Jocul Realității

Hrana a fost și încă este un subiect delicat, atunci când vine vorba de spiritualitate. În orient, s-a considerat că hrana pe bază de carne nu este indicată pentru cei care se află pe o cale spirituală.

Învățătura yoghină susține că nu trebuie să consumăm carne, fiindcă vom fi influențati, la nivel de vibrație, de animalul pe care îl consumăm, însă Jnana yoghinul poate mânca orice, considerându-se că acesta poate absorbi corect orice fel de hrană.

În Vechiul Testament (Lev., 11, 2-31; Deut., cap. 14, 3-21), li se spune foarte clar oamenilor ce au voie să mănânce și ce nu, dar Hristos, mai târziu, spune: "Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om... Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt cele care spurca pe om..." (Matei, 15, 11, 17-20).

La Sinodul Apostolic ținut la Ierusalim, în anul 51 după Hristos, Apostolul Petru susține că poruncile din Vechiul Testament, legate de mâncare, nu se mai aplică în Testamentul cel Nou.

Şi totuși, despre ce este vorba aici? De ce a existat din totdeauna o preocupare legată de ceea ce ar trebui să mâncam, atunci când ne aflăm pe o cale spirituală?

Să vedem acum care sunt observațiile din suprasensibil, în legătură cu hrana. Voi arata cu acest prilej cum se leagă lucrurile între ele.

Pentru început, să notăm următorul lucru: Hristos spune că nu ceea ce intră pe gură ne spurcă, ci ceea ce iese pe gură. În Vechiul Testament, este interzisă carnea anumitor tipuri de animale, în timp ce alte tipuri de carne sunt permise. În vechea înțelepciune orientală, carnea este interzisă intrutotul. Toate acestea se referă atât la evoluția spirituală a omului cât și la evoluția animalelor. Fără o investigare în suprasensibil, va fi greu de înțeles motivul pentru care au apărut aceste interdicții.

Uneori, în timpul postului creștin, se dă “dezlegarea la pește”. Nivelul spiritual al peștelui este atât de apropiat de cel al plantelor, încât consumul acestuia, chiar și în post, nu perturbă vibrația spirituală și nici acțiunile rugăciunii. Dar de ce e permis în Vechiul Testament consumul de pește cu solzi și aripi și nu este permis cel al vietăților marine fără solzi și fără aripi? O să vedem imediat care sunt observațiile, atunci când privim din perspectiva celui care are acces la lumea suprasensibilă.

Atunci când se produce digestia, nu vorbim despre un proces care se desfășoară doar în plan fizic. Să observăm următorul lucru: hrana solidă este introdusă în cavitatea bucală și este amestecată cu saliva. Apoi, în stomac, sucurile gastrice îi schimbă consistența, iar hrana se transformă din ce în ce mai tare. Partea grosieră din hrană este trimisă către eliminare, iar partea mai puțin grosieră este transformată în energie, dar oare procesul de rafinare și de transformare a energiei se termină aici? Ochiul suprasensibil constată că energia, la rândul ei, este transformată, consistența acesteia se schimbă continuu, astfel încât celelalte corpuri (eteric, astral și eul) să fie hrănite.

Întâi este hrănit corpul eteric (corpul care susține viața). La nivel fizic, tot ce putem observa este că energia rezultată din descompunerea hranei este răspândită în organism, însă acest proces este pentru corpul eteric, ceea ce este pentru corpul fizic, aparatul excretor. O cantitate foarte mică de energie, de frecvență superioară, va hrăni corpul eteric, susținând astfel viața. Mergând mai departe, ochiul suprasensibil constată că energia se va rafina din ce în ce mai tare, hrânind corpul astral. Sigur că legile sunt altele – corpul astral are cu totul altă structură, iar hrănirea acestuia va fi făcută prin cu totul alte metode decât cele la care va așteptați. Pe planul imediat superior, corpul mental superior, care conține eul, va fi hrănit cu și mai puțină energie. Cei care ați citit discursurile lui Ouspensky, poate ați notat faptul că el susținea că cel mai puțin relevant factor în procesul de trezire și de evoluție spirituală este hrana și cel mai important este, de fapt, volumul de impresii. Acum aveți explicația acestei afirmații.

Cantitatea de energie provenită din hrană, ajunge în cea mai mare parte în corpul fizic și în corpul eteric. O cantitate foarte mică ajunge în corpul astral și o cantitate și mai mică, aproape insignifiantă, ajunge să hrănească corpul mental superior și deci eul.

Hrana de bază a corpului eteric este obținută prin procesul de respirație. Hrana de bază a corpului astral este obțiinută din emoții, iar hrana corpului mental superior (și a sinelui individual sau a elului) este obținută din impresii. Despre impresii și mărirea volumului de informații, capabile să ajunga la eu, găsiți mai multe în discuțiile despre atenția cu dublă direcție.

Să revenim acum la hrană. Am spus în descrierile anterioare, că omul trăia în trecut într-un suflet de grup. Am mai spus că eul lui, așa cum îl găsim acum, este lucrarea lui Hristos. Eul omului de dinainte de venirea lui Hristos, se afla în grup... adica exact cum e în cazul animalelor. Din punctul de vedere al văzătorului în suprasensibil, acest lucru mai însemna și faptul că la vrema aia, omul nu dispunea de o dezvoltare completă a corpului astral; eul său se afla cantonat la nivelul corpului astral. În această situație, atunci când omul consuma carnea unui animal, o serie de informații aflate în eul de grup al animalelor respective (situat în plan astral), era absorbit în eul de grup al omului. Vă dați seama că se impuneau reguli stricte legate de hrană. Nivelul de dezvoltare al anumitor specii era cel mai important, înainte de a lua hotărâri legate de ceea ce putea fi considerat hrană.

E o discuție lungă și anevoioasă de ce era permis consumul de pește cu solzi și nu era permis consumul de vietăți marine fără solzi, cum tot așa, este greu de explicat de ce era voie să consumi carne de găină și nu aveai voie să consumi vultur sau șoim, de ce aveai voie să consumi carnea ierbivorelor cu copita despicată. În lipsa posibilității de a discuta serios despre asta, având în vedere că vă lipsesc anumite date, voi face câteva precizări: speciile, indiferent că este vorba despre oameni sau alte specii, se dezvoltă în trepte. Vom discuta mai pe îndelete despre asta, când vom lua în dezbatere problematica legii karmice. Să luăm câteva exemple: chiar dacă amândouă sunt ierbivore, nivelul de dezvoltare spirituală al unei capre (animal cu copită despicată), este inferior comparativ cu cel al unei cămile. La pești și viețuitoare ale mărilor și oceanelor, este invers – viețuitoarele cu solzi și aripi sunt superioare din punct de vedere spiritual, celor fără solzi, însă e o problemă de incompatibilitate de specii. Între nivelul de vibrație al ființelor umane și cel al vietuițoarelor marine cu solzi și aripi există similitudini (omul însuși a fost în trecut o specie care trăia în apă). În schimb, vietățile marine fără solzi, precum și altele, gen șerpi sau crocodili, sunt o cu totul altă specie și reprezintă partea animală care se va degrada, pe măsură ce Pământul evoluează. Ştiu, este o discuție dificilă și în lipsa unei cunoașteri a lumii suprasensibile, aceasta va părea, în cel mai fericit caz, una fantezistă.

Să ne gândim acum la indicațiile vechi despre hrană. Orientalii sunt și acum, mulți dintre ei, pentru o hrana vegetariană. Asta pentru că legea lor despre hrană, a fost dată într-o perioadă în care corpul astral al omului abia începuse să se dezvolte (finalul perioadei atlanteene). În acest context, consumul de carne era nociv, în primul rând pentru sănătate (pentru corpul eteric). Doar plantele puteau fi considerate o hrană sigură, pentru că energia rezultată în urma procesului de digestie, putea fi ușor transferată în corpul eteric. Că să vă faceți o idee, la vremea respectivă, dacă cineva consuma hrană animală, trecea printr-un proces interior asemănăntor cu al cuiva din ziua de azi, care și-ar mânca semenul.

Venirea lui Hristos, așa cum am mai spus, a însemnat implementarea sinelui individual în ființa umană. Azi, având acest sine, omul nu se mai află în pericol atunci când consumă carne, fiindcă nu mai există acel suflet de grup, care să se combine (să între în conflict) cu sufletul de grup al animalelor consumate.

Dar venirea lui Hristos nu a însemnat doar apariția sinelui individual la om – a însemnat și ridicarea pe planuri superioare a anumitor specii de animale. Apariția sinelui individual la om, a creat un gol (un spațiu liber) în schema de evoluție, astfel că anumite specii de animale și-au săltat nivelul de conștiință. Sigur că în momentul de față, putem consuma orice fel de hrană, fără să mai fim influențati de ceea ce consumăm, însă cei care văd în suprasensibil, pot confirma, de exemplu, că după consumul cărnii proaspete de porc (porc proaspăt tăiat, bine impregnat cu vibrațiile animalelor, nu porc de supermarket, recongelat), în corpul astral al celui care o consumă, apar anumite perturbări, lucru care nu se întâmplă după consumul cărnii de pui, de pește sau de oaie/capră.