Despre esență și personalitate
Despre deosebirea dintre esență și personalitate am mai discutat zilele astea, n-o să mai insist, o să vă spun doar că o metodă foarte bună, pentru cei care încă nu fac diferența între esență și personalitate, deși eu cred că exemplul pe care l-am dat cu copilul care face giumbușlucuri e destul de clar, ca să-ți dai seama care este de fapt esența și care este personalitatea, ar fi observarea dorinței.
Sunt unii oameni cărora le este mai ușor să facă diferența dintre esență și personalitate observând dorința. Dorința întotdeauna ține de personalitate. Niciodată dorința nu ține de esență. Esența totdeauna este ghidată după nișe legi universale. Ea știe întotdeauna ce trebuie făcut. Personalitatea își dorește; și atunci când își dorește, orice își dorește, orice fel de dorință vine din personalitatea. Ea este cea care are și dorință sexuală, și dorință de acumulare, și dorință de afirmare, și ură; și orice funcționează ca o dorință sau care îți dă o pulsiune puternică este personalitate.
Identificați acel ceva care vă apare ca fiind „eu” - „Eu vreau să ajung prim-ministru”. Acel eu care vrea să ajungă prim ministru este personalitatea, niciodată nu este esența. Așa identificați personalitatea și sigur că va fi foarte dificil, pentru că la început, și mult timp după aceea, veți avea impresia că eu vreau să mănânc prăjitura aia sau eu vrea să-l bat pe Cutărescu, că mi-a zis nu știu ce; o să vi se pară că sunteți voi. Și o să vă ziceți: „Cum adică, a zis jadu că de fapt esența e în altă parte. Dar eu nu cunosc altceva decât acest eu, care vrea aia, vrea aia, vrea ailaltă. Unde e esența aia de care vorbește?”
Trebuie mers fie în direcția asta, de observare a dorinței, fie în direcția aia de care v-am spus eu zilele trecute și anume cu memoria – vă aduceți aminte de lucruri din copilărie și observați ceea ce nu s-a schimbat pe parcurs (sau, mă rog, s-a schimbat foarte puțin).
Referitor la dorință, ca să faci diferența între ea și esență, trebuie cumva să te contrezi puțin, sau chiar mai mult, dacă e să zic așa, și să nu faci lucrurile pe care ți le cere personalitatea. Personalitatea îți zice : „Acum, profită de ocazie și culcă-te cu aia, că e într-un moment în care e mai sensibilă și e teren liber, du-te!”.
Contrează-te !
Sau : „Acum e momentul, a plecat nevasta de-acasă, hai să beau, nu mă vede nimeni, pot!”
Stop!
Creând acea decizie contrară, față de ceea ce cere personalitatea, apare o luptă și apare o luptă de-aia ca-n poveștile cu Făt-Frumos. Vrei apă vie, tai capul la zmeu, mai apar două capete. E o luptă cu multe spume, cu multă zbatere. Dar în această luptă, e posibil ca, printre bătăile alea și zbuciumul ăla, să vezi esența. Ăsta este motivul pentru care religiile, în general, ne îndeamnă la o viață morală. Adică miezul problemei de la asta a pornit. Că pe urmă s-au inventat tot felul de reguli, că nu e bine să mănânci între orele nu-știu-care și nu-știu-care, că nu e bine să faci nu-știu-ce. Dar toate tehnicile, toată viața morală pe care toate religiile te îndeamnă s-o ai, se referă fix la a te contra față de ceea ce personalitatea te obligă să faci (sau te îndeamnă să faci).
Oamenii care își urmează, din prima, dorințele pe care le au, sunt oameni care nu au deloc tărie de caracter și, din cauza faptului că urmează personalitatea fără să stea pe gânduri, ajung în tot felul de probleme. Și cred că toți cunoaștem cazuri de oameni care nu sunt cumpătați, au făcut ce li s-a năzărit lor.
Personalitatea este cea care spune să ocolești, să nu faci ceva, că durează mult, să faci alta care durează mai puțin... Esența știe că nu e bine, că dacă faci ceva prost din prima o s-o mai faci încă o dată. Dacă ai făcut-o prost și-a doua și-a treia oară, personalitatea va spune că nu trebuie să depui efort să faci chestia asta, că ești obosit, că e târziu, că mai bine te uiți la televizor, e mai frumos...
Când te duci acolo, personalitatea te lasă în pace (ce expresie interesantă – te lasă în pace!); deci, tu te uiți la „noră pentru mama”, personalitatea e mulțumită, te lasă în pace – și atunci tu tragi concluzia că pacea vine de la „noră pentru mama” și o să mai faci așa.
Dar personalitatea are nevoie de astfel de nebunii, de probleme, de scandaluri, de – ce a făcut vecinul, de – cum a bătut-o ăla pe aia, de – care a murit, de – cum a făcut ăla accident. Toate astea vin din personalitate. Ea are nevoie să fie hrănită cu astfel de lucruri și atunci îți dă o gură de aer – te lasă în pace. M-ați înțeles ? Asta este logica unei vieți morale : să ne opunem comportamentului dat de personalitate, să ne opunem dorințelor. Nu pentru că această practică ar avea în sine ceva valoros. Până la urmă e neimportant dacă omul face sex marțea sau vinerea. Nu are importanță. Dar dacă se abține, tocmai pentru a-și observa comportamentul și tocmai pentru a vedea cum se zbate personalitatea în el, atunci are o valoare foarte mare. Dar ideea în sine de a te abține de la sex marțea sau vinerea sau nu-știu-când, practica în sine, de a face marțea și joia, e o prostie. Ce înseamnă marți ? E o convenție. De unde știi că azi e duminică ? Așa ți s-a spus. Pe Marte e duminică sau joi ? Dacă te gândești că ești pe un bolovan, undeva în univers, e clar că azi nu e nici joi, nici duminică. Dar numai ideea în sine de a face sex numai marțea și joia este o prostie, luată în sine. Dar dacă faci doar marțea și joia tocmai pentru a te studia și a vedea ce se întâmplă cu tine când îți impui lucrurile astea, atunci poate să ajute – la deziluzionare.
Cu asta închei conferința, ce-mi mai rămăsese de spus, s-a discutat, o să revenim puțin pentru eventuale întrebări, dacă există. Am să vă rog, în măsura în care aveți răbdare, în timp, de acum înainte, să mai ascultați conferința de zilele astea și vă îndemn să faceți asta tocmai pentru că s-au spus foarte multe lucruri și cu siguranță în momentul de față s-au amestecat unele cu celelalte.
Luându-le de la capăt, și nu e nevoie să ascultați pe perioade lungi, eu știu cât de multe lucruri am prezentat în astea trei zile, și un 10 minute în care să fiți atenți la ce s-a discutat, poate să ajute destul de mult. Plus că, după o perioadă, reascultând lucrurile astea, le veți interpreta cu totul și cu totul diferit.
Ne oprim aici.
Întrebările din ultima parte. Haideți să vedem.