Mintea omului poate avea două orientări: spre trecut sau spre viitor. Ea nu poate exista în prezent, fiindcă are nevoie de material de reflecție ca să poată funcționa. Atunci când mintea lucrează, automat te gândești „la ceva”; tehnicile de meditație urmăresc procesul invers: nealimentând mintea cu gânduri, aceasta se oprește pentru o perioadă din funcționarea obișnuită și brusc ești aruncat în prezent. A exista în prezent, fără gânduri care să polueze ceea ce vezi sau percepi reprezintă primul pas către iluminare. Va fi prima ta gura de aer într-o nouă lume, complet diferită față de ceea ce crezi că este ea acum.
Există oameni orientați către trecut. Ei sunt atrași de multe ori de istorie și se definesc prin aceasta. În cazul nostru, se consideră creștini, români, caută să respecte cultura și tradiția neamului de care aparțin. Pe undeva, acest mod de a te defini cu ajutorul trecutului reprezintă un avantaj, fiindcă oferă o anumită liniște. Omul care se definește cu ajutorul trecutului crede că știe cine este. Va spune: eu sunt român, sunt creștin, respect tradiția și prin asta știu cine sunt. De aceea, dacă cineva încearcă să se atingă de aceste elemente pe care mintea orientată către trecut le consideră valori, imediat, persoana care deține o astfel de minte se va apăra cu toate puterile, riscând chiar să devină violentă.
Sunt câteva probleme cu mintea care trăiește în trecut: este foarte rigidă și caută cu disperare să mențină proaspăt un trecut mort deja de mult. Pentru a menține proaspăt un lucru mort este nevoie de efort, iar efortul conduce în final la o stare de oboseală, la lipsă de vioiciune, de reacție și de spontaneitate.
Partea mai proastă este că omul cu mintea orientată către trecut se definește, printre altele, pe baza trecutului său pe termen scurt, adică pe baza amintirilor acumulate în decursul vieții, iar asta creează niște conflicte. Până când îmbătrânești, tot trecutul tău se transformă în scrum. Mulți dintre cei pe care i-ai cunoscut în tinerețe mor, părinții mor și ei, unii oameni au neșansa să-și vadă chiar și copiii morți.
Guvernele se schimbă complet, la o anumita perioadă, și societatea împreună cu acestea. Ceea ce era valoros acum 50 de ani, în prezent s-ar putea sa fie lipsit complet de valoare. Copiii de azi sunt altfel față de cum erau cei din tinerețea ta, adulții și bătrânii la fel, nu mai sunt așa cum îi știai tu. Din cauza asta suferi, începi să acuzi viața și să spui că e nedreaptă. De fapt, tu nu faci altceva decât să-ți plângi propriul stil de viață, ales greșit încă de la început. Viața nu se poate adapta la mintea ta care este orientată către trecut, și asta dintr-un motiv foarte simplu: viața exista totdeauna în prezent, niciodată în trecut sau în viitor.
O minte de felul acesta este hărțuită mereu de experiențe din trecut. Ea este invadată mereu de lucruri și fapte petrecute cândva și cărora le face față foarte greu. Traume suferite în copilărie, nedreptăți, mici bucurii, toate acestea sunt închise în minte, într-un sistem ermetic. Mintea orientată către trecut își trăiește propriile bucurii și suferințe în acest spațiu închis și nu dorește pentru nimic în lume să iasă din el și să trăiască în prezent. Pentru ea, trecutul este sigur, este ceva cunoscut, deci acceptat. Și chiar dacă intuiește că acel trecut este deja mort și că nu oferă în realitate nimic proaspăt și viu, preferă să rămână cu el pentru că pe acesta îl cunoaște mai bine, în el se află în siguranță.
Se întâmplă, uneori, să ne revoltăm față de felul în care mintea noastră ne agresează cu amintiri din trecut și să dorim să facem ceva în acest sens. Unii oameni merg la psiholog și, desigur, psihanaliza dă rezultate bune. Singura problemă consta în faptul că la psiholog te duci pentru a-ți rezolva o anumită problemă și nu problema per-ansamblu, iar tratamentul durează mult. Psihologul va trebui să afle ce anume a generat acea problemă, care sunt factorii care mențin problema respectivă și așa mai departe. Toate aceste lucruri cer timp, iar problemele tale sunt multe la număr.
Metoda de meditație de astăzi vă va ajuta să vă luminați propriul trecut; este o cale prin care puteți avea acces la trecutul vostru.
Să observăm următoarele: mintea încearcă mereu să completeze orice lucru început, dar neterminat. Orice activitate pe care ai început-o, ți-ai fi dorit sa o începi, dar n-ai terminat-o din diverse motive, tinde să revină în prezent pentru a fi completată măcar în imaginație dacă în realitate nu se poate.
Ai iubit o femeie, plănuiaisă te căsătorești cu ea, dar n-a fost sa fie: chiar în ziua nunții a fugit cu un alt bărbat. Mintea tinde să aducă în prezent acele evenimente, cerându-ți să faci ceva în acest sens. Și așa începi noi scenarii mentale: ea te iubea, iar celalalt bărbat nu exista. Sau, într-un acces de furie scoteai pistolul și îi omorai pe amândoi. Asta te liniștește pe moment, însă, cu timpul, mintea ta cea șmecheră îți va scoate din memorie aceleași amintiri. De ce îți face mintea așa ceva? Ca să te țină ocupat.
Ți-a murit un părinte, iar tu erai plecat în afara țării, la muncă, și n-ai putut să asiști la înmormântarea sa. Pur și simplu nu îți poți ierta asta.
Ți-ai înșelat soțul sau soția și asta te face să te simți mizerabil. Și te simți mizerabil cu atât mai mult cu câtai înșelat-o de mai multe ori și cu persoane care n-ar fi meritat în mod normal; iar tu ai o părere foarte bună despre căsătorie. Ți-ai propus de atâtea ori să nu mai faci asta, însă pur și simplu animalul din tine nu poate fi oprit.
Faptul că nu poți face nimic te roade și începi să te auto-condamni. Pentru a scăpa de auto-condamnare, îți proiectezi în minte un viitor în care tu vei fi altfel, mai bun, mai drept. Iar în timpul în care îți conturezi un viitor glorios, mintea ta lucrează nestingherită. A obținut exact ce și-a dorit: te ține ocupat.
Să vedem cum funcționează tehnica. Zi de zi, în mod conștient sau inconștient acumulăm informații. Unele dintre ele pot fi structurate pe parcursul zilei, altele pur și simplu pătrund în subconștient și rămân acolo până într-un moment în care ies la lumină și ne minunăm pur și simplu de unde a putut să ne apară așa ceva.
Ești în drum spre serviciu și discuți cu un coleg. Deși ești foarte prins în discuție, mintea ta înregistrează sunetul produs de prăbușirea unei bare de metal pe asfalt, înjurăturile pe care și le adresează cu generozitate doi șoferi opriți la semafor și imaginea femeii cu picioare frumoase care tocmai traversează strada. Discuția cu colegul, probabil că va fi disecată de mintea conștientă, structurată și împachetată frumos în memorie, însă celelalte evenimente –bara de metal, șoferii care înjură și femeia frumoasă –vor fi procesate parțial sau deloc fiindcă nu există timp și din cauza asta vor fi „trântite” în subconștient, în speranța că într-o zi vor fi scoase la iveală pentru a fi procesate. Problema e că pot fi scoase din memorie în împrejurări complet nepotrivite. Fac o mică speculație pentru a arăta mai clar la ce mă refer: pentru că mintea noastră funcționează pe bază de asocieri, e posibilca în viitor să faci o legătură dubioasă între femei frumoase, înjurături și zgomote de metal.
Tehnica va fi practicată înainte de a adormi. Va trebui să derulați toată activitatea pe care ați avut-o pe parcursul zilei în sens invers, până la momentul trezirii. Nu este deloc complicat, dar necesită puțină voință pentru a putea rămâne treaz.
La această tehnică de meditație trebuie să urmăriți ca evenimentele petrecute în ziua respectivă să fie retrăite în imagini. Veți căuta nu doar să vă amintiți ce s-a întâmplat în ziua aceea, ci să derulați în minte faptele, revăzându-le cu ochii minții, ca și când ați privi la cinematograf. În câteva luni, în aproximativ 6 luni, veți putea cu ușurință să rederulați întreaga zi de seara până dimineața, la trezire. Ce se va întâmpla? Când veți ajunge cu derularea evenimentelor la primul eveniment petrecut dimineața, vă veți liniști foarte tare și veți dormi excelent, pentru că toate întâmplările din acea zi au fost revizuite, așa că mintea voastră se va putea odihni, nemaifiind nevoită să proceseze în timpul nopții amintirile acumulate ziua.
După 6 luni sau în momentul în care simțiți că stăpâniți bine tehnica, puteți trece la pasul următor: dimineața, când vă treziți, mergeți înapoi, rederulând amintirile din timpul nopții până în clipa în care ați adormit. Este dificil la început, însă cu timpul veți putea pătrunde cu ușurință în noaptea din care tocmai v-ați trezit, până în momentul în care v-ați așezat în pat. Veți descoperi multe lucruri noi, pe care până în momentul acela nu le știați. Veți vedea cu ochii voștri dacă în timpul nopții sunteți conștienți sau nu, veți vedea ce anume se întâmplă cu omul în timp ce doarme. Încercați să executați aceasta tehnică până în momentul în care reușiți să rederulați noaptea complet.
Pasul final al acestei meditații constă în rederularea propriei vieți. Nu vă grăbiți, nu faceți asta până când nu stăpâniți tehnica foarte bine. Cam un an de experiență este suficient pentru a putea face acest pas.
Pregătiți-vă cu grijă înainte de pasul final. O hrană echilibrată timp de cel puțin trei săptămâni, puțină mișcare, rugăciune sau meditație.
În ziua în care vă pregătiți să vă rederulați viața, acționați în felul următor: faceți tehnica dimineața, pe stomacul gol. Beți puțină apă, dar păstrați stomacul gol, pentru că e posibil să vă simțiți rău în timpul tehnicii, sau chiar să vomitați.
Așezați-vă cu ochii închiși și coloana vertebrala dreaptă, într-un loc în care să aveți contact direct cu solul (deci pe pământ, nu pe o pătură sau pe altceva).
Începeți să rederulați evenimentele ușor, fără grabă. Mergeți pe firul amintirilor până în momentul în care ați început să practicați tehnica. De altfel, vă va fi foarte ușor să ajungeți în acest punct.
Mergeți mai departe și explorați evenimentele care s-au petrecut ani la rând, până când ajungeți în copilărie, la primul eveniment pe care vi-l mai amintiți, apoi mai departe. În acest punct, amintirile vor fi de altă natură, nu vor mai fi așa cum le percepem în acest moment. Se poate merge mai departe. Înțelepții spun că poți ajunge până în momentul în care te-ai născut și chiar mai departe, în ziua în care ai pătruns în corpul mamei tale. Cei care au practicat aceasta tehnică de meditație cu sârguință au mers mult mai departe. Așa a luat naștere teoria reîncarnării. Reîncarnarea nu este o simplă invenție, ea a fost emisă ca teorie în urma unor analize riguroase. Practicanții acestei tehnici spun că puteți sări direct de la propria naștere, pe patul de moarte din viața anterioară și procesul poate continua.Este o tehnică de meditație care cere timp pentru a fi efectuată, însă rezultatul poate fi uimitor.
Faceți lumină în trecutul vostru. Nu este obligatoriu să ajungeți până în clipa nașterii, așa ceva este foarte dificil și numai anumite persoane pot practica atât de bine tehnica. Este suficient să vă rederulați viața până la prima voastră amintire și veți vedea cum trecutul nu vă mai poate afecta. Evenimentele se vor așeza la locul lor fără efort, iar amintirile dureroase nu vă vor mai agresa.
Această tehnică vine în ajutorul celor despre care am mai discutat. Cu cât veți fi mai puțin influențați de trecut, cu atât veți putea mai ușor să vă mențineți în prezent.