Am să încep cu descrierea acestui tip de cuplu, fiindcă reprezintă cea mai răspândită formă de raportare în relație la nivel de mase și, totodată, cea mai pervertită. Acest tip de relație este pervertită, pe de o parte, din cauza excesului de energie Yin, la bărbat, pe svadhisthana, iar pe de altă parte din cauza excesului de energie Yang, pe același centru, la femeie. Voi descrie întâi modul eronat de raportare în relație, apoi pe cel corect, pentru a putea face o diferență între cele două.
Forme greșite - adorator și eroină
La bărbatul adorator, actul de adorare se manifestă cu precădere în plan erotic. Adorarea obsesivă a corpului femeii și a formelor sale, începând cu atracția față de corpul și forma feminină (voyeuristi) și ajungând până la fetișuri desprinse ușor de realitate - lucruri care țin de vestimentație (haine de piele sau de latex, pantofi cu toc exagerat de mare), de comportament (adorarea comportamentului dominant sau a unui chip cu aspect dominant, poate ușor masculinizat, excitarea la vederea unei fețe care sugerează dorința de asuprire erotică sau cruzime), de obiecte pe care femeile le folosesc în mod curent (cleptomani, transsexuali), ei bine, toate acestea indică un dezechilibru pe centrul svadhisthana, având la bază un exces de energie Yin.
Bărbatul adorator este nesigur pe el, incapabil să-și controleze comportamentul în raport cu femeile, laș și slab în fața formelor de care este dominat, o jucărie erotică gata oricând să-și arunce la gunoi toate principiile după care susține (în fața altora) că se ghidează. Bărbatul adorator se simte ca un obiect/unealtă, iar gândul că el este un obiect/unealtă, îl excită - el nu are control pe corpul și pe emoțiile sale și este gata oricând să facă tot ce i se cere, dacă recompensa ar putea fi un pantof cu toc, un fund bine conturat, un ciorap cu plasă sau un accesoriu feminin pe care el îl consideră bun de adorat.
A se reține: bărbații adoratori nu sunt niciodată atenți la femeie, ci doar la părți ale acesteia (sâni, picioare, fund, chip, păr, ochi, mâini, vestimentație). Obsesia este totdeauna legată de bucăți din femeie, vederea adoratorului fiind parțială, limitată ca zonă - este clar de ce se întâmplă așa, excesul de energie Yin pe svadhisthana generează un comportament de acest tip, corpul și mintea intrând într-un blocaj, în încercarea de a obține energia Yang de pe centrul sexual feminin - lucru care nu se întâmplă.
Eroina, așa cum se poate desprinde din schema pe polarizări, dispune de un exces de energie Yang pe svadhisthana. Dar, spre deosebire de bărbatul adorator, care își manifestă pornirile în plan erotic - deci pe centrul doi - femeile cu exces de energie Yang încearcă să-și obțină echilibrul pe svadhisthana prin preluare de energie Yin fie de pe centrul imediat superior al partenerului (de pe centrul voinței), fie de pe centrul inferior (caz întâlnit mai rar), respectiv de pe centrul vital, muladhara.
Eroina nu este interesată de sex - sexul poate fi cel mult o unealtă cu care domină, în niciun caz un mod prin care să obțină plăcere. Dacă adoratorul vede în fiecare femeie o formă bună de adorat, formă care îl excită până la pierderea controlului (control care, oricum, este foarte limitat), ea vede în bărbat un obiect folositor pentru atingerea unor scopuri: obținerea de bunuri (bunurile ar putea fi destul de greu de obținut de către o femeie aflată într-o societate construită de bărbați), utilizarea forței bărbatului (pe post de animal de tracțiune) pentru finalizarea unor munci care necesită efort fizic mare, sau obținerea unei poziții sociale confortabile.
Comportamentul celor doi, în raport cu ceilalți oameni, aflați în afara cercului lor de atracție, este asemănător: în timp ce bărbatul adorator urăște femeile slabe de înger și maleabile, pentru simplul motiv că „nu-l excită” (și nu ratează ocazia să le jignească, să-și bată joc de ele și să le lovească de fiecare dată când are ocazia, pentru ca apoi să ridice în slăvi și să-și arate „devoțiunea” față de femeile care „subjugă bărbați”), femeia eroină este profund deranjată de bărbații puternici și greu de manipulat, considerându-i, de cele mai multe ori, „bădărani și egoiști”.
În plan social, femeia eroină este veșnic nesatisfăcută, nemulțumită de cei din jur, îngrozitor de obosită. În plan erotic este aproape zero, în relație cu partenerul vrea să domine și să-și impună voința, iar în particular (atunci când n-o vede nimeni), are tendințe ușor masochiste (în momentele rare de excitare, manifestă dorința de automutilare/autoflagelare, de care se rușinează mai apoi, simțindu-se slabă).
Iată de ce acest mod de abordare pe sistemul adorator-eroină este greșit:
În timp ce adoratorul vrea să obțină de la eroină sex (și o consideră, în mod greșit, pe aceasta, o femeie plină de erotism), ea își dorește ca el să fie o unealtă care să-i asigure stabilitate în plan fizic și social. Din păcate pentru cei doi, scopul nu este atins: el se alege, în primul rând, cu o diminuare a voinței (și-așa slabă) și prea puțin sex, iar ea obține prea puțin ajutor în plan fizic și social de la el și va fi agresată continuu de încercările „animalului-unealtă” de a obține sex.
Forme corecte - stăpâna și servitorul
Nu întâmplător au fost folosite aceste denumiri pentru descrierea tipurilor de relații. Au fost alese cuvinte cu o semnificație anume, cuvinte cu forță proprie. Dacă sunteți atenți, veți observa că numai la auzul acestor cuvinte mintea deja proiectează. În funcție de educație, fiecare va interpreta într-un mod sau altul aceste cuvinte-forță, dar e puțin probabil ca auzindu-le, să nu trezească nicio reacție în minte.
Vă spun toate astea pentru că vreau să fiți atenți la ceea ce proiectează mintea în momentul în care citiți descrierile. Va fi o experiență interesantă care vă va arăta multe lucruri despre voi. Uneori veți simți nevoia să vă revoltați în legătură cu ceea ce voi spune, alteori, poate veți simți că afirmațiile mele sunt greșite, sau, dimpotrivă, veți fi total de acord cu ele.
Indiferent care ar fi poziția pe care o adoptați vis-a-vis de afirmațiile mele, este indicat să urmăriți cu atenție reacțiile care apar la nivel mental și să nu scăpați din vedere cauza acestor reacții. Veți afla foarte multe lucruri folositoare despre voi urmărind reacțiile minții. Și acum, să trecem la descrierea cuplului „stăpână-servitor”.
Descrierile mele sigur că nu sunt complete, iar delimitarea strictă a tipurilor este făcută doar cu scopul de a le contura mai bine, nu din alt motiv. Evident că viața este variat colorată, nu în una sau două culori, iar tipurile descrise aici pot să apară ca fiind ușor ireale - v-am spus de ce.
În societatea de astăzi, multe femei cochetează în mod greșit (și veți vedea imediat de ce spun că este vorba despre un mod greșit de abordare) cu ideea de stăpână. În mod similar, noțiunea de servitor, într-o societate ca a noastră, care și-a pierdut destul de mult din vechile valori, este, de asemenea, prost înțeleasă.
Când spunem „stăpân” sau „stăpână”, automat ne gândim la o persoană autoritară, care manifestă o tendință de asuprire, nedreaptă și veșnic nemulțumită, infantilă și răutăcioasă. Servitorul, pare o ființă slabă, dependentă (financiar sau în alt fel) de stăpân sau stăpână, dornică de libertate în contextul în care poziția pe care o ocupă nu-i permite să se bucure de acest drept.
Trecând peste modul în care ați fost „ajutați” să „gândiți” așa, trecând peste întreaga politică din spatele acestei așa-zise educații și peste scopurile meschine ale acesteia, cred că ar fi o idee bună să vedeți dacă nu cumva tocmai ideile pe care le aveți despre noțiunile astea de stăpân și servitor nu sunt copilăroase și, aș adăuga eu, destul de limitate.
În schema de cupluri pe care v-o prezint, stăpâna este o femeie cu gândire coerentă și organizată. Are sentimente curate și bine conturate, riguros studiate, observate și corect integrate. Spre deosebire de unele dintre femeile societății actuale, pierdute total în peisajul haios feminist - care, în penibilul generat de o proastă educație și o lipsă de miez interior - se consideră stăpâne (firește, ale unor bărbați slabi și leneși cu ei înșiși și cu cei din jur), stăpâna autentică este totdeauna stăpâna unui bărbat puternic.
Stăpâna reală nu se ferește și nu se sperie de puterea bărbatului pe care și-l alege, dimpotrivă, consideră acea putere o bază de plecare esențială într-o relație de creștere, ca un combustibil care folosit corect, poate propulsa relația în direcții nebănuite. Deloc agresivă și de o profunzime feminină adâncă, stăpâna reală știe că forța este specifică bărbatului - de aceea, ea se ferește să o folosească în relația cu el, având la dispoziție metode net superioare: înainte de toate înțelepciunea și mai apoi, la fel de importantă, intuiția.
Stăpâna este o femeie foarte corectă nu doar în relația cu servitorul - ea este corectă, directă și atentă la relațiile cu toate ființele cu care intră în contact. Este atentă și corectă cu animalele și plantele, cu natura în general și cu ea însăși în particular. Acordă fiecăruia cantitatea de atenție și de considerație care se impune, este totdeauna flexibilă la nivel mental și adaptată la mediul înconjurător, nu oferă niciodată mai mult decât știe că poate fi primit, nu confundă pozițiile oamenilor în raport cu ea, și nici a oamenilor, unii în raport cu ceilalți; este o femeie care muncește în primul rând cu ea însăși. Are propriul stil de viață, are gândire proprie, fiindcă niciodată nu se lasă influențată de gândirea celorlalți, are propriul univers interior bazat nu pe reverie ci pe fapte și pe experiență personală, este posesoarea unei lumi interioare bogate, a unui spațiu la care servitorul își dorește să aibă acces și din care el își dorește să facă parte.
Servitorul este un bărbat pentru care solidaritatea și loialitatea au o însemnătate foarte mare. El nu își dorește de la o femeie doar sex, sexul este pentru el o continuare firească a unei relații reușite. Servitorul este mai mereu un bărbat echilibrat și priceput, îndemânatic, în majoritatea cazurilor nu foarte vorbăreț.
Curat și atent, dornic să învețe lucruri noi, se va afla în căutarea unei relații cu o femeie pentru care să simtă înainte de toate respect. În momentul în care servitorul nu mai simte respect pentru acea femeie, relația lor nu mai poate continua. Într-o astfel de relație, el caută să asimileze cât mai multe lucruri de la stăpâna lui. Va căuta în mod delicat să se facă plăcut, astfel încât aceasta să-i permită accesul la lumea ei interioară și să-i dea voie, dacă nu să participe în mod direct, măcar să se uite și să se bucure de peisaj.
Stăpâna dă totdeauna dovadă de decență, este atentă la ea, la gesturile sale, la felul în care se manifestă în relație cu cei din jur. Nu este preocupată în mod exagerat de „ceea ce gândesc ceilalți despre ea” - preocuparea ei în ceea ce privește relația cu cei din jur este minimală și echilibrată: caută să se asigure că este percepută corect și în modul în care își dorește să fie percepută (ca fiică de către părinți, ca mamă de către copil și ca iubită de către servitor).
Rețineți, vă rog, acest mic amănunt: o stăpână adevărată își dorește ca servitorul ei să o perceapă ca pe o iubită, nicidecum ca pe o stăpână. Sigur că el o va percepe ca pe o stăpână, însă ea nu dorește în mod explicit să fie văzută așa.
Stăpâna nu fuge niciodată de probleme, nu și le ascunde sub preș, nu caută sprijin moral mai mult decât este cazul, nu are prietene ușor tâmpițele care să-i dea sfaturi stupide la probleme profunde și intime. Nu se preocupă în mod exagerat de stările de apatie specific feminine, nu le dă atenție mai mult decât merită, nu se plânge că este înțeleasă insuficient și incorect. Cu toate astea, își iubește corpul de femeie și caută să se folosească de orice prilej pentru a-și aprofunda cunoștințele despre propria feminitate și pentru a-și rafina simțirea.
Este elegantă, știe bine ce semnale emite atât corpul său, cât și conduita morală și haina pe care o poartă. Fac aici o mică paranteză: spre deosebire de femeile cu pretenții de stăpâne, care își caută totdeauna haine menite să le dea celor din jur senzația că situația este sub control, stăpâna autentică își alege hainele în funcție de ceea ce dorește să transmită, și, nu în ultimul rând, apelează la o anumită intuiție ce ține de bunul simț, intuiție care îi oferă informații despre potrivirea hainei pe care o poartă cu peisajul în care urmează să se manifeste.
O stăpână autentică înțelege cu ușurință nevoile unui bărbat, le evaluează corect, nu se dă înapoi și nu se preface surprinsă atunci când i se spune un anumit lucru. În relația cu servitorul, ea este cea care creează magie. Are grijă ca totul să fie frumos, drept și curat: de la bucătăria pe care o consideră un loc sfânt, nicidecum o închisoare și un spațiu în care este obligată „să presteze”, ea având un respect profund pentru hrană și pentru modul în care acea hrană este consumată și asimilată, până la curățenia din casă în care, nu-i așa, ea este stăpână.
A nu se uita de atmosfera din casă, de care ea se consideră responsabilă și de care are grijă, dând dovadă de tact și de îndemânare. Stăpâna propriei vieți, a vieții celor dragi și a locului unde aceștia trăiesc, ea reușește totdeauna să fie la înălțime, să aducă în jurul ei bucurie, frumusețe și bunăstare.
Este o cale greu de urmat de către o femeie, foarte dificilă, de multe ori epuizantă, dar o astfel de femeie merită din plin toată admirația și trebuie privită cu respect. Ea este o adevărată doamnă.
Pentru servitor, calea este mult mai ușoară, iar răspunderea lui este considerabil mai mică. Tot ce i se cere este să fie atent, să-și lase stăpâna să-l transforme și să participe în mod activ la transformarea sa, având încredere în faptul că ea îi vrea binele și că îl va duce în direcția corectă.