Astăzi vom vorbi despre ultima metodă de meditație. Am să vă rog să-i acordați importanța cuvenită, fiindcă este o metodă care, aplicată la locul și momentul potrivit, poate da rezultate uimitoare. Metoda este de origine musulmană, dar înainte de a discuta efectiv despre pașii care trebuie urmați pentru a o realiza, am să vă spun în ce situație este ea de neînlocuit și de ce este atât de importantă. Am mai spus cu alte ocazii că omul trăiește centrat în minte. Traiul în minte este foarte convenabil, fiindcă te scutește în mare măsură de confuzii. Atâta timp cât trăiești în minte, verdele este verde, copacul este copac, soția este soție, copilul tău este copilul tău și așa mai departe.
Toate noțiunile pe care le ai despre tine și despre viață sunt așezate mecanic în mintea ta și îți dau o senzație de siguranță. Problema constă în faptul că noi nu ne putem hrăni numai cu concepte. Unii oameni au o minte cu structură solidă, și îi observi imediat, pentru că dau dovadă de foarte mare rigiditate. Ei nu pot prinde decât un singur sens într-o discuție, iar dacă încerci să le expui o altă latură a problemei, te vei lovi de un zid.
Acesta este un pol. La polul opus, se află cei care au o minte foarte fluctuantă. Din punctul de vedere al Jocului Realității, acești oameni trăiesc într-un centru emoțional fals, depinzând în mare parte de emoțiile pe care le primesc din exterior. Dacă ar fi să ne gândim care dintre situații este mai convenabilă, nu putem să alegem corect, fiindcă cei care sunt centrați în minte nu acceptă decât lucruri cunoscute, iar cei din a doua categorie sunt prea preocupați și dependenți de propriile emoții ca să asculte ce le spui.
Prin practica meditației, un om se poate trezi că mintea mecanică i se oprește brusc, fără posibilitatea de a mai reveni la starea inițială. În acel moment, pentru că centrul mecanic mental este stricat și pentru că apare o situație de criză, emoțiile invadează realitatea respectivului, iar acesta poate să creadă că a înnebunit. În acel moment, toate conceptele și noțiunile se răstoarnă, toată structura mentală pe care, până atunci, acel om se baza se descompune și rămâne o realitate pe care el nu și-o poate asuma pe moment. Emoții de toate felurile te copleșesc atunci și simți că o iei razna. Musulmanii au o denumire pentru acești oameni, îi numesc „nebuni divini”, iar creștinii vorbesc despre cazuri în care oameni atinși de Duhul Sfânt se comportă ca niște nebuni. Ei sunt oameni care au văzut realitatea și se comportă ca și când ar fi nebuni, însă nu sunt nebuni, ci doar sunt într-o stare de confuzie.
Această stare de confuzie poate dura toată viața, câțiva ani, câteva luni sau e posibil să nu fii deloc afectat de ea. De exemplu, în buddhism nu găsim noțiunea de „nebun divin”, fiindcă practicanții de vipassana văd din start această confuzie ca pe o „simplă fluctuație mentală” și nu se lasă afectați de ea. Pe de altă parte, foarte puțini practicanți de vipassanaau norocul să fie atinși de realitate, fiindcă cei mai mulți iau vipassana ca pe un exercițiu mental oarecare și nu-i acordă atenția cuvenită, care presupune perseverență și flexibilitate la nivel mental.
Tehnica despre care voi vorbi astăzi poate fi folosită în această situație; în cazul în care metoda voastră de meditație vă trezește la realitate și simțiți că o luați razna, sunteți într-o stare de confuzie și întregul sistem de valori vi s-a dat peste cap, puteți aplica această tehnică pentru a așeza lucrurile la locul lor și pentru a reuși să faceți față unei astfel de încercări.
De asemenea, această tehnică de meditație este foarte utilă pentru cei care se tem foarte tare de moarte, au avut sau au atacuri de panică, au probleme emoționale cărora nu le pot face față, ori s-au născut cu o agitație interioară foarte mare.
Vă puteți așeza pe sol, într-o poziție cât mai comodă. Înainte de a începe execuția tehnicii, rămâneți câteva secunde nemișcat, simțindu-vă frica, agitația, stresul și confuzia. Lăsați-lepe toate să se adune, pentru că urmează să le dați imediat afară din voi.
Ideal este să puteți executa tehnica cu voce tare, dar dacă nu se poate din diverse motive, o puteți executa în șoaptă. Începeți prin a pronunța la expir „aHHhhhhh”, într-un „hhhh” prelungit, până când vă goliți complet de aer. Căutați ca în momentul în care începeți să expirați, odată cu expirul să eliminați din propria ființă tot ce simțiți că vă face rău: angoasă, frică, stres. Puneți toată frica și tensiunea interioară în acel suflu, în acel „hhhh”, pe care îl veți pronunța până când aerul iese în întregime din organism. Rămâneți câteva secunde –2 sau 3 secunde, fără a forța – complet goliți de aer și în acele clipe căutați să simțiți centrul. Inspirul trebuie să se desfășoare normal.