Jocul Realității

Noiembrie 2016 – Conferințele Line

Despre manipularea maselor

Concepțiile greșite duc la obișnuințe greșite. Iei o idee a cuiva și-o aplici; suprapui apoi jeg peste jeg și într-un final te faci muci. Trebuie să ne gândim că oamenii ăștia caută ghidare pe niște probleme reale. Dacă în loc să găsească soluții, găsesc idei greșite, le aplică pe probleme reale și iese un dezastru. Problema e și mai mare: tot făcând porcării, într-un final se tocește capacitatea de discernământ. Când nu mai ai discernământ, faci numai porcării ție și celor din jur și, în principiu creezi karmă la greu. Nu putem să halim idei greșite din toate părțile. Uite cât ne dăm noi cu curul de pământ în grup, că să găsim reguli, să se vadă drumul cât de cât.

Eu am mai observat ceva la cei cu "percepția" [oamenii care mereu spun că nu este o realitate, ci o percepție, ceea ce afirmi tu despre ei sau despre o situație]: au o frică de "proiecții". Dacă le spune cineva că va fi într-un fel, sar imediat: "îmi faci proiecții?", că și cum le-ar meni să fie cum spun ei.

Le e frică să nu-și piardă forma. Chiar dacă au o forma falsă, tot mai bună decât să nu aibă niciuna. Atât cât am putut să văd, mintea omului e fragilă și se poate impregna ușor cu idei false. Stai să mă gândesc la un exemplu: îl iau pe ultimul de v-am zis mai sus, e cel mai recent. Tipul susținea în afirmația ăia că atitudinea ta este cea care creează o situație, adică, dacă eu sunt bun, mă întâlnesc cu oameni buni, dacă sunt rău, dau de oameni răi, dacă sunt prost, dau de proști.

O astfel de idee poate prinde ușor, pentru că și-așa oamenii au sentimentul greșit că ei sunt cei care provoacă nenorociri și că ei sunt cei care au noroc, altfel n-ar juca la LOTO. Deci, afirmația tipului vine pe o fundație deja greșită, că un fel de supracăcat. peste un căcat existent. Bun, ce se întâmplă mai departe: vine un om și-așa incapabil să discearnă ideile și citește: «atitudinea ta creează contextul» apoi se uită că și psihologii cretini cacă idei asemănătoare: fii pozitiv, fii pozitiv și lumea îți va pica la picioare, fii pozitiv și vei reuși; idei marxiste, în fine. Omul ia drept bună afirmația, dar cu ce preț? Se va uita la viața lui, care arată nașpa, va vedea de ex. că nu-l iubește nimeni, o să-și spună: eu am creat acest context: pentru că nu sunt iubitor, nu sunt iubit. Apoi va aplica această idee greșită pe tot sistemul lui interior. Vasăzică, va fi șomer pentru că nu știe să se poziționeze corect ș.a.m.d. Va avea o relație de căcat cu cei din jur pentru că el e un om de căcat ș.a.m.d.

Iată cum o idee aparent simplă, ușor de halit, te poate transforma într-un om terminat din toate punctele de vedere. Ideea e greșită din start. Dobitocul susține că noi controlăm mediul ambiant și că dacă am fi mai puternici, am putea controla mai mult. Citește madam x, apoi nenea y, dau gunoaie din gură în gură și-apoi vin la terapeut să le facă tratament, de ex., cu cancer, cu organismul făcut muci și când le zice pe unde au greșit, o bagă pe aia cu percepția. Măcar n-au minimul neuron necesar să asculte ce li se spune.

E clar că dacă mă-ta ți-a dat să halești gunoaie și te-ai hrănit cu ele, apoi îți dă și societatea, când dai de mâncare normală, strâmbi din nas și întrebi cum se ajunge la Glina, că ți-e foame. Femeile sunt mânărite rău.

Ele, în special ele, (dar și câțiva dintre ei) cred că dacă le mângâie cineva pe creștet și le zice "așa e, ai dreptate, doar ceilalți sunt răi, tu ia cât mai mult, ești cea mai tare etc" sunt înțelese. Dacă le dai să lucreze la ceva sau, mai grav, dacă le zici că fac ceva greșit = ești cel mai mare dușman, nici nu mai contează ce zici. Da, dar acum ele "sunt puternice", că așa li s-a zis după ce au fost mângâiate pe creștet și li s-a mai dat un cub de zahăr, restul nu mai văd, nu mai aud. Și mai e și categoria nouă de femei „coach”, care au câteva cuvinte în gentuță pe care le scot "la nevoie".

Unii dintre voi ați trăit pe vremea comunismului, mai știți ce sloganuri foloseau ăia? ăia cu dușmanul de clasă, ăia cu fiul poporului, cu exploatarea omului de către om, cu capitalismul sălbatic, cu cincinalul ș.a.m.d. Propagandă. Dar ăștia de acum au tot propagandă, doar că e mai bine gândită și oamenii nu se mai prind. Care e diferența? Păi, dacă în trecut propaganda era făcută doar de pe zona psihică, acum a intervenit și factorul emoțional.

Așa, revenind, și-au dat seama că au greșit emițând fraze pentru psihic și s-au prins că dacă bagă și emotionalul în discuție, efectul e mai puternic. La ăsta asistăm acum. Voi n-ați văzut cum sunt reclamele din ziua de azi? În 1990, reclamele erau la modul informativ: S.C cucurigu S.A, vă oferă produse de calitate la prețuri competitive; acum reclamele iți vorbesc ca și că ar fi liberul arbitru: "dacă vreau să merg la cumpărături, aleg Carrefour", "de Black Friday, îmi împlinesc visele" ca și când ți-ar vorbi martorul interior. În felul ăsta, mesajul e mult mai ușor transpus în idei proprii.

E vorba de transfer de idei: s-a trecut de la ideile de grup - "poporul este supt de sânge" - la ideile legate de responsabilitate - "trebuie să faci ceva, altfel vei fi afectat", "implicat-te, pentru că trebuie", la mesaje "idei proprii", "trebuie să-mi cumpăr noul Ford, pentru că mă va face fericit". Oamenii reacționează mai bine la sugestiile astea și se motivează mai ușor. La urma urmei, dai bani pentru că tu ai gândit chestia ăia; și bașca, dacă ai ales greșit, nu te plângi, că tu ai avut ideea, a fost ideea ta, nu a lor, în felul ăsta habar n-ai că ai fost mânărit, că e dracu, în fine. Pașii au fost:

- să apărăm regele

- noi suntem cetățenii

- tu ești cetățeanul

- eu sunt rege.

Facebook-ul e plin ochi cu gunoaie.

Practica spirituală pe care o face o persoana nu iî modifică și karma, modificând implicit și situația de viață a omului?

Da, dar nu la modul infantil. Omul ăla nu îndemna la practică spirituală, îndemna la altceva, la poziționare. Dacă ar fi spus "practica spirituală modifică în timp viața omului" sau că practica spirituală diminuează întâmplările neprevăzute, eram de acord. Omul a spus "cadrul acțiunii este dat de poziționare", adică azi mă poziționez corect, mâine iau job-ul. Nu mă poziționez corect, nu-l iau. Și mai grav: dacă n-am luat job-ul, înseamnă că nu m-am poziționat corect; atâta jeg comprimat... Poziționarea trebuie să existe, însă nu ăsta e problema. Poziționării i se dă valoare maximă în ecuație și ăsta e o cutie cu gunoi, conține idei false și pline de otravă. Vasăzică, dacă am discernământ corect, iau examenul fără să învăț. Asta e o parte a problemei.

Partea nr. 2 e că oamenii din jur se ghidează deja după ideile astea otrăvite și spun: n-am luat examenul pentru că nu m-am poziționat corect. Și că eu vin și spun: nu, din cauză că n-ai învățat! El zice: aaaa, nuuuuu, trebuie să mă poziționez corect.

Omul zice: am o viață varză pentru că nu mă poziționez corect, eu vin și spun: nu din cauză că faci greșeli de căcat? Și el zice: nuuu, din cauza că nu mă poziționez corect. Odată halită ideea ăsta jegoasă, se ține ca râia de tine și-mi anulează mie orice posibilitate să-ți ofer o soluție reală la o problemă reală. Tu ai viața varză, eu vin să-ți ofer o soluție și tu nu vrei o soluție, vrei să te poziționezi corect.

Deci da, o practică spirituală schimbă viață omului și karma, o poziționare n-o s-o facă de una singură. Uneori sunt stresant, dar n-o fac pentru că vreau să plictisesc sau ca să mă simt eu bine: Mintea ăsta nemernică e învățată cu gunoaie și caut s-o încercuiesc bine și să nu-i dau voie să fugă. Altfel, mâine iar te pune să te poziționezi corect.

Deci vine omul la tine, îți spune problema lui, el deja are jumătate din soluție construită, că trebuie să se poziționeze, așteaptă să-i spui cum să se poziționeze, dacă-i spui altceva, nu aude.

Oare ce înțelege el prin poziționarea ăsta, la modul practic? că dacă sapi un pic în ea , nu are cum să dureze prea mult.

Scăparea stă în muncă cinstită, în practica spirituală autentică, în discuții cu oameni normali la cap, care te ajută să te poziționezi corect. Cam așa.

Munca nu e să te poziționezi.

Mă, munca e și să te poziționezi, aici e șmecheria, poziționarea e și ea utilă. E o întreagă tehnologie cu poziționarea, doar că nu e suficientă. Ideea sugerează că ar fi TOTUL. Poziționarea este acțiunea care se petrece, ori ăsta e o idee emisă de o minte malefică. Putem înțelege de ce ai apăra vehement un concept greșit pe care l-ai halit. Dar întrebarea se pune - de ce halești conceptul ăla. Răspuns: pentru că n-ai discernământ. Și de ce n-ai discernământ ? Răspuns: pentru că ai halit numai concepte greșite. Iată cercul vicios.

Discernământul ăsta e o abilitate, ca să stabilim: este abilitatea de a te pune corect în contact cu un fenomen. Ce înțeleg prin corect? Adică a aduce în contact cu fenomenul respectiv toate corpurile de care dispui și experiența acestora.

Exemplul nr 1: cineva spune: „bagă mâna în foc”. Corpul are deja experiența focului și se opune și tu discerni și zici că nu. Exemplul nr 2: cineva zice: „mănâncă din carnea asta stricată!” Corpul eteric are deja noțiunea că aia îi face rău, iar corpul fizic știe că a vomitat tre zile și că s-a îmbolnăvit și discernământul zice: nu, n-o să fac asta. Apoi, cineva zice: „omul ăsta violent e potrivit pentru tine!” sau, „omul ăsta mincinos e bun pentru tine” sau „nici nu te prinzi că minte, pentru că minte mișto”. Aici dai de o bubă și nu mai poți folosi discernământul și ți-o iei. Pe mental e și mai nașpa pentru că orice DA e concomitent și NU, la nivel mental. Nu poți spune da fără să zici nu, e ca dracu. Deci, că să recapitulam: discernământ față de o situație nouă, înseamnă să pui în fapt situația cu corpurile de care dispui și să-ți aplici experiența pe care o ai de pe fiecare corp în parte. Ca să ai discernământ , înseamnă să ai contact cu corpurile tale în cele mai diverse și intime moduri, să te apropii de ele și să le cunoști bine, pentru că de exemplu, e dificil să citești ce trebuie de pe corpul astral. În fine, în încercarea oamenilor de a obține discernământ, apar factori care se opun. Aceștia sunt factori naturali. Natura obturează anumite lucruri tocmai pentru ca noi să învățăm din greșeli. Eh, peste astea, se suprapune și diverși autori care mai baga și ei un căcat și dacă omul trece prin experiențe greșite, coordonate de o minte programată prost de către unul sau altul, probabilitatea să ajungi la discernământ tinde către zero. Dacă ai discernământ, îl poți pierde, evident, pentru că îl tocești în timp prin repetarea unor lucruri greșite: alcoolul, drogurile, viață trăită aiurea "ajută" la întunecarea lui. Cam așa.

Mi-am mai amintit de un șablon: "dacă ți-e frică de ceva fă acel lucru și îți învingi frica", în ce măsură e adevărat ? Sau nu e?

[Răspunsuri de la colegi :

- Depinde și de ce ți-e frică: dacă ți-e frică să te arunci în prăpastie, fără nicio sfoară, poate-i bine să nu încerci să-ți învingi frica.

- Adică dacă mie îmi e frică de șerpi trebuie să am contact cu ei??!

- Dacă ți-e frică de șerpi și ai contact cu ei, vei avea ocazia să afli mai multe despre frica ta decât dacă vei evita șerpii mereu. Acuma depinde dacă e important să afli mai multe despre asta sau nu.]

Și aici intervine discernământul. Vedeți, oricum am da-o, ajungem tot la el. Discernământul spune ce anume e bine să experimentezi și ce nu; în lipsa lui, poți lua afirmația de mai sus drept un ghid. Nu se aplică tot timpul și nu în toate situațiile, tot la discernământ ajungi.

Păi nu pot face ceva care mă pune în pericol fizic?

Dar tu nu ai doar fizicul. Emoțional poți fi în pericol, d.p.d.v. psihic etc. Și de unde știi ce-ți face rău emoțional? De unde știi ce să alegi? Uite: De exemplu, un tip te poate face varză în multe feluri, iar instinctiv n-o să te prinzi. Ți-o iei rău dacă te bazezi numai pe instinct. Văd tot timpul femei care-s sigure pe instinct și și-o iau grav, nu o dată, toată viața, și nu cu indivizi diferiți, culmea, cu același gen de individ. Toate sunt super sigure pe instinctul lor.

Mie nu mi-e clar ce-i instinctul ăsta. Sigur nu denumim instinct ceva voce interioară venită de pe „radio” ? Adică nu știu, după capul meu, instinctul ăsta poate fi aproape orice. Dacă îl are cineva bine delimitat, să-mi zică și mie ce e.

Nu e foarte relavant ce e. Mi se pare important să stabilim dacă merita să te încrezi în el.

Te mânărește un tip jegos, nu te ia frica de el, că te pune să vinzi apartamentul moștenit de la tac-tu că să-și cumpere BMW, e foarte tandru. Nu te poți baza pe chestia cu frica, aia ziceam mai sus, trebuie să folosești tot: corp, viață, emoții, minte. Cu cât le ai mai bine dezvoltate, cu atât alegi mai bine. Nu e SF ce zic, e simplu. Bărbații se dau mari jmecheri cu gândirea lor și fix cu gândirea o dau în bară, iar femeile se dau jmechere cu intuiția lor și fix cu intuiția o dau în bară. Nu există rețete universale pentru luat decizii. Pune tot ce ai la dispoziție și ceva în plus și tot e posibil să iasă rău, pentru că sunt și alte forțe care participă. Altfel, repetăm ca niște prostănaci mantra cu logica la bărbați și cu intuiția la femei și ne-o luăm continuu.

Ideea e că și unii și alții sunt încăpățânați. Bărbații fac spume la gură dacă le spui că logica lor e de căcat, femeile fac spume la gură dacă le spui că intuiția lor le-a făcut să rămână în curul gol.

*

Ne știm de ani de zile, am vorbit, am scris etc. Deja, pentru cei din jur păreți ciudați dacă spuneți ce gândiți, în 10 ani n-o să vă mai creadă nimeni. O să puteți din ce în ce mai rar să vorbiți pe limba celor din jur, pentru că toți mint de îngheață apele, halesc gunoaie și cred în cai verzi pe pereți. În situația în care ai grupul, ești ok. Dar dacă vezi toate astea fiind singur, te întrebi zilnic dacă nu ești nebun, cel puțin de 2 - 3 ori pe zi. Și-apoi, ăsta e un demers periculos, pentru că pe măsură ce vezi mai clar, lumea din jur pare mai falsă și claritatea ăsta dată de spiritualitate, devine clară-clară muuuult mai târziu.

Mult timp ai impresia că ai halucinații. Aici ajută mult grupul, că e foarte mișto să-ți spună cineva în care ai încredere: moșule, stai calm, am trecut și eu prin asta. Și-apoi, gândiți-vă că dezvoltarea nu e uniformă. Dau un exemplu: cineva e foarte dezvoltat d.p.d.v. intelectual, dar prea puțin dezvoltat d.p.d.v. afectiv, începe să simtă lucruri, unele dintre ele bizare. Vine cel care e dezvoltat pe partea afectivă și-i face ordine în gândire, îi explică. Sau invers: cel care are capacitate afectivă, începe să gândească lucruri care îl zăpăcesc. Cineva cu gândire coerentă îl poate ajuta să pună ordine. Asta e magia grupului. Niciodată nu ne dezvoltăm uniform, ai 10 la matematică și 3 la geografie. De-aia am considerat totdeauna că oamenii din grup sunt unici și că fiecare are menirea lui, nu doar în grup, și în lume. Fiecare are locul lui și importanța lui.

În grup nu căutăm să devenim ceva, căutăm să ne găsim locul și-apoi, lucrurile merg de la sine. Fiți atenți că până la mine, n-a zis nimeni asta, n-o spun ca să mă dau mare. V-am prezentat o schemă de lucru unde toți oamenii au ce face și schema mea de lucru îi include pe toți, inclusiv mai mulți maeștri. În trecut se mergea pe ideea că fiecare maestru se duce undeva și își face un grup. De ce așa? Dar trei maeștri ce au? Se calcă pe bătături? Nu pot folosi acelasi wc?

*

Ăștia caută cu toate puterile să ne ducă la un nivel subuman. Teoretic, cică subiectul este despre monogamie, deși mai cinstit ar fi să pui față în față monogamie vs poligamie ca să poți discuta firesc despre avantaje/dezavantaje. Să discuți la modul "ce nașpa e să fii așa", e mânăreală. Discuția nu este deci despre ce e mai mișto, monogamie sau poligamie, pentru că nu există o astfel de discuție. Fiecare face cum simte mai bine. Discuția este despre cât de nașpa e monogamia.

Băi, astea-s chestii de Ștefan Gheorghiu, pentru cei care știu ce era școala aia. Deci, madam [autoarea articolului] nu e nicidecum o gagicuță care face bani vânzând cărți la naivi, madam este comandantă de detașament. Pentru că ideile vehiculate sunt bine conturate și în acord cu doctrina PCR.

Cele 3 idei periculoase vehiculate pe acolo, sunt:

1. Monogamia e nașpa. Aici se merge pe ideea omului prost care nu vrea deloc să-și asume nimic. Monogamie nu înseamnă că te fuți cu un singur om, monogamie înseamnă că ești responsabil față de omul ăla cu care te și fuți. E la modă fuga de responsabilități, pentru că fuga de responsabilități e mână în mână cu stadiul de animal. Când o să-mi arătați primul animal responsabil, mă pensionez. Ce vedem în jur? Oameni care s-au băgat într-o relație din care nu mai știu cum să scape. Problema nu e cu cine ești în relație. Atâta timp cât ăla cu care ești nu-ți pune viața în pericol și e un om cât de cât rezonabil. Atâta timp cât nu-și bate joc de tine și atâta timp cât ai promis că te însoțești cu el, e cam de căcat să dai bir cu fugiții pentru motive de 2 lei.

Aici am de zis 2 lucruri: principalul pierzător în ecuația asta e femeia; am mai spus lucrul ăsta, dacă mă repet, îmi cer scuze. Când un bărbat fute mai multe femei, personalitatea lui se conturează mai puternic. Mai multa spermă în mai multe femei = mai mulți urmași. Mai mulți urmași = mai mult EU. Mai mult eu = mai bine conturat.

Pentru femei, fututul cu cine prinde e un dezastru, pentru că femeia în relații cu mai mulți bărbați se împrăștie, nu se adună. Femeia se adună în jurul omului ei, se înfășoară în jurul lui și așa se definește, așa se simte pe ea mai bine, eul ei se conturează. Dar, să te fuți cu mai multe este util pentru bărbatul prost. Șmecheria funcționează dacă ai mintea de animal. Doar un animal se simte mai conturat că lasă mai multe femele gestante. Un bărbat nu e un animal.

Pentru femeie, fututul cu mulți e un dezastru, simte că se diluează. Personalitatea ei se împrăștie în toate zările. În fine. Asta e mizeria nr 1 din articol, marca PCR. Miza e ca oamenii să cadă sub statutul lor și-așa îndoielnic. Spune-i unui prost, care și-așa nu știe cum să fugă de relație, că principalul motiv pentru care suferă e fix relația monogamă. Spune-i bărbatului care oricum e cu ochii în curul tipelor din jur, să vezi cum te aprobă. Repet, problema nu e că "sunt mai multe sau doar una", problema e că ăla nici măcar UNA nu-și asumă și i se propune să nu-și mai asume niciuna. În loc să i se explice de ce nu și-o poate asuma pe aia care i s-a dat (dacă i s-a dat, că și aici e o discuție).

Deci, în loc să i se explice cum să și-o asume pe aia a lui, i se spune că motivul pentru care suferă e că n-are două, trei, zece. În felul ăsta se asigură că niciodată ăla n-o să-și mai asume vreo relație sau vreo femeie. O să fie precum țapul meu Gogu, decade de la statutul de om, la ăla de animal de montă. Bun, asta legat de pct 1.

Punctul nr 2: Ceea ce vedem în jur e ireal și e rezultatul gândirii noastre. "The world we see is a hologram. Every part contains the whole. The world you see is a function of your belief system. And your belief system not only affects you — it radiates out and affects the entire planet." Care "we"? Ea și cu mai cine? Ea și cu comuniștii lor, poate. Dacă tot ce vezi în jur e o hologramă, de ce mamă te lupți atâta să ne dovedești chestii? Și-așa e o hologramă, da? Ce atâtea articole pentru un căcat de hologramă? Minte, minte, minte, minte, minte,minte, minte, minte, minte, minte. Nu-i mai satură dracii să mintă.

Deci, pe de o parte javra vrea să sugereze că lumea e o hologramă, pe de altă parte, holograma e dată de creierul nostru. Slogan PCR. Creierul nostru e singurul care contează, totul este materie. Pentru asta inventăm știința și ne punem oamenii să facă politica de partid, investim în microscop. El ne va da impresia că tot ce e în jur e doar o înșiruire de molecule suprapuse într-un anumit fel. Știți ce înseamnă asta? Că între voi și un căcat e doar o diferență de structură moleculară. Lichele nenorocite.

Pentru asta se cheltuiesc sume enorme, că să demonstreze că între un om și un căcat se poate pune semnul egal. Dar, ca să o poată face, trebuie să se asigure că toți oamenii se vor considera simple bucăți de materie: interzicem religia, interzicem credința. Paranteză: marxiștii jegoși au în gură cuvinte precum xenofobie și mai susțin (tot ei), că Dumnezeu e ceva închipuit. Păi dacă e așa, aș avea următoarea observație, și anume, că cel mai rasist popor este cel evreu, din moment ce susține că e poporul ales. Adică : ales cum altfel decât pe criterii etnice. Spune-i unui evreu că e rasist că spune că poporul lui e ales și că prin ăsta discriminează celelalte popoare, nedându-le dreptul la același lucru. Te înjură de mamă.

Problema nr 2 e - cine a ales poporul respectiv: cică Dumnezeu. Păi care, ăla care nu există? Iată un joc la două capete. Spune-i evreului că nu poate face parte din poporul ales, pentru că ăla care l-a ales e Dumnezeu, iar Dumnezeu nu există, pentru că n-a fost dovedit d.p.d.v. științific și, deci, până că nu dovedim existența lui clară, afirmația în sine poate fi greșită. Hmm, gândiți singuri.

Revenind: prin reducerea ființelor la simple înșiruiri de molecule, practic se dorește punerea semnului egal între o ființă inteligentă și o bucată de lemn. Diferența ar fi una de structură moleculară. Practic, chestia ăsta anulează noțiunea de bine și rău și, implicit, pe cea de moralitate. Hai să luam cel mai drastic exemplu, uciderea unei ființe. Ca să admiți uciderea unei ființe, trebuie să admiți ființa. Ori dacă ființa nu există și e doar o înșiruire de molecule, am să vă întreb care mai e problema că ucizi un om? Un cuțit înfipt în spate doar îndepărtează niște molecule, iar un om mort, e doar un om cu moleculele puse altfel. Încă nu știm cum, dar știința ne va spune într-o zi. Sigur, acesta este un exemplu drastic, însă sunt mii de alte exemple căcăcioase, unde se poate jongla și se poate anula noțiunea de bine și de rău. Și mai ales cea legată de moralitate. Practic, orice va fi permis, în clipa în care se va dovedi "științific" că nu e nicio diferență între un om și un căcat.

Știu că există legi speciale pentru evrei, de parcă ar fi o specie extraterestră, se numește antisemitism; e ca și când noi am da o lege internațională numită "antiromânism", bulgarul ar avea o lege numită "antibulgarism" ș.a.m.d. Eu nu discut aici despre faptul că e bine să fie cineva rasist. Nu-s deloc de acord cu rasiștii, spun doar că e absurd să ai o lege specială pentru tine că rasă, să lupți pentru a avea o lege pro rasa ta. În fine, la punctul nr 2, asta se dorește. Dacă reducem omul la o simplă înșiruire de molecule, se dă drumul la nebuni. Anulam din start moralitatea de orice natură.

Punctul nr 3 : să fii monogam înseamnă să-ți refuzi frații și surorile. Legat de frații și surorile cu care trebuie să te fuți, tot insistă pe ideea de frați și surori, dacă ați observat, nu le spune "alți oameni dragi". Ar putea găsi multe alte expresii, dar insista obsesiv să-ți fuți frații și surorile. Se discută intens despre legalizarea incestului. Am susținut de mai multe ori că incestul e regretabil ca fenomen, dar că nu ar trebui ca reglementările să fie făcute de către stat, decât în situația în care actul în sine e unul făcut cu forța. Nu e de competența statului cu cine mă fut, indiferent că e vorba de sor-mea sau de mama. E deplorabil dacă ajung să mi-o pun cu sor-mea, dar, repet, nu e treaba statului.

Însă problema e diferită. Să nu bagi la pușcărie doi frați care se fut e una și să LEGALIZEZI fututul între frați e alta. Legalizare = reglementare.

Și de aici e doar un mic pas spre normalitate. Deci, ca să recapitulăm: madam consideră normal și firesc să-ți fuți frații și surorile. Bine, ea o dă frumușel, frați și surori = oameni, dar nu spune oameni, spune frați și surori. Va veni o zi în care, dacă cineva o să te ceară de nevastă, iar tu îl refuzi, ăla o să susțină în fața instanței că l-ai refuzat pentru că e negru, nu pentru că nu-l placi; iar dacă un individ cu probleme psihice te va cere de nevastă, dacă îl refuzi, o să considere că-l discriminezi. Adică... de când nu e bun un dement să faci copii cu el? De ce îl discriminezi? Și, la urma urmei, de ce ai dreptul să refuzi pe cineva, pentru că dacă îl refuzi, se simte refuzat, îi provoci o traumă, belea nasoală, ești vinovat toată viață pentru trauma ăluia. Suprapuneți asta peste punctul nr. 1. Vasăzică, madam susține că nu e bine să-ți asumi ființa pe care spui că o iubești și că, în general, e nasol să-ți asumi omul drag. Și mai spune că soluția e să-ți fuți frații și surorile; ba chiar cred că se va ajunge într-un punct în care n-o să ai voie să refuzi pe nimeni pentru nimic, iar dacă o faci, poți să ajungi în pușcărie. Ai facut o crimă, ai provocat o traumă, în schimb, să nu-ți asumi relația cu barbată-tu sau cu femeia ta, e normal, pentru că monogamia e principala problemă a oamenilor.

Gata, am terminat, am vrut doar să vă arăt că madam e comandant de detașament.

"Cursul de miracole” a fost „scris” de Dr. Helen Schucman printr-un proces de dictare interioară pe care l-a identificat ca venind de la Iisus. Doctor psiholog, cercetător în domeniul psihologiei și profesor universitar de Psihologie Medicală

Singura carte a miracolelor pe care o știu e Noul Testament. Iar madam e parte din clan, e un mic păduche, de altfel, ca mulți alți păduchi cărora li se permite să aibă o viață bună, ca activiști de partid.

Eu revin la rugămintea mea de a face ceva, noi înșine. Ideea ar fi că mie mi se pare periculos să stăm să ne uităm și să ne mulțumim cu a ne da ușor de-o parte, în chestiunea asta, în cea cu femeile ș.a.m.d.

E cel puțin la fel de periculos să vorbești - vezi sfatul de mai sus; comuniștii sunt peste tot, riști să ți-o iei de la vecinul de la parter.

Eu personal nu pot să asist liniștită la munca de...conturare a unui protip de femeie așa cum vor ei să fie.

Eu n-am susținut că trebuie să ne ținem gura. Ziceam că înainte să-ți închidă gura cu un pumn ăia de la partid, ți-o închide colegul de la parter. Problema e alta, asta e lumea în care ne vom naște în viitor. De dimineață, la radio, "oamenii de știință" susțineau că e mai bine să dormi singur și că dormitul în doi e periculos pentru sănătate. La Radio România Actualități, post plătit din bani publici. Cine nu-și dorește să doarmă cu omul lui, își găsește alinare în astfel de știri. Și zice: aaa, păi sunt normal, e normal să nu suporți omul de lângă tine, îl fuți și pleci. Ieri citeam pe hotnews că cică oamenii inteligenți nu simt nevoia să socializeze, să fii singur e un semn de inteligență. Cam multe articole pe metru pătrat, nu credeți? Pute a doctrină de partid. Noi, care am trăit pe vremea lui Ceaușescu, știm cum se face asta.

Aici e vorba despre articole plătite, care urmăresc pas cu pas niște scopuri bine definite. Vine cincinalul și le cere șefu' rapoartele, dacă producția la hectar nu e aia de trebuie, e belea, cuiva o să-i stea capul unde-i stau picioarele. Tu ce sugerezi ca metode de abordare a situației? Sunt doar curios dacă ai ceva în minte.

Ideea e că acești indivizi scriu mult și sunt văzuți și vizibili. Toată lumea citește astfel de articole și cred că ar fi util să existe și articole în firea lor care să treacă prin fața oamenilor. Că nu aderă la ele, că nu citesc, ok...e altă discuție...totuși ele trebuie să fie. Că scrii tu chestiile alea geniale, ok, dar ar fi super util să existe și articole simple, citibile, dar în firea lor, în care să se vehiculeze idei ok, non-violente și non-dăunătoare. Eu scriu atât cât mă pricep, dar cu siguranță sunt persoane în grupul nostru care ar putea spune altele și altfel, la fel de bine ca mine, cel puțin. Mai e și chestia cu 'pofta vine mâncând' și cu 'gustul se educă'. Mulți caută un reper cât de mic și se iau și ei după ce pot. Poate ar fi util să încercăm să fim noi reperul ăla.

Faza nasoala e că mașinăria de propagandă e enormă. Nu spun că nu e imposibil de combătut; s-a dovedit că prin calitatea materialelor nu poate fi combătută. Prin cantitate mi se pare cu atât mai dificil. Practic nu poți spăla nici 1mm din căcatul pe care îl cacă ei zilnic și "educația" maselor nu se face doar cu instrumente de media. Adevărata propagandă se face prin flux. Instrumentele media sunt utile doar pentru proștii care nu sunt suficient de dezvoltați cât să fie educați prin flux. Atâția bani să băgăm curent electric în ultima casă, atâta unire în cuget și simțire, pentru a aduce "lumina" în casele oamenilor, atâtea eforturi de albaștri, portocalii și rosii, care să aducă cablul tv în casele tuturor săracilor, să aibă toți o lumină deasupra capului și un ecran la care să se uite cu gura căscată. S-au împreunat dracii în poziții nefirești pentru ca acest lucru să se poată, să poată orice sărac să-și permită un cablu tv și, mai nou, un smartfon. Și tu crezi că putem combate asta cu niște articole? Nu vreau să te dezamăgesc, vreau doar să arăt cu ce fel de sistem ne batem. Eu prefer să ne zbatem cu folos. Trebuie să ne aranjăm noi înăuntru și trebuie să acționăm inteligent, nu poți veni cu lucrurile astea pe spațiul public, pentru că stăpânii spațiului public nu suntem noi, iar publicul nu e al nostru, ci al lor. Publicul e proprietatea lor și au obținut ăsta prin eforturi imense. E logic să nu ne suporte lumea ideile. Eu nu am o doctrină, dacă aș fi impus idei, aș fi fost exact ca cei pe care nu-i înghit. Lucrurile despre care vorbim aici nu sunt idei care-mi aparțin, sunt idei pe care toți le avem și care s-au născut dintr-un mediu anume, nu sunt ideile MELE. Acum, să muți chestia asta la un nivel mai mare, e ceva imens, eu nu știu cum să fac așa ceva.

De pildă, Osho e cunoscut de toți, Tolle la fel, Krishnamurti la fel, Gurdjieff, deși a fost genial, a fost introdus în mainstream de către Osho și dacă nu exista Uspensky, era pa, știau de el cca 30 de oameni. Dacă n-ar fi fost Constantin și Elena, n-ar fi avut aproape nimeni habar despre creștinism. Fenomenul nașterii lui Hristos a fost incredibil că însemnătate, însă a fost un fenomen local. Fără Constantin și Elena și fără cruciade, n-ați fost creștini. Da, maneliștii ăștia doi, pe nume Constantin și Elena, au făcut treabă bună și da, dobitocii ăia nespălați care au dat foc la vrăjitoare, au răspândit creștinismul. Într-o forma sucită, dar l-au răspândit, au transmis maselor o fundație. Pe ea se poate construi un creștinism corect, dar în lipsa acelei fundații, Hristos ar fi rămas un evreu oarecare, ucis pe cruce, deși fenomenul venirii lui Hristos e unul incredibil. Fenomenul Nașterii Domnului este incredibil și real, dar fără maneliștii ăia nu ar fi ajuns la populație.

La ce vă referiți când spuneți flux?

Ați văzut Fight Club? Știți faza cu "his name is Robert Paulson" ? Cam așa e și cu fluxul: tot ce mestecă ăștia în gură zilnic, de vorbește gura fără ei, vine din flux. Fiind pe site-ul lui zukerberg, e mai dificil să explic în detaliu. De regulă, fluxul e deosebit de intens noaptea, dar își face treaba și ziua. Nebunii care spun cuvinte pe stradă sunt cuprinși total de flux.

Despre spiritele neamurilor

Când m-am apucat eu să scriu prin 2006, am rumegat ani de zile ca să vad cum mă pot conecta cu neamul nostru. Nu din ideea de naționalism - ca să poți să aplici lucrurile pe fundalul de rasa. Băieții ăștia o sa întâmpine dificultăți cu cabala, asa cum întâmpină yoghinistii de la misa cu indianismele lor.

Așa, ce voiam să vă mai zic : oamenii percep foarte diferit lucrurile și nu doar la nivel de simțuri, inclusiv la suprasimțuri. Acum 2 zile vorbeam despre zeitățile indiene. Discuția a pornit de la ce am vorbit ceva zile mai în urmă și-mi spunea cineva că nu rezonează deloc cu zeitățile indiene. În schimb, alții că au rezonat. Ca și mine, de altfel.

Ce ziceam mai devreme, cu vibrația? Da, aici voiam sa ajung. Este asa pentru ca niciun curent religios nu apare din nimic. El are în spate o ființă. Poate v-ați întrebat ce e vorba aia cu "biserica lui x". O biserica este sufletul unui curent religios. Sufletul ala nu e o mișcare, o chestie socială, e o ființă aflată într-un plan subtil, care se exprima în rândul enoriașilor.

Care nu se poate combina cu altă ființă de același fel? Mă refer la vibrație.

Mai mult sau mai puțin. Forța confesiunii ține legați enoriașii. Există chestii comune, ca de exemplu credința într-o ființă superioară comună. De exemplu, într-un același Dumnezeu. Adventiștii și cu catolicii nu se bat pe același Dumnezeu. În schimb, cu musulmanii e o discuție, pentru ca Dumnezeul lor e ăla.

Dar Dumnezeul lor e ...Iahve ...ce vrea, să crească? Deci dificultățile sunt cele care apar din faptul ca încerci sa practici ceva ne-creștin într-un egregor creștin?

O întrebare bună. Hai să analizăm puțin. Chestia e așa, Hristos a fost evreu, dar creștinismul nu e religia evreilor pentru ca vibrația lui nu era evreiasca, tot asa cum buddhismul a fost inventat de Buddha, care era hindus.

Nu e vorba despre o doctrină, ci despre o vibrație, un suflet; în spate chiar vorbim despre niște ființe subtile. Aceste ființe sunt situate între heruvimi și îngeri - creștinismul ezoteric le denumește spiritele neamurilor. Unul dintre rolurile heruvimilor e sa facă pace între ele. Cei doi care au avut forța necesara sa se sustragă de la neamuri au fost Buddha și Hristos; restul religiilor, toate-toate, sunt expresia unui suflet de neam: avem hinduismul pentru hinduși, iudaismul pentru evrei, mahomedanismul pentru islamici, shintoismul pentru chinezi și au fost și alte religii pierdute în negura timpului.

Mai exista o persoana care s-a sustras neamurilor despre care noi știm mai puțin în zona asta, pe nume Mahavira care a lăsat în India, în urma lui, religia jainistă. Când vorbim despre Shiva, despre Krishna, despre Rama, dar și despre Yahweh, vorbim despre spirite ale neamului, exprimate într-o confesiune religioasă.

Haideți acum să facem legătura între aceste spirite de neam și cuvânt. Toți ăștia au folosit expresia aia cu cuvântul - cuvântul sfânt etc. De fapt, nu e vorba despre un cuvânt, ci despre o vibrație. Vibrația poate genera un sunet, care poate fi exprimat în cuvinte. Deci putem spune ca Shiva are o vibrație, VIshnu alta, Yahweh alta, Allah alta. Aceste vibrații au fost transpuse în sunet, apoi în cuvinte sacre. De-aia e bătălia mare pe cuvinte și de-aia nu poți sa "spurci" cuvântul care desemnează ființa respectivă.

Câteva chestii importante: cel aflat într-o confesiune religioasă se simte ca un pui de găină aflat sub cloșcă, ocrotit, protejat, aparat, ghidat... Doar ca totul e o făcătură. Buddha a zis că trebuie uciși toți zeii. Încerc sa va explic ce și cum, poate sunt nițel incoerent, pentru ca sunt după o zi de cod. De exemplu, simbolul AUM a fost generat pe nisip de către vibrații. Mai multe persoane au emis mantra respectiva și pe o foiță subțire de ceva (habar n-am ce), a fost așezat nisip s-a emis mantra AUM de către oameni aflați în cerc și s-a format simbolul respectiv. La fel s-a făcut și cu Yahweh, cu Allah s.a.m.d.

Sa facem acum nițică legătură între vibrații, simbolul ființei respective și scriere. Poate ca v-ați întrebat cum au ajuns evreii sa scrie Yahweh asa și nu altfel, sau cum au ajuns arabii sa scrie Allah așa și nu altfel. De fapt, e invers : scrierea arabă pleacă de la rezonanța cu Allah. Scrierea în ebraică cu rezonanța lui Yahweh, sanskrita cu rezonanța lui AUM ș.a.m.d. Legăturile sunt foarte profunde. Oamenii vorbesc în vibrațiile respective. Nu doar tonul vocii sau cuvintele, totul; corpul astral e un corp de emoții. Emoțiile unui arab vibrează în rezonanța lui Allah. Sigur ca semănăm cu ei, că suntem oameni, însă corpul nostru astral este modelat în conformitate cu vibrația ființei subtile care ne este patron. Sigur că toate lucrurile astea se văd clar și conturat când ieși de sub influenta acestor vibrații. Odată cu ieșirea de sub aceasta influență, pierzi tot - protecție, cloșcă, ești un outsider.

Cum am ajuns eu să observ lucrurile astea - norocul sau ghinionul face ca eu să mă fi născut sub patronajul unei ființe care și-a luat tălpășița de foarte mult timp de pe aici - respectiv, Parama Shiva. Practic nu am avut nicio legătură creștinească cu nimic. Mă uitam, pricepeam ce vedeam în jur, dar nu rezonam. Acuma, legat de Buddha și de Hristos : cei doi nu s-au aflat deloc sub astfel de influențe, iar cei care aderă la buddhism sau la creștinism, sunt pe o cale corectă. Pentru că aceste două ființe se află mult mai sus de sfera de influență a ființelor-neam.

Referitor la ce ai spus mai devreme. În budismul ezoteric principala practică este de «taking refuge» din ce am citit, în care se practică sadhana unui bodhisattva/heruka etc., fix cu scopul de protecție a minții față de tendințele interne și externe distructive.

Nu-mi place termenul de „taking refuge”, dar e corect ce zici. Fiți atenți, poate că m-ați văzut obsedat de scriere și de modul de exprimare. Nu-s maniac și nu-s Pruteanu, să mă intereseze cum vorbește lumea sau dacă scrie și vorbește corect. Dar, pe schema prezentată, în care cuvântul e sunet care e derivat din vibrație se pot face corecturi în ființă. Adică, fie pornești de la vibrație și ajungi la cuvânt, fie pornești de la cuvânt și ajungi la vibrație. În esență, asta este Japa Yoga care se transformă în Mantra Yoga, apoi în Laya Yoga. În Japa se repetă mantra cu voce tare; în Mantra Yoga se repetă în gând, iar în Laya Yoga se emite și se receptează efectiv vibrația. Astfel, un Laya Yogin poate intra în comunicare cu diferite puteri cosmice. Prin puteri cosmice înțeleg acele ființe despre care vorbeam mai devreme fie că discutam despre Kali, Tripura Sundari, Shiva, Bagalamuki, fie că discutam despre Yahweh sau Allah.

Din ce am înțeles, eu ideea ar fi că practica la nivelurile mai înalte presupune identificarea cu ființa respectivă pentru a manifesta calitățile acesteia. Cred ca termenul de «taking refuge» este din stadiile preliminare unde deitatea este în afară.

"Practica la nivelurile mai înalte presupune identificarea cu ființa respectivă pentru a manifesta calitățile acesteia" - să vedem cum s-a ajuns la chestia asta, în ce scop s-a ajuns la ea și cum se pupă abordarea asta cu jocul realității.

În trecut, omul nu deținea un sine. Am mai vorbit despre asta, nu e ceva nou. Neavând un sine, trebuia sa înlocuiască spațiul destinat sinelui cu ceva; în cazul în care n-o făcea cu o direcție bine definită, alte ființe aflate pe planuri inferioare o făceau de capul lor. Sa vedem cum se simțea omul acelor vremuri. Majoritatea ființelor habar n-aveau când erau ocupate. Ființe cu vibrație joasă pe care creștinii le numesc demoni, draci ș.a.m.d. ocupau corpurile oamenilor într-un context subtil pe care o sa încerc să-l descriu.

Știți tot din discuțiile noastre că omul e de fapt construit din 2 corpuri, adică sinele și astralul + alte 2 corpuri ale Pământului, respectiv corpul eteric + corpul fizic. Când omul a coborât dintre zei, adică a venit pe Pământ, cele 2 corpuri de stele s-au unit cu cele 2 corpuri de Pământ, în forma în care le vedem azi. Mă rog, nu chiar în forma asta, că lucrurile au evoluat, dar înțelegeți ideea.

Unirea dintre astea 4 corpuri se face printr-un proces pe care noi îl numim adormire. Când treci de la starea normală la starea de somn, cele 4 corpuri se sparg în 2 bucăți mari. Corpurile de Pământ rămân aici, iar cele de cosmos, de stele, se desprind. În zilele noastre, cele două corpuri nu se duc prea departe, însă, în trecut, nu era așa. Între corpurile de Pământ și cele de stele, se menține o legătură printr-un fir subțire luminos, care are o forma de clepsidră. Jos e o parte, sus e o parte. Din alt punct de vedere, partea de sus a corpurilor se ridică, în timp ce partea de jos a corpurilor de stele e încă unită cu picioarele.

Omul, în timpul somnului, arată ca un V rotit pe 90 de grade. Picioarele sunt unite cu totul, iar partea capului se duce mai sus. Firul luminos intră în corpurile de Pământ în zona buricului, iar partea de sus a firului nu se oprește propriu-zis în cele două corpuri de stele, ci undeva la 1m - 1,5m deasupra lor. Asta vorbind în termeni fizici. În trecut, lucrul ăsta nu se întâmpla. În primul rând că omul nu dormea 8h, ca acum, ci minimum 15 – 18h. Nu va întrebați cu ce se hrăneau oamenii, pentru ca se hrăneau altfel, nu prin înghițire de alimente - asta e o altă discuție. Vorbim despre o perioadă situată cu cel puțin 300.000 ani în urmă. Dar, în timp ce corpurile, cele două de stele, se duceau, corpul eteric și fizic, ca să nu moară, erau ocupate de "alte ființe" care, să zicem, erau mai pe-aproape de planurile de Pământ. Intrarea-ieșirea se produce printr-un PAC. Dacă prinzi momentul, chiar așa se aude, un PAC. E o clipă în care îți pierzi conștiința și legăturile se fac singure.

Mai e discuția despre ce făceau oamenii aia când dormeau - păi făceau ce facem noi ziua. Cum s-ar spune, la ei ziua începea noaptea. Ființele respective se considerau a fi ale universului, nu ale Pământului, și nici nu doreau sa fie ale Pământului. Trebuie să înțelegem că unirea acestor corpuri cu cele de Pământ nu a fost total alegerea noastră, dimpotrivă, ponderea a fost de 10% noi, 90% alții. În caz că vă întrebați care e ideea și pentru ce motiv s-a făcut asta - cele două corpuri de stele aveau nevoie de înțelepciunea dobândită deja de Pământ în decursul miliardelor de ani de existență. Atunci, s-a luat cea mai inteligentă formă minerală și s-a format corpul fizic, având ca subiect central ceea ce numim a fi măduvă + creier, d-apoi s-a luat corpul de viață, desprins din ceea ce numim a fi viața pe Pământ.

Astea două au fost unite, apoi am fost lipiți și noi. În felul ăsta, se ating două scopuri mari : primul este acela că noi beneficiem de înțelepciunea planetei, a doua, că dacă vrea Dumnezeu, vom putea să ne luăm corpurile cu noi, după ce Pământul va muri de tot. Cu alte cuvinte, înțelepciunea Pământului va putea fi sintetizată în corpurile noastre fizice și în corpurile eterice are omului din viitor. E o discuție lungă și n-o vom purta acum, revin la întrebare.

Când se tot făceau intrări și ieșiri, uneori, ființele de joasă vibrație care ocupau corpurile cât timp nu erau ocupate, erau surprinse asupra faptului. Vă dați seama că era foarte deranjant să vii înapoi în corpul tău și să găsești un mic drac care suge. Mai mult decât atât, uneori găseai dracul făcând o murdărie pe care tu trebuia s-o cureți ulterior. Fiind foarte deranjant, oamenii au cautat metode de a rezolva cumva problema. Aceasta este religia veche.

Oamenii au analizat ce se poate face și, văzând că sunt slab dezvoltate corpul astral și cel al eului, astfel încât să păstreze legătura, și-au propus să se anihileze, invocând anumite ființe pe care le cunoșteau în călătoriile de noaptea. Și-au propus să invite ființele respective să-i ocupe cu totul, să le ia corpul fizic și cel eteric în posesie. Era singura variantă decentă. Așa a apărut devoțiunea, una dintre cele mai vechi forme de manifestare religioasă a omului.

Lucrurile astea au mers în forma pe care am descris-o, pana la venirea lui Hristos. La venirea lui, s-a pus o pecete. Am mai vorbit despre asta - dracii, demonașii n-au mai avut acces la corpurile noastre. Evident că asta a însemnat și încă înseamnă, de vreo 2000 de ani, să rezolve problemele pe care înainte le rezolvau ușor.

Paranteză: ce sunt acele ființe de vibrație joasă și de ce le trebuie corp ?

Acele ființe au avut ocazia să-și formeze un corp fizic și unul eteric într-o perioadă foarte îndepărtată și în alte condiții ale universului și-au ratat posibilitatea de a-și lua cu ele corpul fizic și au rămas restante la capitolul ăsta. Într-un fel, aceste ființe-neființe, pentru că nu au nici corp eteric normal, sunt nevoite să-și rezolve problemele într-o formă sau alta. Există nevoi ale corpului astral, ca și nevoi ale sinelui.

Acele ființe - le voi descrie astfel: închipuiți-vă niște ființe cu un corp astral foarte dezvoltat, capabil sa vibreze pe o amplitudine uriașă, atât pe frecvențe joase, cât și pe de-alea înalte.

Închipuiți-vă un sine slab de tot dezvoltat a cărui zonă empatică este dezvoltată fix cât să se poată conecta cu altă ființă - dintr-un anumit punct de vedere, dracul este mai empatic decât un om, dar este mai degrabă telepatic decât empatic; dintr-un alt punct de vedere, e mult mai jos decât un animal. Apoi, la aceste ființe vorbim despre un eteric defect, puroiat, o spurcăciune; cel mai mirositor hoit e parfum de flori, comparativ cu ce au dracii pe zona eterică. Și un corp fizic lipsă, care subtil se vede sub forma a doua firicele gri închis, cu tentă de albastru. Acesta este un drac.

Un astfel de drac își va căuta un corp fizic și un corp eteric pe care să-l poată folosi. Având un astral puternic ca amplitudine, își dorește să trăiască intens senzații multe și amestecate. Îi e foame. Veți înțelege astfel ura dacilor pe Hristos : pentru că le-a luat mâncărica și locurile de muncă. Veți înțelege astfel de ce Nașterea Domnului se scrie cu majuscule și de ce trebuie prețuită și protejată cu prețul vieții. Unii au făcut-o deja, îi numim sfinți. Sperăm că noi n-o să fim obligați să pățim ce au pățit ei, pentru ca nu e de niciun folos să mori, dar vreau să vă transmit vibrația corectă, legată de nașterea lui Hristos.

Despre Buddha nu pot vorbi acum, pentru că nu e cazul; doar fac precizarea că buddhiștii sunt singurii pe care îi putem considera apropiații noștri. În alta formă, pentru că ei țin de evoluția planetei Marte și nu de Pământ.

Aici ajungem la jocul realității.

Jocul realității ne spune să NU ne identificăm cu nimic. Este evident de ce. Omul acum are un sine și rostul nostru e să dobândim un supra-sine, sau un Sine sau trezirea sau cum vreți voi să-i spuneți, e irelevant. Nu să ne debarasăm de sine (= a ne lepăda de Hristosul din noi). Nu trebuie condamnați strămoșii noștri care o făceau, trebuie înțeles contextul în care o făceau și pe care l-am explicat mai sus (sper).

Așadar, când întâlnim persoane care ne vorbesc despre renunțarea la ego, ele spun în același timp un adevăr și o minciună. Dacă, prin ego se înțelege ce spunea Hristos prin "lepădarea de sine", atunci e corect ce spun. Dacă prin ego se înțelege sinele de la Hristos, ne aflăm într-o situație dintre cele mai grave.

Sunt oameni care afirmă că liniștea, bucuria și înțelepciunea vin într-un abandon de sine, într-o cădere într-o stare primordială a ființei sau cel puțin cam așa se exprimă ei; motto-ul lor este "lasă viața să se exprime prin tine și mergi cu valul vieții", spunând ca prin asta obții liniște și fericire. Sunt așa-zișii orientali, iubitorii de religii orientale prost înțelese.

Toți se află într-o eroare gravă, pentru că ceea ce puteau obține în trecut prin distrugerea sinelui nu numai ca nu mai pot obține acum (pentru că ființele respective nu mai sunt prin zonă), dar pot pica în zona cealaltă, în care draci/demoni sau cum vreți să-i numiți, îi pot ocupa iarăși, prin renunțarea la sine (sau lepădarea de Hristos), sau prin spurcarea sinelui, sau prin renunțarea de bună-voie a statutului de om, prin îngenuncherea în fața vrăjmașului, cum spun creștinii.

Posedarea este din nou posibilă și completă, pentru că sinele nostru nu este altceva decât bucățica din Hristos, iar dacă noi aruncăm bucățica asta din el, ne întoarcem cel puțin la ce era înainte. Iată motivul pentru care mai mârâi la ăștia pe fb sau pe unde îi mai prind când le spun oamenilor să-și anuleze sinele. De-aia sunt împotriva chanelling-ului, că tot s-a vorbit despre el zilele trecute, pentru ca astea se întâmplă într-o stare sub-umană. Poate că în tine intră un drac cu darul ghicirii viitorului, dar și un drac cu facultate rămâne tot un drac. De-aia, în creștinism sunt anumiți pași legați de rugăciune și anumite metode de ghidare. Vom vorbi despre ele la momentul potrivit, ca să nu le amestecam rău.

Concluzie: jucătorul caută să cunoască forțele universului și pe Shiva, și pe Allah, și pe Yahweh, și pe Krishna și pe Kali și pe cine mai vreți voi, dar de pe poziția de om cu sine, nu de pe poziția omului fără sine, aflat în abandon total.

Toate puterile cosmice au o forță de absorbție, nu din răutate, așa sunt ele făcute. Se creează un vid în jurul lor, când intri în contact cu ele, totdeauna faci pași mici, având obligația să nu te apropii mai tare decât forța de care dispui să te rupi. Aceste forțe ale universului trebuie cunoscute, pentru că noi suntem locuitori ai universului și nu ne putem sustrage de la asta, dar de pe poziția de ființe înfrățite cu Hristos, pas cu pas, căutând sa nu fim înghițiți. În caz contrar, ne halește Abdullah de nu ne vedem. Discuția este una pur teoretică, pentru ca noi n-am început sa lucrăm cu puteri cosmice, deocamdată.

*

Eu am o rugăminte la cei care sunt de curând în grup : așteptați suficient timp să vedeți ce facem și ce zicem, până va formați o idee. Sunt capcane peste tot, e belea și s-a dat drumul la nebuni pe rețele de socializare. Unii sunt proști ca noaptea, dar alții sunt mai șmecheri. Din păcate, nu ne putem ascunde după nicio doctrină, iar Hristos n-a inventat niciuna. Popii au inventat-o pe a lor, progresiștii pe a lor, nu prea ne găsim liniștea în nicio doctrină. Printre altele, să-l urmezi pe Hristos asta înseamnă și anume sa nu te bagi slugă la niciunul dintre ăștia, nici la Yahweh, nici la Allah, nici la Shiva sau la Krishna, la nimeni.

Datoria noastră e să-l recunoaștem în noi pe Hristos (să ne trezim) și sa nu plecăm urechea la nicio mizerie. Avem deja în noi tot ce ne puteau da puterile cosmice. E ok să le cunoaștem, dar nu să ne băgăm slugă la ele. Ăștia au venit și au modificat tot, în conformitate cu vibrația stăpânilor lor. Africanul mănâncă într-un fel, mahomedanul în alt fel, chinezul în alt fel, sub această dominație a ființelor subtile, oamenii gândesc diferit, iubesc diferit, cam așa.

Toate lucrurile astea trebuie re-simtite și tot timpul trebuie să căutăm drumul corect. În caz că vă întrebați - și sigur vă întrebați - cine e ghidul ? Răspunsul e simplu, ghidul e Hristos, iar hristosul din voi este Sinele. Este "eu sunt". Cu alte cuvinte, cu cât sinele se manifestă în voi mai des, mai puternic și mai bine conturat, cu atât contactul cu Hristos e mai puternic și astfel ajungem la atenția cu dublă direcție.

Și când ajungi într-un punct și ți-e frică, cum se procedează?

Frica nu e posibilă decât în absența manifestării sinelui. Ia contactul cu sinele și ești imună. Nu știu cum faceți voi asta, eu m-am ajutat de ochi. La mine, privirea a fost aia care m-a ajutat sa-mi simt sinele sau sa ma mențin în propriul sine. Prin ochi luam contactul cu prezentul. Sinele are legătură cu clipa prezentă și cu simțirea prezentului, care prezent = timp. Fiecare pornește de unde îi e mai ușor, cel mai probabil de la un simț. Ține minte că atâta timp cât ești în prezent, frica nu poate sa aibă putere asupra ta. Cu cât ești mai tare atacată, cu atât trebuie să cauți să fii în prezent. În prezent e totdeauna liniște și nimic nu poate sa te atace.

Eu am folosit ochii - puneam ochii pe un obiect și ma combinam cu el. Îl simțeam, cum ar veni. Ma legam de exterior. Eu n-am putut sa meditez în stil clasic, eu nu mă retrag în interior, nici acum, când meditez, nu mă retrag în interior ca într-o sămânță. Mă împrăștii în exterior, în spațiul ambiant. Unii oameni pot medita cu ochii închiși. Alții cu ochii deschiși, iar alții cu ochii întredeschiși. Eu am putut cu ei deschiși, dar și acum, când meditez, sunt în exterior, nu în interior. Interiorul îmi face rău, dar sunt persoane care fac invers. Oricare variantă e bună. Trebuie văzut ce fel de om ești.

Despre așa-zisa identitate sexuală

Vreau să vorbim în seara asta despre problema asta cu "identitatea sexuală" că se tot discută, ba în sus, ba în jos. Să vă spun care e lupta cu identitatea sexuală și care e legătura cu zona asta spirituală. Din punct de vedere social, vedem două tabere mari: una condamnă sexul, cealaltă tabără vrea să ne facă pe toți să ne futem necondiționat.

Să-i luăm pe ăia care sunt total împotrivă. În principiu, ei sunt reprezentați de bisericile așa-zis creștine care au preluat un fapt real, și anume că Hristos n-a fost căsătorit cu nicio femeie. Nu vreau să discut chestia asta acum - despre cât a avut sau n-a avut Hristos treabă cu femeile. Eu înclin să cred că n-a avut, dar e o discuție prea lungă, o purtăm altă dată. Ziceam că au pornit de la faptul ăsta: că Hristos n-a avut femeie și l-au considerat model demn de urmat. Șmecheria e următoarea, că prin logică nenorocită, au băgat oamenii în rahat. Vine cam așa : toți creștinii vor să-l urmeze pe Hristos, dar Hristos n-a avut femeie. În concluzie, modelul de urmat ar fi ăla fără femeie. Vedem chestia asta mai ales la catolici. Ideea e că dacă Hristos n-a avut femeie (și eu chiar cred că n-a avut), a avut cu totul alte motive. În niciun caz nu și-a dorit să se castreze singur. Vedeți voi, așa-numita biserică creștină a dorit să sugereze modelul de sfânt fără „instrument”. Sfânt = bărbat castrat = femeie frigidă. Au mai spus că tot ce contează este să ne reproducem. Și pentru asta au citat din geneză, fraza cu "creșteți și împânziți pământul". Orice om de bun simț vede în lucrurile astea ceva în neregulă.

Dacă spun că modelul de urmat e ăla în care trebuie să fii castrat, pot să te fac să te simți vinovat când simți dorința sexuală, dar îți spun altfel, îți spun "dacă simti dorința sexuală, nu-l iubesti pe Hristos și nu-l urmezi pe Hristos". Ceea ce, într-adevăr, pentru un creștin, e un lucru grav. Să te numesti creștin și să nu-l urmezi pe Hristos, da, e grav. Hristos n-a spus nimănui în Noul Testament să-și lase femeia. Nicăieri nu apare o astfel de indicație, cum că femeile ar fi o piedică. Ba mai mult, Hristos participa la nunți. Să meargă la nunți și să fie împotriva uniunii dintre bărbat și femeie, ar fi însemnat ipocrizie.

Deci avem modelul de sfânt castrat. O să explic imediat ce e cu el și care e jmenul așa-zis creștin.

Apoi avem celălalt model. Vreau să vă formați cât mai clar cele două tablouri: în primul, avem un individ castrat sau o individă frigidă, oameni care și-au mutilat organele sexuale subtile (uneori și pe cele fizice), în numele unui Hristos. Și-apoi avem celălalt tablou care nu ne prezintă un om desfrânat. Oooo, nuuu, așa ar fi fost simplu. Nu, nu, nu, în al doilea tablou ni se prezintă un om iubitor necondiționat, care iubește la grămadă tot și pe toți, în numele unui bine cu B mare. Ăștia nu mai zic că în numele lui Hristos, ăștia zic așa, un fel de "în numele universului".

Primilor, le vom spune tradiționaliști/naționaliști, iar celorlalți le vom spune progresiști/socialiști/comuniști. Și nu greșim să le spunem așa, pentru că în plan social reprezintă într-adevar cele două tabere. Chintesența gândirii de dreapta poate fi zugrăvită sub forma unui om tăiat de la brâu în jos, desenat numai de la brâu în sus, pornind cu o inimă care se hrănește de sus în jos, de la cap spre piept. Avem modelul sfântului pe care cade lumina lui Dumnezeu de sus și ajunge în inimă, dar de la burtă în jos, omul ăla e anulat, e decuplat. Apoi avem celălalt model, în care omul este numai partea de jos și se oprește totul la inimă.

Dacă observați, ambele tabere lovesc într-un singur punct: în centrul 3.

Hai să ne uităm nițel cu atenție. Sunt două tabere mari. Avem o tabără care acceptă numai partea de sus a omului, dar fără centrul 3 și mai avem o tabără care acceptă numai partea de jos a omului, fără centrul trei. Lupta lor pare că vine din direcții diferite, însă în punctul ăsta sunt frați, și unii și ceilalți vor cu tot dinadinsul ca centrul 3 să fie prost dezvoltat. Centrul 3 însemnând voință, perseverență, tenacitate, verticalitate, simțul umorului, capacitate de concentrare, calități de lider.

Echipa așa-zis creștină a făcut tot posibilul să facă omul să se simtă mult mai mic decât e. Omul este nimic, omul este țarână, omul este un rob al "lui Dumnezeu". Dar dacă omul este de acord cu teoria asta, iar reprezentanții lui Dumnezeu sunt prelații, înseamnă că oamenii devin robii reprezentanților lui Dumnezeu. Așa-zișilor reprezentanți. În sprijinul ideii că oamenii sunt mici și neputincioși, vin cu mai multe teorii și cu un întreg echipament de lucru : primul e o biserică mare, MARE, MAAARE, în care să te simți mic, mic, mic - uitați-vă la catedralele din Vest, zici că ușile alea sunt făcute pentru Gulliver, dar când intri prin ele, te simți automat mic, mic-pitic și prost. Popa e totdeauna cu un cap mai înalt, are o căciulă de-aia specială, ca să fie cu un cap mai mare decât tine. Totul e gândit cât să te simți mic-mic. Apoi, pot să toarne idei. Fiți atenți, printre popi sunt oameni cumsecade și buni și drepți, ei spun că au făcut alea că să fie omul smerit, dar e o smerenie forțată, ca și când ai fi obligat. În fine, scopul discuției e altul, nu vreau să deviem.

Cealaltă echipă susține că omul este mai mare decât e de fapt. Eforturile ei sunt îndreptate spre a-l face pe om să se creadă mai mare decât e. Dacă primii își doresc ca omul să se considere o pleavă, un gunoi și un păcătos, ceilalți vor ca omul să se considere cel mai important și egalul lui Dumnezeu. Dacă primii au reguli stricte în ceea ce privește erotismul, erotism pe care îl permit doar în numele perpetuării speciei, ceilalți, dimpotrivă, lasă liber la sex, cu condiția să nu faci copii. Și nu doar că lasă liber la sex, te îndeamnă să faci sex cu mama, cu tata, cu bunicul, cu persoane de același sex, cu tine însuți și cu banca din parc.

Primii îți sugerează că n-ai identitate pentru că ești prea mic și prea prost și prea păcătos, ești un rob și un rob n-are identitate. Identitatea e dată de stăpânul care îl deține. Ceilalți îți sugerează că n-ai identitate și că ea trebuie căutată musai în sex. Așa apar noțiunile legate de identitatea sexuală, când identitatea umană n-are nicio treabă cu sexul. Așa apar grupările care oferă un soi de identitate pe bază de practici sexuale. Șmecheria e următoarea : primii ți-ar spune că e păcat și ceva rău să ți-o pui chiar și cu omul pe care îl iubești. Te vor face vinovat că simți ceva. Ceilalți te vor face să te simți vinovat dacă ai DOAR O PERSOANĂ cu care ți-o pui. Trebuie să fie multe și, dacă se poate, toate, la grămadă, indiferent de sex, în numele unei iubiri necondiționate.

Ca să-și sprijine teoria cu iubirea necondiționată, stânga socialistă a apelat la ideologii orientale, pe care, prin agenții lor, le-a răspândit în occident. Cu alte cuvinte, au luat o teorie indiană care repet, e valabilă, dar se referă la cu totul altceva. Au schimbat cuplajele pe acolo, au montat alte borne și au scos-o în forma în care o vedeți. E o lume a tuturor, să ne iubim toți dar mai ales fizic.

Ajungem la capitolul instrumentelor de tortură.

Primii au folosit închisoarea că metodă de tortură. Vorbim despre niște închisori de forma unor cercuri concentrice cu raza din ce în ce mai mare. Primul cerc este cel al familiei formate din bărbat, femeie și copii, urmat de cercul format din familia extinsă, reprezentată de părinți, rude apropiate. Apoi cercul format din comunitatea locală, cea zonală, apoi granițele țării și-apoi continentele.

Stânga socialistă și-a dat seama că trebuie pornit din ambele direcții. Cu alte cuvinte, și-a propus să distrugă cercurile dinspre exterior spre interior și invers.

Ce spune dreapta naționalistă? Că CELULA societății este familia.

Ce spune stânga socialistă? Că familia este opțională. Și că fiecare face cum consideră de cuviință.

Ajungem imediat la explicațiile de natură subtilă, însă este bine să notăm pentru început faptul că bătălia dată de ambele tabere este centrul 3, unde amândouă se întâlnesc frățește, într-un pact diabolic prin care își propun ca oamenii să fie lipsiți practic de voință. Cu cât au mai puțină voință, cu atât mai bine pentru ei. Cu cât sunt mai puțin perseverenți, cu atât mai bine. Nu o dată am fost scârbit de felul în care tratează popii cu o falsă bunătate leprele care se adună pe lângă biserică. Parcă într-un mod cu totul dezgustător, ăștia selectează fix pe cine nu trebuie să ajute. Parcă iau cu un simț supraomenesc decizia să ajute fix pe cine nu merită, pe cine nu vrea să se îndrepte, pe ăia care mănâncă din colivă și-l spurcă pe Dumnezeu cu vorbele pe care le scot pe gură. În fine.

Ajungem acum la lucruri care țin de natura subtilă.

V-am vorbit destul de des despre împărțirea pe sexe. În principiu, acest lucru a fost făcut la decizia Serafimilor, care ajutați de Heruvimi și de Tronuri, Spiritele formei sau Începătorii, cum se zice la creștini. Au luat decizia să ia fiecare suflet omenesc la cercetat și să aleagă pentru el ce e mai bine : să fie de tip A sau de tip B. Am mai spus cu alte ocazii că împărțirea asta s-a făcut pentru că, altfel, rasa umană ar fi pierit. La momentul acela, condițiile permiteau oamenilor să se înmulțească asexuat. Însă entitățile aflate pe plan superior au luat decizia că oamenii, formați din corpul sinelui și corpul astral, ambele în stadii incipiente și "crude", nedezvoltate, să se unească cu celelalte două corpuri, respectiv corpul eteric sau corpul de viață și corpul fizic, sau corpul "de țărână". Aceste două corpuri, atât cel de viață cât și cel fizic existau într-o formă brută, numa' bune de locuit, cum stau mașinile în show-room și cum stăteau așa corpurile astea nelocuite, prin fața show-roomului s-au aflat două tipuri de entități care salivau la ele : unele dintre aceste entități erau deja unite cumva cu Pământul, într-o altă formă - despre ele e bine să considerăm că țin de miezul pământului. Iar celelalte erau din rândurile îngerilor, însă chiar înainte să se împartă rasa umană în bărbat și femeie, îngerii considerau că aceste corpuri, respectiv cel eteric și cel fizic, le aparțin de drept. Îngerii fiind ființe elevate, mult înaintea oamenilor, dar care au ratat în evoluția lor stadiul de corp fizic. Vasăzică, ăștia considerau că corpurile fizice li se cuvin, numai că serafimii au considerat altceva și au ales ca oamenii să le ocupe. Sună straniu, dar asta e situația. Oamenilor li s-a dat o mare șansă. Entitățile spirituale care puteau decide, au ales să nu moară oamenii, ci să se facă alt lucru. Au gândit totul altfel de cum se aștepta restul.

Îngerilor li s-a spus că-s prea evoluați pentru a mai avea nevoie de corp fizic. Să intre într-un corp fizic, ar fi însemnat pentru ei o involuție. În schimb, pentru a rezolva problema lipsei corpului fizic, li s-a făcut de către Tronuri o cale prin care să poată beneficia de corpul fizic al omului, însă fără a afecta creșterea și evoluția omului. Tronurile sau Începătoriile au făcut, de asemenea, posibilă lipirea dintre corpul de sine și corpul astral cu celelalte corpuri de pământ. Dar asta e o discuție tehnică. Îngerilor mai slab dezvoltați li s-a dat în grijă un suflet de om. Îngerilor mai dezvoltați li s-a dat în grijă mersul lucrurilor sau "mersul vremurilor", în timp ce Arhanghelii au luat în drept rasele umane. Mai sus, heruvimii au rămas să se ocupe cu tot ce numim viață pe Pământ. Plante, animale, fix zona de viață. Ei încolțesc plantele, ei nasc puii, ei țin în viață tot ce e viu.

Serafimii s-au mutat în alt plan al universului, iar tronurile, pentru că au altă structură și sunt ființe cu totul speciale, au rămas să lucreze împreună cu toți. Acuma, unii dintre îngeri s-au enervat, erau siguri că vor primi corpurile umane și că vor putea să trăiască precum oamenii, în carne și oase. Dintre ei, cel mai priceput dintre îngeri, pe nume lucifer, s-a supărat foarte tare: cum adică, el care era cel mai bun dintre îngeri, să se mulțumească să fie înger păzitor? Sau să se ocupe de vremurile care vin? Sau să se ocupe de rasele umane? Ce e cu mizeria asta??!!? El poate mult mai mult. La rang de heruvim nu se putea sălta, pentru că sunt niște etape pe care trebuie să le arzi, iar lui lucifer nu-i surâdea deloc să încolțească semințe și să miște norii să cadă ploaie, în vecii vecilor. Așa ceva era mult prea nașpa și prea plictisitor pentru un înger fabulos cum se credea el. Și-atunci, și-a format în jurul lui o ceată de îngeri care au început să se considere oropsiți ai sorții, nedreptățiți, fentați, abandonați, păcăliți. Cu timpul, căpetenia lor, lucifer, a prins tupeu și l-a înfruntat pe Dumnezeu. Mai departe știți povestea din Biblie : a fost alungat, însă îngerul este înger, chiar dacă lucifer este cel mai priceput înger, neîntrecut la înșelătorii și la gândirea cu două înțelesuri, este totuși un înger. Mațele lui, dacă pot să spun așa, sunt concepute tot de Tronuri. El și supușii lui, îngerii decăzuți, sunt obligați de spiritele formei să trăiască lipiți de oameni, să trăiască din gândurile lor și din ceea ce simt ei.

Să zicem că un om a fost ales de către serafimi să fie bărbat. Serafimii au avut înțelepciunea necesară să vadă precis care e femeie și care e bărbat dinainte, pentru că ei nu au treabă cu timpul și pentru ei timpul e o unealtă, cum e pentru noi spațiul 3d. Pentru cineva care trăiește în plan 2d pare imposibil să folosești o a treia dimensiune. Pentru serafimi e simplu să vadă dinainte toată evoluția omului, și ca bărbat și ca femeie, și să decidă pentru el.

Care e treaba, după ce serafimii au decis care să fie bărbat și care să fie femeie, spiritele formei au început să lucreze necontenit la definirea formelor. La femeie s-a făcut uterul și s-au legat canale prin care sufletele oamenilor pot intra în pântec, iar la bărbați au cusut legăturile cu lumea de dincolo, pentru a-l orienta spre cucerirea planului fizic. I-au astupat ochii care vedeau în subtil și i-au ațintit privirea către material, către afară. Acolo e o lucrătură care a durat infinit de mulți ani. Nu se face de azi pe mâine așa ceva. Și înțelegeți de ce e aberant să vorbești despre "identitate sexuală" după cum ți se scoală în ziua aia.

Împărțirea pe sexe a avut două mari motive : unul a fost ăla al perpetuării speciei și al doilea, posibilitatea că omul să se salte la nivel de înger spre finalul dezvoltării Pământului actual. Cum? Simplu: prin iubire. Femeia pe care o iubești, sau bărbatul pe care îl iubești este făcut de așa manieră încât vei începe să trăiești prin el, să simți ce simte, să trăiești viața lui, să te combini cu celălalt din toate punctele de vedere, fizic, mental, afectiv. Ori nu asta fac îngerii? O fac la un grad mai avansat decât noi, pentru că sunt și mult mai bătrâni decât noi, însă asta fac, simt și trăiesc printr-o altă ființă umană. Asta este definiția îngerului, dacă vrem să dăm una : o ființă capabilă de empatie totală cu o ființă umană. Când o femeie și un bărbat se iubesc, automat au o legătura asemănătoare cu ceea ce fac îngerii, însă apropierea asta, unirea asta, ține de mai mulți factori : prima și cea mai rudimentară unire este cea fizică, următoarea este unirea erotică - dacă se face cum trebuie, apare unirea în voință și dacă unirea în voință se face, e posibilă unirea în iubire, urmată de ieșirea din timp. Nimeni nu vrea așa ceva. Niciun înger decăzut. Pentru că asta înseamnă moartea lor.

Revin la ce spuneam la început : în afară de îngeri, mai erau și alte ființe care voiau corpurile umane. Ele au asistat la facerea corpurilor umane încă de la primii pași. Pe vremea aia, Pământul era un glob de foc, asta este o rasă foarte veche, care a detectat din prima activitatea spiritelor formei, a Tronurilor, încă de când era Pământul o minge de foc. Datorită structurii acestor ființe, care le permitea imunitate la foc și la căldură, pur și simplu nefiind afectate de căldură în vreun fel, ele au putut să stea în jurul mingii de foc, fără să fie afectate.

Mai putem spune că rasa asta nu are nimic cald în ea, este rece și n-a reușit să asimileze la momentul potrivit ceea ce noi numim a fi căldură. Când lucrurile au evoluat suficient de tare încât să poată acapara noile corpuri, aceste ființe "cu sânge rece" au posedat corpurile respective și au început să le modeleze împreună cu spiritele formei, în interes propriu, să-și construiască corpuri după chipul și asemănarea lor. Spiritele formei nu pot detecta imediat la ce anume lucrează pentru că distanța dintre locul din univers unde ele sălășluiesc și zona noastră este enormă, iar cuvântul "enorm" e prea puțin ca să descrie starea de fapt și nu au putut astfel să se prindă ce fel de forme construiesc. Ceea ce a ieșit din aceasta uniune a ființelor cu sânge rece și corpurile de pe Terra îl numim a fi reptilă sau tot ce înseamnă animal cu sânge rece.

Aici s-a întâmplat o chestie : corpul eteric sau corpul de viață are nevoie de căldură ca să funcționeze. În lipsa acestui corp eteric, corpul fizic s-ar destrăma și ar deveni nefolositor. Substanțele minerale din exterior l-ar penetra și s-ar distruge. S-a întâmplat că inclusiv aceste ființe reci, reptile, să aibă nevoie de căldură, fix cât să țină corpul fizic în viață, nu mai mult. Neputând să genereze căldura din ardere internă, au preluat-o de la soare, adică de la heruvimi, pentru că ei oferă căldură. Astfel au aflat heruvimii de ceea ce se întâmpla pe Terra și dintr-o "întâmplare", un ditamai pietroiul a lovit Pământul de o așa manieră, că a ras tot ce însemna reptilă mare. După asta, s-a făcut tăcere. Ființele subtile cu sânge rece și-au ros unghiile în tăcere și au așteptat până când momentul a putut să fie iar prielnic. În ziua de azi, "cineva", că nu spui cine, investește miliarde de dolari pentru că face enșpe mii de studii inutile despre dinozauri. Posturile tv așa-zis interesate de viața animalelor prezintă felurite emisiuni în care ne explică ce frumos puteau trăi oamenii și dinozaurii fericiți, împreună, că Tiranozaurus Rex era chiar simpatic și chiar trebuie făcute și desene animate cu aceste hidoșenii. Alte companii tipăresc albume cu dinozauri și le dau la copii și muuuulte jucării de pe piață sunt cu reptile. Cumva, copilului i se sugerează să îndrăgească reptilele să se joace cu ele, să le atingă, să le prețuiască. La tv, un vrednic pionier face necontenit episoade după episoade despre cum să salvăm crocodilii și despre cât de importanți sunt ei.

Revenim la cetele de îngeri decăzuți. Ei consideră că, dacă omul nu-și asumă sexul ales de serafimi, fac pe invers decât ei au ales sau își bat joc de ceea ce sunt, atunci ajung mai aproape de perioada de dinainte de împărțirea pe sexe, iar corpul omului, adus în starea asta, devine mai ușor de însușit.

Inversarea polarităților pe chakre, sucirea și scurtcircuitarea, îi ajută.

Să facem un mic sumar : pe cei de dreapta, cu sânge rece, îi vom numi "de pământ", sau ahrimanici, iar pe cei de stânga, visători și poeți, zburând liberi, îi vom numi luciferici sau "de aer". Cei de pământ au mentalitatea reptilei: prada trebuie încercuită să nu mai poată mișca apoi muști adânc. Cei de aer au mentalitatea de pasăre: omul să fie liber, să se risipească în văzduh, să se piardă în atâta libertate, de nu mai știe de el.

De reținut că nici unii nici ceilalți nu vor ca omul să aibă voință.

Revenim în lumea concretă, că poate ne-am dus prea departe. Cei de pământ ne spun așa: iubește fix pe ăla cu care ai semnat contract, fii loial, fii responsabil, crește-ți copilul, nu gândi, fă ce zice tradiția, nu ieși din țarc că te ia dracu.

Cei de aer spun să-i iubești pe toți (mai puțin cu ăla cu care ai contract și să iubești) așaaa, total și necondiționat pentru că Pământul e al tuturooor, pentru că multe flori frumoase cresc pe câââmp și așa mai departe. Nu știu dacă am ratat ceva de zis, în principiu cam asta e povestea de azi, cu mențiunea faptului că, dacă ești educat de mic să o iubești numai pe mă-ta și pe tac-tu, să fii obsedat de ei până mori și să nu fii capabil să iubești alt om, ai ratat posibilitatea de a te ridica la nivel de înger, în cadrul cuplului. Ceilalți, dacă spun că trebuie să fii indecis în ceea ce reprezintă sexul tău, prezentând asta că pe o opțiune, omului i se va părea normal să încerce diverse metode, să vadă ce i se potrivește, dar problema nu e dacă ți-ai pus-o cu banca din parc. Sigur, dacă ești socialist cretin, poți să spui că să ți-o pui cu banca din parc e o libertate și că trebuie dată o lege prin care să definim o societate a iubitorilor de bănci din parc. Opțiunea opțiunilor opționale. Imaginație necontrolată. Toate sunt de dorit de către cei de aer.

A, era să uit ce era mai important : cei de pământ nu vor sub nicio formă dezvoltarea corpului astral, vor să mențină omul la nivel de plantă, pentru că, dacă omul e o legumă, ei mai pot acționa. Până la urmă, reptilele au apărut pe Pământ imediat după formarea plantelor și, nu întâmplător, atunci a fost un mediu propice. Deci oamenii să fie cât mai plante - iar planta, cum o definim?

E vie, crește și se poate înmulți. Traducem? Familie, să creștem, să fim cuminți, să ne înmulțim și să nu cumva să simțim ceva.

Ceilalți zic: lasă fizicul și viața din tine, trăiește clipa! Sentimentul este totul. Ce importanță are dacă te culci la 4 dimineața zilnic, distracția e totul! Ce importanță are că corpul eteric se intoxică, ia și bagă droguri, ia și bagă alcool, să visăm, să țopăim și să ne distrăm! Aruncă-te cu parapantă, bagă sporturi extreme, cât mai extreme, lasă golful!

Ce zic cei de pământ? Nu fuma, nu lua droguri, nu consuma alcool, nu pierde nopțile, fii cumpătat - dar în limba lor, asta înseamnă "fii o plantă cuminte! Stai acolo, trage seva, nu strica cumva corpul eteric și pe ăla fizic, că nouă ne e folositor ! Și mai ales nu gândi!”.

Ăilalți zic: gândirea e totul, lasă cât de sănătos ești!

Hristos nu se încadrează în niciuna dintre categorii, niciuna dintre aceste categorii nu-l are la inimă. Hristos este un fenomen cu totul diferit. Hristos și Buddha nu au nicio legatură cu unii sau cu ceilalți. Buddha este autentic, dar este pentru planeta Marte, ceea ce e Hristos pentru Pământ. Buddha nu are treaba cu evoluția Pământului, s-a intersectat cu ea cât să priceapă ce are de făcut pe Marte.

Lucrurile sunt bine orchestrate, iar oamenii sunt victime, activiști mai mult sau mai puțin conștienți de ce fac. Organizarea se simte, n-ai cum să n-o vezi. Organizarea, coordonarea...

O să vă fie mai clar de ce oamenilor nu li se vorbește despre continența sexuală, de ce li se spune orice, mai puțin asta, de ce tantra e blamată și considerată o destrăbălare de către cei de pământ și-apoi e poluată cu idei de stânga de către cei de aer. Au luat tantra și au transformat-o într-un swinger club.

Continența sexuală întărește centrul 3, bărbații devin mai puternici iar femeile mai flexibile și mai capabile să înfrunte lucrurile fără să se spargă în mii de bucăți. Bărbații învață să simtă, iar femeile învață să comunice cu exteriorul și să-l stăpânească, fără să se producă o inversare a sexelor, temă pe gustul socialiștilor, și fără că omul să fie redus la un aparat de făcut copii.

Când stânga socialistă va găsi o metodă să spurce continența o să vorbească și despre ea ca să poată ține omul departe de ea. Momentan, țin oamenii la distanță de ea prezentând în toate filmele porno un pattern în care bărbatul ejaculează la final, iar femeilor spunându-le că să faci sex e ceva urât și degradant.

Aveți grija că eu n-am trasat nicio dogmă. Vă indemn să vă uitați atent. E posibil să vă revoltați, dar căutați să vă țineți firea. Oamenii sunt ori într-o tabără, ori în cealaltă, fără să-și dea seama, sunt fie cu PNL fie cu PSD. Noi nu suntem nici cu PNL, nici cu PSD, suntem unii cu alții în căutarea lui Hristos.

Și ce faci după ce observi...că te găsești în afară? Nu văd direcția bună.

Pai hai întâi să vezi în ce categorie ești, pentru că, de regulă, mintea poate fi cu unii și simțirea cu alții. Alteori, și mintea și simțirea sunt cu unii sau cu alții. Lucrurile astea par simple la prima vedere, însă e o muncă uriașă de curățare interioară. Nu e suficient să observi în exterior ce se întâmplă și nici să observi în tine.

Ca idee, și o categorie și cealaltă, au probleme cu sexul: îngerii n-au sex și deci nu-l cunosc; pentru că nu-l cunosc, îl consideră straniu/nefolositor. Ceilalți nu se înmulțesc prin sex pentru că răceala lor vine din faptul că nu pot suporta altă ființă înăuntrul lor; n-o suportă nici în exterior, dar în interior în niciun caz. În etapa lor de evoluție dintr-un trecut foarte îndepărtat, au ratat apropierea de alte ființe și s-au răcit și s-au izolat. Vom analiza în detaliu toate astea când vom vorbi intens despre ierarhiile superioare și cele inferioare. Deocamdată, ar trebui să ne preocupe manifestările celor două tabere, să le prindem mersul, să vedem din prima care e categoria de unde derivă ideea, să simțim cât mai intens impactul asupra psihicului, asupra zonei emoționale.

Ai zis că îngerii n-au sex și că nu-l cunosc. Atunci de ce vor ca toți să se iubească cu toți?

Nu toți îngerii, cei decăzuți. Îngerii adevărați vor ca oamenii să fie buni unii cu alții și să manifeste iubire în sensul de prietenie și afecțiune, nu în sensul de sex la grămadă. Îngerii decăzuți vor asta și v-am zis de ce, în plus, însăși simțirea lor e pervertită, iar ceea ce la om se numește sexualitate, la ei este perversiune. Pentru că sunt suciți, când iau contact cu sexul omului. Prin simțire, automat se produc în ei tot felul de schimbări. Doi oameni care se iubesc și practică continența vor provoca multa indigestie îngerilor decăzuți. În schimb, oamenii care fac sex la plezneală, cu cine se nimerește, în orice condiții și oricum ar veni, le asigură hrana.

Sexul nu are o valoare prin el însuși. Noi îi dăm valoarea. Chestia asta se vede dacă observați perversiunile sexuale și cât de profund pot acționa ele asupra ființei umane. E o idee bună să dați un ochi pe site-uri porno cu colecții structurate pe categorii sexuale. Veți vedea că acolo, oamenii nu găsesc propriu zis satisfacție, pentru că satisfacția nu vine din practica în sine, sex cu 3, sex cu 5, sex cu un negru și un alb, sex sub apă, sex în copac, sex cu persoane de același sex cu tine, sex în baie, sex pe barcă, sex în subsolul de bloc, sex în camera bunicii... nu asta e ideea, ăsta e un drum înfundat.

Cei care se simt frustrați de sexul clasic, merg în zona mai gri, sado-maso, sex cu animale, sex cu cadavre, într-un final ajungi așa de frustrat că poți ucide. Ultima etapă e sexul cu copii și crimele sexuale, mai jos de atât nu poți cobori. Iei omul și-l despici cu toporul și vezi că înăuntru e sânge, organe și tot nu-l poți avea. Poți să-i faci orice, nu-l poți avea prin violență, e un drum înfundat.

Noi suntem cei care dăm frumusețe și noblețe actului sexual. Sexul în sine nu are nimic din toate astea și primul pas este să nu mai risipim energia.

Este primul moment în care spui că ai respect pentru celălalt. Nu înseamnă că vei și reuși că e dificil să te lupți cu viața. Eu mă refer la atitudine. Ideea de a nu risipi energia, și de a o modela împreună cu ființa iubită, e o dovadă de respect. Nu are relevanță dacă reușești să o faci, are relevanță dacă îți propui să o faci, dacă încerci să o faci, chiar dacă nu-ți iese deloc. Dacă înțelegi măcar că idee, dacă înțelegi principiul din spate, chiar dacă spui "mă, sunt slab și nu pot s-o fac deocamdată, dar înțeleg ce e important aici", e mult mai bine. Dacă te străduiești să o faci, deja e foarte mult, iar dacă vrei s-o transformi într-un stil de viață, e ceva rar. Atunci o să-ți dai seama cât ești de slab, atunci o să vezi, ca bărbat, ce este femeia și câtă vrajă a pus Dumnezeu asupra ta. Lucruri care nu-s posibile dacă scopul tău e să scapi de presiune imediat, să fugi, să te ascunzi. E ceva foarte dificil și nu e o treabă umană, e o treabă supraumană. Să practici continența înseamnă să-ți propui să nu mai fii om, pentru că un om se descărca și face copii. Sexul ăla nu mai e sex, e altceva, are alt înțeles, altă profunzime, e de pe altă planetă și chiar e, pentru că vine de pe Jupiter.

Dacă există atâta susținere din partea celor care ne vor evoluția de ce e așa de puternică influența celorlalți și devine așa greu să faci ce trebuie?

În primul rând că niciunul nu încalcă total Legea. Omul, dacă nu ar dobândi capacitatea de a discerne, de a alege între bine și rău, ar avea două posibilități: fie ar deveni înger negru, fie ar deveni înger alb. Vezi tu, îngerii nu pot face rău, îngerii normali pot face doar bine, însă bunătatea lor nu are la baza înțelegerea răului. Pur și simplu lipsește din structura lor. Pe de altă parte, îngerii decăzuți, demonii, și-au pierdut abilitatea pe care o au ceilalți îngeri. Bunătatea infantilă s-a transformat în răutate infantilă. Deci, dacă oamenii ar fi ajutați total de ființele superioare, n-ar pricepe ce este răul și ar ajunge fie îngeri normali, fie îngeri decăzuți. Asta ar însemna că la următoarea perioadă de laya a universului, oamenii vor trebui să-și caute corp fizic, să poată recupera ce au pierdut în etapa anterioară. Istoria se repetă. De altfel, exact asta se vă întâmpla pe noul Pământ.

Oamenii care nu se pot dezvolta complet acum, o vor lua de la capăt împreună cu animalele. Sprijinul există, dar se face și el după Lege, lăsând omul să-și dezvolte liberul arbitru.

Observați unde anume vă situați pe schema de mai sus. Dar fiți foarte atenți, că mintea e șmecheră și inițial o să vă spună că voi n-aveți prea multe legături cu comportamentul ăla. Observați-vă și tăiați răul de la rădăcină. Asta e direcția. Apoi să vorbim cu toții, să nu ne mai ferim, să vorbim despre cum să ne iubim, să înțelegem, să punem în aplicare, să devenim mai pricepuți.

Toate astea merg mână în mână cu atenția cu dubla direcție, cu tehnicile de meditație, cu garda [exercițiu pe care membrii grupului îl susțineau la acea vreme], cu ceea ce ține grupul legat. Numai un prost poate să-și închipuie că spiritualitatea e ceva simplu, iar socialiștii care vin cu expresii gen "toți suntem una, doar stai", "adevărul e simplu, Dumnezeu e roșu", bat câmpii.

Adevărul nu poate fi simplu, gândiți-vă singuri de ce nu poate fi așa, asta nu înseamnă că e musai să fie complex ca o ecuație dificilă, dar nici simplu nu e.

4. Despre memorie și crearea omului

S-a întrebat cineva ce este un papă? Dar cum e un papă pe interior, v-ați întrebat? [Uitându-ne la poza lui din profil și din față, observând pălăria] putem să observăm că e că și când un om ar fi înghițit de o reptilă sau cel puțin, e ok să spunem că are capul într-o reptilă, sau am putea să mai spunem că un papă este un om a cărui minte este înghițită de o reptilă, sau că este un om care și-a dat (și-a închinat) mintea unei reptile.

Deci nr 1 : când vă gândiți la ce e ăia un papă, trebuie să vă gândiți că este o persoană aleasă dintre mai multe care are proprietatea de a-și da mintea unei reptile. Puteți s-o luați în sens metaforic : a se închina total la reptilă, a-și da mintea reptilelor, a pune reptila mai presus de mintea (capul) lui, a purta o reptilă pe cap etc. Acesta este un papă. Putem spune că până când omul nu-și dă mintea reptilei, nu poate fi ales papă. Cel mai obedient dintre ei față de reptilă este ales papă. Se spune „habemus papam” și lumea se bucură pentru că în sfârșit are cine să-l reprezinte pe Hristos, apoi toți se închină la acest Michael Jackson. Niciun ritual nu este întâmplător.

Cum ajungem noi să fim orientați spre ăia de pământ sau spre ăia de aer?

Revin cu discuția la momentul de dinainte ca oamenii să coboare din Rai. La momentul ăla, omul avea corp de eu și corp astral în stare incipientă. Nu avea corp de viață și nici corp fizic. Neavând corp de viață, nu era viu, logic, dar e corect să spunem că nu se supunea legilor morții. Doar ce e viu poate muri.

Întâi te faci viu că să poți muri.

Deci aveam oamenii formați din corpul eului și corpul astral și niște mașinării noi, dotate cu viață și cu corp fizic. Aceste corpuri existau deja pe Pământ și funcționau f bine. Este exact ce se întâmplă cu un om care o ia razna. Omul-legumă poate mânca, poate respira, se poate deplasa, dar nu mai e el. Se poate întâmpla asta în urma unui accident sau la bătrânețe. Corpul respiră, omul încă mănâncă, se plimbă, dar nu mai e el. Ce lipsește? Eul și astralul lui sunt pe dincolo, între ele și corpurile de viață și cel fizic se mai ține o legătură miiiică, într-un fir de ață.

Deci revenim la momentul ăla. Corpuri numai bune de locuit, dar trase în țiplă, sigilate. Tronurile au avut grijă să le protejeze, ca să poată lucra la ele. V-am mai spus că în momentul ăla, în jurul Pământului erau ăia cu sânge rece, ahrimanicii, ăia de pământ, așteptau să se deschidă la Carrefour. Ei sunt aici încă de la formarea Pământului. Stăteau frumos așa și așteptau momentul să se „despacheteze” cadourile. Când la momentul «t» au fost făcute legăturile alea între corpuri, deci când corpul de eu și corpul astral s-au unit cu cel eteric și cu cel fizic, ăștia au atacat. Unii au reușit să acapareze corpurile total, alții parțial, alții deloc. Cei care au ocupat corpurile total, s-au transformat în reptile, sau, mai corect spus, și-au modificat corpurile în conformitate cu felul în care era sufletul lor. Tronurile nu au putut să facă foarte mult, pentru că spiritele formei se supun cumva dorinței entităților.

Un pește care vrea să zboare, se face pasăre, o pasăre care s-a săturat să zboare, revine pe Pământ. Tronurile nu se pot opune. Dorința și ceea ce se afla în astralul individual, determină forma. E mai greu de explicat rapid.

Deci putem spune că sufletele de reptilă și-au modelat formele lor, și-au cerut forma și au obținut-o. Ăia care au posedat numai parțial corpuri fizice și eterice au reușit mai puțin să controleze, fiind o rasă foarte brutală și rece. Aceste reptile nu au abilități fine de intrare-ieșire din corp, o fac la modul bădăran și violent. Ceilalți, ăia de aer, sunt seducători.

Au rămas pe lângă subiect ăia care n-au reușit nimic și-atunci au început să lucreze în om, de la distanță, așa cum un păpușar mișcă păpușile, inventând ceva biologic în el, pe baza a ceea ce avea deja omul și făcând o construcție pe care azi o numim memorie. Ahrimanicii și-au dat seama că omul poate fi controlat prin memorie, nu că memoria ar fi inventată de ei, nu, doar că ei au activat-o mai devreme, cu scopul de a o folosi în interes propriu.

Ce vedem la ăia de pământ... vedem încă o obsesie legată de memorie. Naționalism = să nu uiți; nu uita neamul din care te tragi, nu uita cine ți-e strămoșul, nu uita cine ți-e tată, cine ți-e mamă, nu-ți uita părinții, nu uita să te rogi, nu uita, nu uita... Tot ei sunt cu "fă acest sacrificiu și omenirea te va pomeni", tot ei sunt cu "veșnica pomenire", Veșnica pomenire înseamnă "să ții în memorie acel om, fapt, pentru eternitate". Tot ei sunt cu neamurile și cu rasele, tot ei sunt cu neamul din care te tragi, tot ei sunt interesați de URMAȘI.

Oamenii în trecut erau prețuiți pentru "ce știau" și pentru "cât știau". Ăla care știa mai mult era respectat mai tare. Aici, un loc special îl au bătrânii. Cei de pământ sunt și cu respectul față de bătrâni. Buni, proști, bătrânii trebuie musai respectați, că altfel ești un om rău. Dar de ce trebuie respectați bătrânii, ar întreba un om care gândește? Eeeeei, pentru că ei au trăit mai mult și au acumulat mai multe cunoștințe, așa o să-ți răspundă ăia de pământ, fără să-i intereseze dacă au păstrat ceva util în memorie, îi interesează doar memoria.

Ei sunt inventatorii identității naționale, ei sunt cei care botează copilul de mic și le spun oamenilor că cel mic e spurcat până nu-l botează ei. Să-l boteze înseamnă să-l facă de-al lor, să-l bage din punct de vedere ritualic în congregație.

Paranteză: a nu se confunda cu botezul din Noul Testament, care e altceva. Băieții se folosesc de toate șmecheriile să denatureze tot. Îți spun că ai un copil spurcat, până nu-l fac ei "creștin", după ăia ți l-au curățat.

Prin memorie, ei se puteau asigura că pot introduce chestii specifice rasei, încercând ușor-ușor, să facă omul să-și dea sufletul, că să poată fi posedat de reptilă. Unora le-a ieșit, altora nu, dar la un moment dat, pică "din cer" niște îngeri alungați din Rai, hămesiți și dornici să-și ia și ei corpuri în posesie. Și când colo, ce să vezi: îngerii decăzuți, în frunte cu lucifer, credeau că o să-și ia câte corpuri vor. Și când colo, erau deja ocupate de ahrimanici care aveau și un aliat meseriaș numit memorie. Atunci, că să nu piară, s-au uitat în om să vadă de unde pot să-l agațe. Și așa au început și ei să lucreze în om la o componentă nouă, numita gândire, dorind că prin aceasta componentă să controleze masele, să le facă să renunțe la corpul fizic și la cel eteric.

Reptilele nu erau atât de eficiente prin memorie, este vorba despre o rasă veche, brutală. Sunt butucănoși, n-au răbdare, se oftică imediat, își ies din pepeni și apelează la violență, distrug, fac vărsare de sânge. Ăștialalți au fost mai eficienți prin gândire. Când gândirea a fost suficient de bine pusă la punct, au legat-o la unicul post de radio pe care îl transmit printr-o chestie pe care noi o numim flux.

Acuma știți ce e cu jocul realității, chiar din prima definiție, se stabilește clar care este scopul jucătorului. Arma noastră principală este atenția cu dubla direcție, care este metoda de ieșire din flux și din memorie.

După ce oamenii au trăit milioane de ani așa, sub influența acestor două, a egregorului (subconștient colectiv) și a fluxului, s-au creat anumite legături ale corpului eteric cu genul respectiv de influență. Corpul fizic urmează tăcut ceea ce îi transmite etericul, așa au apărut tipologiile umane sau temperamente, dacă vreți să le zicem așa, mai modern. Însă în ayurveda, omul este împărțit corect și frumos în trei mari categorii: vatta – de aer, pitta – de foc și kapha – de pământ. Așa ne naștem, având o anumită tipologie deja. Lucrătura e în etericul nostru. Peste treaba asta, se suprapune mediul în care ne dezvoltăm, mediul social, familial etc.

Acum înțelegem de ce ăia de aer urăsc tradițiile, urăsc "identitatea naționala", urăsc granițele... pentru că ei îi urăsc direct pe dușmanii de clasă. Ei urăsc tot ce înseamna memorie, DECI, atenție : vor face tot ce le sta în putere că oamenii să uite, să uite tot-tot. Memoria este dușmanul. Să vă mai zic una tare? «Trăiește clipa!»

Ce zic ăia de pământ? Nu gândi, mintea e dușmanul. Nu gândi și mai ales nu-ți exersa mintea, nu citi, nu te perfecționa la nivel de gândire. Să blamăm filozofii, să ne căcăm pe ei de gânditori, ei toți greșesc, să oprim știința, pentru că știința = gândire, iar derivatul din gândire musai să fie satanic. Hehe, ia ghici ce, chiar e!

Oamenii sunt educați că simbolistica n-are nicio noimă, iar spiritualitatea e doar o închipuire. Cică desenau ăia niște zei prin peșteri, dar să vezi ce... dacă le sugerezi lor să renunțe la simboluri, hmm, nu se poate. Doar tu trebuie să renunți la simboluri, doar ție ți se spune că ele n-au nicio forță și că nu reprezintă nimic. Ei le folosesc din greu, te sperii câte simboluri sunt în palatele lor.

Ar fi la fel și pentru patriarhul ortodox?

Da, diferența dintre papă și patriarh e că patriarhul nu a ajuns încă la nivel de papă. Mai are de muncit până când mintea lui va fi total sub influența reptilelor. Că deh, trebuie să meriți să porți minunea ăia de pălărie. Nu vezi ce faină e, are o stea cu 6 colțuri pe ea, care steaua aia nu înseamnă nimic, e pură întâmplare, au zis s-o orneze cu ceva. S-a votat și s-a ales aia, e frumoasa rău și merită.

Sunt două lucruri care ne deviază de la cale: uneori ne fură memoria, alteori gândirea.Memoria ne fură în mai multe moduri, fie ne amintim în loc să trăim ceea ce se întâmplă atunci. Vine memoria și se suprapune și la tine nu mai ajunge informația corectă. Și în loc să mănânci prăjitura aia, mănânci prăjitura ta din memorie. În concluzie, va avea mereu același gust. Fie memoria îți da diverse identități false, de genul "sunt un profesor, sunt un doctor" - i-ați văzut pe ăia care pun pe mormânt "aici se odihnește Ing. Dr. Icsulescu"? Parca doare pe cineva în *ulă dacă mortul și-a luat doctoratul sau dacă în groapa ăia putrezește un fost inginer. Iar gândirea ne fentează și ea în multe moduri, dintre care două sunt f importante: aia în care îți arde casa și tu zici "ce artificii mișto!" și aia în care mintea mecanică astupa mintea flexibilă. Și omul n-are gânduri proprii, are numai gândurile altora.

Vin ăștia și spun că vor să mărească cantitatea deja existentă de otravă din laptele pe care îl dai la copil. Într-o primă fază faci spume la gură, apoi, după 2 -3 zile, nici nu-ți mai amintești ce voiai să zici sau ce te revoltă. Pe metoda asta se bazează când se impun lucruri otrăvitoare, pentru că dacă azi îți dau o linguriță de otravă și te opui, mâine te opui mai puțin, până când ceri singur lingurița cu otravă. Azi îți spun că vreau să dau o lege să se căsătorească persoane de același sex, faci spume la gură și ieși în stradă, mâine, tot ce fac e să-ți repet ideea, poimâine la fel, într-o zi, gura vorbește fără tine și spui: mă, trebuie să legalizam căsătoriile gay.

Sau vine unul și zice o aberație, cum că pedofilia e un drept al copilului, dreptul la iubire fizică, hai să nu-i răpim copilului acest drept, da? Cine se opune, clar nu suportă copiii și vrea să-i discrimineze, vrea să le taie accesul la iubire. Orice om de bun simț face spume și vede lucrătura, dar mâine vine Lady Gaga și susține aceeași idee, poimâine vine Robert de Niro, zice și el la fel, după 10 ani de repetare, se întipărește în memorie. Într-un final, iei bătaie dacă nu dai "dreptul" copiilor la făcut sex.

Cui îi pasă dacă un copil chiar are nevoie de "dreptul" ăla? Cine se uită în subtilul copilului să vadă că până la 7 ani nu-și simte chakrele, decât în mod excepțional și că abia la 14 ani se rotesc cum trebuie și că fututul ăla i-ar distruge șansele să mai aibă un eteric normal. Ca să nu mai zic că în astral se vor impregna lucruri aproape imposibil de reparat în viață aia, iar eul nu se va forma deloc în viața asta și practic se ratează o posibilă cunoaștere a lui Hristos și deci o posibilă mântuire. Toate astea se rezumă simplu la "dreptul copilului de a se bucura de iubire fizică". Cine nu e de acord, îi tăiem nasul, urăște copiii.

Chiar așa, încă n-au inventat un cuvânt special, cu o rezonanță deosebită, care să reprezinte pe dușmanii de clasă care urăsc copiii și dreptul lor de a se bucura de sex, ceva, copilohaust, xenofobil, ceva cool, așa. Cui îi pasă că femeile nu se mai curăța niciodată prin interior, mă, că le-au învățat să ucidă toți bărbații care au ceva sânge în ei, le-au inventat un cuvânt, îi zice misogin.

Cum e vreunul cu ceva sânge în el, e misogin, i-a spus cineva femeii că în ziua în care nu-și mai asculta bărbatul și nu se mai simte mică în fața lui, atunci când ăla o să între în ea, o s-o facă varză pe interior? că în loc să ia în ea pe bărbatul ei, omul ei pe care îl respectă și-l urmează, o să ia în ea un prost? Iei un prost în tine și proastă te faci prin interior, capie, bătută în cap și vai de curul tău. Nu bărbaților le folosește ca femeile să-i respecte, femeilor le folosește, dar cine dracu să le mai știe că lumea uuuuuuită tot. Iei ciorba în lingura și nu știi, când ajungi cu ea la gură, ce voiai să faci.

Discuție despre bărbați și femei; despre continență

Ziceai tu că bărbații au făcut tot posibilul să le fie bine femeilor; chestia asta se vede. Cred că problema începe în momentul în care femeile iau decizii pentru ele. Afirmația mea nu este că "femeile nu sunt în stare să ia decizii" ca și cum "e o problema de rasă". Dar, din observațiile mele, femeile nici nu prea știu ce e bine pentru ele, nici nu prea vor să facă ce e bine pentru ele. Autodistrugere pe toată linia.

Dacă e să fac afirmații generale, aș spune că oamenii în general nu sunt în stare să ia decizii corecte, din câteva motive simple: nu știu cine sunt, de multe ori nici nu sunt deloc, nu știu ce vor, își fac iluzii de tot felul despre ceea ce vor, tind să pornească în direcții "cool", mă rog, e o listă mai lungă.

Dacă ne uităm în urmă, vedem o lume plină de decizii greșite, mai puțin intenționate de oameni și mai mult intenționate de trepăduși. Cu toate astea, dacă vorbim la nivel limitat, despre o femeie și felul în care ia decizii ea, pentru ea, observația mea e că o face mai prost decât ar face-o bărbatul care o iubește. Spun asta pentru că 99,9% dintre femeile pe care le știu eu au cel puțin o ură puternică în ce le privește pe ele și corpul lor. Extinzând treaba așa la nivel de toate femeile și toți bărbații, dacă e să ia cineva decizii cu privire la corpul femeilor, eu aș alege s-o facă bărbații, pentru că bărbaților le place corpul femeilor, în vreme ce femeile își cam urăsc propriul corp zic eu, fiindcă nu îl înțeleg și nu îl cunosc, nu prea au o comunicare cu el, să zic așa, echivalează cu ceva străin+dubios+imposibil de scăpat=ură.

Vorbind cu niște tipe observam că la un moment dat am experimentat fiecare ideea aia cum că acest corp ne este dușman. Deci, că să-mi termin apologetica, m-aș feri să ia femeile decizii despre ce se întâmplă cu corpul femeilor. Eu personal am auzit discuții și teorii lungi despre cât de scârbos e corpul unei femei și cum trebuie să faci ca să nu se prindă bărbații că e așa scârbos, ca să ai șanse să te placă, din gura altor femei, mai "mature".

De exemplu, dacă la noi în țară se practica asta cu decupatul organelor genitale la fetițe, știu că tata ar fi zis nu, dar mama și bunica ar fi zis da. Verificați și voi în minte, vedeți dacă nu cumva vă iese la fel studiul de caz.

Ai idee care e principalul motiv pentru care există ejaculare precoce? Sau care e motivul pentru care bărbații nu pot/refuză ideea de continență? Motivul pentru care bărbații nu se pot stăpâni și nu vor să practice continența, e că își urăsc organul, dintr-un motiv 100% identic cu ce ziceai tu mai sus. Pentru că organul simte așa de tare, încât trebuie să scapi repede de spermă. La majoritatea bărbaților, sexul nu este despre plăcere, ci este despre ceva ce trebuie făcut ca să golești coiul. Ori continența este despre sexul de plăcere. Ideea e că n-au scăpat nici bărbații (ba chiar deloc), de automutilare. Să nu simți decât în vârful pulii și nițel împrejurul ei, este o formă urâtă de automutilare, cel puțin la fel de urâtă. Ceea ce propui tu mai sus este în regulă în cazul în care bărbatul își iubește femeia. Dar câți știu să-și iubească femeia? Mă refer la faptul că majoritatea bărbaților simt fix în jurul organului, pentru că s-au tras total doar în zona aia. De ce? De frică.

Bărbații sunt mai ok cu corpul lor pentru că se pot orienta către activități din exterior mai ușor.

Ăla e un ok fals, nu e un ok adevărat. Eu am văzut niște chestii urâte tare la bărbați încă de când eram mic și, crede-mă, ei nu se urăsc atâta pe ei, cât urăsc femeile, pentru că să fii indiferent e tot ceva derivat din ură. Ceea ce am văzut eu e că bărbaților nu le plac femeile. Nouă din zece bărbați susțin că le plac femeile, dar de fapt nu le plac. Iar dacă vezi ce le place lor la femei, cel mai probabil e ceva care n-are legătură cu femeile, ci cu prostia din capul lor.

Scopul discuțiilor din zona asta e să vedem în ce fel sunt proști unii și ceilalți. N-aș merge pe varianta că bărbații știu mai bine, pentru că mutilarea genitală e "gândită" de bărbați.

*

Diferența principală între femeie și bărbat e că femeile au minus pe vital și bărbații plus, asta ca să pornim discuția constructiv, că altfel ne dăm în cap.

În concluzie, ca femeie, dacă nu te fuți, uiți ce e aia; ca bărbat, dacă n-o faci, ejaculezi în somn. În afară de asta, femeia pierde din ce strânge toată luna, la menstruație, destul de mult. Ideea e așa: că dacă gândești lucrurile în felul ăsta, ajungi ca bărbat să urăști femeile, că, pentru bărbat, asta apare că fiind foarte nedrept, mai ales combinată cu ideea femeilor ca bărbatul să fie fidel. Adică dacă femeile ar spune "du-te frate și pune-ți-o cu cine vrei, că eu pot doar două zile pe lună", ai mai înțelege, dar femeile vor fidelitate, dar nu oferă sprijin. Zic așa, ca idee, nu acuz. Adică e cam aberant să poți două zile pe lună și să vrei fidelitate 30 de zile pe lună, chiar și cantitativ vorbind, e aberant să ceri așa ceva.

Bun, hai acuma să pricepem ce se întâmplă, de fapt. Că femeile au senzația că bărbații sunt defecți că vor să și-o pună 30 zile pe lună. Dumnezeu nu prea face chestii aiurea: dacă bărbații vor 30 zile pe lună, cumva s-a întâmplat ceva cu alea 30 zile de la femeie, că doar n-o vrea Dumnezeu să vadă bărbați care-și fac laba și nici ideea cum că femeile sunt defecte nu sună prea constructiv. Așa cum nici ideea de a ți-o pune cu 30 de femei diferite pe lună, iar, nu e constructiv. Dacă facem și noi ceva bun pe lumea asta cu jocul realității, e că încercăm să găsim calea corectă și folositoare pentru tot poporul. Aia cu legi speciale pentru femei că sunt din altă categorie, ca și aia cu legi speciale pentru bărbați.

Deci întrebarea e unde sunt restul de 28 de zile dintr-o lună, la femei. Punctul de plecare e minus pe vital. Al doilea punct de plecare e trecerea de la stadiul de animal la ăla de om. La animal, astea le reglează natura. N-am văzut niciun mascul abătut că femelele nu intră în călduri când trebuie. Ideea e că atunci când s-a trecut la stadiul de om, trebuie să înțelegeți că nu s-a sărit de la un stadiu de animal propriu zis. Ceea ce vedem acum la animale e ceva mișto de tot, făcut de natură, pe care noi, oamenii, nu-l aveam înainte să devenim oameni. De-aia animalele sunt la locul lor, au alte etape de dezvoltare.

Deci întrebarea de la care pornim e: de ce e femeia cu minus pe centrul vital, iar răspunsul e "pentru că e cu plus pe centrul sexual". Când s-a făcut împărțirea pe sexe, femeii i s-a dat rolul de a naște pui, ca să poată naște pui, trebuia să aibă + pe centrul 2, să poată să preia copilul din subtil. Bărbații au vitalitate mai mare, dar habar n-au cum fac, o au și gata. Femeile rămân gravide, dar habar n-au cum fac. Altfel, toate alea cu 4 clase ar rămâne fără copii. Deci plusul ăla de pe centrul vital e așa că așa e el la bărbați.

Doi la mână, când s-a făcut plus pe centrul doi, s-a luat în calcul să se facă aparatul reproducător, care e o întreagă chinezărie ce e acolo. S-au luat în calcul chestii, să nu moară prea des femeia, să poată să și digere, să respire și ea și bebelică. Multe alea de le zice și știința actuală, chestii de protecție, la lovituri, la diferențe de temperatură etc, etc.

Bun, când au căutat ăștia în roaba de material să vadă ce mai e prin ea, au văzut că mai erau două mistrii de ciment și-au zis: bă, am uitat ceva la femeia asta? Făcurăm alea, făcurăm alelalte, până când unu' mic de statură, zice: băăăă, am uitat să-i facem partea aia cu plăcerea. Pfff....și i-au făcut-o din alea două mistrii rămase, cam așa. Acuma chestia asta nu e deloc în avantajul femeii, cum cred bărbații proști.

Poate voi nu știți, dar multi bărbați au senzația că femeile se distrează rău că sunt cu plus pe centrul sexual, că se simt tari și mari, nu, e ca dracu, cu cât te duce capul mai tare că femeie, cu atât îți dai seama că îți lipsesc niște piese de la motor. Proasta se mulțumește să toarne plozi și atât. Prostul se mulțumește să-și golească coiul și atât, dar noi nu vorbim aici de proști. Bun. Ce trebuie făcut sau cum trebuie abordată problema, în primul rând să ne uităm ce se întâmplă cu omul, când simte dorința sexuală, trebuie să rezolve cumva problema. Pentru asta e nevoie de o a doua persoană, dar știm că în lumea animală, există un ritm de împerechere, stabilit, impus din exterior. Pentru că oamenii nu mai sunt obligați s-o facă toamna, între 10 septembrie și 1 decembrie, pentru că așa vrea natura, sunt nevoiți să se nimerească unii pe alții, fix în momentul potrivit. Chestia asta n-ar fi în teorie atât de dificilă, dacă oamenii n-ar avea haine pe ei, dacă s-ar comporta așa cum le vine, dacă n-ar exista drepturile omului la mijloc, reguli, chestii impuse și autoimpuse. Adică, mai pe românește, dacă mă lași să-ți bag un deget și să gust, îți zic exact dacă e momentul să-ți spun că te vreau sau să-mi văd de treaba mea sau dacă mă lași să adulmec. Dar na, nu poți să faci asta când ai tu chef și cu cine îți vine. Deci, problemă. E panică în ogradă, pentru că undeva nu se joacă cinstit, vrem să ne purtăm că niște gentîlmeni, dar nu se poate, pentru că natura are și ea mersul ei și-atunci, în disperare de cauză, tocești simțurile, tocești mirosul, tocești gustul, estompezi simțul vizual, ca să fii gentîlmen. După aia, că se întâmplă să nu mai știi care e a ta și care e a lui Ionel, e altă poveste, pentru că în mod normal, dacă aș putea să adulmec, aș ști care miroase ca mine și care miroase ca Ionel. Animalele știu astea, dar noi nu mai știm. Acuma logic că nu poți să pui în practică ce zic mai sus, că ți-o iei de la Ionel și s-ar putea ca nici femeia lui să nu fie prea încântată că îți bagi tu nasul s-o miroși. Sau să fie încântată, motiv pentru care o s-o iei dublu de la Ionel.

Pe de altă parte, femeile sunt ofticate că trebuie să nască. Bărbații nu știu că pentru femeie e un stres continuu să nu rămână gravidă, adică bănuiesc ei că e nasol, dar nu știu cât de nasol e. Adică e ușor să zici că femeile nu știu cât de nașpa e să ai coiul plin, dar să vezi ce nasol e să te duci să faci avort sau, mai nașpa, să nu poți să te bucuri de sex de frică să nu rămâi gravidă.

Contrar așteptărilor generale, femeile nu-s așa de moarte după făcut copii non-stop. E ușor să vezi numai partea ta, ca om. Mulți bărbați au senzația că e mișto rău să fii femeie și invers.

O altă chestie pe care n-o știu bărbații e legată de mirosuri și de scurgeri, la bărbați nu curge nimic în chiloți, ziua în amiaza mare și când îți zâmbește frumos colega nu ți se scoală. În schimb, ca femeie, dacă îți place de cineva și îți zâmbește, poți să te uzi și te simți bizar, că te uiți că nu vrei propriu zis să ți-o pui cu el dar, din punct de vedere anatomic, ești gata. Acuma avem și o societate în care femeile sunt finuțe, sunt mișto. E destul de dificil să ai pe tine o rochiță de-aia jmecheră, tocuri și craci faini și brusc se udă chilotul. Bă, gândiți cu capul. Personal, consider că e foarte mișto ce se întâmplă cu corpul femeii, dar dacă bărbații ar ști cum și ce trăiesc femeile într-o lună, s-ar căca pe ei de frică. Vă zic eu că îi cunosc și știu cât le poate pielea. În fine.

Sânii reacționează fără să vrei. Pac, se trezesc sfârcurile când nu te aștepți. Ridici privirea, tac-tu e în sufragerie, ai rupt-o în fericire, el se uită la antena 3, la gâdea, tu ai sfârcurile întărite și nu ți-ai propus să le ai. E ușor să cazi în capcana aia să te simți de căcat și să începi să te urăști.

Apoi, te lasă și gigel gravidă, se cacă pe el de frică și te trimite să faci avort, că așa e normal și e un drept al femeii să avorteze, dar după aia femeia se face varză și se condamnă. Mie îmi pare rău când tai o găină, iar dacă ați tăiat animale, știți ce zic. Cum te simți după ce te duci la doctor să-ți omoare ce ai în pântec? Ca un căcat, ucigaș cu premeditare. Vă zic eu că e așa, pentru că femeile merg cu uterele pe-afară, dacă știi să vezi, nu e nevoie să intri în ele ca să afli cum sunt. E jale ce e în jur. După câteva treburi d-astea, numai chef de sex n-ai, ca femeie. Mai vin și tembelii ăștia care pornesc în femeie ideea de competiție, că trebuie să ai nușce greutate, că sânii trebuie să stea fermi, că celulita există doar pe curul tău și ai rupt-o în fericire, vei avea despre tine o impresie nasoală de tot. Atunci, în dorința de a-ți repara nițel imaginea, încerci diverse, mai dai o boială, mai iei o haină mișto. Mai stai cu proastele tale de la muncă de vorbă, să-ți spună că ești frumoasă. Îl crezi pe tac-tu când îți spune că ești cea mai tare din lume (dacă ai norocul să-ți spună asta). Citești aiureli prin reviste care îți dau senzația că poți controla bărbații și te descurci cum poți cu tâmpiții de la serviciu, cărora le curg balele după tine în continuu și fac dansul împerecherii. Cam asta înseamnă să fii femeie. Asta plus altele, gen menstruație, sarcină, alăptare, menopauză, gura lumii etc. Plus serviciul. Și dacă suprapui toate astea cu minus pe centrul 1, adică te trezești dimineața cu genunchii înmuiați și te târăști până la filtrul de cafea, numai chef de sex n-o să mai ai seara, când vii acasă.

Dar e o realitate, în timpul ăsta, bărbatul e cu coiul plin și îl presează și nu-i convine nici lui că stă cu ochii după toți cracii dezgoliți. Dacă ține la tine, n-o să-i placă de el așa. Numai proștii se mândresc cu faptul că le plac toți cracii goi. Ușor-ușor, și ca bărbat, începe să-ți fie ciudă pe sculă. Ai o ședință la ora 12? Nasol, că toată dimineața ai fost excitat și vezi cururi și țâțe în aer. Îți propui să te concentrezi, îți zici "fotbal, fotbal, țiriac, Ion Iliescu", ca să nu te mai gândești la....Strângi din dinți și te duci la ședință. Ideea e că în timp începe să te doară fizic, sunt niște înțepături nasoale și psihicul te pune jos. Aia de acasă așteaptă de la tine să fii în firea ta, să fii model, să ai grijă de ei și tu ai dureri fizice și vezi pizda plutind în aer. E foarte jegos, ușor și progresiv începi să-ți urăști scula și bărbații sunt mai războinici, așa...Vor să se răzbune pe ea și să golească coiul urgent. Așa ajungi la curve. Mai departe, știm toți.

Femeile își urăsc corpul din varii motive, unele sunt alea de le-am zis mai sus. Altele sunt legate de faptul că nu-și pot satisface bărbații. Care își iubește bărbatul, face spume gândindu-se că nu-i poate da și, în loc să facă ceva, pentru că nu știe ce, se urăște. Zice "sunt o proastă, sunt o femeie de doi bani". Și când se uită în oglindă, zice "proasto care ești!". Apoi vine seara și ți-e foarte greu, frate, să-ți repari imaginea despre tine. Cum să te gândești 80% din timp la tine ca la un căcat și, brusc, când ești în pat, ca la un om normal.

Sau i-o dă din obligație și apoi începe să-l urască pe el.

Da. Că și femeii îi convine s-o facă de plăcere, logic. Și dacă o face numai din obligație, e de căcat. Bun, eu vreau să înțelegeți structura subtilă, că treaba asta nu e în avantajul femeii deloc, să fie cu rezervorul golit tot timpul. Două chestii trebuie luate în calcul: la femei, funcționează bine centrul 4, pentru că ăla iar e cu +. De-aia, cică o femeie care își iubește bărbatul, poate să-l fută când e nevoie... pentru că îl iubește. Astea-s vorbe din popor. În principiu sunt adevărate, dar nu 100%. Nu înseamnă că dacă femeia nu te mai fute, nu te mai iubește, însă în 95% din cazuri, să zicem, chiar așa e.

De-aia femeia vrea să fie într-o relație în care iubește pentru că așa se automotivează. Însă energia, în situația asta, e preluată de pe centrul 4, e, să zicem cu frecvența de 1000Hz și o duci pe centrul 2 care are frecvența de 200Hz, să zicem. Sexul ăla vă fi făcut aiurea, cu energie nepotrivită. Și, doi la mână, se golește centrul 4.

Și treci dintr-o extremă în alta, la modul "te iubesc, nu te mai iubesc, te iubesc, nu te mai iubesc". Deci nici varianta asta nu e dintre cele mai fericite. Mai e de spus faptul că femeia, dacă stă mult timp într-o perioadă de inactivitate, centrul 2 are capacitatea de a trece pe un sistem de parcare, energia vitală se reface încet-încet și femeia are impresia falsă că e mai bine fără sex.

De aici confuzia. Adevărul e că o femeie nefutută devine din ce în ce mai proastă, în timp. Verificați, nu e nicio afirmație misogină din partea mea. Femeia nefutută devine din ce în ce mai proastă și mai halitoare de gunoaie.

Păi cum se reface energia vitală? Nu se pierde oricum la menstruație?

Nu se pierde tot la menstruație, se pierde o parte. Energia vitală se reface mai greu, mult mai greu decât la bărbați. Aici fac confuzie multe femei. Am auzit de mai multe ori femei care spun "bă, e nasol fără bărbat, dar nu-mi mai trebuie". Inversa e și ea valabilă. Femeia, de ce și-o pune mai des, de-aia vrea mai mult.

În primul rând că atunci când și-o pune cu bărbatul, preia din energia vitală de la el, cu atât mai mult cu cât nu se folosește un prezervativ, dar ea se încarcă nu doar din sex ci și din ce emană bărbatul atunci. Doamnele pot confirma asta. Am auzit și alte variante, care-s nasoale, la modul "bă, mie nu-mi trebuie să mi-o pun cu el, e suficient să stau lângă el", deci dacă cuplul merge bine și amândoi fac ce trebuie, zic imediat și ce trebuie, normal ar trebui ca femeia, dacă are lipsă de P, să simtă că se urcă pe pereți.

Ziceam mai sus că oamenii fac spume când văd că au nevoie unii de alții că să-și satisfacă nevoia sexuală. Mai rău se oftică atunci când văd că și dacă au orgasm cu descărcare, după o perioadă, nevoia iar revine, ca și când cineva ne-ar obliga să ne iubim. Chestia asta, pentru majoritatea, pare un blestem. Dacă știi s-o înțelegi cum trebuie, e o binecuvântare.

Deci, pasul nr 1 în povestea asta e să încerci, ca om, să înțelegi de ce te-a lăsat Dumnezeu cu dorința asta, care e rostul ei și de ce nu suntem și noi ca animalele, să ne-o punem fix când să facem pui. Oamenii din jur asta vor, să revină la stadiul de animal. Adică ce, spun ei, trebuie să mă umilesc de fiecare dată în fața ăstuia (sau în fața ăsteia, după caz), că să pot trăi și eu liniștit? Ia mai bine să-mi ucid eu organele sexuale sau, dacă nu pot să le ucid, măcar să le limitez puterea. Așa ajung bărbații să simtă numai cu scula și femeile să-și astupe simțurile și să nu mai vrea nimic. Este ca și când ar plânge și s-ar jeli că sunt oameni și că cineva îi forțează să se iubească. Multe dintre femeile care nu simt nimic, se mândresc cu asta, au impresia că așa au depășit stadiul de animal.

Și când colo, au căzut sub stadiul de animal, că până și ăla simte dorința într-o perioadă anume din an. Bărbații nu-și urăsc dorința, dar se cramponează fix de zona aia, și când fac sex, caută să termine cât mai repede, să scape. Aici trebuie umblat. Nu poți să practici niciun fel de continență până când nu ești de acord că ești o ființă erotică. Dacă nu-ți place chestia asta la tine, trebuie să lucrezi la ea să-ți placă, trebuie să înțelegi măcar din punct de vedere logic că să nu simți dorința e ceva de rău, nu de bine și că treaba asta, să nu simți nimic, nu te face mai puternic și mai deștept, ci mai prost și, undeva, sub un animal.

Doi la mână, ar trebui să fim puțin mai înțelegători cu cei care simt. Am auzit de foarte multe ori punându-se eticheta de curvă foarte ușor sau spunându-se despre câte unul că e "obsedat sexual", fără prea multe argumente. Nu știi totdeauna ce în sufletul omului, dar oamenii vor un standard, să știe precis cât de des să și-o pună, cât trebuie, cât e sănătos ș.a.m.d.

Unul vrea mai des, altul mai rar, mi se pare important să se găsească ăia care vor la fel de des.

Și aici ajung la ce v-am dat eu acum câțiva ani, pe Saraha, schemele de compatibilitate emoțională, pentru că pasul nr 2, după ce îl rezolvi pe primul, adică nu te mai consideri defect că vrei să ți-o pui, este să-ți găsești un om care te completează din punct de vedere emoțional. Pasul nr 2 se referă la transmutarea energiei erotice. Dacă nu există compatibilitate emoțională, pa. Aici mă refer la schemele alea de relații de creștere și de stagnare. Știu toți la ce mă refer?

Cum îți dai seama în ce categorie te încadrezi?

Trebuie să fii în primul rând atent la ce te aprinzi, când citești descrierile, îți imaginezi un om ca acolo și vezi cum te raportezi la el, te-ai înfige sau te-ai da înapoi de la așa ceva? În mod normal noi avem o înclinație din naștere, de aceea, e bine să ne amintim prima parte din copilărie, la 4 ani sau la 6 ani, cum ne-ar fi plăcut o relație? Cum aș fi vrut eu ca bărbat să fie femeia mea? Să fie ca o mamă? Dacă da, aș vrea să fiu ca un copil? Nu în sensul că să fiu infantil, ci în sensul că s-o iubesc așa cum își iubește un copil mama, adică tot ce simte un copil pentru mama lui, doar că fără să fie mama lui. A nu se confunda cu dorința de a ți-o pune cu maică-ta, care nu intră în discuție, sau cu caracterul mamei tale. N-are nicio legătură. Nu să fie "ca mama ta", ci să fie că o mamă pentru tine, dacă la chestia asta nu reziști și ai erecție imediat, aia e. Dar, atenție mare, că poți simți repulsie. Atunci nu trebuie să tragi concluzia imediat că nu faci parte din categoria aia, pentru că repulsia e atracție pe invers. Adică, ăștia la psihologie ce spun?

Deci dacă simți repulsie față de a fi copil în raport cu femeia ta și totuși pula se scoală, trebuie să gândești așa, la modul sincer: ce aș face eu dacă aș fi singur-singur, nu m-ar vedea nimeni, ce m-ar excita pe mine în cazul ăla? Ce m-ar face să tremur tot și vezi ce îți apare, pentru că dacă e și prezența altora, te cenzurezi. Dacă nu poți să faci asta, trebuie să lupți s-o faci. Să-ți faci curaj să fii singur și sincer în gândire, când vine vorba despre ce îți place din punct de vedere sexual.

Deci lupta pe care o veți duce e să aveți tupeu să vă întrebați ce vă excită tare. Să vedeți cât mai clar ce anume vă scoate din minți și vă face să tremurați, fără să vă înfrânați deloc mintea și sufletul, fără să-și dea cu părerea acolo doamna învățătoare, mama, tata sau altcineva. Să fii tu cu tine și cu ce ai în chiloți. Când știi la ce vibrezi, e mult mai simplu și atunci poți să-ți formulezi clar ce fel de relație vrei. Pe urmă: dacă te excită ideea de a avea o femeie care ți se supune sau dacă te excită ideea de a avea un bărbat care te domină (nu în sens negativ) nu mă refer la pumni în gură și în cap, că aia nu e dominare, e violență. Deci dacă te excită treaba asta, DAR îți asumi faptul că femeia respectivă e uneori mai bleagă, s-ar putea să nu se descurce fără tine, s-ar putea să fiți într-o situație de criză și ea o dă în plâns în loc să te ajute, s-ar putea să fii într-o situație de căcat și ea să nu poată să te sprijine, s-ar putea să te sâcâie cu căcaturi inutile atunci când faci ceva important pentru familie, adică tu ai de terminat ceva urgent și pe ea o fute grija că e varză emoțional. Deci, dacă te deranjează asta, atunci clar nu ești din film. Dacă ești pe principiul "ce, frate, păi femeia să-și caute și ea serviciu, că doar n-o s-o țin eu", ești pe alt film. Nu se poate să vrei să te adore femeia și tu să fii cu jumătate de măsură. E valabil și invers.

Dacă îți place să fii dominată numai în pat, în rest să faci tu pe șefa, pa. Dacă asta e doar în pat, adio, e doar un joc. Lucrurile astea trebuie să fie dorite și asumate de amândoi, nu ca un rol de 2h. E vorba de cum ești construit. Dacă simți că te apucă dracii la ideea de a asculta de bărbat-tu și cochetezi cu ideea că ești stăpână, verifică-te: vrei un servitor? Știi ce să faci cu el dacă îl ai? Sau îl consideri un căcat de om și-ți cauți un bărbat care să te domine? Dacă vrei și un servitor, dar și un bărbat strong, ești doar o adoratoare cu figuri în cap, nu o stăpână. Dacă ești o stăpână, vei avea grijă de ăla care te servește ca de ochii din cap, îți vei asuma toate eșecurile și neputințele lui și-ți vei asuma totul, inclusiv faptul că nu vei găsi mângâiere când ai nevoie, că nu prea vei găsi sprijin emoțional. Vei avea lângă tine un om care face orice pentru tine, dar incapabil să fie foarte bine dezvoltat din punct de vedere emoțional. Ca bărbat, dacă simți nevoia ca femeia ta să fie "mai bună" decât tine, dacă nu te excită deloc o femeie decât dacă te uiți la ea că la o ființă supremă, dacă treaba asta nu merge doar în zona sexuală, pentru că în zona sexuală e doar un rol de cacao, dacă după ce ai ejaculat se trezește șeful din tine, ești pa. Acolo nu mai ești servitor, ești doar un erou prost dezvoltat, care nu-și asumă ce este.

Cum îți dai seama în care tip de relație te regăsești. Prima treabă, îți pui întrebarea serios ce te excită. A doua treabă, te verifici după schema aia. Schițăm aici pe scurt: avem trei categorii de creștere- stăpână-servitor, erou-adoratoare și mamă-copil.

Pentru bărbați:

1. Dacă nu suporți femeile care "nu-s pe picioarele lor", clar nu intri la categoria de erou.

2. Dacă nu suporți femeile care sunt pe picioarele lor dar îți spun ce să faci, clar nu ești servitor.

3. Dacă nu suporți ca femeia ta să stea tot timpul să te bibilească, sigur nu ești copil.

Pentru femei:

1. Dacă nu suporți bărbații speriați de bombe și nesiguri pe ei, sunt șanse mari să fii adoratoare.

2. Dacă nu suporți bărbații care vor să se facă lucrurile în felul lor și iei asta drept o ofensă, atunci probabil că nu ești adoratoare.

3. Dacă nu suporți bărbații dependenți de tine, atunci probabil nu ești mamă.

Dar aici există foarte multe capcane, pentru că omul vrea numai avantaje. Dăm niște exemple: să spunem că tu, ca femeie, vrei să fii dominată în pat, dar după ce se termină totul, vrei să faci pe șefa, dar ție îți place să crezi despre tine că ești adoratoare; după ce te verifici, vezi că nu-ți place nici să fii șefă în viața de zi cu zi, ți se pare plictisitor și obositor. Asta arată că ești o adoratoare cu figuri în cap, care vrea numai avantaje pe toate planurile, fără să dea nimic la schimb.

Dacă ești o tipă care are impresia că este stăpână, dar când prinzi un bărbat care e servitor, îl faci muci. Îți râzi de el sau îl umilești, nu ești o stăpână, ești o adoratoare proastă, care s-a întâlnit cu un servitor orb.

Dacă tu ca bărbat îți dorești să fii urmat și ascultat, dar când prinzi o femeie care se lasă pe mâna ta, o faci varză, nu ești un erou, ești ori un copil, ori un servitor tembel. Pricepeți ce zic? Nu e nicio rușine să fii într-o categorie sau alta sau vreun avantaj.

Dacă ești erou, îți asumi eșecurile femeii, limitările ei, prostia ei, lucrurile greșite pe care le face și te străduiești s-o îndrumi, s-o îndrepți, s-o ajuți. Dar datoria unei astfel de femei e să fie cuminte, să asculte și să urmeze, nu să facă pe-a dracu când îi vine ei bine.

Dacă ești servitor, îți asumi că trebuie să fii tot timpul lângă femeia aia, să faci ce îți cere, să pui tot ce ai la contribuție în relația aia, n-ai voie să ai orgoliu, dar nici femeia aia care se consideră stăpâna sufletului tău, n-are voie să facă mișto de tine. Se va dedica relației cu tine, te va sprijini, iar tu vei da tot ce ai și puțin în plus.

Iar tu ca femeie, dacă te consideri stăpână, dar când vii de la muncă ești plină de draci sau ai dispoziții, ba de-alea bune, ba de-alea nasoale, nu ești o stăpână, ești o proastă cu pretenții. O stăpână e în primul rând stăpână pe ea, nu în sensul de cretină reprimată. E complicat să explic mai bine de atât.

Dacă ești bărbat și te simți erou și întâlnești un alt bărbat care se simte erou, între voi doi va fi prietenie și sprijin reciproc, dacă dimpotrivă, simți nevoia să faci pe cocoșul, să-i arăți celuilalt că ești mai strong decât el, cel mai probabil ești un copil. Doi bărbați care se simt eroi nu-și calcă teritoriul unul altuia, nu-și flirtează femeile, nu fac glumițe deocheate. Astea sunt pentru alte categorii. Un copil flirtează să sugă de la altă mamă, un sân nou, mmmm, gustos, lăptic.

Un servitor nu vede altă femeie în afară de cea pentru care trăiește, toată energia minții lui e canalizată către femeia aia. E ceva magic în relațiile astea, pentru că centrul al treilea se poate manifesta. Aici e beleaua cu oamenii. Se manifestă pe centrul 2, dar centrul 3 rămâne blocat pentru că copilul vrea să facă pe șeful, adoratoarea vrea să facă pe stăpâna. Stăpâna vrea să fie stăpână pe jumate, iar când îi pică ei bine, să fie ba copil, ba supusă.

În rahaturile astea își pierd oamenii 99% din timp pentru că centrul 3 e legat de poziționări în plan social, coordonare, voință, supunere, direcție, fără să fie centrul 3 liniștit, energia nu se transformă și nu atinge centrul 4 și, în lipsa centrului 4, putem noi să încărcăm 2 facebook-uri cu povești de iubire și cu inimioare, că o să vorbim la infinit despre lucruri pe care nu le cunoaștem.

Cred că problema e și să nu greșești când îl evaluezi pe celălalt.

Nu, problema e să nu greșești când te evaluezi pe tine. Cu cât te evaluezi mai bine pe tine, cu atât știi mai bine ce vrei. Cu cât știi mai bine ce vrei, în detaliu, cu atât vei găsi mai ușor ce cauți. O grămadă de oameni vor să fie fericiți în cuplu, dar dacă îi întrebi cum arată pentru ei omul pe care îl vor, ridică din umeri. Păi tu aștepți să-ți spun eu ce fel de bărbat vrei sau știi deja? Automat o să-i iei la rând să-i întrebi: tu ești ăla bun pentru mine? Sau tu? Sau celălalt? Altfel nu ai cum să știi ce vrei. Oamenii stau așa...așteptând să pice careva care să-i definească. Chestia asta trebuie făcută devreme, de pe la 3 - 4 ani, pentru ca apoi să definești mai clar și să conturezi pentru că de exemplu erou nu ajungi de azi pe mâine.

Este foarte nepotrivit pentru o femeie să aibă lângă ea un om nehotărât pentru că femeile au nevoie să-și sprijine relația pe ceva. Cu orice fel de bărbat se poate trăi, mai puțin cu unul nehotărât. Se poate trăi cu un copil, atâta timp cât știe că e copil, își asumă asta și vrea asta. N-are figuri în cap, n-are probleme să-și arate conturul. Se poate trăi foarte bine cu orice fel de bărbat, dar nu se poate trăi cu un bărbat nedefinit. Cu o femeie nedefinită o mai dai la pace, dar cu un bărbat nedefinit, e jale.

Ideea e că din momentul în care vezi ce anume te face să vibrezi din punct de vedere sexual, poți urma modelul respectiv, astfel încât să fii cât mai aproape de modelul ideal. În mod normal, asta ar trebui să te facă fericit. Dacă nu te face, ai luat-o aiurea. De regulă, temperamentul de copil e ăla care te face să încerci ba una, ba alta, pe gustate, dacă ești ca la înghețată, e clar. Dacă vrei să vezi cum e aia de mere, cum e aia de pere, cum e aia de pepene galben, ai caracter de copil.

Continența nu se poate face de unul singur, apropo de ce întrebai. Se pot face exerciții de yoga în sensul ăsta, dar aia e abstinență, nu continență. Laba nu se pune, poți s-o folosești doar ca să-ți cunoști mai bine organul și comportamentul. Dar și mai util ar fi dacă e și femeia cu tine să se joace ea cu mâna, ca să te cunoască și ea mai bine. Nu merge cu relații pasagere la astfel de chestii, dacă ți-ai pierdut omul, e foarte greu să găsești altul cu care s-o iei de la capăt. Nu e nicio sculă nici pentru bărbat nici pentru femeie, pierdere de vreme. În loc să te concentrezi pe ce faci în cuplu, te concentrezi să-l înveți pe ăla de la zero.

Continența e o aventură pentru amândoi, nu e ceva de azi îl faci, mâine te lași și tot așa, leagă cuplul, leagă oamenii, nu poți să faci asta cu cine prinzi, ca la piață.

Eu de aproape fiecare dată când am făcut sex am constatat că mă simt vlăguit după. E ceva greșit cu centrul vital sau care e treaba? Că eu toți bărbații cu care am vorbit abia dacă au simțit așa ceva.

Asta pentru că ai vorbit cu bărbați care ori nu-și dau seama, ori se dau șmecheri. Acuma depinde și cât de varză sunt aia, că dacă tu ai o viață destul de ordonată și nu ejaculezi de 3 ori pe zi și după 10 - 15 zile te culci cu femeia, simți diferența după. Dar dacă ejaculezi de 3x pe zi și mâine o faci cu femeia, nu vezi nicio diferență. Dacă te abții vreo 2 - 3 săptămâni, ești mort după femeie. Te uiți la ea ca la cea mai tare chestie, o vezi colorată. După ce ejaculezi, simți clar diferența. După aia, dacă o iubești, e ok. Apoi da, după ce ejaculezi filmul e alb negru, dar nu are cum să fie la fel că înainte. Deci nu e nicio problemă cu centrul vital. De altfel, eu te știu, n-ai nici cea mai mică problemă cu centrul vital.

Eu aș mai avea de întrebat următoarea chestie: se vede clar când femeia își folosește energia de pe centrul 4 în timpul sexului, deoarece nu ajunge să fie satisfăcută, nu? Am rămas cu întrebarea asta de mai sus, de când ai vorbit de o pervertire a centrului sexual.

Ajunge să fie mai varză din punct de vedere afectiv, după, în loc să se încarce, se consumă din punct de vedere afectiv și rămâne vlăguită din punct de vedere afectiv. Dacă femeia nu e nesimțită, pur și simplu se ofilește emoțional, e stoarsă. N-are nicio bucurie pe chip, știi tu, bucuria aia de ne place nouă la femei, aia de ne termină, un soi de voioșie, așa, aia dispare. Uterul strâns, ca și când are senzația că o iei la bătaie. Nu e plăcut să vezi așa ceva, te simți că un căcat, că nu știi cu ce ai greșit. Și beleaua e că atunci când nu știi cu ce ai greșit, faci eforturi și mai mari și ea face și ea eforturi și mai mari și pică mai rău și tot așa.

Deci, ca recapitulare, nu e adevărat că femeile vor doar 2 zile pe lună. Dacă o fac prost, fără continență, se epuizează, la fel ca bărbații, deși la ele e mai dificil, că ele și-așa nu au energie suficientă. Treaba e următoarea, apropo de minusul de pe centrul vital: dacă o femeie e suficient de meseriașă să se chibzuiască cu pierderea de energie vreo 10 ani, o să-și tragă energia vitală de pe al doilea acumulator și-atunci să te ții!! E prăpăd.

*

Mie mi se pare altceva curios, faptul că n-am văzut în general ca bărbații să fie interesați de continență, sau dacă se interesează, îi interesează așa, la modul teoretic. Voi știți cum am început eu să fiu interesat de chestia asta? Într-un mod cu totul practic. Nu știu pe la ce vârstă ați început voi să vă masturbați, eu cam pe la 3 - 4 ani. Pe la 5 ani, deja știam bine cum să-mi provoc orgasm, dar la vremea aia, dacă nu produceam spermă, nu ejaculam, logic. Așa că puteam s-o fac de câte ori mă simțeam ok și nu era mama prin preajmă. Printr-a șaptea, așa, hopa, m-am trezit că s-a schimbat ceva, pe lângă că trebuia să mă șterg pe mâini după, eram și obosit rău și-atunci am zis: băăăă, ce lume nasoală am înaintea mea! Și-atunci am început să caut dacă nu cumva se poate să am iar orgasm fără să mă consum. Prima dată am citit o carte proastă și slabă rău, se numea „armonia sexuală”, uite asta http://www.magazinul-de-carte.ro/sexologie/31012-armonia-sexuala.html. Autor: A. Rich Cotrain.

Băi nene, eram și eu mic și cu muci în nas, apoi, mi-am cumpărat de la autogara filaret, kama sutra, de la un chioșc de ziare, mă și mir că mi-a dat-o vânzătoarea. Eh, în cartea aia proastă cu spume, am găsit niște idei generale despre continență. Tipul ăla care a scris-o zicea despre chinezi, că în tradiția lor, trebuia să ejaculezi în funcție de anotimpuri, primăvara o dată pe săptămână, vara o dată la o lună, toamna o dată la 2 luni și iarna o singură dată. Și zicea despre brahmini că greșesc, că ei încearcă să-și păstreze sămânța tot timpul și mi s-a aprins un beculeț. Acuma ce mă enervează pe mine e că eu nu prea reușesc să aprind niciun beculeț pe la ai noștri, nici măcar cât nenea Cotrain. Și mă întreb dacă eu nu explic bine cum vine șmecheria sau pur și simplu îi doare-n p pe toți de asta. Adică văd pe-aici ceva agitație în rândul femeilor, că să fim nu știu cum, să facem, să dregem, în rest, liniște și pace. Nu vreau să deranjez pe nimeni și propriu zis nu-i treaba mea, mi-am spus și eu oful.

"According to Mantak Chia, the primary purpose of conducting sexual practices is to save and transform sexual energy into more refined energy (transmuting jing into chi). în the genuine Taoist thought however, this is only possible if the sexual essence is spiritually guided and purified by the heart, only then can its virtue transform into chi. That's why the Taoists who want to achieve true inner cultivation only practice any sexual methods, with utmost care and respect towards their sexual partner".

Nu știu cine este Mantak Chia. Nu inima purifica energia sexuală, aici greșesc toti sexlentiștii lui bivolaru și în general toți sexlentiștii. Sexlentist = care face sex lent. Aia nu e continență. Ăla e sexlentism. Teoria lor zice că daăa faci sex lent și ești foarte iubitor, inima transformă energia sexuală. Greșit. Nicio treabă. Energia se transformă singură dacă reușești să te dezlănțui total. Adică ma scuzați, dar femeia trebuie futută bine. Bine-bine. Nu înțeleg prin asta că musai tare și apăsat, dar și tare și apăsat. De-aia, când aud despre cineva ca face continență, sunt precaut și întreb adică ce face, pentru ca sexlentiștii sunt aia care fac sex duios și se străduiesc să se abțină de la ejaculare. Continența este în strânsă legătură cu dezlănțuirea pasiunii, iar transformarea energiei se face de jos în sus, nu vine centrul 4 să purifice nimic pe centrul 2.

Aici sunt două linii de discuție. Sigur că ala care practică continența și se află la început caută să-și controleze erecția, să facă, să dreagă, dar un maestru nu poate susține decât în glumă astfel de practici.

Adică e ok să-i spui omului să facă astea cu erecția, când e la început, dar trebuie să-i spui și partea a doua : continența înseamnă să ai orgasm în femeie. Atunci când ai orgasmul în ea, se face schimb energetic.

Femeia e aia care îți transformă energia și o să simți clar diferența între laba cu continență și orgasm cu continență.

Voiam să vă spun unde anume se greșește cu chestia asta [sexul lent]. Problema cu sexlentiștii e că nu sunt sinceri. Pentru că ceea ce le excită cel mai tare pe femei e să fie dorite de omul de care sunt îndrăgostite, asta în caz că barbații se întreabă ce anume le excită cel mai tare pe femei : cel mai tare și cel mai tare le excită să fie dorite pe bune. Mă refer la situația aia în care o femeie e cu un bărbat pe care și-l dorește, nu la cazurile în care e cu vreunul din interes sau mai știu eu din ce motiv. În situația aia, ceea ce o pornește pe ea e dorința lui, cu cât îl simte pe el că o vrea mai pe bune, cu atât mai tare se pornește și ea. În lipsa chestiei ăsteia, te caci pe ea de treabă. Păi uitați-vă și voi ce zic sexlentiștii, ei spun că trebuie s-o faci lent și ușor, ca să te poți controla.

Să le zic băieților o treabă : dacă o femeie are de ales între unul prost care i-o trage sincer și unul deștept care face tehnici de control, alege prostul. Chiar dacă cu prostul simte 30s de intensitate mare, e mai bun decât tehnicianul care și-o pune 2 ore fără să simtă nimic. A nu se deduce de aici că femeile prefera proștii, ziceam doar că toți sexlentiștii își privează femeile de vibrația aia intensă și compensează, chipurile, cu durata. Femeia nu și-o pune cu tine pentru că faci tu tehnici să fii tare-n p*. Aia dacă te vrea, te vrea pe tine, ca om, are nevoie să simtă omul și să simtă că omul o dorește, nu să-l vadă că face posturi de yoga în timp ce și-o pun. De-aia nu sunt de acord deloc cu abordarea sexlentistă, pentru că le privează pe femei de intensitatea momentului. Vă zic asta pentru că sunt destui și prin țară și prin afara țării, care au impresia că fac tantra, dar repet, noi aici nu discutam despre lent versus rapid. Vorbim despre faptul că femeile simt dacă te implici sau nu și daca le dorești sau nu. Deci nenea ala cu kimono fuchsia, cât am putut eu să citesc, abordează problema cam aiurea.

«The Taoist goal is not to fulfill the human ego with its insatiable desires. It is to quiet the ego and calm the mind so that the subtle energies în the body can be first observed and then cultivated to a high level of awareness.»

O fraza de genul ăsta e spusă de un papagal, nu de un om și Doamne ferește să te ghideze un papagal când vine vorba despre continență.

«Then the mind can see its true role în the larger order of things and work harmoniously to keep the forces în balance»

Mintea nu tine niciodată ceva în balanță. Mintea împarte în bucăți, mintea sparge în bucați - inima este aia care ține lucrurile în echilibru. Zici că și-au facut școala spirituală pe burse de la Soros.

Erotismul pe centrul doi e intens și ori ai tupeu să te afunzi în chestia asta, ori mai bine te lași. Tantra nu este despre floricele și panseluțe. Aștia vor să fenteze, să sară din trepte. Nu poți să ajungi la iubire, până nu treci prin centrul 3.

Este ce vă ziceam ieri [în capitolul despre manipularea maselor] : ca femeie, dacă nu știi despre ce e vorba, pui imediat botul la ce zice gigel în cartea lui, pentru că vă spuneam ieri, ele oricum fac prostia asta, să folosească energie de pe centrul 4 ca să-și alimenteze centrul 2. Dă bine faza cu iubirea. Femeia nu se satisface cu tehnici. Degeaba ești tu tare de tare în tehnici, că cea mai bună tehnică să-ți satisfaci femeia e s-o vrei pe bune.

Sexlentiștii visează multe floricele, vor să fenteze cel puțin doi centri: și pe al doilea și pe al treilea, să sară direct de pe centrul 1, pe centrul 4.

Problema nu e să ai control, problema e cum să nu mai fii obsedat de control.

Asta nu înseamnă să te transformi în gay, înseamnă să fii acolo când o faci.

Problema la barbați e ca p* nu e legata la om. Mintea și p* trebuie să fie ale aceleiași persoane și rezolvarea nu constă în ideea de a mentaliza actul, ci de a face exact invers, adică a te transforma cu totul în p* ta sau, spus altfel, de a-ți muta sinele în p*. Nu-s poet, vorbesc serios. Continența nu iese pentru că barbații sunt prea "pulocentrici".

Eu nu susțin ca trebuie să te transformi într-un gay

Pai ăsta e punctul de plecare: "înseamnă să fii acolo când o faci". Din ce am observat eu la oamenii care vin la armonizare, nu prea știu ce fac în acel moment; E ca și când sexul li se întâmplă.

Bine punctat. Eu încercam să dau o direcție pe înțelesul bărbaților. Bărbații au impresia că sunt acolo când o fac. În loc să gândești sexul, du mintea în p*.

Despre Laya yoga

Eu am învățat mai multe mantre. Motivul pentru care am făcut asta a fost ca mi s-a spus ca e bine de făcut asta pentru ca atunci când obții un anumit nivel de samadhi cu o mantra începe să se formeze un fel de clinging fata de mantra respectiva iar învățarea de mantre noi rezolva asta prin faptul ca te pune să înfrunți karma stârnită de învățarea unei mantre noi, plus ca îți dă un grad de flexibilitate când te confrunți cu situații care țin de domenii diferite cum e de exemplu Ganapati sau alte yaksha practices care sunt pentru wealth și altele gen Vajrapani care sunt mai mult pe partea wrathfull și care se ocupa mai mult cu distrugerea atașamentelor s.a.m.d.

Ideea e că eu știu că fiecare mantra e o formă perfectă care conține tot ce trebuie ca să progresezi și știu că genul asta de practică nu se face în general și se stă pe o singură mantra foarte mult timp. Mă rog am zis toate acestea pentru că eu am vreo 5 mantre cu care am lucrat și cu care mă înțeleg și pe care le-am mai alternat în funcție de necesități de la întâlnirea din toamnă și până acuma, dar voiam să știu și părerea ta în legătură cu asta și dacă ar fi mai util să aleg una și să merg doar cu aceea.

Aveam un grup cu care lucram și unde era un tip care se trezise de vreo 4-5 ani și care cam de atunci a început să lucreze cu mantre și bazat pe niște texte din diverse sutre și tantre a început să mediteze și să învețe și pe alții să mediteze cum ți-am povestit. De la el am învățat mantrele pe care le știu și modalitatea era că îmi dădea mantra, descrierea entității și mai departe ținea de mine. Toate mantrele aveau efecte adverse inițial dar le balansai cu ce știai deja

Timp de aproape un an m-a susținut el și cu o tipă care și ea știe de la el, iar apoi am cam fost de capul meu și m-am ținut de ce învățasem deja.

Dădea mantra eventual și vreun link cu pronunția și zicea ca aia e și inițial simțeam ca ma susține el pana se stabiliza.

Am văzut că mai nou sunt și bărbați și femei care spun că-s treziți, e și asta o modă. Hai să lămurim. Ai mei încă nu lucrează cu mantre. Așa că o să zic două vorbe despre lucratul cu mantre, ca să știe lumea despre ce vorbim.

Sunt două variante de a lucra cu mantre, una e cu inițiere, alta fără. Dacă nu are cine să-ți facă inițierea într-o mantră, se procedează astfel: se ia o mantră, să zicem AUM, că o știm toți, se citește cu atenție să nu cumva să ratezi vreo literă - în cazul AUM e simplu, dar sunt mantre mai lungi și mai ciudate, apoi se repetă cu voce tare cam un an, timp de 30 min - 1h pe zi. Și zici tare și clar: AUM, AUM, AUM, AUM. Tehnica asta de a pronunța mantra cu voce tare se numește Japa Yoga. În trecut, mantra se spunea într-o încăpere cu rezonanță, astfel încât să fii înconjurat de sunetul pe care îl emiți. Cel care practică așa ceva se numește japa yogin și cam asta e tot. Cu timpul, cel care repetă mantra suficient de mult timp, poate trece la pasul următor, și anume, să pronunțe mantra în gând, așa cum te rogi. Și în loc să zici tare AUM AUM AUM, zici în gând.

Tehnica prin care repeți mantra în gând ține de Mantra Yoga, iar scopul ei este de a asocia propriile gânduri, propriile valuri mentale cu rezonanța mantrei.

O să încerc să explic nițel diferența dintre japa și mantra yoga: în japa, corpul este cel care se impregnează cu sunetul. O explicație pe înțelesul omului din zilele noastre pentru japa este aia în care stai lângă o boxă care vibrează. Bașii ăia îți fac să-ți vibreze stomacul. Iei modelul ăsta și-l aplici pe tot corpul, nu doar pe stomac, cu diferența că în loc să ai volum puternic, e ceva mai slab. Că n-o să poți să tipi cât o boxă. Dar efortul japa yoginului este de a absorbi cu corpul vibrația mantrei spusă cu voce tare. În mantra yoga, se urmărește ca rezonanta mantrei să... nu știu cum să zic, să influențeze gândurile. Cauți să faci gândurile să zornăie odată cu sunetul mantrei. De regulă, japa yoga se face cam un an, mantra yoga vreo trei.

Explicația la prima întrebare vine aici : pentru că acum știm ce e japa și ce e mantra, e ușor să bănuim că nu e de niciun folos să lucrezi cu mai mult de o mantra.

Următorul pas este Laya Yoga. Ce se întâmplă când se trece de la mantra la laya : la un moment dat, când gândurile tot rezonează cu sunetul mantrei, acestea se răresc și apare pentru prima dată un fenomen ciudat, începi să auzi sunete din univers.

Ca să vedeți cam cum sunt sunetele alea subtile ale universului, ascultați sunetele de pe fundal, sunt niște țiuituri specifice, ca de sticlă la piesa asta : https://www.youtube.com/watch?v=xwmDe0OhhPs

Când mantra yoginul face ca gândurile să fie asociate cu mantra aia, gândurile se răresc și pe fundal se aude țiuitul ăla care de fapt sunt sunete ale universului. Ele conțin toate mantrele permise în zona noastră. Laya yoginul va căuta să determine în țiuitul ăla, mantra lui și va căuta să absoarbă în aura sunetele mantrei, de data asta nu din minte ci efectiv din univers.

Aici treaba stă în felul următor: dacă nu ți-a făcut nimeni inițierea, e musai să treci prin japa și apoi prin mantra yoga, daca ți s-a făcut inițiere, poți trece deja la laya. De-aia te-am întrebat cum anume ai lucrat cu mantrele alea.

Scopul e să auzi sunetele subtile. Dacă le auzi, uită de japa și de mantra yoga [Jadu dă acest sfat colegului nostru care spune că a trecut prin japa și mantra, deși nu în timpii menționați mai sus]. Dacă le auzi, știi sigur că le auzi, nu exista loc de "poate le aud", iar dacă le auzi, uită de japa. Japa și mantra yoga sunt pregătiri pentru laya.

Dacă i se face inițiere cuiva cu o mantra și se trece direct la laya, omul nu aude din prima sunetele sau aude, dar nu totdeauna. Și-atunci i se cere după inițiere să emita mantra, s-o trimită în spațiu și apoi să aștepte să o primească înapoi, până când se aud sunetele alea.

Apoi, scopul e să identifici mantra ta În șuvoiul ala de sunete. Șmecheria e următoarea: că tu când încerci să "scoți" mantra din șuvoiul ala de sunete îți reglezi automat frecventele prin aură, fără să știi cum o faci, pur și simplu o faci. Altfel, e greu să-i spui omului cum să se regleze, dar efortul de a scoate mantra lui din șuvoiul ăla de sunete, îi reglează efectiv totul prin aura.

Mantra AUM este mama și tatăl lor. Nu vă pot spune nimic despre AUM, pentru că la AUM se ajunge când te iluminezi și abia atunci poți pricepe care e treaba cu AUM. AUM nu e tocmai o mantră, e mantra mantrelor, de-aia nici nu indic să se lucreze cu ea, la AUM se ajunge în final.

Deci dacă lucrezi cu o mantră sau cu trei nu e foarte relevant, până la urmă, o mantră este forma auditivă a unei puteri cosmice. Dacă poți lucra bine cu una, poți lucra bine cu zece. Să lucrezi cu trei nu te ajută mai mult decât să lucrezi cu una, adică nici nu progresezi, nici nu regresezi. Însă eu aș indica o singură mantra timp de vreo 7 ani, pentru că e posibil să te pierzi în hațișul ăla de sunete. Însă nu contest nici faptul că unii oameni pot lucra cu 3 sau 5 mantre de la început până la sfârșit.

Și, ca să închei, singurele mantre care se pot da pe gura sunt AUM și bija mantrele pentru chakre. Deci nu știu ce mantre ți-a dat tipul ăla, dar daca ți-a spus niște mantre citite de pe net, sigur că ele pot fi găsite dacă le cauți, le dăduseră pe net și pramatiile alea de au fost pe la MISA...

Când vorbim despre mantre, nu ne interesează proveniența lor, ci sursa la care ne referim. E irelevant dacă e o mantră chinezească sau una olandeză. Ele nu țin de hinduism sau de altceva, țin de univers. Eu când spun „mantra” mă refer la altceva, o mantra de-a lui Shiva, Tripura Sundari, Bagalamuki, Bhuvaneshwari... poți găsi pe net mantre pentru orice, care sunt în regula, sunt autentice, dar e o mică problemă: e o lege care te împiedică să mai poți comunica cu o mantra pe care n-ai primit-o prin inițiere. Adică iei o mantra de pe net, că poți găsi ușor, nu-i bai, și îți trebuie 20 sau 30 de ani să te împrietenești cu ea, în loc de 3 ani, pentru că ai fentat din reguli. Foarte important în lucrul cu mantra e să înveți să taci, să n-o comunici altora.

Inițierea într-o mantră se face direct, nu pe net.

Asta cu nivelul de samadhi e o gluma, pentru ca samadhi e o stare care nu e pe niveluri. Au împărțit-o ei în yoga în niște părți, discuția e veche, s-au tăiat indienii pentru ea. Samadhi, în cel mai fericit caz, îl împarți ca Patanjali, în 2 părți : ăla cu sămânță și ăla fără sămânță, dar chiar și-așa, împărțirea e absurdă, pentru că samadhi cu sămânță nu e samadhi.

Problema în lucrul cu mantrele nu o reprezinta nivelul de samadhi, ci nivelul de somn. Lupta care se dă în laya e cu somnul. Se doarme la greu în laya. Cât timp te poți tine treaz, ești în regulă. Problema la laya yogini e ca somnul ala din timp ce faci laya are o dimensiune anume, tot somn e, doar ca e un somn... spiritual. Din punctul meu de vedere e somn în toată regulă. Dracul tău, ca laya yogin, e somnul în timpul meditației, cu el te lupți. Acuma, cât anume ajută să lucrezi azi cu o mantra, mâine cu alta mantra, în sensul asta... nu știu să zic. Poate că unii descoperă că dacă schimbă mantra, nu mai dorm pe ei. Posibil. Doar ca și laya yoga e și ea împărțită pe niveluri. După primele doua niveluri, deja încep să apară sentimente în legatură cu o anumită mantra și începi să ai o relație deosebită cu mantra, cum ai de ex. cu o femeie. Să schimbi mantra de azi pe mâine, e ca și cum ai schimba femeia din 2 în 2 zile. Nu că nu poți, dar nu e confortabil și te simți cam indecent.