Până acum am discutat despre o metodă care are la bază respirația (vipassana) și o metodă care are la bază imaginația (metoda „mori acum!”). Tehnica de astăzi are legătură atât cu respirația cât și cu imaginația. Este o metodă care a fost folosită în vechiul Egipt și ajută la trezirea celui de-al treilea ochi (denumit și ajna chakra), punct situat în plan fizic în locul glandei pineale. Pentru a înțelege cum funcționează această metodă, va trebui să observăm mai întâi câteva lucruri despre respirație și imaginație și despre modul în care acestea sunt influențate reciproc.
Cei care au practicat vipassana au putut observa cum atunci când respirația scade în intensitate, imaginația devine din ce în ce mai puțin supărătoare, iar în final se oprește și rămâne doar prezența, propria ființă. Dezavantajul în ceea ce privește vipassana este că pentru a o putea practica ai nevoie din start de voință și de atenție. Nu poți obține nici un fel de rezultat în practica vipassana dacă nu ești suficient de atent și este un lucru cunoscut că orice practicant de vipassana trece în primele luni sau ani de practică printr-o perioadă în care este mai mult somnoros decât treaz. Numai dacă insistă va putea trece peste această perioadă și va putea să mediteze cu adevărat.
Spre deosebire de vipassana, aceastămetodă acționează direct asupra imaginației. Practicând-o, imaginația ți se va opri automat, iar la final vei ajunge la atenția fără obiect.
Înainte de a descrie tehnica, voi vorbi puțin despre energia vitală din aer, denumită „prana”. Dacă ești suficientde atent atunci când respiri, vei putea observa că aerul inspirat este diferit față de cel expirat prin „ceva”: acest ceva este energia vitală a aerului, sau prana. În mod inconștient, atunci când respirăm, energia nevăzută din aer –prana –este absorbită și trimisă în corpul astral. Cei care au al treilea ochi treaz își pot simți corpul astral și energia care îl înconjoară. Printr-o practică constantă, această energie poate fi mutată în diverse zone ale corpului, sau transferată altei persoane (bolnavă sau care are anumite dezechilibre la nivel energetic). Yoga a studiat foarte mult în această direcție și așa au apărut tehnicile de respirație (pranayama).
Un alt lucru pe care îl puteți observa, este că anumite stări pe care ființa umană le are, corespund unui anumit mod de respirație. Yoga a descoperit că se poate și invers: practicând anumite metode de respirație, poți reproduce anumite stări. Metodele de respirație impuse sunt, însă, periculoase, așa că cel mai indicat este să căutați un ghid competent care practică pranayama de mult timp în cazul în care vreți să studiați așa ceva. Aceasta metodă, ca și vipassana, nu impune absolut deloc un mod anume de a respira, dimpotrivă, este indicat ca respirația să se desfășoare normal.
Pentru a practica aceasta tehnică, este indicat să vă așezați direct pe sol, într-o poziție confortabilă, având coloana vertebrala dreaptă (chiar dacă locuiți la bloc, va puteți așeza pe podea, deși nu se obține același efect). Relaxați mai întâi corpul, apoi căutați să fiți conștienți de propria respirație. Atenția va fi focalizată în centrul frunții, iar la inspir, încercați să simțiți în cel de-al treilea ochi o vibrație subtilă care apare în momentul în care aerul pătruns prin nări atinge acest punct. Gazul propriu-zis (oxigenul)va merge spre plămâni, așa cum se întâmplă în mod normal, numai că de data aceasta energia vitală din aer (prana) va fi dirijată la voință către cap. Folosindu-vă imaginația, încercați să simțiți cum prana umple efectiv toată cutia craniană, apoi țâșneșteprin creștetul capului și devine o pulbere fină ca de aur, care cade încet pe corpul vostru, ca într-o baie de lumină. Concomitent cu aceasta, căutați să simțiți cum aura se „curăță”, eliminând orice fel de impurități. Repetați acest proces, lăsând respirația să decurgă normal.