Bun, să zicem că lumea s-a mai calmat puțin. De aceea, cred că este cazul să vă vorbesc acum despre prima metodă de meditație. Fiind prima prezentată aici, e nevoie de câteva informații pentru a înțelege cum funcționează.
Lumea suprasensibilă începe chiar de acolo de unde simțurile noastre nu mai pot percepe, însă de la lumea sensibilă, la cea suprasensibilă, există o zonă de trecere, o zonă tampon sau o poartă. A se nota faptul că la această zonă intermediară nu se poate ajunge forțând simțurile. Dacă vom abuza de un anumit simț, nu vom ajunge, prin obținerea de “mai multă informație” provenită de la acel simț, dincolo de el însuși. Este un aspect important, referitor la tehnica de abordare, în general.
Metoda de astăzi, folosește simțul vizual ca punct de plecare, însă acționează direct în zona tampon, zona porții, aflată între lumea sensibilă și cea suprasensibilă. Scopul, când folosim această metodă, este acela de a deprinde abilitatea de a trece din sensibil în suprasensibil, mai întâi observând această zonă, apoi, după ce ne familiarizăm cu ea, să ne folosim de aceasta, pentru a ieși din zona sensibilă.
În mod normal, noi comunicăm cu mediul ambiant prin intermediul simțurilor. Asta înseamnă că informația din mediul ambiant, intră în contact cu anumiți receptori fizici, apoi este purtată către interiorul nostru, pentru a fi prelucrată, însă noi, pe tot parcursul acestui proces, ne aflăm în interior. Ceea ce se desfășoară în exteriorul nostru ne rămâne, astfel, cunoscut parțial și având o valoare de cunoaștere relativă.
Atunci când vorbim despre accesul la lumea suprasensibilă, ne referim la faptul că “ceva” din noi înșine, poate “ieși” în afara noastră (în afara corpului fizic), pentru a “percepe” lucruri și fenomene din afara acestuia. Acel “ceva” care poate “ieși” înseamnă mai multe lucruri, dar pentru moment, ne vom limita la a folosi simțul văzului, ca punct de plecare, pentru a “ieși” din interiorul corpului fizic și a lua contactul cu mediul ambiant, într-un mod diferit de cel obișnuit, în care sunt folosite simțurile.
Pentru asta, va trebui să facem un antrenament pe o anumită perioadă de timp, iar despre acest antrenament vom vorbi în cele ce urmează. Rețineți, vă rog, că antrenamentul în cauză nu este identic cu scopul propus – antrenamentul este antrenament, nu înseamnă că este tot una cu accesul la lumea suprasensibilă. Cu ajutorul lui vă puteți face o idee despre cum trebuie să abordați problematica accesului la ceva care se află dincolo de simțuri, atâta tot.
Ştiți cu toții că dacă priviți flacăra unei lumânări, timp de câteva minute, pentru ca apoi să rămâneți cu ochii închiși, flacăra va persista, ca imagine pe retină, pentru o perioadă de timp – practic, negativul imaginii flăcării – și nu imaginea în sine - va persista o perioadă de timp, dar tot sub formă de imagine, după care se va stinge, încetul cu încetul. Același lucru, se poate face, în stadii ușor mai avansate, cu corpuri mai puțin luminoase. Astfel, puteți privi negativul anumitor obiecte, obținând, după o anumită perioadă de timp, abilitatea de a percepe în același timp atât imaginea reală a obiectelor, cât și negativul lor. Acesta este primul tip de antrenament.
După o anumită perioadă de timp, când veți dobândi abilitatea de a vedea atât imaginea obișnuită a obiectelor, cât și negativul acestora, va trebui să faceți același lucru, cu celelalte simțuri. Orice fel de informație provenită prin simțuri, va putea fi abordată, în acest stadiu, atât în formă obișnuită, cât și în forma ei inversă, completând, într-un anumit timp, baza de date personală cu imagini, impresii, etc, provenite de la simțuri, și cu negativul/inversa acestora.
Când antrenamentul va deveni ceva obișnuit, respectiv, veți învăța să percepeți atât obiectele din exterior cât și fenomenele din interiorul vostru, constant și instant, în două variante, cea obișnuită și cea inversă, veți putea trece la pasul final, respectiv să vă priviți pe voi înșivă și inversa voastră. Această inversă a voastră (ca inversă a ceea ce reprezentați aici, ca ființă umană), nu este altceva decât identitatea voastra (eul vostru) din planul astral.
V-am prezentat, cu ceva timp în urmă, o metodă de trecere din zona sensibilă în suprasensibil. Metoda în sine, deși foarte eficientă, este inofensivă, în sensul că va da rezultate doar dacă sunteți deja capabili să asimilati și să integrati corect rezultatele unei interacțiuni de acest gen.
Deci, pentru neinițiat, această metoda este cumva inutilă, eu am prezentat-o doar pentru a ilustra faptul că există tehnici și exerciții concrete de a pătrunde în lumea suprasensibilă. Voi mai prezenta, pe parcurs, alte câteva metode, toate încadrându-se la categoria metodelor inofensive. Aici nu putem discuta despre tehnici sau metode speciale, fiindcă acestea, puse în practica sub îndrumare necorespunzătoare, ori din teribilism, pot fi periculoase, cu consecințe dintre cele mai grave. Metode eficiente pentru a accesa lumea suprasensibilă sunt prezentate în cadrul grupului, fiindcă pentru jucători, lumea suprasensibilă este cel puțin la fel de concretă ca și lumea sensibilă. Jucătorul se mișcă și acționează în suprasensibil la fel cum omul obișnuit acționează în lumea sensibilă.
Eu am spus, încă de la începutul discuției, faptul că accesul la lumea suprasensibilă nu este pentru toți. Probabil că am fost interpretat greșit, n-am spus-o în ideea de a minimiza anumite ființe umane, am spus-o într-un context asemănător cu acela în care spui despre o persoană fără pregătire corespunzătoare, că nu va reuși să cânte, din prima, o piesă la pian. Cu antrenament corespunzător, unii oameni vor reuși să cânte o piesă, alții trei sau zece, în timp ce alții vor putea cânta orice piesă își doresc. Cam la fel stau lucrurile și cu capacitatea individului de a avea acces la lumea suprasensibilă.
Oamenii din grupul nostru au înzestrări și înclinații deosebite în această direcție, deși ca pregătire interioară propriu-zisă, sunt diferențe care variază de la un individ la altul. Unii dintre ei sunt în grupul nostru de 6 sau 7 ani, dar nu practică vreo metodă de meditație. Alții, dimpotrivă, sunt inițiați și practică anumite tehnici de meditație, în timp ce alte persoane, deși venite recent în grup, au din start acces la o serie de informații cu totul deosebite. Vă prezint acest mod de lucru, tocmai în ideea de a înțelege că nu putem forța lucrurile. Fiecare are ritmul lui, iar unii nu-l au deloc și va trebui să ținem cont de asta.
S-a vorbit aici, foarte mult, despre draci, demoni și experiențe neplăcute. Aceste experiențe, în măsura în care ele nu sunt rezultatul unei imaginații debordante, le putem considera reale și nu simple invenții, intră la categoria întâmplărilor nedorite, care apar fie în urma unei metode de abordare greșită, fie în urma unor efecte karmice ascunse, care își au originea în practici și inițieri din trecutul ființei respective, sau care, dimpotrivă, pot fi considerate un fel de “pedepse” care trebuie privite și ele în contextul unuia sau al mai multor efecte karmice succesive. Cu alte cuvinte, descrierea unor experiențe neplăcute, apărute în urma încercării de a accesa lumea suprasensibilă, dar repet, în situația în care aceste descrieri nu sunt fabulațiile unor indivizi care nu pot distinge între imaginație și real, se referă la gradul de dezvoltare interioară al individului sau cel mult la karma lui, nicidecum la lumea suprasensibilă în sine sau la conținutul acesteia. A spune despre lumea suprasensibilă că este de evitat, iarăși, ține de capacitatea individului de a pricepe și de a integra corect informațiile provenite de la contactul cu această lume.
Lumea suprasensibilă este bine păzită, tocmai pentru că accesată printr-un accident, poate tulbura foarte tare persoana în cauză. Pregătirea pentru lumea suprasensibilă, de fapt, se face aici, în lumea sensibilă și palpabilă, prin diverse tehnici, prin educație și prin etică. Printre altele, atunci când pornim pe o cale spirituală, încrederea în ghid este indispensabilă. Dincolo, în lumea suprasensibilă, încrederea în ghid, reprezintă ceea ce înseamnă aici, în lumea concretă, gândirea logică și capacitatea de analiză.
Pe finalul postării, aș vrea să mai spun un lucru: metodele de meditație, atât cele pe care le prezint acum, cât și altele, despre care am scris în trecut, nu îmi aparțin. De fapt, am mai spus asta la momentul respectiv, numai că oamenii au, de regulă, o dorință arzătoare sau pretenția să primească totdeauna cele mai noi metode de meditație, în ideea formată de progresul tehnologic actual, în care ceea ce e mai nou, cel puțin în teorie, este și mai performant. Unele dintre metodele de meditație prezentate de mine “îmi aparțin”, altele (majoritatea), sunt metode vechi și deci, cunoscute. Să vă mirați că găsiți aceeași descriere a unei anumite metode de meditație în altă parte, este similar cu a te mira de faptul că tabloul elementelor chimice a fost inventat de Mendeleev și nu de profesorul tău de chimie. Iar dacă, despre tabloul lui Mendeleev, putem spune că este “al lui Mendeleev”, nu la fel putem vorbi despre tehnicile de meditație, care pot fi asociate, numai în condiții deosebite, cu anumite persoane.
Vom discuta, acum, despre pregătirile necesare, înainte de a intra conștient în contact cu lumea suprasensibilă. Spun “a intra conștient”, și nu “a intra”, pur și simplu, fiindcă noi facem deja asta, în fiecare noapte; numai că nu o facem conștient.
Așa cum am mai spus, omul este deja o fiinta suprasensibilă. Locuința noastră nu se afla doar aici. În cele opt ore, cât dormim, trăim suficient în lumea suprasensibilă, astfel încât dimineața, la revenire, să fim odihniți și cu forțele refăcute.
Trebuie observat faptul că omul nu poate locui în totalitate aici. Este necesar că ființa lui să reintre noapte de noapte în lumea suprasensibilă, pentru a se reface, iar dacă încercam să fentăm acest sistem natural, organismul se tulbură.
Există tehnici de amânare a somnului. În India, se făcea confuzie între durata somnului individului și gradul lui de evoluție spirituală. Se presupunea că sfinții trebuie să doarmă puțin, considerându-se că aceștia își refăceau forțele prin meditație, intrând conștient în lumea suprasensibilă. Astfel, au apărut tot felul de tehnici, unele dintre ele chiar periculoase, de a rămâne treaz o perioadă cât mai lungă de timp. Există, de exemplu, tehnici de respirație (pranayama), cu ajutorul cărora poți înlocui, o perioadă, somnul de noapte. Prelungit la infinit, acest gen de practică, poate duce la lucruri grave, că de exemplu comoții cerebrale. Iată de ce, înainte de a avea acces la lumea suprasensibilă, este necesar să cunoaștem mai multe lucruri și să înțelegem mai bine cum trebuie să ne pregătim.
De altfel, accesul la lumea suprasensibilă trebuie să apară natural, nu forțat. Noi nu încercăm să accesăm această lume – repet, asta se întâmplă deja în fiecare noapte, numai că noi suntem cumva ascunși după o perdea, în timp ce trecem prin aceste procese.
Vă rog să rețineți următorul lucru: nu încercați să fiți conștienți în timpul somnului, așa cum o faceți ziua. Aceasta e una dintre greșelile de bază, pe care le fac cei care vor să aibă acces la lumea suprasensibilă. Ei incearcă să aducă, în timpul nopții, conștiența din timpul zilei, însă acest lucru nu e posibil decât parțial, fiindcă somnul nu înseamnă altceva decât adormirea conștienței obișnuite.
E posibil ca prin voință puternică și prin anumite tehnici să fiți conștienți în timpul somnului cu vise și chiar în timpul somnului fără vise, însă aceasta trebuie luat doar ca un antrenament. Tehnic vorbind, o parte a creierului rămâne activă pe toata perioada în care sunteți conștienți în timpul somnului, iar rezultatele obținute în urma acestui gen de practică sunt destul de folositoare. De ce? Fiindcă vă veți convinge de faptul că ceea ce numim a fi conștiență, aici, nu se potrivește deloc cu conștiența de dincolo, tot așa cum voința de aici are cu totul altă natură dincolo. Chiar și corpul fizic este altceva decât este aici.
Ca regulă generală și dacă nu vreți să vă stricați somnul, vă rog să lăsați corpul și mintea să doarmă normal.
Tehnicile pentru somn conștient pot fi folositoare doar pentru a înțelege ce vă spuneam mai sus. Aceste tehnici funcționează pe baza alarmei ceasului intern sau pe asocieri făcute conștient.
Iată aici trei tehnici pentru trezirea în vis, deși repet, NU așa se pătrunde în lumea suprasensibilă – luați asta doar ca pe un antrenament:
1. Înainte de culcare, timp de 6 luni sau un an, vă impuneți să visați un anumit lucru. Nu schimbați tema, impuneți-vă să visați același vis, astfel încât când visați, într-un final, ceea ce v-ați propus, să vă dați seama că e vis. În clipa în care vă dați seama că e vis, primă data vă veți trezi, după care, în timp, veți rămâne conștienți în timp ce visati.
2. Înainte de culcare, concentrați-vă în centrul 6, ajna chakra, situat între sprâncene și nu coborâți “privirea” de acolo. În mod natural, în timpul somnului, conștiința se coboară în inimă, pentru a se odihni. Rămâneți concentrați în ajna chakra și căutați, pe cât posibil, în mod conștient și voluntar, să nu lăsați ochii să se miște în toate direcțiile. Adormiți așa și veți avea un somn conștient, pe o anumită perioadă de timp.
3. În fiecare zi, de câte ori vă amintiți, priviți-vă palmele și fiți conștienți că acelea sunt palmele voastre. Spuneți-vă de fiecare dată că vreți să vă vedeți mâinile în timp ce visați. După o anumită perioadă, veți face asta în vis și vă veți aminti că visați. Printr-o decizie fermă, rămâneți conștienți în vis și nu vă treziți.
De ce v-am dat aceste tehnici? Ei bine, deși la început vă veți trezi instantaneu din somn, la un moment dat, trezirea se va face progresiv și vă veți trezi doar la voință. În felul acesta, veți putea observa procesul de trecere din suprasensibil în sensibil. Acest lucru este foarte folositor, fiind mult mai ușor de obținut decât varianta inversă, respectiv să observați, atunci când adormiți, trecerea de la sensibil la suprasensibil. Nu e imposibil, doar că foarte puține persoane reușesc asta. Revenirea de la suprasensibil la sensibil este parte din același proces, așa că veți putea să vedeți cum se petrec lucrurile.
Trebuie să vă avertizez, totuși, de faptul că somnul conștient vă va pune față în față cu zone din voi care vă pot speria. Avem chiar aici pe forum trei sau patru persoane care s-au speriat de propriul lor subconștient și care după aia au început să bea zece litri de agheasmă pe zi și să vorbească mai mult despre draci și mai puțin despre Dumnezeu. Deși somnul conștient este o pregătire (un antrenament) pentru lumea suprasensibilă, trebuie să fiți avertizați de faptul că în acele momente, în care sunteți conștient în vis, veți trece prin tot felul de grozăvii, de la coșmaruri trăite conștient, la așa-zise posedări, imposibilitatea de a vă deplasa ori mobilitate exagerată, treceri prin ziduri, zbor, ș.a.m.d.
Toate acestea se întâmplă oricum în timp ce dormiți, numai că nu sunteți conștienți de ele. Sfatul meu e să nu vă speriati, iar dacă sunteți o persoană credincioasă, spuneți în timp ce vi se întâmplă lucruri de genul ăsta, rugăciunea Tatăl Nostru sau crezul creștin.
Cei care sunt mai sceptici de felul lor sau atei convinși, e posibil ca în loc de drăcușori și posedări să viseze cuburi și sfere, fractali sau pericole obișnuite, gen cădere în gol, prăbușiri cu mașina în prăpastie, animale sălbatice etc. Evident, nu e obligatoriu să visați urât. Puteți visa lucruri frumoase - important e să fiți totdeauna conștienți, la revenire, că visul e vis și realitatea e realitate. Altfel, veniți să povestiti pe aici că v-au răpit extratereștrii, că v-au lovit mingi de foc, că ați vorbit cu Sfântul Petru sau cu Hristos ș.a.m.d.
De altfel, trebuie să ne păstrăm o minte cât mai lucidă, atunci când vrem să accesam lumea suprasensibilă, altel, toate aceste demersuri nu vor fi altceva decât o autopăcăleală. Avem nevoie de o minte lucidă, de o voință puternică și de o minte științifică. Am văzut că pe aici, pe forum, au fost chiar persoane inteligente, cu o minte foarte bine structurată și cu pregătire tehnică, dar care au preferat să confunde ceea ce prezint eu aici, cu aberațiile indivizilor care confundă lumea reală cu lumea imaginară.
Veți vedea, pe parcurs, că abordăm problema lumii suprasensibile într-un mod cât se poate de concret. Credeți-mă, se poate, numai să aveți mintea deschisă și să n-o dați nici în posedări, dar nici să fiți proprii prizonieri ai unei gândiri materialist-exagerate.
Data viitoare vom continua discuția despre pregătire, fiindcă mai sunt niște lucruri de spus pe tema asta.
S-a pus în discuție utilitatea cunoașterii lumii suprasensibile. S-a mai sugerat, de altfel, că ar fi o idee bună să ne ocupăm întâi de lumea sensibilă și după ce o vom cunoaște suficient, să ne ocupăm de așa-numita lume suprasensibilă, numai că fenomene din lumea sensibilă se intersectează cu altele din lumea suprasensibilă, astfel încât cunoașterea uneia nu este posibilă fără cunoașterea celeilalte, decât până la un anumit punct. Așa cum am mai spus, cunoașterea lumii sensibile are ca punct central starea de prezență, accesul la propriul sine sau trezirea (așa cum e denumită de către jucători).
Tot felul de învățături, mai noi sau mai vechi, ne spun că întreaga cunoaștere exterioară a lumii este aproape inutilă fără cunoașterea de sine.
Totuși, se pune următoarea întrebare: ce facem în momentul în care dobândim cunoașterea de sine, starea de prezență continuă sau trezirea? În acel moment, se observă două lucruri: primul este acela că apare senzația că nu mai există nimic dincolo de prezența propriului sine, iar al doilea este acela că pentru prima dată, înțelegem, la modul profund, că sinele nostru este un fenomen al vieții exterioare, un fenomen al lumii sensibile, inclus în lumea sensibilă și deci supus legilor fizice și procesului morții. Cunoașterea de sine, în orice formă ar fi ea, fie că ne referim la forma inferioară, respectiv amintirea de sine sau că ne referim la forma superioară, respectiv prezență/pură existență (așa cum este denumită în yoga), este doar un produs al lumii sensibile și condiționat de lumea fizică. Buddha a insistat pe ideea de acces la Anatman (la non-sine) și nu la Atman (sine). Acesta trebuie considerat a fi un proces firesc, o creștere naturală, iar cantonarea la nivelul lui Atman (cantonarea la nivelul sinelui) trebuie văzut ca o stagnare la nivelul lumii sensibile.
Se întâmplă următorul lucru: accesul la propriul sine este rezultatul muncii personale și a grației divine, sau, în limbaj creștin, munca personală de îndreptare și lucrarea Duhului Sfânt – doar prin muncă și efort personal, nu se va ajunge la starea de prezență. Pe de altă parte, cunoașterea diferitelor discipline din lumea sensibilă (matematica, chimie, fizica, biologie), nu vor putea să ne ofere, ele singure, acces la propriul sine. Pentru asta este necesară o altfel de muncă, un efort și o orientare către tine însuți, dublată de un interes real pentru dobândirea stării de prezență. Însă, după cum se observă, numai pe anumiți oameni îi preocupă problema accesului la sine, numai anumiți oameni depun eforturi susținute pentru a dobândi cunoașterea de sine și numai anumiți oameni se și tin de practică. Cunoașterea lumii suprasensibile, în acest caz, ne va ajuta să înțelegem de ce unii oameni prețuiesc foarte tare cunoașterea de sine (prezența), alții înteleg numai parțial necesitatea accesului la propriul sine, în timp ce alții consideră acest lucru inutil sau chiar dăunător.
Sigur că putem lua în discuție, ca explicație, moștenirea genetică, iar acestă abordare este corectă până la un punct, cu precizarea că explică numai partea fizică a problemei. Fără o cunoaștere a lumii suprasensibile, nu vom înțelege niciodată condiționarea umană în ansamblul ei, ci numai mici condiționări (condiționări parțiale, date de lumea fizică) la care omul este supus. Moștenirea genetică va explica numai partea fizică a problemei, dar nu ne va spune nimic despre rezonanța dintre partea fizică (explicată prin moștenire genetică, ADN etc) și sufletul celui care consideră de cuviință să se “lege”, în plan fizic, de un anumit istoric al unui anumit neam. Fără o astfel de cunoaștere, nu vom reuși să înțelegem prea multe lucruri despre alegerile pe care un om le face pe parcursul vieții și modul în care viața acelui om se leagă cu istoricul neamului din care se trage, având drept rezultat, istoricul personal al individului.