Autoerotismul

Un subiect vechi de când lumea, normal în natură, stigmatizat de societate și biserică, considerat ca un fenomen normal în anumite limite de către psihologie, autoerotismul sau masturbarea este o practică pe care a încercat-o orice om într-un anumit moment al vieții. Deși ceva banal el trezește diverse feelinguri în ființa umană de la satisfacție și împlinire la vinovăție și frustrare. Cum este văzut autoerotismul în tantra și în ce limite este normal?

Om_de_jad: Tantra nu condamnă niciun fel de practică sexuală, atâta timp cât aceasta îmbogățește trăirea celui care o aplică și dacă îndeplinește următoarele două condiții: nu îngrădește libertatea și integritatea fizică/morală a altora și nu devine un scop în sine. Cu alte cuvinte, atâta timp cât masturbarea este folosită pentru a-ți îmbogăți trăirea erotică (deci ca o joacă, împreună cu iubitul/iubita), sau dacă ești singur o perioadă lungă de timp și nu există nicio șansă să-ți întâlnești iubitul/iubita (inclusiv dacă ești puștan și n-ai încotro), totul este ok. Dar dacă masturbarea devine un scop în sine și este preferată raportului sexual obișnuit, da, vorbim despre o problemă și trebuie studiată serios.


trezește diverse feelinguri în ființa umană de la satisfacție și împlinire

Om_de_jad: Satisfacție și împlinire? Mai gândește-te....


Păi cum nu oferă satisfacție ? În ce situații omul apelează la autoerotism? Din punct de vedere al masculului sunt următoarele situații : lipsa unei femei, plictiseala, stres, depresie. Dacă luăm ultimele 3 clar că rezultatul va fi unul de satisfacție și împlinire. Acuma nu vorbim de actorii de filme porno sau de cei care prestează pe sex-chat. În afară de această categorie cred că orice om normal se masturbează pentru plăcere. Desigur mai este și masturbarea la vârste fragede prin care copilul învață să se cunoască, descoperă o lume nouă.

Om_de_jad: I-aș spune descărcare, nu satisfacție. „Împlinire” mi se pare un termen cu atât mai nepotrivit, poate ușurare ar fi ceva mai corect.

Hai să vedem:

1. Lipsa unei femei - asta depinde ce înseamnă. Dacă ești în deșert și nu există nicio posibilitate să iei contact cu vreo femeie, da, se cheamă „lipsa unei

femei” - ori dacă ești diform sau copil. Dacă femeia lipsește pentru că ți-e lene s-o cauți sau ți-e lene să te faci plăcut, nu mai e același lucru.

2. Plictiseală. Trebuie văzută legătura dintre plictiseală și nevoia de plăcere.

3. stres/depresie - la fel ca la punctul 2.


Eh, le-am experimentat pe toate trei:

-din lipsă de femeie (nu e cazul de ceva vreme)

-când iubita nu era disponibilă ( nu avea chef, era la ciclu, o durea capul)

-de plictiseală ... plictiseala aduce o apăsare uneori greu de suportat și e destul de aiurea să-i zici iubitei.. auzi dragă , mă plictisesc, hai să mă faci una mică :)

-stres/depresie ... o metodă la îndemână de a alunga tensiunile (pe moment).

Ar mai fi un aspect pe care nu l-am pus în discuție : pozele erotice și filmele porno. Nu știu cum e în cazul femeilor dar nu cred să am un amic cu computer și care să nu aibă poze cu femei goale și/sau filme porno. Astea îs pentru bărbați ca și ciocolata pentru femei. Interesant este că poți intra într-un fel de ciclu ciudat: nu mai știi cum și de ce, dar la fel ca și câinele lui Pavlov, în condiții parcă similare, ajungi să deschizi folderul cu pozele. Ar fi interesant de văzut ce mecanisme apar aici.

Dacă stau să mă gândesc bine direcția este atingerea plăcerii într-un mod rapid și fără efort. Același mecanism îl găsim și la cei care se ascund de probleme/stresuri după : alcool, mâncare, droguri, țigări, muncă etc...


Dublu Diez: „auzi dragă, mă plictisesc, hai să mă faci una mică”

Măh, dar dacă tot te plictisești, nu poți să-ți faci de treabă convingând-o și căutând-o-n coarne nițel, până se decide să ți-o dea pentru una mică, așa, de plăcere?

Tre' să fie așa, brusc, „auzi, hai”?

Și, nu, serios acum, chiar întreb asta. Se duce farmecul dacă nu e atunci, pe moment?

Eu merg pe ideea (presupun) că nicio femeie care te iubește nu este strict împotrivă. Dar zisă la modul ăla, e cam ciudat. S-ar putea să fie la femei defecțiunea, nu zic, că se uită la cum ai spus (ceea ce e o idioțenie), dar e vorba de atmosfera generată, așa. E o minciună dulce, în fond. Dar rămâne întrebarea : se duce farmecul? Minciuna aceea dulce are valoare doar când există o încărcătură de un anumit tip și nu și atunci când efectiv vrei să faci o partidă?


Ho frăție, că erau observații puse la studiu, cu timpul lucrurile se schimbă, dar asta nu înseamnă că nu au fost de actualitate la un anumit moment în timp. Anumite comportamente sexuale țin de faze diferite ale dezvoltării psihice.

Chiar, la femei cum este cu autoerotismul? Este ceva spontan, e lipsa bărbaților, ce împinge femeia către explorarea propriilor energii?

Dublu Diez: Ușor, mă, că nu mă grăbeam :) Întrebam și eu, ca să-nțeleg. Eu n-am observații din astea strategice cu liniuță de la capăt.

Nu mă luam de tine. Încercam să aflu cum funcționează. Aș fi vrut să-mi explici.

E bine de știut (de către o femeie) cum funcționează asta, fiindcă așa poți pricepe în ce fel poți să fii de folos :)

Om_de_jad: Discuția este veche: ea consideră că el nu-i dă suficientă atenție, iar el consideră că ea nu face sex suficient de mult. Până la urmă, problema se învârtește în jurul nevoii și a seducției. Ca regulă generală, e bine ca atunci când sunt probleme în cuplu, să se întrebe fiecare pentru el unde greșește și dacă poate schimba ceva în bine. Din păcate, ne preocupă să scoatem în evidență greșelile celuilalt și să ne considerăm ființe imaculate. Când există probleme în cuplu, este puțin probabil ca acestea să fie generate de o singură persoană. Sigur că în anumite situații, greșeala unuia poate fi mai mare decât a celuilalt. Aflându-mă cumva în poziția de ghid, sau dracu mai știe ce-oi fi, sunt nevoit să indic locul unde se greșește și cine greșește mai mult într-o anumită situație. Este de-a dreptul aberant să vă gândiți chiar și măcar pentru o clipă că aș putea ține partea cuiva. Dacă zic ceva de femei, n-aș dori să fiu considerat misogin. La fel, dacă zic ceva de bărbați, unii pot considera că țin cu femeile. Ceea ce urmăresc eu prin acest forum este să repar acolo unde alții au stricat și strică în mod constant, apoi îi învață și pe alții să strice, pentru ca în final să vină și să vândă așa-zise soluții.

Cu referire strictă la subiectul topicului: pe bărbat, fizicul îl împinge să dorească sex. V-am mai spus și la munte de ce este diferența asta așa de mare între bărbat și femeie: femeia pierde din energia erotică la menstruație, iar bărbatul o pierde prin ejaculare, dar se reface rapid, având centrul unu suficient de puternic dezvoltat. Acum, vorbesc cu voi, bărbații: femeile simt nevoia de sex așa cum o simțim noi după ce ejaculăm, să zicem, de două ori. După ce ai ejaculat de două ori, la a treia rundă de sex, dacă ai avea de ales între mai multe femei, ai începe să faci nazuri: să arate bine, să fie așa și pe dincolo. Fiind niște animale, ca și bărbații, femeile își calculează la rece raporturile sexuale, nefiind presate de energia erotică. Exact pe dos față de bărbați, care gândesc cu ceea ce au între picioare în loc să-și folosească mintea. Singurele momente în care o femeie se simte, hai să-i spunem, cum se simte un bărbat când este „încărcat„ cam 30%, sunt așa: primul, după ce i-a trecut menstruația (sau, în cazuri mai rare, chiar în timpul menstruației) și în timpul ovulației. În rest, partidele de sex ale femeilor sunt calculate. Nu spun că e rău sau bine, dar atâta timp cât centrul patru nu este activ, vei trăi ca un animal care raționează, atâta tot.

Bun. În principiu, bărbații nu-și doresc să facă atât de mult sex. Sexualitatea lor e mai mult o obișnuință mentală întreținută de societate, mai nou de către mass-media. Dacă bărbații ar face sex atunci când vrea corpul și nu mintea, și dacă bărbații și-ar mai sălta curul de pe scaun, și-ar mai sparge și ei un lemn de foc, frecvența partidelor de sex ar scădea drastic. Spun asta pentru că am trăit-o pe propria-mi piele, și nu sunt singurul. Educația noastră de masculi este una păguboasă și proastă. Noi avem impresia că femeile sunt ca noi, puse tot timpul pe făcut sex - fals, nu au energie să facă așa ceva și păcăleala nu poate ține la infinit; dacă vezi în subtil, este cât se poate de clară această situație, femeile sunt cu energia la minim. Cele mai multe femei simt și știu în sinea lor că sunt niște ființe cu energia vitală aproape de minim, de-aia și încearcă tot felul de trucuri prin care să pară vitale - un machiaj șmecheros, o spoială care să le facă să pară mai pline de viață. Exact ca în situația în care tu, ca mascul, scoți bicepșii la înaintare și lanțul de aur, să pari puternic.

Ce vreau eu să zic, apoi mă bag în pat, e următorul lucru: tu vrei sex, ai o nevoie pe care ea n-o are în acel moment. Pe ea o interesează să fii drăguț, s-o faci să se simtă importantă și dorită, așa cum s-a simțit prima dată când te-a cunoscut. Ție nu îți arde de vrăjit femei, corpul te presează. Ea pur și simplu nu are chef, dar dacă îți spune că nu are chef, tu o să te duci la altele care au. Așa că îți va spune că nu ții la ea, că n-o iubești și că nu mai ești cum erai cândva. Uită să menționeze că nici ea nu mai e cum era atunci, ca să aibă pretenția să fie sedusă cu aceeași intensitate. Ea nu mai poartă rochia aia elegantă, ci pijama cu ursuleți, și-a pierdut complet simțul umorului, e acră și mofturoasă, dar are pretenția ca tu să fii ca în prima zi. Iar tu ești băut, puți a usturoi și transpirație și te presează fizicul să faci sex. E un peisaj dezolant? Probabil că e, dar este nivelul de interes la care sunt dispuși oamenii să participe. Noapte bună!



Întreabă un bărbat

Cum se face că de cele mai multe ori când un bărbat iubește, el devine dependent de cea de lângă el? (cu excepțiile de rigoare)

Om-de jad: Întrebarea ta este greșită, pentru că iubirea ține de centrul patru. La oamenii obișnuiți, centrul patru nu funcționează decât în rare momente și pentru foarte puțin timp - munca centrului patru e preluată de aparatul formator (am vorbit pe Jocul Realității despre aparatul formator și despre centrul de greutate, pe „izvorul de jad”). Un om care iubește nu va deveni dependent, în schimb, un om care folosește aparatul formator pentru a „iubi”, da, poate deveni dependent. Deci întrebarea corectă ar fi „de ce aparatul formator folosit pe post de centru 4 duce la dependență”, dar asta deja este o discuție care ține de Jocul Realității și pe care am putea s-o purtăm acolo, firește, dacă aș mai fi user pe acel forum. Cum nu mai sunt... mă rog, putem purta discuția asta pe privat, dacă ești într-adevăr interesată de un răspuns.



Credeți că se explică „fiziologic” prin faptul că bărbatul are un libido mai crescut decât femeia și, astfel, rămâne la latitudinea ei când și dacă e disponibilă pentru sex?

Om_de_jad: Aici sunt mai multe erori. Nu totdeauna bărbatul are un libido mai crescut decât femeia, sunt multe cazuri în care este invers. În plus, nu rămâne mereu la latitudinea femeii când și dacă este disponibilă pentru sex - depinde de cuplu, depinde de relația dintre cei doi. Hai să-ți relatez doar o mică porțiune dintr-o discuție banală pe care am avut-o cu cineva, acum 6 - 7 luni. Tipul îmi povestea despre o relație pe care a avut-o cu câțiva ani în urmă. Și spunea cam așa: „mă, pe asta îmi plăcea s-o forțez înainte s-o f**. Efectiv îmi plăcea s-o oblig să și-o pună cu mine - păi ce mama dracului, asta stătea la mine acasă, mânca din banii mei, trebuia să dea și ea ceva la schimb...” - să nu crezi că individul în cauză era un dobitoc cu patru clase, ai rămâne efectiv surprinsă dacă l-ai cunoaște. Poate chiar ai avea o părere bună despre el.

Şi în final, nu, dependența în relația de cuplu nu este pur fiziologică, este mai degrabă psihologică. Iarăși fac trimitere la topicul despre dependența psihologică, discuția pe care am purtat-o cu toții acum vreo doi ani, dacă nu mă înșel. Găsești acolo multe lucruri interesante despre dependență - nu strică să recitești, s-ar putea să privești lucrurile cu alți ochi acum.

Eu am observat chestia asta din puținele mele experiențe și la alții și mi se pare sufocant și nesănătos.

Om_de_jad: Întregul sistem pe care se formează cuplurile este unul sufocant și nesănătos. Abrambureala după care se face alegerea iubitului/iubitei, intervenția prietenilor/cunoștințelor în relație ori a rudelor unora sau ale altora, combinate (în unele cazuri) cu intervenția lui „taica popa”, a președintelui de C.A.P. sau a mai știu eu cui, lipsa de autocunoaștere, rușinea, proasta educație și nesimțirea fac vraiște orice fel de relație. Aproape nimeni nu vine cu un sistem coerent prin care să-ți poți crea o relație de creștere, nu pentru că n-ar fi nimeni care să știe ce trebuie făcut, dar ăștia care știu cum stau lucrurile, mulți dintre ei, își văd de viața lor, știind că oricum n-o să rețineți mai nimic din ceea ce vi se spune, și-o să faceți tot cum vă taie pe voi capul, iar când o s-o dați în bară, o să vă mirați cum de s-a ajuns acolo.



Întreabă o femeie

Este considerată masturbarea perversiune?

Om_de_jad: Pe tine te interesează dacă masturbarea este considerată o perversiune sau dacă masturbarea chiar este o perversiune? Pentru că o practică sau alta poate fi considerată sau nu perversiune în funcție de societatea la care faci referire. Deci repet, care este întrebarea? Întrebarea este dacă societatea occidentală consideră masturbarea ca fiind o perversiune? E simplu să afli un răspuns, îi întrebi pe cei responsabili cu bunul mers al societății, în speță preoții sau statul (legea). Societatea occidentală spune că masturbarea e ilegală doar în spații publice, fiind permisă în intimitate; preoții spun că e imorală/de neacceptat. O altă societate, de pildă cea islamică, va fi mai mult sau mai puțin de acord cu masturbarea.

Dar poate întrebarea ta e dacă masturbarea este sau nu în sine o perversiune. Aici lucrurile se complică puțin, pentru că va trebui să definești întâi ce înțelegi prin perversiune. Perversiunea/perversitatea se referă, în general, la ceva anormal/nefiresc, dar dacă te gândești puțin la sex, vei constata că el există pentru procreare, nu pentru plăcere. Așadar, orice formă de sex, care nu are ca scop procrearea, poate fi considerată ca fiind ceva anormal/nefiresc, deci perversiune. Un alt exemplu de perversiune (tot prin prisma acestor idei) ar fi sărutul. Sărutul pasional nu este altceva decât o simulare a actului sexual. Toată lumea îl practică, însă puțini se gândesc la sărut ca la o perversiune. E greu de spus de ce sexul oral e considerat de mulți oameni a fi perversiune, în timp ce sărutul este considerat normal. Iarăși este o chestie de interpretare și ține de societate.

Mai sunt niște lucruri de zis, sunt curios să văd care e întrebarea ta, de fapt... mai exact, ce anume e neclar.


*

Având în vedere aceste aspecte, înainte de a porni orice fel de discuție, pe acest forum, trebuie să avem în vedere următoarele:

1. întrebarea să fie formulată clar, la obiect, să lase cât mai puțin posibil loc de interpretare. Exprimarea literară este mai puțin importantă, comparativ cu formularea clară a întrebării. Asta încerca să-ți spună și Dublu Diez. De cele mai multe ori, o întrebare cinstită, clară, la modul „băi oameni buni, cum se face aia, de ce e aia așa și nu așa„ este mult mai folositoare decât o formulare alambicată. E adevărat, eu m-am legat de greșelile de ortografie ale unora, din următorul motiv: nu poți să dezbați probleme existențiale și să îți impui în fața altora „punctul de vedere”, având o gândire de doi lei și fiind agramat. Spiritualitatea presupune, printre altele, o călătorie dincolo de limbajul obișnuit, trecerea de la limbajul uzual la un limbaj aparte, mai puțin cunoscut. Se va presupune, așadar, că stăpânești cât de cât limbajul, dacă tot vrei să treci dincolo de el. Din momentul în care ai stăpânit limbajul, trebuie să faci tot posibilul să simplifici lucrurile, să simplifici exprimarea, limbajul nemaifiind un scop în sine, ci doar un mijloc prin care poți comunica altora ceva.

2. trebuie să iei în calcul ce faci cu rezultatul discuției și, pe cât posibil, să-l expui și celorlalți, pentru că urmează să porți o discuție cu ei. În discuțiile obișnuite dintre oameni deștepți, există o concurență, cei implicați dorind să arate cât sunt ei de deștepți. Nefiind cazul aici, scopul discuției trebuie expus dinainte, ca să se știe clar de ce are loc acea discuție. Dau un exemplu: vreau să știu cum se masturbează femeile. Trebuie să spun clar ce anume vreau să știu despre chestia asta și să spun „mă interesează acest lucru, pentru ca după ce îl aflu, o să-mi folosească la aia”. De ce spun asta? Pentru că e posibil ca scopul pentru care tu pui o întrebare să fie greșit. Dacă este așa, trebuie umblat atât la întrebare, cât și la scopul pe care ți l-ai propus. Tot ce facem noi, aici, pe forum, este muncă de îndreptare. Rolul meu, aici, e să vă indic, într-o primă fază, ce consider eu că este îndreptarea, apoi, în timp, să începeți să lucrați singuri, descoperind, voi înșivă, dacă ceea ce v-am spus este pe bune drept sau nu. De pildă, pe acest forum, sunt oameni care știu foarte clar în ce direcție se îndreaptă. Pentru ei, calea nu este o chestie teoretică - e ceva cât se poate de concret.