Oamenii au căutat tot timpul miraculosul. Este ceva normal, mintea nu poate fi niciodată satisfăcută de firescul existenței. Și se întâmplă un lucru ciudat, abia atunci când miraculosul este cu adevărat găsit, firescul, banalul existenței, ajunge să fie apreciat la adevărata lui valoare. Sigur că banalul nu poate fi apreciat cu forța, nu poți să apreciezi monotonia existenței prin educație. Educația se bazează totdeauna pe disciplinare, iar disciplina, de orice fel ar fi ea, se face prin violență, se face prin impunerea unor reguli nenaturale, care într-un final provoacă stres
Atâta timp cât trăiești sub imperiul minții - și cei mai mulți oameni trăiesc astfel, subjugați de propriile dorințe - vei căuta cu disperare să găsești porți și căi de autodepășire a condiției tale actuale. Reține acest aspect: mintea nu poate funcționa în afara ideii de progres, în afara ideii de autodepășire, de comparație cu ceilalți și așa mai departe. Mintea înseamnă competiție, înseamnă „eu am și tu nu ai”, înseamnă încercarea de obținere a satisfacției prin raportarea la ceilalți.
Drogurile au fost o cale prin care oamenii au încercat să-și depășească natura umană. Dorința lor de a avea acces la o lume superioară, ori, dacă nu superioară, măcar diferită de cea obișnuită, își are originea în frustrarea generată de existența cotidiană, banală și apăsătoare, a fiecăruia. Cele mai ieftine „droguri” au fost totdeauna alcoolul și tutunul, dar și alte substanțe psihedelice, precum ciuperci sau ierburi. În zilele noastre, drogurile sunt interzise, însă omul a găsit tot felul de metode prin care să poată fenta realitatea: cărțile bune, jocurile pe computer, mai nou, filmele 3D - toate aceste lucruri sunt încercări ale omului de a evada din viața banală pe care o trăiește și încercarea de a-și muta existența într-o lume diferită, superioară celei pe care o trăiește. Meditația nu este nici ea departe de acest fenomen: oare ce își dorește cel care meditează, dacă nu să obțină accesul către o lume superioară? Toți călugării voștri tibetani sau creștini, toți yoghinii și toți oamenii sfinți pe care îi respectați, nu-s cu mult diferiți de Larry Flynt: poate că acesta a căutat miraculosul în sex, așa cum sfinții caută miraculosul în fuga de lume; tot un drac, și unii și ceilalți caută miraculosul într-un fel sau altul - căutarea persistă. Te rog să reții, nu poți face absolut nimic prin impunere. Cu cât îți impui mai tare să înăbuși căutarea, cu atât aceasta va fi mai puternică. Nu poți face nimic altceva decât să observi, și prin asta să speri că într-o zi vei înțelege suficient. Prin luptă nu obții nimic; în cel mai fericit caz vei obosi atât de tare, încât somnul inconștienței în care te vei afunda ulterior îți va da senzația că ai făcut ce trebuie, iar după ce te vei recupera, o vei lua de la capăt, convins că te găsești pe drumul cel bun.
Sexul, atracția erotică, chimia aparent inexplicabilă dintre oameni, ne captivează pe toți. Într-o lume în care aproape totul este construit din carton, omul caută să-și găsească refugiul în ceva mai puțin afectat de societate, mai puțin afectat de educație, iar sexul, cu siguranță este unul dintre puținele lucruri vii care ne-a mai rămas. În plus, ne place ca atunci când vorbim de sex, oamenii parcă devin toți la fel: granițele dintre noi devin mai greu de observat. Ne place să citim știri despre oameni importanți care „se destrăbălează” cu prostituate, indiferent ce poziție morală adoptăm, indiferent dacă suntem de acord cu ceea ce citim, sau ne punem contra și ne declarăm oripilați. Ne place să citim știri de genul acesta pentru că astfel de știri ne confirmă faptul că toți suntem la fel - în fundul gol, Bill Clinton, patriarhul Daniel și Gregorian Bivolaru arată la fel, restul sunt doar detalii. Sexul ne face să fim vii, să intrăm în contact cu o zonă din noi care e proaspătă, nepoluată și a dracului de reală. Toți știm că în noi se ascund mici demoni și că dacă le dăm drumul, se poate întâmpla o grozăvie, așa că ne ascundem față de alții și față de noi înșine. Unii dintre noi se ascund atât de bine, încât ajung, într-un final, să nu mai simtă nimic. Astfel, multe lucruri care în teorie par de neconceput, devin acum normale: tendința de a-i controla pe alții, dorința de a ucide sau de a-i pune pe alții să ucidă pentru tine - avem două războaie mondiale recente, generate de frustrările sexuale acumulate ale unor lideri - toate aceste lucruri ni se par normale și ne-am obișnuit deja cu ele.
Aproape toate societățile au interzis accesul liber și natural la sex - iată, de pildă, o știre din zilele noastre, publicată chiar astăzi, în cotidianul The Guardian: „douăsprezece femei iraniene și trei bărbați își așteaptă execuția prin lapidare în ciuda comutării de ultim moment a unei sentințe în cazul unei femei, mamă a doi copii, care s-a confruntat cu același verdict după ce a fost condamnată pentru adulter”. Sigur că multe voci așa-zis educate în societatea noastră occidentală, ar putea face afirmația cum că islamiștii sunt barbari și că la noi, în occident, se respectă drepturile omului, numai că și ei sunt orbi la barbarismele societății din care chiar ei înșiși fac parte. Am dat exemplul ăsta de nenumărate ori: dacă fac sex, ziua, în amiaza mare, cu cineva, în metrou, în mod sigur se vor găsi oameni care să se simtă deranjați și să condamne actul sau să cheme poliția, dar dacă îmi bat femeia în metrou, nu zice nimeni nimic - dimpotrivă, se vor găsi câțiva „bărbați adevărați” care mă vor aproba din priviri, pe sistemul „lasă bă, că știe el de ce o bate”. Tuturor le e frică de sex, pentru că sexul anulează iluzia că ne putem controla. Iar oamenii urăsc atât de tare slăbiciunile pe care le au față de sex, încât sunt dispuși să facă orice fel de compromisuri, să fie oricât de penibili, toate astea numai să nu se observe slăbiciunea lor în fața sexului, slăbiciunea, până la urmă, în fața vieții. Educația care ni se face este una de împotrivire față de sex, conducătorii religioși merg și ei pe același sistem de reprimare, totul se face în contra naturii, iar noi suntem dispuși să acceptăm orbește tot ce ni se impune, pentru că simțim că în fața sexualității suntem lași și slabi. Noi vrem să fim puternici, iar dacă nu suntem, măcar să pară că suntem. Vom face tot ce ni se cere, multe acte necugetate referitoare la mintea și la corpul nostru. Așa îi vom educa și pe copiii noștri, să se condamne, să fie împotriva lor și a altora, să se închidă în ei înșiși - un soi de îndemn la autism.
Evident că nu ne putem preface la perfecție, anumite lucruri ne mai scapă. Poate că vi s-a întâmplat să fiți într-un mijloc de transport în comun, să treceți în viteză pe lângă un accident și cineva care nu are un grad de vizibilitate suficient de mare, să facă o afirmație de genul: „aia lovită e bărbat sau femeie?”. Ce importanță ar avea sexul victimei într-un astfel de context? Se pare că are. Sau, aflat pe un câmp, privind în zare la o siluetă de om care se apropie, cineva întreabă: e femeie sau bărbat? Toate acestea se întâmplă automat, și se întâmplă pentru că toți suntem interesați de sexul celor cu care intrăm în contact. Oare victima din accident, dacă era femeie, era frumoasă? Dacă era frumoasă, nu era păcat să moară o femeie frumoasă, tocmai bună de călărit? Că dacă era urâtă, oricum nu contează, poate să moară, noi suntem interesați doar de femeile frumoase, cele urâte pot să dispară. La fel gândesc și femeile despre bărbații slabi de înger - să moară, oricum nu contează.
Cei care susțin că sunt scârbiți de sex, de asemenea, sunt și ei interesați, numai că mintea se opune - de aici, reacția de scârbă. Cei care vor să-și învingă atracția sexuală prin meditație sau rugăciune sunt și ei interesați de sex, altfel de ce l-ar condamna cu atâta înverșunare? Ei spun: sexul este doar pentru procreare, sexul te limitează, sexul este rău și Dumnezeu este împotriva lui, sexul te transformă într-un animal, iar omul e făcut să se salte de la stadiul de animal. Poate că ar fi bine să vedem noi înșine cum stau lucrurile, nu să luăm drept bun tot ce ni se spune.
Apoi, sunt cei care turuie continuu cum că sexul este extaz, că trebuie practicat oricând, oriunde și cu oricine, îi știți, adoratorii de orgii și de viață porno pe toate planurile. Toți sunt în aceeași oală, atât activiștii porno cât și cei anti-porno.
Am dat pe google, de curiozitate, o căutare după cuvântul „tantra”. Părerile sunt împărțite: unii susțin faptul că tantra te ajută să-ți îmbunătățești viața sexuală. Vedeți voi, chiar și această expresie, „viață sexuală”, indică faptul că sexul oamenilor are viață proprie și că, de fapt, trăim două vieți - una normală cu loc de muncă și cu responsabilități și una sexuală. Alții, susțin cum că tantra te ajută să ai acces la o lume subtilă, net superioară acesteia cu care ne-am obișnuit, cum s-ar spune, o lume spirituală. Vom dezbate toate aceste lucruri aici, pe forum.
Din punctul meu de vedere, tantra are legătură cu sexul doar în ideea de a-l înțelege și a-l integra corect în propria ta ființă - în tantra, sexul nu este un scop în sine, este doar un material de studiu. Ține minte, dacă practici tantra și te potrivești cu sistemul, s-ar putea să îți iei țeapă, e posibil să nu mai poți face sex niciodată. Nu garantează nimeni că dacă devii tantric vei mai putea face sex.
Şi se face o confuzie: tantra nu este despre sex, ci despre erotism. În tantra ne interesează amplificarea erotismului cu scopul dobândirii înțelegerii acestuia, și nu dobândirea unor aptitudini de vedetă porno.
Pentru moment mă opresc aici, mai spuneți și voi, mai spun și eu...
Tot încercând să înfrângă orgasmul, bărbații au ajuns într-un final să fie obsedați de înfrângerea femeii și, culmea, au reușit parțial să obțină acest lucru. Așa se face că în momentul de fată avem o grămadă de bărbați impotenți (nu neapărat pe plan sexual, ci mai ales pe plan afectiv/creativ) și foarte multe femei frigide sau lipsite de imaginație. Peisajul este dezolant.
Sexul nu trebuie înfrânt, ci înțeles - dacă din înțelegere se va ajunge pe căi naturale la înfrângerea sa, e cu totul altă poveste, însă, dacă urmărești să-l înfrângi prin luptă, vei pierde din următorul motiv: atracția sexuală își trage puterea chiar din luptă; dincolo de asta, lupta cu erotismul, este ea însăși o formă pervertită de erotism.
Sexul în sine nu există cu alt scop decât acela de a procrea, dar tantra ne învață că sexul poate fi transformat. Pentru tantra, sexul este material de studiu, nu scop în sine - este bine să reținem treaba asta, pentru că mulți confundă tantra cu Kama Sutra. Tantra ne învață cum să înțelegem erotismul, ne oferă metode concrete care ne ajută să înțelegem atracția dintre femeie și bărbat, și ne arată cum putem duce această atracție la extrem, fiind capabili să aprofundăm și să transmitem iubitului/iubitei magia vieții. Tantra ne spune că doar împreună putem învăța unul despre celălalt.
Acestea nu sunt simple vorbe: noi trăim cantonați la nivelul centrului doi de forță, denumit în yoga, swadhisthana. Desigur, putem dinamiza alți centri de forță, superiori, însă până când centrul doi nu funcționează corect, n-o să putem face legătura între centrii inferiori și cei superiori, deci creșterea noastră o să fie, în cel mai fericit caz, parțială. Dacă observați, sunt puțini cei care au tăria să abordeze problematica sexului direct și tranșant, fără însă a denatura discuția către aspectul strict fiziologic, din teamă de a nu deveni penibili - pe de altă parte, sunt și cei care nu pot mai mult și fac bășcălie când vine vorba de sex. Realitatea este următoarea: bărbații, la nivel de swadhisthana sunt Yin, receptivi, iar femeile sunt Yang, emisive, tot așa cum la nivel vital, pe centrul de forță muladhara, bărbații sunt emisivi, Yang, iar femeile sunt receptive, Yin. De aceea, tantra pentru bărbați este diferită de tantra pentru femei. Abordări diferite pentru probleme diferite, însă per-ansamblu, avem cu toții aceleași probleme.
Deocamdată, voi încerca să pun pe forum câteva fraze despre diferențele de abordare a relațiilor vis-a-vis de psihologia masculină vs. psihologia feminină. Încă mă gândesc și eu sub ce formă să structurez informația, în așa fel încât să o putem aranja într-un mod coerent și constructiv.
Încă o mică precizare: risipirea energiei erotice (risipirea sămânței) nu este obligatorie. Orgasmul poate să se producă și fără pierderea spermei. Vom discuta la momentul potrivit, într-un topic dedicat, despre asta, fiindcă este un subiect care merită deosebită atenție și care cere antrenament pe termen lung.
Pentru femei, actul sexual reprezintă împlinirea într-o relație potrivită - pentru ele, actul sexual este vârful piramidei unei relații reușite. Dimpotrivă, pentru bărbați, actul sexual este chiar la baza piramidei unei relații reușite. Va trebui să țineți totdeauna cont de aceste abordări complet diferite atunci când vă gândiți la relația voastră cu persoana iubită.
De pildă, pentru o femeie este foarte important cât de atent și de implicat este el în relația lor de zi cu zi, relația non-erotică. Dacă el își privește relația din afara dormitorului ca pe ceva plăcut și dacă ea îl vede încântat, mulțumit și liniștit, atunci ea va constata că totul este în regulă și se va simți în largul ei. ține minte, nu trebuie să fentezi și să pari mulțumit, trebuie să-ți asumi în totalitate relația pe care o ai cu acea femeie și să gândești continuu cum o poți transforma în ceva profund și frumos. Dacă vei mima, femeia va simți imediat acest lucru.
Dacă ești femeie, reține faptul că pentru bărbat, actul sexual este extrem de important. Dacă tu nu te comporți natural și nu faci sex din pură plăcere, el își va da seama și, chiar dacă nu va spune nimic, va fi dezgustat. Nu mima plăcerea, nu face sex pentru a-l mulțumi, mai bine caută să-ți dai seama de ce nu poți fi naturală și încearcă să elimini blocajele psihice care te opresc să te simți liberă.
Pentru femeie, contează enorm să se simtă iubită și apreciată. Nu confunda acest lucru cu dependența ta față de ea, nu face giumbușlucuri penibile pentru a-i demonstra că o iubești - ea nu are nevoie de așa ceva. Poți iubi o femeie, fiind demn în același timp. Iubirea ta față de o femeie nu trebuie să te facă dependent de ea. Nicio femeie nu apreciază un bărbat care este dependent de ea în felul în care un copil este dependent de mama lui. Iubirea ta față de ea trebuie să fie curată, cinstită, demnă - privește-ți relația ca pe ceva ce se poate termina în orice clipă, fără vreun fel de avertisment - ea nu are nicio datorie față de tine, tot așa cum nici tu nu ai vreuna față de ea, toate datoriile sunt inventate. Renunță la ideea de a-ți obliga iubita la stabilitate emoțională, fiindcă acest lucru o va distruge. În final, vei obține doar o femeie moartă din punct de vedere emoțional, fiindcă doar moartea oferă stabilitate. O femeie vie nu este niciodată stabilă din punct de vedere emoțional - în ea se manifestă forțele naturii, este normal să nu fie stabilă, obișnuiește-te cu ideea și nu te mai plânge. Apreciază ceea ce ți se oferă, fii recunoscător pentru asta și învață să accepți ideea că nimic nu durează veșnic. Este firesc să te doară pierderea persoanei iubite, dar e bine să știi că totdeauna se găsește un pahar de țuică de calitate care să te ajute să rupi ritmul gândirii. Capul sus și renunță la țuică atunci când durerea a trecut; nu muta niciodată dependența dintr-o parte în alta. Nu abuza niciodată de nimic, țuica în exces face la fel de rău ca și iubirea în exces. Toate trebuie făcute la timpul lor, în forma corectă și pe o durată corespunzătoare.
Dacă ești femeie și iubești, caută să-i oferi tot ce ai tu mai bun, afecțiune, sprijin și nu face afaceri cu corpul tău. Nu te comporta ca o curvă, corpul tău nu este nici cadou și nici monedă de schimb. Uită toate prostiile pe care ți le-au spus babele, prietenele, revistele tale tâmpite despre bărbați. Regândește-ți relația, urmărește dorințele iubitului tău și dă dovadă de flexibilitate în gândire. Nu te gândi că satisfacția lui fizică este prea puțin importantă, nu te gândi că ceea ce îi oferi este suficient și că trebuie să-i dai puțin câte puțin din tine ca nu cumva să se sature. Dacă el te iubește, nu se va sătura și nu se va plictisi. În special bărbații care practică continența sexuală vor fi oricând încântați de ideea de a petrece timpul cu iubita într-o atmosferă plină de erotism. Gândește mereu ce ai putea face pentru ca relația voastră erotică să fie mai plină de farmec. Discută cu el, află cum îi place și ce îi place. Fă lucrurile cu pasiune, nu gândindu-te că depui efort și că ai merita să se încline în fața ta pentru ceea ce faci.
<Deci ca să-ți răspund clar, nu am renunțat, am evoluat spre altceva iar din păcate nu se găsesc femei ce să poată înțelege asemenea lucruri, iar cele „tradiționale” nu mai au ce să-mi ofere.
Om_de_jad: Dar ai încercat? N-ar fi mai bine să încerci, nu știu, zic și eu, zece ani, înainte să tragi concluzia că femeile „tradiționale” nu au ce să-ți ofere? Tu ai ceva de oferit? Nu spun că n-ai, dar dacă ai cu adevărat ceva de oferit, ia și oferă - uneori darul tău va fi primit, alteori nu. Ce contează? Dacă este așa cum spui, că tu ești conștiință, ia și împarte conștiința cu femeia cu care ești. Vezi dacă iese ceva, dar străduiește-te - nu o săptămână, nu o lună, ceva mai mult timp. Nu fugi de greutăți, oricât ți s-ar părea de ciudat, femeile fac parte din viața noastră - nu le putem ignora, ele nu sunt personaje dintr-un joc pe computer.
Sexul, atracția fizică și animalică față de forme, toate locuiesc doar în realitatea în care tu nu știi că ești conștiință și te crezi corpul, clipa în care începi să realizeziconștient ce implică realitatea de a fi conștiință toate aceste lucruri nu mai pot fi și pășești într-o altă dimensiune a realității, una mult mai bună și frumoasă decât aceasta în care locuiți voi, una unde dragostea este cu adevărat ceva sfânt și divin, ceva ce nici nu puteți visa măcar din realitatea în care vă aflați acum, „una unde dragostea este cu adevărat ceva sfânt și divin”
Om_de_jad: Dragostea este în foarte multe feluri. Ea este și ceva sfânt și divin, dar și ceva animalic. Este și ceva frumos, dar este și ceva degradant, chinuitor, exasperant - plus alte mii de aspecte pe care nici măcar nu le bănuiești. Bucură-te de fiecare dintre aceste aspecte și fii convins că dacă vreuna dintre fațetele iubirii te dezgustă, acest lucru se întâmplă din cauza interpretărilor pe care le faci, nu din alt motiv.
De ce te îndemn să te implici? Pentru că din toată nebunia asta ai foarte multe lucruri de învățat. Și nu le poți învăța fără să participi - stând pe bancă nu poți învăța nimic. Relațiile tale te vor topi și te vor reconstrui, întocmai cum topești aurul și-l transformi în bijuterie. La final rămâne ceva frumos, flexibil, toate impuritățile sunt arse în procesul de transformare. Nu aștepta relația ideală, din orice relație ai ceva de învățat.
Înțeleg ce încerci să-mi spui om-de-jad, însă nu este atât de simplu, mă întrebi dacă am încercat, bun, dar ai cu cine să încerci ? Asta este întrebarea ? Câtă vreme nu ai cu cine să încerci, răspunsul este nu, nu am încercat. Femeile în zilele noastre și nu doar ele, cam atât mai văd ele doar, bogăție materială, bani, mașină, vilă, corp, mușchi, shopping și alte prostioare, nu este cu cine om-de-jad, realitatea de a fi conștiință ține foarte mult de tot ce înseamnă viață spirituală, de faptul că ești un suflet, ori cine naiba mai înțelege aceste lucruri ? Poate doar niște călugări tibetani din vârful nu știu cărui munte, nu ele. Ar fi ca și cum ai vrea să vorbești despre Bach cu porcii. Ar face „groh-groh ?”, în traducere: „Ce vrei bă ?„ Când vezi că lumea s-a porcificat și nu mai ai cu cine, te retragi frumușel în colțișorul tău și stai cuminte acolo și cu siguranță nu mai poftești la toate aceste „minunății”. Cam așa văd eu situația din perspectiva mea. Și mai tristă însă este complacerea în mocirlă, acest lucru denotă că nimeni nu mai înțelege nimic și aceste priceperi au dispărut și nu le mai simte lipsa nimeni, precum o plantă ce a avut o floare cândva, apoi i s-a uscat, i-a căzut, iar acum nici nu mai știe că a avut ceva acolo cândva.
Om_de_jad: În trecut, comunicarea dintre oameni era foarte anevoioasă - pentru a trimite un mesaj unui prieten, trebuia să aștepți două sau trei săptămâni până când un porumbel călător să-i ducă scrisoarea, asta dacă ajungea. Cu toate astea, oamenii au reușit, chiar și în acele condiții neprielnice, să comunice. E bine de reținut faptul că totdeauna au existat oameni de calitate și că într-un fel sau altul au reușit să găsească o portiță prin care să poată comunica.
Spre deosebire de ei, suntem norocoși: avem internet, avem telefoane, putem comunica ușor unii cu ceilalți (cel puțin pentru moment, vom vedea dacă nu cumva, până la anul, cu
criza asta economică, trebuie să ne facem stoc de porumbei călători). Eu nu spun că e simplu să găsești omul potrivit, dar în condițiile de azi, șansele de a găsi pe cine trebuie, cresc.
Mi se pare foarte important să fii lucid când selectezi. Oameni proști și răi sunt și în zilele noastre și au fost și în trecut. Fără îndoială că vor fi și în viitor, numai că dacă tu știi bine ce și cum să cauți, e puțin probabil să nu găsești. și la fel de important e să analizezi dacă ceea ce vrei: 1 - este posibil, 2 - îți este folositor, 3 - te ajută să te dezvolți sau dimpotrivă, teva da înapoi din creșterea spirituală.
Nu vreau să spun mai multe, aș vrea să vorbească puțin și fetele. Cred că ele pot spune mai bine (și ne pot lămuri) dacă e adevărat faptul că în ziua de azi chiar nu mai există femei care să vrea să iubească. Sincer, nu cred. Eu nu văd lucrurile în felul ăsta.
1. Pentru că am murit.
2. Pentru că dacă le-am pune împreună pe toate femeile ce există, au existat și vor exista vreodată, nu mi-ar fi suficiente, am nevoie de ceva mult mai mult, mult mai mare, mult mai puternic, ceva ce te poate atinge acolo unde nici o ființă nu te poate atinge.
3. Pentru că ceea ce te atrage la o femeie nu este acea femeie ci acel ceva despre care acea femeie este vorba, așa cum ai picta un tablou, tu nu pictezi tabloul despre cum pictezi tabloul, ci ai un subiect în tabloul tău, o temă, tabloul descrie ceva, ori acea descriere este acel simț al frumosului ce te atrage la o femeie, frumusețea ei este o descriere a ceva, ori eu pe acel ceva am, iar din acest motiv, nu mai am nevoi și sunt fericit. Mai multe nu spun.
Dublu Diez Nu înțeleg ce vrei să zici în secvența subliniată. Hai să facem altfel. Să presupunem că există o fată care vrea să atingă înălțimile spirituale de care vorbești. Să presupunem că și reușește.
Trebuie să fii de acord cu mine că, și în cazul acesta, nu ai avea prea multă nevoie de ea și că nimic nu s-ar schimba în ce privește relația ta cu ea.
Dacă e așa, atunci e clar că această lipsă de legătură ține doar de tine - deci ceea ce-ai spus cum că nu ai o femeie, fiindcă femeile nu-s la nivelul dorit, pică. Trebuie să te hotărăști dacă-i una sau alta.
Și încă ceva : să exiști și totodată să negi propria existență nu poate fi decât o mârlănie intelectuală. Nu mă refer aici la ceea ce ai zis, că ai murit - am înțeles ce-ai vrut să spui cu asta. Existența presupune anumite trăsături pe care, existând, vrei-nu vrei, le ai. Și care, fără să te-ntrebe cum te cheamă, te predispun și acționează.
Avem capacitatea de a ne face să credem diverse chestii. Unii cred că să-și trăiască viața înseamnă să asculți rock iar alții cred că să-ți trăiești viața înseamnă să levitezi. Între unii și ceilalți, nu e mare diferență : fiecare se minte cum poate.
Mai înțelept ar fi să ne raportăm continuu la adevăr, fiindcă s-ar putea să iasă ceva bun din asta. Mintea și corpul pot da de gust și-atunci e de bine.
În final, te-aș ruga, cu tot respectul, înainte să scrii să te gândești de două ori. Încearcă să fii clar. Pune asta deasupra celorlalte aspecte.
Om_de_jad: Știm din Kama Sutra despre potrivirea iubiților din punct de vedere fizic. Acolo sunt folosite specii diferite de animale pentru a descrie mărimea organelor sexuale, însă până la urmă, fiind vorba despre mărimi, vor exista câteva variante: mici, medii și mari, subțiri, medii și groase, în cazul bărbaților, iar în cazul femeilor vom vorbi despre adâncime mică, medie și mare, corelată cu noțiunea de strâmt, mediu și încăpător, sau larg. Alegerea dimensiunilor, ne spune tot Kama Sutra, trebuie făcută totdeauna pe măsura fiecăruia și nu în funcție de ceea ce alege mintea. Mă refer aici la faptul că o relație pe termen lung nu poate da roade în cazul în care alegerea este făcută altfel decât chibzuit. De asemenea, tot în Kama Sutra se vorbește de compatibilitate pe bază de mirosuri, de gust și de senzația la atingerea pielii.
Omenirea a făcut progrese semnificative când vine vorba despre ceea ce s-ar putea defini ca „potrivirea iubiților în plan mental”. În societatea noastră, fiecare are educația făcută, poate mai mult sau mai puțin, dar o minimă educație există. S-au scris suficient de multe cărți, articole, au fost făcute destule emisiuni de televiziune despre alegerea iubitului sau a iubitei, în funcție de ceea ce gândește fiecare. Sunt lucruri cunoscute, n-o să insist asupra lor.
Tantra ne atrage atenția asupra potrivirii indivizilor la nivel emoțional. Din punctul meu de vedere, toate cele trei aspecte, fizic, mental și emoțional trebuie luate în calcul atunci când dorim alegerea unei persoane cu care să dezvoltăm o relație pe termen lung. Pe termen scurt, orice fel de combinație poate fi satisfăcătoare sau nu, depinde de fiecare.
Din punct de vedere fizic, e simplu: fiecare om consideră un anumit tip de corp ca fiind atrăgător. Orice om știe cu aproximație ce îi place. Din punct de vedere mental, iarăși, avem criterii după care putem alege un posibil partener de viață. Cu toate acestea, deși un om poate să corespundă din punct de vedere fizic și mental, uneori simțim că ceva nu este la locul lui. Relația va putea merge doar până la un anumit punct, dincolo de care amândoi se vor izbi de un zid. Haideți să vedem cu toții ce ne spune tantra despre alegerea relației pe criterii emoționale.
Tantra face afirmația că un bărbat poate dori o femeie, aflându-se în următoarele ipostaze: de erou, de servitor sau de copil. La rândul ei, când o femeie dorește un bărbat, poate juca rol de adoratoare, de stăpână sau de mamă. Aceste trei moduri de raportare sunt corecte, naturale (prin natural înțelegând non-pervertit) și pot conduce la o relație profundă de întregire. În mod întâmplător, sau dimpotrivă, deloc întâmplător, educația noastră este făcută pe invers față de învățătura tantrică. Astfel, în societatea în care trăim, este acceptat, în cazul bărbatului, rolul de adorator, de stăpân sau de tată, iar în cazul femeii, rolul de eroină, de servitoare sau de copil. Vedeți voi, această întortochere de roluri face ca oamenii să nu fie niciodată mulțumiți de ceea ce au. Cei care cu bună știință au răsucit lucrurile în felul acesta, evident că au motivele lor. Unele dintre acestea pot fi intuite cu ușurință, altele sunt mai greu de dibuit, necesită un efort mare și o atenție deosebită pentru a fi identificate.
Poate aveți impresia că nu se află nimic folositor în afirmațiile de mai sus. Credeți-mă, v-am spus ceva de-a dreptul revoluționar. Fără glumă, gândiți-vă bine la ce v-am scris, judecați și hai să vorbim despre asta.
Precum am spus, realitatea de a fi conștiință implică lucruri ce acum nu le puteți contempla, nu cred omule de jad că ești pregătit pentru așa ceva, nu dai semne cel puțin, sau poate că și acest lucru este doar al omului-de-jad peste care mintea mea este stăpână, se prea poate și asta totuși. Vom mai vedea.
Om_de_jad:De când ai început să postezi pe forum, spui doar un singur lucru, sub diverse forme: „eu sunt conștiință, eu sunt conștiință, voi nu știți ce e aia conștiință, habar n-aveți despre ce vorbesc”. Ți-am urmărit cu atenție postările, faci câteva confuzii. O să-ți spun imediat la ce fel de confuzii mă refer, sper că vei citi cu atenție ceea ce voi scrie. Căută să înțelegi că n-are nimeni nimic cu tine, nici eu și nici colegii de forum. De altfel, printre cei de aici se află câteva persoane care știu bine ce este conștiința, numai că preferă să nu spună nimic.
Sunt două metode mari și late prin care poți ajunge la Realitate: una dintre ele este „nu sunt nici aceasta, nici aceea”, iar cealaltă este „eu sunt și aceasta, și aceea”. Abordarea yoghina și cea tradițională orientală, îmbrățișează prima metodă, tantra o folosește pe a doua. Vasăzică, în prima metodă cauți să te separi de tot, până când rămâne doar conștiința, cu o precizare: trebuie să te separi și de ea. Probabil că tu ai practicat această metodă prin care consideri că tot ce te înconjoară este iluzie, iar într-un final ai ajuns la conștiință (sine). În a patra cale (Jocul Realității) noi o numim trezire, iar pe acest forum sunt câteva persoane care sunt conștiente de faptul că sunt conștiente, sau, spus altfel, au ajuns la conștiință. În a patra cale, atingerea stării de conștiință corespunde omului de tip 4, de aceea, nu i se dă o importanță mai mare decât e cazul. De ce? Pentru că este știut faptul că atunci când conștiința este găsită, e posibil să ai impresia că ai găsit totul și să te oprești, ratând ocazia de a ajunge om de tip 5. Găsirea conștiinței este doar primul pas, ultimul este anularea completă a acesteia și a întregului ansamblu care creează iluzia existenței sinelui. Abia atunci, metoda „nici aceasta, nici aceea„ este dusă până la capăt. Dacă la început te combinai cu lumea, spre final te separi complet de ea și rămâne doar conștiința. În acest stadiu, vei fi împărțit în: ființă, conștiință și actul de cunoaștere (sau observatorul) - conform jocului realității, vei fi atunci o manifestare a Legii lui Trei. Călătoria nu poate lua sfârșit până când cei trei, ființa, conștiința și observatorul nu vor fi anulați. Prin metoda neti-neti, „nici aceasta, nici aceea”, trebuie să înțelegi că tu nu ești nici conștiința, nici observatorul și nici ființa. Deci afirmația cum că tu ești conștiință este incorectă, indică faptul că n-ai dus metoda până la capăt. De notat că metoda neti-neti este una de contractare.
Pe de altă parte, tantra oferă o cale de extindere, de expansiune. În tantra nu există negativ sau pozitiv, totul este acceptat. În tantra nu există separare, ci doar integrare. Dacă în abordarea clasică, otrava, „răul este tăiat de la rădăcină” (Buddha), în tantra, otrava este transformată în nectar. Aura spunea frumos cu câteva postări mai sus că tantra este precum mersul pe sârmă - da, este periculoasă, fiindcă oricând poți greși. Calea clasică te transformă într-un iluminat, dar tantra te transformă întâi în om, apoi în maestru. Nu cred că poți fi maestru până nu cunoști tantra - tantra este viața, în ea, toate lucrurile se combină și capătă sens. Ține minte, tantra nu exclude niciodată nimic, tantra include totul. În tantra nu există NU, există doar DA. Absolut nimic nu este înlăturat, iar creșterea devine naturală, nu impusă.
Ca o concluzie: dacă practici prima metodă, e greșit să spui „eu sunt conștiință”. Corect este să sapi până în clipa în care poți spune „eu nu sunt”. Dacă practici prima metodă, tantra nu e bună pentru tine, uită de ea și ocupă-te de calea pe care ai pornit.
Dacă ești adeptul celei de-a doua căi, atunci este greșit să spui că ceva în lumea asta este iluzie. În tantra totul este viu, nimic nu este iluzoriu. Abordarea mea referitoare la tantra, veți vedea, diferă foarte mult de ceea ce găsiți în alte părți. Tantra din teorie este complet diferită de cea din practică - una este să cunoști lucruri despre tantra, alta este să trăiești în tantra. Pentru cel care trăiește în tantra, totul este viu și real: el, ceilalți, lumea din jurul lui, universul. Dacă pe prima cale, adeptul realizează că se află dincolo de conștiință și că este deja mort (așadar, nu mai poate muri pentru că este deja mort), pe a doua cale, cea tantrică, omul este atât de viu, încât atunci când moartea se produce, el moare total. Pe a doua cale, cea tantrică, el a trăit totul atât de profund, încât atunci când îi vine vremea, va muri total, fără să se agațe de nimic.
Cum putem ști dacă ne potrivim la nivel emoțional cu o persoană de sex opus? Dacă un bărbat dorește o femeie în ipostază de copil înseamnă că a avut ceva probleme cu mama lui în copilărie? O femeie stăpâna nu e prea mult spus? Pare o încălcare a liberații. Sau libertatea este o invenție recentă? Din ce am observat pare că societatea promovează modelul de bărbat adorator al femeii, toți bărbații adoră femeile frumoase și sexy care devin aproape o obsesie pentru ei. Bărbatul care încearcă să impresioneze o femeie prin fapte pentru a o atrage înseamnă că joacă rolul de erou? Rolurile nepervertite se pot și schimba între ele de-a lungul timpului sau odată ales un rol este jucat permanent? Rolurile de servitor și de copil pentru un bărbat sună foarte ciudat de parcă acel bărbat are ceva probleme psihologice. Rolul de tată și cap de familie pentru bărbat pare a fi promovat și de religii, asta ar însemna că există pervertiri promovate chiar prin intermediul religiilor? Cei care au pervertit rolurile astea încearcă să mențină oamenii într-o stare de nemulțumire? Tot ei au alterat și religiile sau chiar ei le-au creat? Care ar fi motivele lor?
Om_de_jad:Sunt multe întrebări, toate sunt importante. Nu o să dau, deocamdată, un răspuns acestor întrebări, vom reveni la ele să le studiem în detaliu curând, după ce mai completăm cu informații. Trebuie să vedeți mai întâi ce rol au abordările de mai sus, pe schema potrivirii la nivel emoțional, și care sunt implicațiile acestora la nivel energetic. Am făcut o diagramă, să vedeți de ce abordarea tantrică este corectă și de ce spun că abordarea practicată de societatea noastră adâncește și mai tare omul în mocirlă.
Înainte de a arunca o privire pe schema făcută de mine, e bine să știți următoarele lucruri (cei care au practicat yoga cunosc deja aceste elemente de bază): noi funcționăm cu energie care ia diferite forme și manifestări, în organism, în conformitate cu frecvența ei de vibrație. Cu referire strictă la polaritate, vom considera că „+” este energia preluată de la pământ (energie telurică), iar „-” este energia preluată din cosmos. Schimbarea frecvenței de vibrație a energiei, la om, este făcută prin intermediul unor centri de forță. Aceștia preiau energia, o stochează și o transformă, cu scopul ca aceasta să fie capabilă să alimenteze centrul imediat superior. În yoga, sunt prezentați 7 centri principali și mulți alții secundari - noi ne vom referi deocamdată la primii trei: muladhara (centrul vital), svadhisthana (centrul sexual) și manipura (centrul voinței).
Predefinit, bărbatul are exces de energie telurică (+) pe centrul vital, exces de energie cosmică (-) pe centrul sexual și exces de energie telurica (+) pe centrul voinței. Femeia are polaritate inversă față de bărbat, respectiv exces de energie cosmică (-) pe centrul vital, exces de energie telurică (+) pe centrul sexual și exces de energie cosmică (-) pe centrul voinței.
În yoga, adeptul învață tehnici prin care își poate echilibra excesele pe fiecare centru în parte. Diferența între yoga și tantra este că în timp ce în yoga, echilibrul se face prin acumulare de energie, în tantra se face prin cedarea energiei suplimentare (nefolositoare și perturbantă pentru el, dar folositoare și benefică pentru celălalt) către iubit/iubită - de aceea, armonizarea energiei, în tantra, se face în cuplu (veți vedea în continuare și cum, la modul practic). În yoga, polarizarea este făcută prin efort susținut, în tantra este făcută în mod natural, prin relaxare. Ambele variante sunt corecte. În treacăt fie spus, explicația acestui fenomen stă în faptul că la un moment dat, pentru ca evoluția să poată continua către ceea ce știm noi că este azi, omul, a trebuit să se renunțe la calitatea lui de ființă androgină și împărțirea lui pe polarități, o parte luând calea dominării mediului înconjurător și dobândirea cunoașterii subiective (care s-a soldat, mai târziu, cu dobândirea unui sine), iar cealaltă parte căpătând darul procreării. E o mare durere în treaba asta, cei care știu să citească în trecut știu la ce mă refer. Asta e situația, trebuie să ne conformăm și să ne adaptăm la ceea ce avem.
Ca un exemplu, bărbatul va trebui să elimine excesul de energie telurică (+) de pe centrul vital prin preluare de energie cosmică (-) de la femeie, iar femeia va trebui să acumuleze energie telurică (+) de la bărbat și să cedeze energie cosmică (-). Pe ceilalți centri, soluția este similară - se schimbă doar polaritățile. Ce se întâmplă: când excesul de energie este preluat, apare o detensionare, care rezultă într-un echilibru. Detensionarea se produce în urma unui fel de scurtcircuit (la întâlnirea energiei de polaritate contrară), scurtcircuit în care cei doi se pot folosi de moment pentru a muta energia pe un etaj superior, pe centrul de mai sus, schimbându-i (energiei), frecvența de vibrație.
Ca o concluzie (apoi puteți studia schema), direcția corectă este să echilibrăm energia pe fiecare centru de forță, fie prin acumulare de energie de polaritate inversă (ca în yoga), fie prin cedare de energie suplimentară și nefolositoare (prin tantra). Vin cu detalii suplimentare și cu răspunsuri la întrebări curând, să mai termin și eu din treabă. Acum aruncați o privire pe schemă.
Dacă ai putea să explici de ce ai ales simbolurile invers pt cele 2 energii ...
Om_de_jad:...cu siguranță că există o explicație. A propos, nu doar simbolurile sunt invers, uită-te cu atenție.
Până la urmă de ce denumirile astea de „erou”, „servitor”, „copil”, „stăpână”, „adoratoare”, „mamă”? Ele au doar o valoare simbolică în explicarea polarizării energiilor sau sunt ceva mai mult, la un alt nivel exprimă atitudinea celor doi dintr-un cuplu?
Om_de_jad: Pentru că denumirile astea indică destul de clar modurile de raportare corectă în cadrul unei relații. Discuția despre polarizare a venit ca o explicație.
Cum putem ști dacă ne potrivim la nivel emoțional cu o persoană de sex opus?
Om_de_jad: De fapt, fiecare știe ce își dorește. Problema e că noi alegem cu personalitatea și nu cu esența. Personalitatea cere, de exemplu, să fii erou, dar esența ta, de fapt, poate fi de servitor sau de copil. Dacă alegi să ai o relație cu o adoratoare sau cu o mamă, vei fi nesatisfăcut, pentru că esența are nevoie de o stăpână. Dar toți știm ce anume vrea esența, numai că o ignorăm. Alegerea trebuie făcută și în funcție de partea aia intimă din tine, pe care n-ai curaj s-o chestionezi, de teamă să nu fii condamnat de ceilalți.
Dacă un bărbat dorește o femeie în ipostaza de copil înseamnă că a avut ceva probleme cu mama lui în copilărie?
Om_de_jad: Dacă ești bărbat și ai probleme cu mama în copilărie, o să vrei să fii adorator. Discuția e mult mai amplă și pe moment n-am chef să dezvolt, e bine de reținut că presiunea din partea mamei, pe un bărbat îl face să vrea să fie adorator (se pervertește centrul sexual), iar pe femeie o face să vrea să fie copil și să-și găsească fericirea lângă un tată (la femei se tulbură centrul voinței).
O femeie stăpâna nu e prea mult spus? Pare o încălcare a liberații. Sau libertatea este o invenție recentă?
Om_de_jad: Așteaptă, te rog, să facem descrierea tipurilor, să vezi la ce mă refer. Nu știu ce înțelegi prin „prea mult spus” - adică n-am idee cum ai putea să trasezi o linie de demarcație, dincolo de care ceea ce spui să fie mult sau puțin, prea mult sau prea puțin. Libertatea are înțelesuri diferite pentru fiecare categorie - pentru un servitor, libertate înseamnă șansa de a-și face stăpâna fericită.
Așteaptă, te rog, să facem descrierea tipurilor, să vezi la ce mă refer. Nu știu ce înțelegi prin „prea mult spus” - adică n-am idee cum ai putea să trasezi o linie de demarcație, dincolo de care ceea ce spui să fie mult sau puțin, prea mult sau prea puțin. Libertatea are înțelesuri diferite pentru fiecare categorie - pentru un servitor, libertate înseamnă șansa de a-și face stăpâna fericită.
Om_de_jad: Am spus mai sus de ce. Societatea este plină de bărbați cu probleme pe centrul sexual. La ei, adorarea femeii se desfășoară doar pe plan sexual, ceea ce este greșit - servitorul este mult, mult mai cinstit cu femeile decât este un bărbat obișnuit, un așa-zis adorator.
Bărbatul care încearcă să impresioneze o femeie prin fapte pentru a o atrage înseamnă că joacă rolul de erou?
Om_de_jad: Nu, dar în mod cert poate juca rolul de om prost. Un erou se perfecționează pentru el însuși, nu pentru cei din jur. Când spun erou, nu confunda cu Superman, nu mă refer la băiatul ăla cu gel în păr și cu chiloții trași peste ciorapii de damă.
Rolurile nepervertite se pot și schimba între ele de-a lungul timpului sau odată ales un rol este jucat permanent?
Om_de_jad: Nu sunt roluri, eu n-am spus să jucați teatru. Da, e posibil ca esența să se schimbe pe parcursul vieții, dar extrem de puțin. Se poate schimba drastic după iluminare, astea sunt doar discuții.
Rolurile de servitor și de copil pentru un bărbat sună foarte ciudat de parcă acel bărbat are ceva probleme psihologice.
Om_de_jad: Deloc. Problema poate apărea doar dacă ai în cap ideea că un bărbat trebuie să fie tată sau stăpân. Psihologii voștri, mulți dintre ei, sunt buni de pacienți. Schema pe polarități arată destul de bine că un exces de energie pe un anumit centru nu face decât să-l obosească și să-l ducă în imposibilitatea de a-și face treaba la parametrii pentru care a fost conceput.
Rolul de tată și cap de familie pentru bărbat pare a fi promovat și de religii, asta ar însemna că există pervertiri promovate chiar prin intermediul religiilor?
Om_de_jad: Te îndoiești că e așa? Religiile promovează fel și fel de lucruri, care mai de care mai bizare - mai ales când vine vorba de sex. Uită-te la călugări, de exemplu, ți se pare că dau dovadă de o înțelegere a sexualității?
Cei care au pervertit rolurile astea încearcă să mențină oamenii într-o stare de nemulțumire? Tot ei au alterat și religiile sau chiar ei le-au creat? Care ar fi motivele lor?
Om_de_jad:eh...
Om-De-Jad, dacă tot ai o înțelegere mai profundă a sexualității feminine, hai să te întreb și eu ceva legat de un fenomen ce mie mi se pare bizar. Uite, eu de felul meu am fost de mic liniștit, cuminte, om serios, mi-am văzut de treaba mea, nu am băut, nu am fumat, nu am umblat cu găști, nu am furat, nu am fost un golan niciodată, nu am fost violent, bătăuș, șmecher, nimic din toate astea. și cum naiba se face că toți cei din jurul meu ce erau hoți, răi, derbedei, pușcăriași, violenți, șmecheri, unși cu toate alifiile, toți au avut parte de femei și toți au făcut copii până la 30 de ani, iar eu am rămas de căruță ? Desigur, menționez că nu sunt nici înalt și nici cu mușchi, am 1.70 și 65 kg doar.
Om_de_jad: Am să-ți răspund imediat, numai că trebuie să ții cont de două lucruri: primul, că răspunsurile n-o să fie complete, fiindcă nu am cum să cuprind și să demontez întregul mecanism într-un singur post – e posibil să omit multe lucruri importante (dar de-asta avem forumul, să întoarcem fiecare problemă pe toate părțile, până în momentul în care înțelegem exact ce se întâmplă). Un alt aspect pe care trebuie să-l iei în calcul, stă în faptul că răspunsurile mele, dacă nu vor fi susținute de o cunoaștere atentă a firii feminine, cu tot ce înseamnă asta, vor fi greu de asimilat la modul corect și complet.
Tema propusă de tine este deosebit de importantă: ea a fost mereu dezbătută, gândită și răs-gândită de bărbați. Am auzit de sute de ori (vorbesc serios, chiar de sute de ori) aceste discuții, în grupurile de bărbați, ideea centrală fiind totdeauna axată pe întrebarea obsesivă „de ce femeile aleg totdeauna golanii în locul oamenilor serioși, de ce femeile aleg mereu anapoda, evident, din punctul nostru de vedere”. De regulă, răspunsurile erau ceva de genul „pentru că femeile sunt proaste, curve și pentru că le place violența”. Spun aceste lucruri pentru că multe femei habar n-au ce discută bărbații când „vorbesc ei despre femei”, și-ar fi bine ca într-un fel sau altul să afle – nu e cazul să o dăm cotită și să ne ferim, cel puțin pe acest forum, vom căuta să spunem lucrurilor pe nume. Deci, dragi doamne, urechile ciulite: de regulă, în grupurile de bărbați, la o băută, în pauza de masă, ori în alt context în care mai mulți masculi se strâng și discută despre femei, se pun pe tapet cam două teme: în cazul în care participanții la discuție sunt persoane mai puțin apropiate, se discută la modul general, ușor filosofic, despre relații și sex, fiecare exprimându-și într-un fel sau altul punctul de vedere. De obicei, se vine cu relatarea unor întâmplări, fie personale, fie ale unor prieteni de-ai fiecăruia, care au trecut prin anumite experiențe. Ce-au pățit, cum s-au descurcat în anumite relații, cum s-au complicat anumite relații și cum au luat sfârșit. Dacă persoanele care participă la discuție sunt apropiate (de exemplu prieteni buni), atunci se face teoria firii feminine. Nu se va discuta despre o anumită femeie, se va discuta despre femei la nivelul general – cum își aleg iubiții, pe ce principii și-i aleg, cum să obții o relație satisfăcătoare, ce greșeli poți să faci, ce e bine și ce e rău să faci într-o relație cu o femeie și așa mai departe. În astfel de discuții, concluziile finale, de cele mai multe ori, spun că femeile sunt rele și că au mentalitate de animal, se face afirmația că sunt proaste și că nu pot alege corect. Alteori, se spune că sunt curve și că n-au niciun fel de dorință să fie atente și să înțeleagă ce este în mintea bărbaților. Pe fond, în aceste grupuri de discuții, inevitabil, părerea generală despre femei este una extrem de proastă. Fiecare bărbat din grup are cel puțin o poveste tristă, dobândită în urma unei relații cu o femeie, relație care s-a sfârșit urât și care l-a afectat pentru tot restul vieții (și eu am o astfel de poveste tristă, cred că toți avem cel puțin una). Partea proastă este că tot participând la astfel de discuții (la care, uneori, ești forțat să participi prin prisma împrejurărilor – cazul meu), toți au deja ideile preconcepute despre femei bine închegate. Mai mult decât atât, este complicat și riscant să spui participanților la discuții că femeile nu sunt așa cum spun ei, adică rele, curve și proaste. Este foarte dificil, dacă o faci, îți strici reputația. Eu, de exemplu, la locul meu de muncă, sunt privit de colegi destul de ciudat, fiindcă am susținut totdeauna că femeile nu sunt nici rele, nici curve și nici proaste și că e vorba doar despre o înțelegere greșită a întregului fenomen, atât de o parte, cât și de cealaltă. Ei sunt oarecum în dilemă, fiindcă, de obicei, când un bărbat spune că femeile nu sunt curve și rele, ori este prost, ori este naiv, ori este netrecut prin viață. Eu nu sunt nici prost, nici naivși nici netrecut prin viață, iar afirmațiile mele, în acest context, par stranii. Iar pentru că nu mi se putea spune că sunt naiv, mie mi s-a sugerat faptul că „am avut noroc să întâlnesc numai femei bune la suflet”.
Acum putem să discutăm pe textul lui Mihai, dar înainte de asta, o să vă rog să-mi permiteți să vă dau câteva sfaturi:
încercați să faceți abstracție de poveștile personale triste. Când discutați pe acest forum, nu vă gândiți numai și numai la femeia/bărbatul care v-au făcut vouă viața un coșmar. Aici sunt cu totul alți oameni, vorbiți cu ei, nu cu fantomele din mintea voastră.
țineți totdeauna cont de faptul că femeile și bărbații sunt educați complet diferit, practic ei cresc și se dezvoltă în lumi diferite. De aceea, metodele de abordare și de raportare, cu referire la orice vreți voi (inclusiv a relațiilor de cuplu), vor fi diferite. Căutați să păstrați mintea deschisă atunci când abordăm orice subiect și nu uitați că ne interesează totdeauna adevărul, nu să dăm frustrărilor personale valoare absolută.
pe acest forum căutăm să scoatem, o dată pentru totdeauna, relațiile dintre bărbați și femei, din zona obscură în care se află. Aproape toți oamenii merg pe bâjbâite în relațiile pe care le au, experiența fiecăruia bazându-se o parte pe ceea ce au trăit și o parte pe ceea ce își închipuie despre ceea ce au trăit. La dracu, trebuie să terminăm cu această abordare copilăroasă a relațiilor noastre, fiindcă modul de abordare pe bâjbâite ne duce în jos.
încerc să dau o formă coerentă și organizată, informațiilor pe care le am. Nu este deloc ușor, nu dispun nici de prea mult timp, o să vă rog, așadar, să mă ajutați cu idei, sugestii, întrebări. De exemplu, prin întrebările lui, Mihai îmi dă posibilitatea să răspund unor probleme vechi și foarte importante, ocazie cu care țin să-i mulțumesc.
Și acum să trecem la text.
Majoritatea femeilor au fost educate în ideea că scopul lor în viață este să facă fericit un bărbat. La maturitatea pe care o ai și cu mintea de acum, înțelegi ușor cât este de strivitoare povara fericirii altuia. Datoria de a face fericit pe cineva este greu de suportat chiar și pentru un om mare și responsabil, să pui așa ceva pe umerii unui copil, e aproape crimă. Dacă mai pui la socoteală faptul că fetelor li se cere asta fără să li se spună ce înseamnă, la ce anume te referi, fără să li se dea exemple concrete în familie sau să poată vedea ceva asemănător în jurul lor, vei înțelege imediat de ce ele se revoltă față de această idee și de ce reacționează violent. Nimănui nu-i place să poarte pe umeri greutatea fericirii altuia, fiecare încearcă să-și vadă de fericirea lui, ceea ce, în principiu, este corect. În concluzie, fetele vor căuta totdeauna parteneri care par să-și poată obține singuri fericirea (bărbați independenți), astfel încât ele să poată scăpa de responsabilitatea ideii conform căreia scopul lor în viață ar fi să-și facă bărbatul fericit. E o fugă de responsabilități, e de înțeles. Dilema femeii apare mult mai târziu, când se vede nevoită să constate că într-adevăr, fericirea ei nu poate fi separată de fericirea celor pe care îi iubește și că da, ea nu poate fi fericită decât dacă dăruiește. Nenorocirea e ca atunci se va simți inutilă, proastă și penibilă, și n-o s-o mai ia nimeni în seamă, dar asta e altă poveste.
Ținând cont și de proasta educație a oamenilor, dar și de binecunoscuta gândire precară existentă la nivel de mase, bărbații violenți, bătăuși, șmecherași, hoți și răi, o să le apară ca fiind oameni care „știu ce vor”, oameni care nu au nevoie de ele pentru a fi fericiți (și care le oferă lor libertate de mișcare, în contextul în care ele nu vor mai trebui să-i facă fericiți). Fetelor li se spune așa: să fiți cuminți, să vă comportați frumos, să fiți bune, blânde și drăguțe. ține minte: când sunt copii și când sunt necoapte, fetele sunt ca și băieții, au nevoie de aventură, de luptă, sunt lăudăroase, violente, teribiliste, predispuse către acțiuni cu consecințe neplăcute. Spre deosebire de băieți, care pot pune în practică cu ușurință orice fel de prostie le trece prin cap, pentru că societatea le permite, fetele sunt ținute sub supraveghere și obligate să se comporte frumos. În felul ăsta, toate pornirile lor de Robin Hood, de D'Artagnan și de Al Capone sunt înfrânte din fașă, iar singura lor scăpare e să viseze la împlinirea acestor vise. De ce li se face fetelor educația asta? O să ți se pară stupid: din frica de a nu rămâne gravide cu cine nu trebuie.
Femeilor le-a fost redusă libertatea de mișcare, în ideea limitării posibilității de a da naștere unor copii nedoriți. Nu sunt în măsură să spun că oamenii au făcut o alegere înțeleaptă sau nu, cert este că o puștoaica de 14 ani - lăsată de capul ei „să se descurce” - care în teribilismul specific vârstei, rămâne grea cu un bărbat violent (în urma contactului sexual cu un individ sau mai mulți), are toate șansele să ajungă mult mai rău decât o fată „bine educată”, frustrată la vârsta de 22 de ani că n-a putut și ea să spargă o bancă sau să fure mașini.
Tu n-ai fumat, nu ai umblat în găști și n-ai făcut prostii din două motive: unul, pentru că fiind un tip inteligent, te-ai prins că este inutil să faci așa ceva și doi, pentru că ai avut dreptulsă alegi. Dacă ți s-ar fi impus să fii cuminte și ascultător și ai fi fost pedepsit în caz că nu erai cum ți se cerea, ar fi fost șanse mari să-ți fi dorit să fii un mic infractor mai târziu.
Și încă ceva: tu, ca tip echilibrat, liniștit și cuminte, n-o să prezinți niciun fel de interes; viața lor deja este una de om echilibrat, liniștit și cuminte, deci n-o să găsească nimic provocator la tine - ceea ce tu poți să oferi este deja plictisitor și cunoscut pentru ele. Asta nu înseamnă că trebuie să devii infractor ca să fii atrăgător, înseamnă doar că trebuie să cunoști bine tipul de femeie care ți se potrivește, pentru că, trebuie spus, nu toate femeile își doresc golani.
Acum hai să-ți povestesc eu un mic episod din aventurile mele: acum câțiva ani, aveam o angajată care avea ea o prietenă, nu era ea prea frumoasă și era cam plinuță spre grăsuță așa, dar nu mi-a păsat mie de asta și am zis că hai să o invit la un suc, poate că fiind o fată mai plinuță poate nu e perversă așa cum sunt altele și am cu cine mă înțelege și poate găsesc ceva frumos în ea și poate, poate, așa mi-am zis eu. Am invitat-o la un suc, fata a acceptat, totul ok, apoi spre seară fără să vreau am asistat la o conversație între acea fată și angajata mea, suna cam așa: „Hai vino și tu cu noi, hai nu mă lăsa singură cu ăsta, hai te rog vino”. Și angajata mea o întrebă: „Da de ce să vin și eu ? E doar un suc, stați o oră și gata.” și tipa aia ai zicea: „iuuu, bleah, cu ăsta, păi nu vezi ? E scund și slăbănog, ce să fac eu cu ăsta în oraș singură ? Hai te rog vino și tu cu noi, salvează-mă !”. Angajata mea: „Nu-ți prea place de el așa-i ?”. Tipa: „Să zicem doar că nu-l are pe vino-ncoa, știi cum e, trebuie să ai standarde de frumusețe dacă vrei să nu te faci de râs în oraș”. Desigur că am anulat mărețul eveniment și i-am spus-o în față la domnișoara, că după ce că arată ca o v., mai e și o c. perversă și nesimțită și cu aere.
Și apropo de femei perverse.... ea-i trimisese poze cu ea, dacă o vedeai în poze ziceai că-i un îngeraș cuminte, genul de fată ce pare serioasă și la locul ei după chip.
Om_de_jad: Femeile recunosc mai greu faptul că la ele, aspectul fizic al bărbatului pe care îl doresc contează la fel de mult ca și în cazul nostru. Le este jenă s-o spună direct de frică să nu fie etichetate drept ciudate; diferența constă în faptul că ele au gusturi foarte variate când vine vorba despre modelul fizic pe care îl consideră atrăgător. La bărbați, frumusețea feminină e ușor de dibuit: femeia frumoasă trebuie să aibă chip cu aspect simetric, sâni, fund și picioare armonios dezvoltate. Exemplul tău, da, face referire la o femeie prost educată, care dintr-un motiv sau altul s-a gândit că ar fi bine să iasă cu tine în oraș, deși nu te plăcea.
Unii bărbații au prostul obicei de a judeca femeile după chip. Am exemple concrete de bărbați care consideră că un chip de îngeraș ascunde un suflet bun și blând - în consecință, își iau țeapă de fiecare dată. O altă greșeală e să consideri că femeile frumoase sunt automat curve (pentru că au fost curtate de mulți) și că cele urâte sunt automat cuminți. Trebuie să cunoști fiecare om în parte pentru a putea trage niște concluzii.
Unii bărbații au prostul obicei de a judeca femeile după chip. Am exemple concrete de bărbați care consideră că un chip de îngeraș ascunde un suflet bun și blând - în consecință, își iau țeapă de fiecare dată. O altă greșeală e să consideri că femeile frumoase sunt automat curve (pentru că au fost curtate de mulți) și că cele urâte sunt automat cuminți. Trebuie să cunoști fiecare om în parte pentru a putea trage niște concluzii.
Om_de_jad: Nu este neapărat necesar, dar e indicat. În momentul orgasmului se pot întâmpla două lucruri: fie se transformă o cantitate foarte mare de energie, fie se pierde o cantitate la fel de mare de energie. E un joc periculos care trebuie jucat până începem să-l cunoaștem și să-l stăpânim - din păcate, fără energie nu putem vorbi despre tantra. O să spun la momentul potrivit cum trebuie folosită energia corpului nostru în mod constructiv și în ce constă jocul cu energia.
Dacă nu se ajunge la orgasm nu rămâne o frustrare de ambele părți?
Om_de_jad:Dacă nu se ajunge la orgasm, da, bărbatul poate fi frustrat, însă nu neapărat și femeia. Femeile își aleg singure momentul în care vor să aibă unul sau mai multe orgasme,atunci când consideră ele de cuviință. Ele își dozează în mod inteligent și natural energia erotică, iar tu, ca bărbat, ai de învățat de la iubita ta cum să faci același lucru. Bărbații au o educație foarte proastă când vine vorba despre dozarea energiei erotice - de fapt, nu-s educați aproape deloc, iar societatea nu ne ajută. Societatea noastră le spune bărbaților să facă sex oricând, oricât, oriunde și oricum. În acest fel, bărbații își pierd flexibilitatea și devin niște animale obosite.
Simbolurile sunt invers? Schema este corectă atunci?
Om_de_jad: E mai mult o chestie care ține de modul în care te raportezi la univers. Schema propusă de mine este corectă dintr-un anumit punct de vedere și incorectă din alt punct de vedere. Cealaltă schemă este cu totul și cu totul diferită de a mea: este corectă dintr-un anumit punct de vedere și incorectă din alt punct de vedere. Nu, acum vorbind serios, în schema mea, universul joacă rol de iubită, nu de tată.
Omul a fost împărțit pe polarități în mod forțat prin intervenția unor forțe/ființe sau în mod natural?
Om_de_jad: Este vorba despre evoluție naturală, eu nu vorbesc niciodată despre „ființe care ne conduc”. Pentru a înțelege de ce s-a ajuns la împărțirea pe polarități, trebuie să afli cum se manifestă Legea lui șapte, cunoscută și sub numele de Legea Octavei, fiindcă în cazul de față este vorba despre un semiton - poți afla mai multe despre această lege, nerecunoscută de către oamenii de știință, citind lucrările despre a patra cale ale lui P.D. Ouspensky. Ce pot să spun este că la un anumit moment dat, împărțirea pe polarități a fost necesară pentru ca evoluția să-și poată continua cursul normal. În caz contrar, viața de pe Pământ n-ar fi putut exista în forma pe care o cunoaștem.
Dacă este o mare durere în treaba asta înseamă că omul ar trebui să se reîntoarcă la cea ce a fost sau nu mai este posibil asta?
Om_de_jad: Omul nu trebuie să se reîntoarcă la ceea ce a fost, trebuie doar să-și completeze imaginea pe care o are despre existența, prin polarizare inversă.
Ce înseamnă să citești în trecut? Este un fel de regresie ca în hipnoză?
Om_de_jad: Am scris acum câțiva ani despre asta, când am prezentat tehnica de meditație numită „luminarea trecutului”. Ar trebui s-o găsești la secțiunea materiale, iar pe blogul „jocul realității” vei putea găsi răspunsurile pe care le-am dat celor care erau interesați la momentul respectiv de această metodă
Odată pervertiți centrii se mai poate schimba situația sau trebuie să ne adaptăm la noua situație?
Om_de_jad: În cele mai multe cazuri, situația se poate schimba complet, în bine. În cazuri foarte rare, situația nu poate fi schimbată și trebuie refăcută integrarea corect, prin transfigurare. Vom vorbi la momentul potrivit despre asta.
În schema pe care ne-ai dat-o ai făcut referire la primii 3 centrii de forță : vital, sexual, volitiv. O relație de cuplu implică în primul rând iubirea și iubirea ține (conform sistemului yoga) de cel de-al patrulea centru de forță: anahatha.
Întrebarea este: care este ordinea corectă de abordare? Se începe cu centrul vital, apoi cel sexual, volitiv și apoi se ajunge la centrul afectiv? Cum este iubirea văzută în sistemul tantric, câte feluri de iubire manifestă ființa umană și ce modalități sunt de a armoniza centrul afectiv?
Om_de_jad: În yoga se urmărește dinamizarea tuturor centrilor de forță prin metode specifice: meditații, poziții corporale, metode de purificare. Pe de altă parte, în tantra, se urmărește dinamizarea centrilor la care avem acces, cunoscându-se faptul că energia se rafinează și se mută pe centrii superiori în mod natural și firesc, fără să fie nevoie de vreo intervenție din partea noastră. Putem spune că yoga are o abordare dinamică, ușor agresivă, în timp ce tantra are o abordare naturală și non-agresivă. Yoga alege o abordare masculină, pe când tantra alege o abordare feminină. Lucrul acesta se observă cu ochiul liber: yoghinii sunt încrâncenați și încordați, pentru că yoga se bazează pe voință, pe dominarea instinctelor animalice, pe ascensiunea obținută pe baza luptei cu punctele slabe ale ființei. În tantra nu negăm nimic, nu dominăm, nu urmărim să cucerim, ci să înțelegem - iar înțelegerea nu se desfășoară doar pe plan intelectual, ci pe toate planurile. Un tantric este foarte relaxat, pentru el nu există nimic de condamnat - orice ar descoperi în el însuși, indiferent cât pare de nociv sau de degradant, el și-l acceptă și caută să înțeleagă și să se bucure de acea manifestare, nu să domine și să disciplineze.
Schema mea este una cinstită. Ea face referire doar la primii trei centri pentru că sunt singurii la care avem acces direct, cu toții - al patrulea centru, centrul inimii, este atât de puțin cunoscut omului, încât nici nu merită să-l luăm în calcul deocamdată (în conformitate cu jocul realității, la omul obișnuit, centrul 4 nu funcționează corect și funcțiile lui sunt preluate aproape în totalitate de către aparatul formator). Tu ai practicat yoga, e normal să-ți apară întrebarea asta, fiindcă în yoga ți se spune că trebuie să dinamizezi toți centrii. Problema este alta: dinamizarea centrilor de forță trebuie să meargă mână în mână cu trezirea conștiinței, cu educarea personalității și cu evidențierea esenței. Prin yoga, centrii superiori vor fi alimentați cu energie prin metode artificiale, deci în cel mai fericit caz vei dobândi o idee vagă despre ceea ce înseamnă funcționarea acestora. În tantra vorbim despre primii trei centri, știindu-se faptul că dacă aceștia vor fi dinamizați corespunzător, energia va urca singură de pe centrul doi pe centrul trei, de pe centrul trei pe centrul patru, apoi centrul cinci și așa mai departe.
O relație de cuplu implică în primul rând iubirea și iubirea ține (conform sistemului yoga) de cel de-al patrulea centru de forță: anahatha.
Om_de_jad: Complet greșit. Credeți-mă, iubirea este inaccesibilă omului obișnuit, indiferent cât de ciudat v-ar suna asta, este perfect adevărat - iubirea nu este posibilă atâta timp cât al patrulea centru nu funcționează. Având în vedere faptul că la omul obișnuit, aparatul formator lucrează pe post de centru patru, iubirea oamenilor va lua forma de interes, atașament, dorință și nevoie de asuprire. Evident că oamenii rafinați vor căuta să picteze frumos manifestările aparatului formator și, unii dintre ei, cei mai inteligenți, reușesc să le picteze așa de bine încât e greu să-ți dai seama că îi păcălesc pe alții și se păcălesc și pe ei înșiși - mă rog, dacă centrul patru este funcțional, vei observa cu ușurință cât de mult se mint.
Hai să nu vorbim despre centrul patru, fiindcă nu i-am înțeles, încă, pe primii trei. Prefer să vorbim despre munca de jos, aia murdară. Solul trebuie pregătit corespunzător înainte de a sădi ceva în el. Hai să ne vedem de mocirla noastră și abia după aceea să discutăm despre flori.
Oamenii au făcut mereu greșeala asta, au preferat să discute despre iubire (bine, la nivel superficial, fiindcă nici nu se putea altfel) și să evite discuțiile despre sex. În societatea noastră recentă, s-a inversat direcția: se vorbește mult despre sex (desigur, la modul anapoda și deșănțat), și prea puțin despre iubire. Ambele abordări te trimit pe căi greșite, fiindcă sexul nu trebuie separat de iubire și nici iubirea de sex. Dispunem de un singur tip de energie, care pe centrul doi se manifestă ca atracție sexuală, iar pe centrul patru se manifestă ca iubire. Atâta că avem o problemă tehnică: energia nu poate să ajungă la centrul patru până nu trece prin centrul doi. Având centrul doi blocat, poți să vorbești la infinit despre centrul patru, că n-o să se întâmple nimic.