Sunt situații în viață, când este necesar să-ți revizuiești toate acțiunile pe care le-ai întreprins până în acel moment și să tragi niște concluzii. De regulă, astfel de situații sunt legate de evenimente neprevăzute și dramatice care apar în viața fiecăruia: pierderea unui părinte, a soțului sau a soției, o boală incurabilă urmată de aflarea veștii că nu mai ai mult de trăit, un accident de mașină din care ai scăpat ca prin minune - toate acestea te pot face să-ți retrăiești și să-ți revizuiești la nivel mental tot filmul vieții. În mod normal suntem vrăjiți aproape cu totul de magia faptului că trăim, iar lucrurile cu adevărat importante, ori ne scapă, ori sunt amânate pentru mai târziu. Parcă o pânză se pune pe ochii și pe mintea noastră și nu mai gândim corect, reacționăm în loc să acționăm și luăm decizii care ne afundă și mai tare într-un cerc vicios, încărcați de probleme.
Totuși, când viața noastră este în pericol, ori când o tragedie personală se produce, pânza de pe ochii noștri se ridică pentru o clipă și putem întrezări realitatea - convenabilă sau nu, este realitatea pe care, dacă suntem pregătiți, o putem observa și integra în viața noastră de zi cu zi. Sau putem apela la o cârjă, la o metodă prin care să uităm de propria suferință pentru ca apoi să revenim la viața noastră de dinainte. Chiar dacă viața de dinainte este goală, seacă și fără rost, revenim la ea pentru că în mizerie ne simțim în siguranță - orice aventură presupune riscuri, iar noi nu dorim sub nicio formă să riscăm.
Din păcate, fără riscuri nu poți obține nimic real; fără riscuri obții doar lucruri ieftine, lipsite de valoare și călduțe - iar viața nu este călduță, este de-a dreptul fierbinte.
Saraha a riscat.
A fost considerat la vremea lui un călugăr decăzut, fiindcă a renunțat la toată reputația pe care o avea, căsătorindu-se cu o femeie de castă inferioară și, mai mult decât atât, aderând într-un final la casta acesteia. El s-a născut într-o familie de brahmini, oameni educați și cu influență, și, ca orice tânăr bine educat din vremea aceea, s-a orientat către religie, devenind călugăr buddhist. Acesta era un lucru foarte apreciat, de altfel, într-o zonă și într-o perioadă în care buddhismul era foarte influent.
Fiind un tânăr ambițios și hotărât, călugărul Saraha a învățat foarte multe lucruri - știa scripturile pe de rost, cunoștea la perfecție ritualurile buddhiste, dar în interiorul lui știa că ceva lipsește. Într-o dimineață, aflându-se într-o piață, Saraha o întâlnește pe cea care urma să-i fie soție, pe femeia care producea săgeți pentru soldați.
Vrăjit de precizia cu care aceasta făurea vârfurile de săgeți, Saraha se îndrăgostește și renunță la toate beneficiile unei vieți tihnite, alegând să trăiască cu femeia de castă inferioară. În anii care urmează, ei vor locui în cimitire, locuri considerate sacre pentru indieni, vor face dragoste printre morminte și vor celebra viața chiar acolo, printre cei morți.
Cu timpul, cei doi ating iluminarea prin meditații profunde și metode tantrice specifice. Vestea despre călugărul decăzut ajunge la urechile regelui, care vine și-i propune lui Saraha să renunțe la făuritoarea de săgeți și în schimb să se căsătorească cu fiica lui, moștenind, astfel, întregul regat. Așa apare cântecul regal al lui Saraha, acesta conținând nimic altceva decât mesajul pe care Saraha i l-a transmis regelui, ca răspuns la propunerea făcută.
Din punct de vedere simbolic, făuritoarea de săgeți, cea care este, pe de o parte, femeia dătătoare de viață, și, pe de altă parte, femeia aducătoare de moarte, într-un sens pozitiv (prin acțiunea de făurire a săgeților folosite pentru uciderea dușmanilor) - nu este altceva decât întruparea lui Kali. Saraha, ca adorator al lui Kali, va juca, printre altele, jocul divin dintre Shiva și Shakti, joc etern al universului între principiul pur masculin și cel pur feminin.