Jocul Realității

De ce...?
Întâi de toate, vreau să știți că n-am deschis acest topic așa, că să mă aflu în treabă; nu l-am deschis nici că să vă dați cu părerea în legătură cu subiectul. L-am deschis pentru că am motive serioase s-o fac și scopul nu este acela de a găsi adepți. Așa cum mi-am văzut de treabă șapte ani și n-am mai scris nimic aici, îmi pot vedea în continuare, încă șapte sau mai mult.

N-am deschis acest topic nici cu scopul de a promova sistemul sau calea noastră. E bine să afle oamenii că existăm, însă nu acesta este scopul. Dacă vreau reclamă, într-o lună apar la tv și dacă spun ce trebuie, devin foarte cunoscut, numai că sistemul nostru nu este pentru toată lumea. Unii nici măcar nu-l înteleg sau îl confundă cu altceva.

De ce am deschis, totuși, acest topic? Fiindcă sunt lucruri care trebuie spuse, lucruri pe care alții, deși le-au știut, ori n-a fost momentul, ori n-au avut dorința, ori n-au considerat că e util, ori n-au avut puterea să vorbească despre ele așa cum trebuie. Sunt enorm de multe lucruri de spus și mi-aș dori să le spun aici, numai să discutăm, că oamenii, fix pe subiect. N-am pretenția să fiu crezut, dar aștept să discutăm, dacă se poate, la modul decent. Eu voi face niște afirmații, voi veți fi de acord cu ele sau nu, acest lucru e mai puțin important. Unde nu e clar întrebați, unde nu sunteți de acord, spuneți, doar că acest acord/dezacord, mi-aș dori să se bazeze pe experiențe proprii și concluzii proprii, nu pe ce-a spus taica popa sau ce-a zis nu știu ce maestru tibetan.

Scriu despre accesul la lumea suprasensibilă, fiindcă din anul 2005, și apoi, în anii care au urmat, oamenii au început, din ce în ce mai des, să aibă acces la această lume. Lucrurile evoluează (sau se transformă) continuu, iar anul 2004 a fost finalul unei etape. Eu am spus încă dinainte de 2005 (unii dintre voi ați auzit asta de la mine direct), că oamenii se vor schimba, că unii dintre ei vor evolua accelerat, în timp ce alții vor involua accelerat. Acest lucru se observă mai bine acum, în 2013, față de cum se vedea acum 3 - 4 ani și Vă fi mai evident în anii care vor urma. Având în vedere faptul că mulți dintre voi veți începe să intrați în contact, vrând-nevrând, cu aceasta lume "suprasensibilă", cred că e bine să aveți dinainte unele puncte de reper.

Ce s-a schimbat începând cu 2005? S-au schimbat multe lucruri, am să enumăr doar câteva dintre ele, urmând că pe parcurs, dacă vom discuta ca oamenii, să aprofundăm. În primul rând, religia pe stil vechi și-a început declinul. Într-o sută sau două sute de ani, instituțiile religioase vor dispărea complet. E de datoria noastră să ne gândim cu ce o înlocuim, iar asta e un subiect de gândire la care merită să reflectăm. Religia devine mai degrabă o chestiune personală și mai puțin una de grup sau de club. Omul nou se identifică din ce în ce mai puțin, spre deloc, cu anumite instituții religioase. În disperare de cauză și fiind conștient de acest lucru, papa Francisc încearcă o cocomârlă prin care să țină lucrurile cât de cât la linia de plutire. De altfel, fostul papă, Ratzinger, un papă pe stil vechi, a înțeles (sau a fost ajutat să înteleagă) că trebuie “să-și dea demisia” și să facă loc altcuiva. Personal, îmi doresc ca papa Francisc sau alt cleric, de orice natură, să poată transforma biserica, astfel încât aceasta să reprezinte, pentru om, ceea ce a reprezentat cândva, cu condiția să facă asta din interiorul bisericii catolice, nu să oblige populația să rămână la fel ca în trecut. Ortodocșii vor fi din ce în ce mai rari în următorii două sute sau trei sute de ani, din cauza că la ei, tradiția este ceva bătut în cuie. Nu poți separa ortodoxia de tradiție.

Un alt lucru care s-a schimbat, este acela că dominația masculină din plan social și nu numai, pălește, lumea începând din nou să fie condusă de femei. Acest lucru s-a întâmplat de nenumărate ori în trecutul nostru, este natural, firesc, este vorba despre un ciclu. Ceea ce trebuie este să ne adaptăm cu toții la noile condiții și să primim cum se cuvine, ceea ce va urma. Femeile vor avea un cuvânt greu de spus, pe toate planurile, social, cultural, inclusiv religios, câteva mii de ani de acum înainte sau poate și mai mult. Aceste schimbări au început să se manifeste mai întâi, firav, prin secolul XVIII, a suferit o explozie la începutul secolului XIX, pentru a se stabiliza, încet-încet, în zilele noastre.

Un al treilea lucru care s-a schimbat – și care va avea un impact social/cultural destul de puternic – este cel legat de “identitățile sexuale” ale oamenilor. Motivul pentru care apar aceste schimbări, gen legalizarea căsătoriilor dintre persoane de același sex ori adopții de copii în cupluri gay ș.a.m.d, au că motiv reîntruparea masivă a sufletelor care au trăit în perioada de glorie a imperiului roman. În acea vreme, după cum știți, relațiile sexuale erau gândite cu totul altfel decât cele din perioada creștină. Mai mult decât atât, în anii ce vor urma, începe procesul de ameliorare a diferențelor de natură sexuală, mai întâi în plan subtil, apoi din ce în ce mai mult, până când schimbările se vor manifesta în plan fizic. Evident, se pot face speculații nenumărate în legătură cu acest lucru, cert este faptul că femeia n-o să mai poată da naștere copiilor în anii care vor urma, tocmai pentru că evoluția acesteia, va închide “breșa” creată în plan subtil, la momentul în care s-a produs marea scindare, respectiv separarea pe sexe. Cumva, omul viitorului nu va mai fi de sex masculin sau feminin, iar noțiunea de femeie/bărbat, va fi cu totul alta, dar mă feresc să fac speculații pe tema asta.

În final, și cu asta închei (pentru moment), e vorba despre infuzia de cultură și valori ale poporului chinez, care va năvăli (cultură) ca un tsunami peste celelalte nații, combinându-se cu acestea în cele mai diverse moduri, pe de o parte, împreună cu răspândirea religiei islamice, mai ales în Europa Centrala și de Vest (pe viitor va cuprinde și Europa de Est), pe de altă parte.

Cum obținem accesul la lumea suprasensibilă
Văd că unii oameni încă au impresia că sunt aici să vând ceva marfă sau să-mi fac adepți, totuși, apreciez faptul că lucrurile s-au mai calmat. Am spus din start că topicul nu este pentru toată lumea. În consecință, oamenii au și vor avea atitudini variate în ceea ce privește informația de aici. Unii vor considera că ceea ce scriu este folositor, alții, dimpotrivă, că e inutil, plictisitor sau chiar dăunător. Avem atitudini de toate tipurile pe aici, ceea ce e firesc. Totuși, ochiul obișnuit cu lumea suprasensibilă, vede, în spatele tuturor acestor atitudini, niște motive sau chiar cauze. Atrag atenția asupra faptului că eu nu mă grăbesc absolut deloc. E posibil ca după încă douăzeci de pagini, mulți să pice de somn. Subiectul discutat e de-așa natură încât trezește anumite persoane și le adoarme pe altele. Chiar dacă unora dintre voi vă vine greu să credeți, pentru unii cititori, informațiile de aici sunt folositoare.

Știința actuală nu recunoaște multe lucruri care pentru omul din trecut, erau evidente. Noi spunem că știința este cea care ne-a deschis mintea și ne-a ușurat viața, lucru care, în mare măsură este adevărat, însă ar trebui să fim conștienți de faptul că omul din trecut, care avea un cu totul alt sistem de învățare, de asimilare și de experimentare, avea propriile lui răspunsuri la întrebări despre univers, mediu înconjurător, relații inter-umane, cicluri ale naturii. Aceste răspunsuri erau de altă natură decât cele furnizate de știință, pentru că întrebările erau formulate altfel, iar mașina umană era cu totul diferită față de cum este ea astăzi.

De pildă, legea karmică și reîncarnarea nu sunt speculații. Ar fi necesar să aveți trezită capacitatea de a retrăi ceea ce trăia omul din trecut, pentru a vă face o idee despre cum au apărut aceste teorii despre karma și reîncarnare. De exemplu, noi, cei de azi, când vedem cum moare un om, vedem, eventual că se zbate pentru câteva clipe, apoi “își dă duhul”. Omul din trecut, obișnuit cu lumea suprasensibilă, simțea moartea cu mulți ani înainte că ea să se producă în plan fizic, ba chiar se pregătea din timp pentru acest lucru, iar când vedea moartea unui om, vedea efectiv cum sufletul părăsește trupul.

Dacă vrem să avem acces la lumea suprasensibilă, pentru început, trebuie să eliminăm două genuri de atitudine: cea care consideră că noi, cei de acum, suntem sarea și piperul planetei, în timp ce oamenii din trecut erau proști, venerau vaci și spirite închipuite ale naturii, în timp ce cealaltă atitudine, e cea care consideră că omul de azi a decăzut, comparativ cu cel din trecut. Niciuna dintre variante nu e corectă, fiindcă omul de azi nu seamănă prea mult cu cel din trecut (există chiar și diferențe fizice între omul de azi și omul vechi, lucru confirmat chiar de descoperirile arheologice). În plan psihologic și subtil, însă, omul de azi a câștigat anumite abilități și a pierdut altele, dar despre asta vom vorbi pe parcurs.

Deocamdată, e bine să rețineți faptul că sunt trei lucruri care ne împiedică să avem acces la lumea suprasensibilă. Primul, este legat de modul în care suntem noi obișnuiți să notăm șirul evenimentelor, pe termen lung, al doilea este legat de faptul că nu cunoaștem la modul profund legea karmica, iar al treilea, e legat de faptul că nu legăm viața de zi cu viața de noapte.

Dintre acestea trei, voi vorbi acum, despre primul, urmând ca pe viitor să le luăm și pe celelalte două la zgârmat.

Evenimentele din viața unui om, se desfășoară succesiv, când vorbim de perioade scurte de timp. Așadar, considerând că într-o zi se petrec trei evenimente notabile din viața cuiva, primul, la ora 9:00AM, al doilea, la ora 12:00AM și al treilea, la ora 3:30PM, în memorie, ele vor fi stocate în ordine cronologică. E corect să le notăm așa, iar noi, în general, cam același lucru îl facem toată viața. Dar dacă aplicăm aceeași metodă, nu pe individ, ci pe omenire, comitem o greșeală.

Mă voi folosi de un exemplu, pentru a ilustra mai bine afirmațiile pe care le fac. Mulți dintre noi vedem scene din al doilea razboi mondial și parcă refuzăm să credem că așa ceva a fost posibil. Poate că și voi, ca și mine, ați stat în compania unor bătrâni care au participat la primul război mondial sau la al doilea, care spuneau cu nonșalanță povești cu mâini amputate, carne crudă zburând prin aer, gropi comune sau deportări prin Siberia, și ați avut senzația că vouă niciodată nu vi s-ar "potrivi" să trăiți așa ceva. Efectiv, ceva din voi refuză să creadă că ar fi putut trăi acele evenimente. Acest lucru este de notat, fiindcă cei care nu-și pot închipui, sub nicio formă, că ar putea trăi acele evenimente, chiar nu le-au trăit și probabil că nici nu le vor trăi vreodată, în viitor. Cei care au putut să declanșeze un asemenea război și să trăiască sub acea teroare, fac parte dintr-o altă generație de oameni, cu care noi n-avem nicio legătură, trăim separați total de ei și evoluăm complet diferit față de ei. Legea karmică a permis acelor oameni să treacă prin ororile războiului, exact în forma în care a fost el, dar asta nu înseamnă că acel război, de exemplu, are legătură cu generația noastră sau că noi am fi, cumva, urmașii lor, altfel decât, eventual, biologici (în cazul în care vorbim despre părinți care au fost în al doilea război mondial). Dacă nu reușim să vedem cum acționează karma și dacă nu cunoaștem în profunzime (nu din cărți), cum renasc/revin oamenii, pe cicluri, nu vom putea deloc să legăm faptele între ele.

Iată, de ce, istoria, așa cum este ea construită azi, e greșită din punct de vedere existențial. Ea notează un șir de evenimente petrecute consecutiv, pe o anumită perioadă de timp. Tehnic este corect, existențial este greșit, fiindcă nu se ține cont de reîncarnările participanților la acțiunile pe care istoria le notează. Acest mod de abordare, conduce omul către tot felul de confuzii și îl menține în starea în care se află.

Dau un exemplu, cu precizarea că nu vreau să jignesc pe nimeni. Nu știu câți dintre voi ați citit Coranul sau ați avut curiozitatea de a-l răsfoi. Probabil că după o simplă citire, veți rămâne surprinși de diferența de abordare a problemelor existențiale, când faceți o comparație între afirmațiile lui Hristos și cele ale profetului Mahomed. Se vede destul de clar (ateii pot confirma asta) că până și tehnic vorbind, învățăturile lui Hristos emană ceva net superior, comparativ cu ceea ce emană învățăturile lui Mahomed. Dar ochiul obisnuit cu lumea suprasensibilă, va constata nu numai că nivelul spiritual al profetului Mahomed este asemănător, mai degrabă cu cel al lui Ioan Botezatorul, ci și faptul că întreaga religie islamică este mai veche decât cea creștină, și că mesajul lui Hristos este, de fapt, “cuvântul nou” de la Dumnezeu, deși, istoria notează că islamismul a apărut după creștinism. Vă rog, luați și cititi câteva pagini din Coran, apoi recitiți predica de pe munte. Veți avea senzația clară că Mahomed s-a născut înainte de Hristos și nu invers.

Explicația pentru acest lucru devine evidentă pentru cel care cunoaște legea karmică și care observă ciclurile de reîncarnări.

Voi continua discuția chiar de unde o las acum, după următoarele 20 – 30 de pagini de spam și de dat cu părerea.

Repet, eu aici nu încerc să conving lumea, scriu pentru anumite persoane care voit sau nevoit, au contact cu lumea suprasensibilă și nu și-o pot explica. De răspuns, răspund la orice fel de întrebare, atâta timp cât se conformează următoarelor criterii:

- întrebarea este pornită din interesul de a afla la ce m-am referit, nu în ideea de a vorbi discuții. Ca idee, nu sunt interesat să satisfac tot felul de curiozități

- întrebarea este chiar o întrebare, nu un dat cu părerea

- întrebarea este formulată corect, în propoziții cu subiect și predicat, nu o abrambureală

- de asemenea, nu răspund la copy/paste-uri, lucruri așa-zis sclipitoare, care au la bază texte în limba engleză. Ştiu că e foarte cool și la modă să dai citate în engleză, dar vă rog să vă abțineți.

La următoarele două întrebări, răspund deja:

1. “de unde știi tu toate lucrurile astea, cum de îți permiți să faci pe marele prezicător”, răspunsul e că sunt foarte mulți care le știu deja, nu e nicio noutate (cred că v-ați mira cât de mulți le știu).

2. la întrebarea “poți să demonstrezi că ceea ce spui e adevărat”, răspunsul este da, cu condiția să urmezi pașii corespunzători. Am spus încă de acum șapte ani că “să faci” e lucru complicat. E nevoie de ani mulți de experiență ca să începi să miști în front, iar unul dintre lucrurile care vă lipsește este voința pe termen lung și dozarea efortului pentru a atinge scopul propus.