numai vești negative și previziuni nasoale. Mă scuzați, chiar nu vreau să fac asta. Dacă tot trăim într-un ocean, zic că ar trebui să învățăm să identificăm rechinii, mai ales că soluții există.

P.S.2. Multe lucruri din jurul nostru, citite în cheia de mai sus, facilitează anumite explicații.

Cine este Nimeni. Despre floarea de Lys

L aștepta să se întrupeze și el și în așteptarea lui au fost construite piramide, sfincși și obeliscuri, de către o civilizație pe care o numim în mod eronat Egipt antic. Dar un eveniment complet neașteptat, care s-a soldat cu scufundarea unor întregi teritorii depe Terra, a amânat întruparea lui L. După repopulare, un eveniment cu totul neașteptat de societate (la modul general), a făcut ca energia H (energia hristică) să ia formă umană prin întruparea lui Iisus. Adepții lui L au fost bulversați și și-au propus să-l ucidă pe Iisus, sperând ca prin asta să obțină mai mult timp pentru viitoarea întrupare a lui L. Nu-și permiteau ca energia H să provoace din nou "cataclisme". În plan fizic, acest L va fi reprezentat de întruparea unui om pe care-l voi numi Prințul Luminițelor de led. Popoarele islamice îl denumesc Al-Masih ad-Dajjal, sau falsul mesia. Este prezentat ca fiind un om cu un singur ochi, din motive pe care nu le pot detalia acum și pe care cel mai probabil le intuiți deja.

Din punct de vedere vizual, Y poate fi perceput ca fiind un bătrân, S ca fiind un bărbat în floarea vârstei, iar L ca fiind un copil. Sunt doar reprezentări.