Să trecem acum la lucruri mai simple. Să vorbim despre primii pași
care trebuie făcuți; accesul la lumea suprasensibilă nu este
posibil dacă nu ai făcut un antrenament potrivit. Fără el,
probabilitatea de a intra în contact cu lumea suprasensibilă este
foarte mică, iar dacă se întâmplă asta fără să fii pregătit,
mintea se tulbură.
Așadar,
de unde trebuie să începem? Primul pas, este acela de a identifica
înțelesul din spatele anumitor expresii, iar acest lucru trebuie
făcut până când devine un fel de a doua natură. Cunoașterea
limbii materne, la un nivel acceptabil, este obligatorie. Fără
acest gen de antrenament, nu numai că nu veți putea avea acces la
lumea suprasensibilă, dar nu veți putea dobândi o câtuși de mică
înțelegere a fenomenului religios, în general.
Să
explic pe larg la ce mă refer. Orice expresie poate fi interpretată
în diferite moduri personale, însă în spatele ei se află
totdeauna un înțeles de bază, un înțeles pe care mulți oameni
trebuie (sau ar trebui) să-l intuiască. S-a vorbit despre
normalitate și ce înseamnă ea – e greu de dat o definiție, dar
ar trebui, printre altele, să considerăm că un om normal, reușește
să intuiască înțelesul din spatele expresiilor folosite de
semeni, fără prea mari dificultăți. Sigur că vorbim aici despre
expresii clare, nu expresii alambicate sau fraze prost formulate.
Vă
dau un exemplu real: acum ceva vreme, lucram împreună cu un
individ. Omul, pot spune că era el însuși un personaj, prin felul
în care “înțelegea” lumea și fenomenele înconjurătoare.
Spre exemplu, acest om era surprins de fiecare dată când venea
factura la consumul de energie electrică, deși factura venea, după
cum va așteptați, lună de lună. Era uimit și luat pe
nepregătite, în sensul că nu avea niciodată bani s-o platească.
În schimb, același om, găsea bani, zilnic, pentru un pachet de
Kent și două pet-uri de bere, în total, cam cât venea factura la
energia electrică pe o lună întreagă. Cert e că factura
respectivă îi dădea bătăi de cap lună de lună și mereu, când
venea factura, era considerată o “surpriză neplăcută”.
Același om era surprins că după vară vine iarna, că iarna e frig
și că nu te poți încălzi la o sobă fără să arzi ceva în ea.
Într-o
zi și într-un anumit context, am spus zicala aia, “ce-și face
omul cu mâna lui, nici dracu nu mai desface”. Asta, pentru toată
lumea, ar trebui să se traducă astfel: “când un om își face
rău singur, nici măcar dracu (care e cunoscut pentru faptul că e
maestru în făcut rău), nu mai poate repara răul făcut”. Pentru
omul respectiv, expresia asta, se pare că a însemnat altceva,
pentru că la câteva zile, când sudam cu el niște bare de metal,
bucuros de modul în care i-a ieșit sudura, mi-a reamintit: “bă,
ce-și face omul cu mâna lui, nici dracu nu mai desface”. Mi-am
dat seama atunci că el, din această zicală, a înțeles că dacă
un om face cum trebuie un lucru, atunci nici măcar dracu nu mai
poate să-l strice (să-l desfacă).
Vedeți,
așadar, la ce mă refer. Înainte de a cocheta cu religia sau de a
încerca să înțelegem ce vor să spună anumite texte religioase,
trebuie să ne educăm în așa fel încât să pricepem, la o
singură ochire, ce se ascunde în spatele anumitor afirmații
simple. Dacă vom constata că nu reușim să prindem înțelesul
expresiilor simple, atunci cu atât mai puțin vom reuși să
înțelegem ce se ascunde în spatele scripturilor, indiferent că e
vorba despre Biblie sau despre alt gen de scripturi.
Lucrurile
nu sunt atât de simple, cum par la prima vedere, fiindcă mintea
sucită, care interpretează anapoda lucruri care sunt (sau ar trebui
să fie) clare pentru majoritatea oamenilor, indică, de fapt, o
stare de funcționare defectuoasă. În majoritatea cazurilor, este
vorba despre educație prost facută și lipsa lecturii în clasele
primare, așadar, lucrurile se pot rezolva, dacă urmărim acest
lucru. În caz contrar, orice fel de discuție, mai ales pe teme
religioase, este sortită eșecului.
Iată
și un banc pe tema asta.
Ora
de religie, la scoală.
Profesoara:
-
Copii, amintiți-vă permanent, cei care vor învăța și vor lua
note de 9 și 10, vor ajunge în Rai, în timp ce elevii care nu vor
învăța și vor lua note mai mici de 5, vor ajunge în Iad.
Înțelegeți?
La
care, Bulă, răspunde:
-
Doamnă, mă speriați, înseamnă că n-o să termine nimeni, clasa
asta, viu!
Faza cu reîncarnarea romanilor a fost
scrisă pt a fi citită ad litteram? e un suport? ce-i cu ea?
Turmalină_neagră:
Despre "faza cu romanii" e greu de discutat acum - o să
ajungem la încă 40 de pagini de spam, înjurături, contrări și
alte nebunii. Afirmația respectivă am făcut-o cu un anumit scop,
nu înseamnă că e lipsită de adevăr. Şi nu, nu trebuie luată ad
literam.
Fericirea e indiferentă de obiectul ei. Faptul că pe unii adevărul
absolut îi privează de 99% din tot ce furnizează satisfacție
pentru majoritatea oamenilor nu înseamnă că dorința lor de a
cunoaște adevărul absolut nu e totuna cu fericirea și liniștea
lor. E o chestie de ierarhizare și gramaj. Pentru un căutător
spiritual sunt pregătite multe suferințe și neajunsuri de o
anumita factură, dar ideea că va găsi adevărul e mai presus și
cântărește mai greu decât toate drawback-urile luate la un loc.
Plus că probabil și în subconștient e ideea cu rădăcini de
conifer că "cunoaștere" înseamnă putere.
Turmalină_neagră:
Despre fericire și pace, vă spun două
vorbe: fericirea este o stare care își pierde din magie în clipa
în care înțelegi cum se produce și, mai ales, când vezi că poți
să produci starea respectivă, apăsând pe butoanele
corespunzătoare. Atâta timp cât fericirea se produce brambura, în
funcție de vreme sau când depinde de ceilalți, presupunem că ar
fi ceva magic. Indiferent cât de straniu o să sune, fericirea e o
chestie care ține de respirație. Nu e o definiție simplistă a
fericirii, e definiția corectă a ei.
Pacea/liniștea,
sunt stări care se aprofundează odată cu limitarea numărului de
gânduri pe metru pătrat. Non-pacea, ori neliniștea, apare pe un
fond de aglomerare de gânduri. După câțiva ani de meditație,
ghidat de cineva care se pricepe, reușești să obții pace când ai
chef. La început e mare meserie, dar după aia, începi să faci
abstracție și de pace, fiindcă e și ea o stare, ca și aia de
fericire, ca și aia de nefericire, ca și orgasmul ș.a.m.d. Stări
de toate felurile. Toate astea sunt, însă, utile, fiindcă până
nu te lămurești cum e cu fericirea și cu pacea, nu poți să fii
interesat de lucruri mai serioase.
Ideea
e că atunci când dispare atașamentul legat de fericire și de pace
interioară, dispar și motivațiile care duc la tânjirea după
astfel de stări, despre care scrieți voi mai sus.
Încă
ceva, legat de realități vs. Realitate. Eu am dat un sfat de
curând, să începeți cu chestii simple, ca de exemplu cu proverbe
și zicători. Altfel, discutăm despre ce e aia Realitate cu R mare
și despre esența unei forme exterioare (expresie care se referă,
de fapt, la corespondentul în suprasensibil a unei forme din plan
fizic) dându-ne cu părerea și bătând, astfel, pasul pe loc.
Putem
face și un experiment, dacă vreți. Luăm 10 proverbe sau zicători
din folclorul românesc și vedem cum înțelege fiecare acele
proverbe. S-ar putea să aveți tot felul de surprize. Veți
constata, de exemplu, că toți oamenii treziți de aici vor găsi în
proverbele respective același înțeles, în timp ce alții, vor
vedea "sensuri" acolo unde, de fapt, nu sunt.
Păi atunci de ce nu se explică cum se poate atinge fericirea
apăsând butoanele corespunzătoare?
În
ideea (sau nu neapărat) că "sunt utile fiindcă până nu te
lămurești cum e cu fericirea și cu pacea, nu poți să fii
interesat de lucruri mai serioase."
Turmalină_neagră:
Se arată cum se face, și se și explică (nu aici, pe forum) - dar
după ce ești pregătit să te joci de-a fericirea, fără să-ti
faci singur rău. În grup se predau și tehnicile astea, printre
altele.
Turmalino, în ce măsură unu' d-ăsta cu acces la suprasensibil
este conștient de implicațiile care există atunci când scoate
cuvinte pe gură?
Turmalină_neagră:
Mă, uite care e treaba, la lumea suprasensibilă au acces și oameni
"buni" și oameni "răi". Așa că la întrebarea
ta, se poate răspunde astfel: depinde de cel care are acces la lumea
suprasensibilă.
Ai
pus o întrebare dificilă, fiindcă, de exemplu, chiar și o
persoană trează (conform jocului realității, o persoana trează
este o persoană care are acces la propriul suflet), ar trebui să
fie conștientă de implicațiile pe care le au cuvintele scoase pe
gură de el, asupra altora - de regulă, este, dar nu totdeauna (noi,
aștia din grup, avem și niște exemple de genul ăsta). Ca să fii
total responsabil de implicațiile pe care le au cuvintele pe care le
scoți pe gură, asupra altora, este necesar să te raportezi complet
altfel la timp și la planul tridimensional. Yoginistic vorbind,
aceasta se obține prin activarea completă a vishudda chakra. Nasol
răspuns, știu.
Ăia care au fost în moarte clinică ce lume au accesat ?
Turmalină_neagră:
Păi depinde, unii n-au accesat nimic, alții au accesat propria
imaginație, cei mai mulți care au acces la ceva, au la zona aflată
între lumea sensibilă și cea suprasensibilă. De-aia apare
impresia de dedublare, sentimentul că citești gândurile
celorlalți, că-l vezi pe nenea doctorul cum sparge semințe în
timp ce face operația sau cum o ciupește de fund pe asistentă etc.
Mai
interesantă mi se pare discuția legată de diferențele dintre
acești oameni - mai exact, de ce unii au experiențe extrasenzoriale
în situații de genul ăsta, în timp ce pentru alții se rupe
filmul și se face negru. Acuma, na, dacă-mi pun singur întrebări,
pe topicul meu, și-mi răspund tot eu la ele, hmm, probabil că nu-i
tocmai sănătos. Eu asta am spus de la început, să discutăm ca
oamenii mari, adică fără înjurături, fără să aruncam cu draci
și pe cât posibil, ontopic.