Când vorbiţi cu cei din grup să nu vă simţiţi ofensaţi sau să nu credeţi că cineva, nu ştiu, zgârma în voi ca să vă scoată chestii negative sau să vă spună lucruri care să vă ofenseze sau ceva. Nu, noi aici ne-am deprins obişnuinţa de a nu ne supăra unii pe alţii, nimeni nu spune un lucru despre cineva în ideea de a-i face rău sau în ideea de a-l înjosi sau în ideea de a se consideră mai deştept decât el sau mai nu ştiu cum. Nu. Noi ne spunem lucrurile aşa cum le vedem, aşa cum le gândim, şi în general oamenii au deprins experienţa asta de a se autoobserva şi de a observa şi la ceilalţi nişte lucruri. Aşa că să nu vă simţiţi niciodată ofensaţi, să ziceţi: “Mamă, mi-a zis chestia aia pentru că vrea să mă jignească sau vrea să mi spună că nu sunt bun de nimic” sau că... ceva. Sau măcar dacă vă simţit jigniţi de o chestie, să spuneţi: “Băi, nu mai spune chestia aia pentru că mă jigneşte, mă deranjează, nu vreau să o mai spui!”. Pentru că probabil la început este mai greu să digeri unele lucruri care-ţi sunt spuse şi e prea mult de suportat şi atunci spui: “Băi, nu, chestia asta hai să nu o mai discutăm, o lăsăm pe altă dată pentru că deocamdată nu sunt capabil să o abordez. ”
Bine, fiindcă sunteţi noi s-ar putea să vi se pară nişte SF-uri unele dintre chestiile pe care le spun. Deocamdată lăsaţi-le aşa, o să găsiţi prin materialele pe care le-am mai scris informaţii, mai discutaţi cu unul cu altul; puteţi să puneţi întrebări dacă nu vă e clar despre ce vorbesc. Tot ce o să discutăm noi acum, în perioada asta cât o să stăm aici la pensiune, va fi despre metode practice de a avea acces la lumea suprasensibilă. Că până acuma am discutat noi cum am discutat, am abordat problema mai mult sau mai puţin concret. S-au dat nişte tehnici. Nu ştiu, poate o să discutăm la un moment dat să vă întreb şi cât anume aţi lucrat sau care anume dintre voi a lucrat cu yantrele, dacă a lucrat cineva în mod intens, sau zilnic, sau mă rog, din când în când, sau de fiecare dată când îşi face programul de garda, sau nu ştiu, va întreb. Pentru că ăla este într-adevăr un mod de a interacţiona cu suprasensibilul
Ce înţeleg prin lume suprasensibilă. Am scris în topicul despre accesul la lumea supransensibila, dar o să zic aşa în două trei cuvinte. Tot spaţiul media este plin de poveşti nemuritoate: de a zbura pe deasupra norilor, de a merge pe sub apă fără să te-nneci, ş.a.m.d., de a levita, şi de a discuta cu fiinţe invizibile, şi de a face lucruri... de a ghici gândurile, de a ghici viitorul... Astea nu au legătură cu ceea ce numesc eu a fi lume suprasensibilă.
Lumea suprasensibilă, aşa cum ne întâlnim noi cu ea în mod obişnuit, este ceea ce trăim noi în perioada din copilărie de dinainte să ne simţim propriul sine sau să ne definim ca persoane şi de unde mai avem încă câteva amintiri de dinainte de a fi aşa cum suntem noi acuma, cum am rămas cumva. Întotdeauna conştiinţa noastră apare la momentul T în copilărie, la un moment dat ne-am dat seama că existăm. Ok, şi acum întreb, cu douăzeci de secunde înainte să ne dăm seama, existam? Evident că existam, dar a existat o diferenţă între momentul T când ne-am dat seama că trăim şi momentul de dinainte, adică până atunci trăiam în continuare şi la un moment dat s-a adăugat un ceva. Până să se adauge acel ceva pe care noi îl considerăm a fi sine, eu, proprie fiinţă, sau cum vrei să-i spuneţi, până atunci am trăit în ceea ce numesc eu a fi lume suprasensibilă. Asta ar fi un exemplu de lume suprasensibilă.
Un alt exemplu de lume suprasensibilă este ceea ce trăim noi în fiecare noapte atunci când dormim. Nu vreau să intrăm în detalii, să fabulăm sau să ceva, dar cu siguranţă trăim ceva în momentul în care dormim, alea opt ore. Simplu fapt că unii oameni simt nevoia să doarmă mai mult de opt ore, alţii mai puţin de opt ore aşa, arată nişte diferenţe despre care nu e cazul să le studiem mai amănunţit că nu avem unelte.
Un alt exemplu de suprasensibil este atunci când ni se întâmplă nişte lucruri în viaţă pe care nu le putem explica, ca de exemplu să întâlnim aceeaşi oameni proşti de fiecare dată şi să nu putem să scăpăm de ei. Sau, de exemplu, să încercăm să facem ceva toată viaţa noastră şi să nu ne iasă, sau să ne străduim să obţinem un lucru cât de mic şi pe care ar trebui să îl putem obţine în doi timpi şi trei mişcări, sau pe care alţii îl pot obţine în doi timpi şi trei mişcări, dar noi nu putem să îl obţinem, toată viaţa muncim la el, dar altul într-o secundă îl obţine .
Când vorbim despre suprasensibil vorbim despre diferenţele astea. Ce-l face pe unul să obţină ceva pentru care noi ne luptăm o viaţă întreagă, să îl obţină el în două minute şi noi într-o viaţă să nu reuşim să-l avem. Ce-l face pe un om de bea până cade prin şanţuri şi nu se mai ridică de acolo şi altul nici nu se atinge de băutură, ş.a.m.d. Lucruri din viaţa noastră care nu-şi au explicaţie clară, de exemplu stări foarte nasoale, ai o stare foarte nasoală, nu ştii să ieşi din ea, nu ştii de ce o ai starea aia nasoală. Nu poţi să ieşi din ea, nu ştii ce o generează, nu ştii nimic, nu pricepi nimic. Alt exemplu pe care pot să vi-l dau: chestiile legate de viaţă şi de moarte. Noi am citit o grămadă lucruri, ni s-a spus că există vieţi anterioare, că nu ştiu ce, că unii zic că există, unii zic că nu există, unii spun că ar fi, alţii că n-ar fi. Un exemplu de supransensibil este chiar ăsta şi anume capacitatea de a descoperi adevărul, de a dobândi adevărul în legătură cu treaba asta cu vieţile anterioare. Una e să citeşti într-o carte sau să-ţi spună X sau Y şi alta este să ştii tu pentru tine. Şi mai sunt exemple cu nemiluita.
Acuma, o să încerc să spun mai pe scurt lucrurile ca să nu ne întindem foarte mult că mă interesează să reţineţi punctele principale din chestia asta. Poate că n-ar strica ca de mâine să şi notăm nişte lucruri, pentru că mă interesează să rămâneţi cu nişte metode de a accesa lumea asta suprasensibilă.
De ce discutăm noi despre chestiile astea sau de ce ar trebui să discutăm despre ele? Poate v-aţi întrebat ce anume vă face pe voi să vă apropiaţi de un grup de genul ăsta sau ce anume aveţi voi în plus sau în minus faţă de restul lumii. Adică de ce colegul de la muncă, de la şcoală, de la ..., nu ştiu, rudele, ş.a.m.d, nu sunt interesate deloc de genul asta de informaţii. De ce oare pe voi vă interesează. Ce aveţi voi în plus sau în minus faţă de ei. Pentru că sunt nişte lucruri în plus, dobândite. Cum? Prin experienţă de viaţă. Ajungi într-un punct în care informaţiile astea-ţi sunt utile. Dacă nu ajungi în punctul ăla nu-ţi mai sunt utile. Nici nu ştii, nici nu pricepi, adică le auzi doar cu urechea externă ca să zic aşa, nu au niciun ecou în tine, nu-ţi folosesc la nimic. Există un punct în care omul are nevoie să acceseze lumea de “dincolo” (cu ghilimelele de rigoare pentru că nu este o lume de dincolo propriu-zis, dar este cumva dincolo în sensul că e cumva ascunsă).
Şi poate vă întrebaţi de ce voi şi nu alţii, adică de ce faceţi voi chestia asta şi de ce nu fac toţi, de ce nu face toată lumea treaba asta. O să vă dau aşa un exemplu. Nu ştiu dacă aţi avut vreodată grădină cu legume sau dacă aţi fost pe la cineva care a avut grădină cu legume. O să vedeţi că întotdeauna sunt câteva legume care se coc mai devreme decât celelalte, cu ... nu ştiu, trei zile, cinci zile mai devreme încep să se coacă. Cam ceva asemănător se întâmplă şi cu voi; deci e necesar că unii oameni să se trezească mai devreme decât ceilalţi. Dacă intrăm puţin în detaliu, pot să vă zic că în viitor cei care se trezesc acum au rolul, cândva într-un viitor mai îndepărtat aşa, au rolul de a-i ghida pe alţii. Asta vă zic aşa cu titlu informativ.
Vine un punct în care omul simte că trebuie să afle. Nu mai poate să doarmă noaptea, nu mai poate să facă nimic până nu află. Să afle ce? Să afle de ce e aicea, cum trăieşte, care e mersul lumii, încotro ne ducem, cum este corect să trăim, ş.a.m.d. Şi atunci începe fuga în toate direcţiile. Încerci să iei informaţii de acolo, de acolo, de acolo.. încercând să dobândeşti cât mai multe, şi având mai multe, să găseşti adevărul.
Aicea, ce este important să reţineţi: Cât timp noi suntem pe aicea, aţi observat chestia asta la toată lumea, cât timp suntem pe aicea avem impresia că răspunsul la întrebările noastre se află dincolo. Adică oamenii sunt interesaţi (vă rog să înţelegeţi conceptul că e important şi e un prim pas către treaba asta), cam toţi oamenii se gândesc că: “domne, din viaţă asta de aicea nu înţeleg nimic şi n-am ce să înţeleg, ca să pot să aflu sensul şi miezul din dodoaşcă ar trebui să aflu ceva din lumea de dincolo”. Adică, toţi oamenii se gândesc că: “dacă aş ştii chestii legate de viaţă de dincolo, sau ce se întâmplă cu sufletul după moarte, sau ce este dincolo” vedeţi obsesia asta faţă de dincolo “cum e dincolo, sau ce o să se întâmple dincolo, după ce murim, ce este acolo”, nu ştiu ce, aia ar conţine răspunsul la întrebări care interesează, “asta m-ar linişti, ştiind ce este dincolo, aflând ce este dincolo, ce este în lumea de dincolo, treaba asta mă va linişti, mă va împlini, şi după aia voi fi fericit, sau, mă rog, o să ştiu şi eu ce rost am pe lumea asta.”
Vreau să vă zic că, nu ştiu, poate unii dintre voi v-aţi întrebat de ce v-aţi născut: “din ce motiv m-am născut?” Păi dintr-un motiv asemănător cu ăsta de vi l-am zis mai devreme. Deci cât timp suntem dincolo avem impresia cumva că viaţa de aici oferă toate răspunsurile din lume. Aţi înţeles care e ideea? Dar exact într-un mod că ăsta, deci la fel suntem atraşi. Exact cum noi ne închipuim acum că dacă am ştii ceva despre viaţa de dincolo, ce se întâmplă cu sufletul după moarte, să stau să caut, să aflu despre viaţa de dincolo, să fac ceva să aflu ce e acolo, într-un mod identic când suntem acolo suntem convinşi că viaţa de aici este ceea ce ne trebuie ca să obţinem fericirea.
Şi atunci ca prim punct de abordare al lucrurilor suprasensibile este să înţelegeţi chestia asta: că atunci când sunteţi aici ar trebui să daţi foarte multă importanţă vieţii de aici şi când sunteţi dincolo să daţi foarte multă importanţă vieţii de dincolo. Deci asta este abordarea înţeleaptă. Acum, cât timp suntem aici poate că pot să vă conving să daţi importantă vieţii de aici. Deşi nu pot să vă conving prea tare dar pot să insist şi la un moment dat să vă conving mai bine, dar când sunteţi dincolo e mai complicat. De ce? Fiindcă dincolo nu mai aveţi raţionamentele pe care ale aveţi aicea. Şi acolo funcţionează alte legi şi alte lucruri, şi o să fie foarte greu să vă convingeţi că “domne, nu trebuie să mă grăbesc să mă nasc, sigur trebuie să mă nasc undeva si o să fie perfect, am înţeles, da, da, da... dar ar trebui să mai aştept un pic să înţeleg şi lumea asta de aici”. Deci vreau să vă fac cumva conştienţi de ciclul ăsta în care ne aflăm. Vă rog să observaţi, nu doar să auziţi ce vă spun, să nu înţelegeţi lucrurile doar intelectual, ci să vă observaţi propria dorinţă de a şti ce este dincolo, nevoia, siguranţa că dincolo se află răspunsul: “adică, domne, dacă din viaţa asta nu înţeleg nimic, cu siguranţă ce este dincolo reprezintă răspunsul”. E..., nevoia asta, dacă o simţiţi profund şi dacă o simţiţi, că e ca atunci când tânjeşti după ceva, să aflaţi ceva de dincolo, este exact forma inversă a ce este când sunteţi dincolo. Deci când sunteţi dincolo la fel sunteţi convinşi, şi aveţi o dorinţă interioară mult, mult mai puternică pentru că atunci vă aflaţi sub influenţa a cu totul altor forţe faţă de cum vă aflaţi în momentul de faţă, sunteţi convinşi că aici dacă veniţi veţi dezlega toate răspunsurile, că răspunsurile se află pe Pământ, în carne şi oase. Toate astea, adunate la dorinţa de a repeta lucrurile pe care le-ai făcut cândva şi care ţi-au plăcut, sau pe care le-ai considerat folositoare se adaugă şi astfel avem o naştere.
Ce se poate face? Putem să apelăm în momentul de faţă la propria raţiune. Şi de a simţi dorinţa asta de a afla ce este dincolo, să o simţim, s-o vedem aşa în toată splendoarea ei cum se manifestă, ş.a.m.d. Deci vă rog să observaţi chestia asta. Asta e ceva ce aş vrea să reţineţi, e foarte important, deci eu o să vă spun acum mici lucruri care chiar au foarte mare importanţă. Deci nu o să puteţi niciodată să învăţaţi lucruri despre viaţa de dincolo până nu aveţi răbdare şi nu vă înfrânaţi dorinţa de a vedea neapărat ceea ce se află dincolo. Nu zice nimeni să nu o faceţi, nu, eu mă refer la dorinţa, siguranţa aia prostească că dincolo se află răspunsul. Nu. Dincolo este ca şi aici. Nu seamănă lucrurile, dar ... un dincolo este ca şi un aici. Adică nu acolo se află răspunsurile. Se află la fel de mult răspunsurile dincolo cum se află şi aici, deci gândiţi-vă că este foarte important să daţi importanţă vieţii de aici şi să vă folosiţi de acuma propria inteligenţă ca atunci când sunteţi dincolo să nu vă mai grăbiţi că graba strică treaba.
Aici merg cu a doua idee, şi anume, pe măsură ce avansaţi d.p.d.v spiritual (sunt unii colegi care deja trec prin situaţia asta) vă daţi seama câtă diferenţă este între omul de aici şi omul de dincolo. Vă daţi seama că noi trăim, defapt, două vieţi complet diferite, viaţa de zi şi viaţa de noapte. Viaţa de noapte, din timpul somnului este foarte diferită de viaţa de aici. Vârstă omului din timpul somnului este diferită de vârsta omului de aici. Dorinţele omului din timpul somnului sunt diferite de dorinţele omului de aici. Şi cumva datoria noastră este să unim lumea de dincolo cu lumea de aici. Adică cum să le unim? Să lăsăm ceea ce este dincolo să pătrundă în viaţa de zi cu zi, şi ceea ce facem în viaţa de zi cu zi să lăsăm să pătrundă dincolo. Adică, dacă eu de exemplu fac ceva, îmi construiesc o chestie, de exemplu m-am apucat să construiesc o cuşcă de căţel, dacă ştiu cum s-o fac astfel încât fiecare lucru pe care îl tai, pe care îl gândesc, pe care îl concep, pe care îl asamblez, faptul în sine că fac o cuşcă pentru căţel, ş.a.m.d, să las să pătrundă sub formă a ceva, că nu vreau să vă trasez eu liniile,vă daţi seama singuri, sub forma a ceva care pătrunde dincolo, în viaţa de dincolo, atunci o să fiţi mult mai câştigaţi.
Sunt situaţii când de exemplu avem toate şansele să fim foarte infantili, adică ne-ar fi mult mai uşor dacă ne-am comporta ca nişte copii de grădiniţă la nişte chestii la care ne-ar fi mult mai la îndemână. Ne-ar fi mult mai dificil să ne comportam ca un om, sau să ne comportăm ca un om matur la anumite lucruri. Nu ştiu.. dau o situaţie, vine cineva şi e într-o situaţie dificilă şi-ţi cere ajutorul; şi tu ai posibilitatea, de exemplu, să-i dai nişte sfaturi greşite individului. El e atunci bulversat, şi tu îi dai nişte sfaturi care să te avantajeze cu ceva, am dat un exemplu care se întâmplă. Adică ne-am comportat prosteşte, în loc să ne comportăm normal, matur, firesc şi să nu facem lucruri de genul ăsta, nu am putut să ne stăpânim şi l-am trimis pe respectivul într-o direcţie greşită, ca de exemplu i-am sugerat să ne sape el grădina sau să ne taie el copacii, în loc să-i tăiem noi.. nu ştiu, am dat un exemplu aşa.
Dacă noi nu ne comportăm cum trebuie aici atunci n-avem nicio şansă să purtăm atitudinea noastră cumva în lumea de dincolo. Deci vreau să vă fac conştienţi de chestia asta, noi trăim două vieţi în momentul de faţă. Şi nu zic mai mult de două ca să nu vă sperii foarte tare, dar să zicem că trăim două vieţi, viaţa de aici şi viaţa de dincolo. Voi nu vă daţi seama, o să vă daţi seama mai târziu. Unii dintre prieteni deja şi-au dat seama sau intuiesc chestia asta că noi ni le trăim în acelaşi timp.
Deci haideţi să vă zic aşa: voi, în momentul în care dormiţi noaptea, vă daţi seama uneori că voi totuşi aveţi nişte trăiri, nişte simţiri şi în momentul în care dormiţi. Da, că s-a întâmplat uneori să sune ceasul sau să vă propuneţi să vă treziţi la 4 dimineaţa, să vă treziţi. Şi oamenii de ştiinţă încearcă acuma să explice: “domne, e o zonă a creierului care stă activă toată noaptea, şi-a a propus, şi aia numără secundele, şi la secunda <ţ> te trezeşte”. Nu. Noi toată noaptea, şi dacă vă gândiţi voi bine aşa, că vi s-a întâmplat vreodată să vă treziţi din somn noaptea, şi să ştiţi că, deşi voi dormeaţi profund, corpul vostru şi mintea voastră totuşi percepeau ceva din mediul ambiant. Într-un mod diferit faţă de cum percepe în mod normal, când eşti treaz. Lipsea conştiinţa, lipea gândirea logică, lipseau tot felul de chestii, dar totuşi tu când te-ai trezit în momentul ăla... este ca şi când te-ai trezi... cum să vă zic... dacă eu închid ochii acum, şi când îi deschid mă trezesc pe Marte, da, nu mai sunt cu voi în cameră, m-am trezit pe Marte, planeta roşie, marţianul în faţa mea, ştii, zic aşa, niciodată nu ţi se întâmplă chestia asta. Noi spunem că nu suntem conştienţi în timpul somnului, da, nu suntem conştienţi cum suntem ziua, dar nu înseamnă că în timpul somnului corpul şi creierul nu mai percep nimic. Nu, percep altfel decât percepem acum, şi nu vreau să intrăm foarte tare în detalii că e complicat. Dar vreau să vă zic că într-un mod asemănător şi în viaţa de zi cu zi, acum, în clipa asta în care noi vorbim, partea aialaltă de dincolo percepe. M-aţi înţeles? Noi în mod constant când facem sau nu facem ceva, noi trăim în acelaşi timp şi aici şi dincolo, numai că nu ne dăm seama.
Tocmai d-aia încercăm să accesăm zona suprasensibilă, lumea suprasensibilă, ca să nu mai fie cele două lumi despărţite. Pentru că dacă cele două lumi sunt despărţite în momentul în care ne rupem de lumea de aici nu prea putem să judecăm pentru noi. Aşa cum v-am zis mai devreme, dincolo noi nu avem ustensilele astea cu care gândim acum pentru noi. Ştiţi cum este omul de dincolo, exact că un bebe. Sunt bebeluşi şi bebeluşi, unii dintre ei sunt, între ghilimele zic aşa “proşti făcuţi grămadă”, dar alţii sunt mai deştepţi, dar sunt bebeluşi şi bebeluşi. Şi când tu ai venit la naştere, în momentul ăla erai trei sferturi pe dincolo şi un sfert pe aici. Şi te-ai tras uşor-uşor încoace în timp. Când o să mori, să nu credeţi că după ce ai murit te tragi cu totul de aici, imediat în secunda în care mori, gata, ai apărut pe Marte, marţianul în faţa ta, cum ziceam mai devreme. Deci nu, încă rămân percepţii de aici o bună perioadă de timp. Creştinii noştri zic că vreo 7 ani. Şi cam aşa este, dar 7 ani pământeni, omeneşti. Nu poţi să te tragi cu totul. Aşa cum copilul când vine el pe lume, te uiţi la el, trei sferturi e pe dincolo, el nu că nu trăieşte, dar nu trăieşte în aici. Primul moment în care trăieşti în aici este atunci când devii conştient de propriul tău sine, de propriul tău “eu”. La unii se întâmplă pe la 3 ani, la alţii pe la 4 ani, la alţii pe la 5, la alţii pe la 60, la alţii niciodată. Dar la un moment dat, unii devin conştienţi de propria lor identitate. Cei mai mulţi devin.
Până atunci nu înseamnă că nu trăiau sau că nu aveau identitate, numai că identitatea lor era mutată dincolo. Când ai luat contactul cu propria fiinţă înseamnă că ţi s-a tras cumva sinele înspre încoa’. La fel într-un mod similar când mori, nu ţi se trage sinele dintr-o dată, gata, ai dispărut de aici. Că noi aşa ne-nchipuim: “domne, omul moare şi-a dispărut complet, s-a dus, pa, pa, pa, şi e dincolo”. Nu, el mai rămâne pe aici o perioadă. Nu vorbim despre fantome, vârcolaci şi Halloween sau ce mai au ăştia acuma.
Şi gândiţi-vă un pic, că este şi logic, deci nu se poate să dispari cu totul de aicea, imediat, nu, mai rămâi o perioadă pe aici. Şi d-aia sunt o grămadă de practici creştine care ne spun ce este bine să facem în situaţiile astea, ce să-i dai mortului, ce să nu-i dai, unele sunt adevărate, altele sunt false... rămâne să separăm noi ce este fals de ce nu este fals.
Deci, dacă voi vă daţi seama că este foarte util să unim viaţa de dincolo cu viaţa de aici, adică în viaţa de aici să aflăm ce se întâmplă cu sufletul, chiar în momentul ăsta, în viaţa de dincolo, tocmai pentru ca din viaţa de dincolo să putem să tragem şi să recunoaştem învăţăturile pe care le-am aflat de aici. M-aţi înţeles? Asta e tot şmenu’. Dar voi de ce credeţi că la un moment dat omul se naşte, şi nu este în stare să se lase de băutură, bea până-şi mănâncă sufletul. Nu zice nimeni că este rea băutură, este bună până într-o anumită măsură, dar nu să bei până cazi sub masă, să nu te mai ridici, să-i dai iar şi să zici: “de azi înainte eu nu mai beau niciodată”, mâine o ia din nou, iar cazi prin şanţ, iar faci ciroză şi într-un final mori. Alţii se feresc de băutură din prima. Unii se bagă în situaţii de rahat, din care nu mai ştiu să iasă, de exemplu ... nu ştiu, am luat un exemplu aşa, face un împrumut la bancă pe care nu poate niciodată să-l ramburseze, şi ajunge în stradă, ajunge vai de mama lui, într-un final ajunge sărac, moare de foame, ajunge într-un azil de bătrâni şi moare ca un fraier, înţelegeţi? Altul ştie încă de mic să se ferească de lucrurile astea. Unul are nevoie să treacă prin nişte situaţii de viaţă foarte nasoale ca să înveţe nişte lucruri, altul le ştie deja de mic, şi nu le face. De unde ştiu ăia care ştiu, şi ăia care nu ştiu de unde nu ştiu? Gândiţi-vă un pic. Nu ştiu.. fiecare dintre noi are, să zicem, anumite păcate pe care nu şi le poate înfrânge în momentul de faţă, decât mai puţin, mediu, parţial, sau mai mult. Dar avem totodată şi nişte calităţi, şi nişte chestii pe care le ştim, ne-am născut cu ele, le ştim de undeva. Le ştim de undeva şi nu le mai facem.
E, acel “de undeva” ăla dacă îl studiaţi cu atenţie, o să vedeţi că vine de undeva de dincolo, v-aţi născut cu el. Ce se întâmplă? Cumva omul când trece prin nişte experienţe, de cele mai multe ori foarte traumatizante, nu ştiu... moartea cuiva drag, habar n-am, nişte chestii din astea nasoale, ele sunt atât de puternice, atât de intense, încât ele pătrund în omul de dincolo, ca să zic aşa. M-ai înţeles? Vorbesc chineză? Deci vă rog dacă spun chestii...
Şi nici nu poţi să zici că sunt genetice, poţi să vezi fraţi care dau peste aceeaşi situaţie şi care se descurcă diferit.
Om_de_jad: Exact, deci o să vedeţi la un moment dat că o să discutăm şi cum putem face separarea între ele, care sunt genetice şi vin pe neam.. Ştiţi, am mai discutat lucruri de genul ăsta, şi spuneam: uite aia o ai după neam , îţi vine din cauză că o ai după neam şi nu ştiu ce. O să vă explic cum faceţi separarea . Vedeţi că unele vin şi după neam, dar nu toate. Unele vin, unele nu vin.
Nu aş vrea să luaţi treaba asta cu suprasensibilul ca fiind ceva paranormal. Nu. Este ceva cât se poate de normal, dar care ne scapă pentru că nu avem educaţia necesară. Tocmai educaţia asta încercăm să o facem acum. Deci hai să ne ocupăm fix de exemplul ăsta: tu când te gândeşti că te-ai împrumuta la bancă tu ai deja un film în cap, ai un film cu tine, cu Rashkapur, săracul după lume, rupt în cur, şi vai de mama lui. Îl ai deja în cap, şi zici: băi, nu mai vreau să fiu Rashkapur. Fii foarte, foarte atent! Izolează filmul ăla, că ăla e în astral. Înţelegi? Ăla e un film din astral. Deci dacă eşti foarte atent la filmul respectiv, vezi exact de unde vine, unde e stocat. Va trebui să învăţăm să vorbim într-un limbaj nou, să abordăm problema diferit. Că dacă eu zic să fii atent, să vezi exact unde este filmul ăla, va fi greu să-l localizezi în timp şi-n spaţiu, dar el totuşi există undeva, că-l ai deja în cap. Filmul de beţiv, filmul de curvă, filmul de ... nu mai ştiu ce... cum ai spus tu, de împrumutat la bancă, de te caută aia pe acasă, nu te mai găsesc, filmul de individ care face rău tuturor şi după aia ajunge într-un final vai de mama lui, filmul cu ucisul semenului, filmul... Da, deci sunt nişte filme pe care noi le avem, dar fiţi atenţi. Noi avem tendinţa să şi fabulăm. Deci de asta vă indic zonele astea, unde le ştiţi deja. Deci vedeţi ceea ce nu faceţi voi ca ceilalţi, că ştiţi deja să nu le faceţi. Astea sunt filmele voastre proprii, sunt bogăţiile voastre cu care aţi venit de dincolo, m-aţi înţeles? Doar de astea ocupaţi-vă, că altfel dacă începeţi voi să fantazaţi nişte chestii: cum ar fi dacă... deci aia e cu totul altceva, scăpaţi în altă zonă. Aia este zona de imaginaţie, deci dacă eu vă zic: “domne, cum îţi imaginezi tu mâine că vei arată îmbrăcat cu nu ştiu ce chestie”. Ştii, aicea se foloseşte imaginaţia, sau, cum îţi imaginezi tu că vei fi când vei fi preşedinte când vei fi ales. Este o chestie de imaginaţie. Dar dacă faceţi chestia asta de v-am zis-o n-aveţi cum să greşiţi.
Deci luaţi-vă propriile poveţe, propriile învăţături pe care le aveţi deja în voi înşivă şi ocupaţi-vă de ele şi încercaţi să vă daţi seama unde sunt ele, stocate cumva, ele vă vin undeva, sunt în nişte cutiuţe băgate aşa, în situaţia în care... nu ştiu, vine bancherul şi spune: “Prietene am ceva extraordinar pentru tine, deci ceva care e numai în avantajul tău, noi nu avem nimic de câştigat, noi toţi pierdem, numai tu câştigi, înţelegi?!”. Uite, un alt exemplu foarte bun este ăla legat de pariuri. Eu de exemplu nu am pariat niciodată. Singurul poker pe care l-am jucat, l-am jucat cu frate-miu pe beţe de chibrit, în ideea de ajuca poker. Dar în schimb aveam colegi care mergeau să parieze, care au pierdut o grămadă de bani. De ce? Ei nu aveau filmul, eu îl aveam deja. Sigur că eu nu aveam alte filme pe care ei poate le aveau, sau invers. Dar zic aşa ca idee, deci uitaţi-vă la filmele astea, pentru că aşa nu aveţi cum să greşiţi. Şi..., băi voi pricepeţi ce vă zic? Deci fiţi foarte atenţi, că dacă voi reuşiţi să vă construiţi voi propriile filme de genul ăsta, de acuma (ajungem mai încolo şi la lucruri mai profunde, că noi nu trebuie să facem lucruri în ideea de a le experimenta, aşa, de dragul de a le experimenta, dar uneori trebuie să facem nişte tâmpenii, le facem cu cap, le facem în condiţii de siguranţă, să nu ne rupem gâtul, le facem ajutaţi de un prieten, de ceva, tocmai pentru a ne crea propriile filme pe care să le purtăm dincolo), dacă putem să ne creăm astfel de filmulelte, corecte, nu d-alea greşite, deci nu filme cu dat cu capul de pereţi, sau cu ucis oameni, sau mai ştiu eu ce, nu, nişte filme corecte, nişte modele de gândire corecte, nişte direcţii clare, nişte abordări coerente, nişte clarificări, de aicea să le purtăm către omul de dincolo, atunci în momentul în care suntem dincolo, şi nu mai avem judecata de care dispunem în momentul de faţă, acele filme vor acţiona pentru noi.
Când vom ajunge să discutăm despre planul astral ca plan de imagine şi de rezonanţă o să vedeţi că el aşa funcţionează, el funcţionează în imagini. Ceea ce aicea este gândire, raţiune şi voinţă, dincolo este flexibilitate, empatie şi rezonanţă. Şi atunci... asta este situaţia, deocamdată noi suntem exact ca un copil din ăla mic care-şi vede numai mâinile şi atât. Restul nu-şi mai vede, îşi vede numai mâinile. Noi în lumea de aici, facem nişte lucruri, facem aia, o facem şi pe ailaltă, p-aia nu putem s-o facem, la aia ne străduim şi nu ne iese, ş.a.m.d. Dar noi nu luăm în calcul că am putea să facem nişte lucruri de aşa manieră încât învăţămintele pe care le tragem de aici să le purtăm cu noi dincolo. Deci eu vă zic aici o chestie foarte tare, credeţi-mă, nu vă spune nimeni lucrurile în forma asta, că puteţi să vă aduceţi propria minte de aici transpusă dincolo, prin nişte metode despre care o să vorbim mai jos.
Deci reţine-ţi chestia asta. Pentru a avea acces la lumea suprasensibilă este foarte important să ne ocupăm de lumea asta. Deci nu mai fiţi atât de preocupaţi de ce se întâmplă dincolo, pentru că nu aveţi ustensile deocamdată să ştii ce se întâmplă dincolo, dar un lucru foarte bun este să vă ocupaţi de viaţă de aici, cât mai bine, cât mai atent cu putinţă, cât mai profund şi într-o manieră cât mai folositoare. Dacă sunteţi preocupaţi de ce se întâmplă dincolo, cum fac oamenii ăştia în general, şi spun ei că cineva a zis că dincolo e nu ştiu cum, că dincolo e aşa..., dacă faci aia, gata ai scăpat şi eşti fericit... astea sunt nişte tâmpenii. Fericirea nu este o chestie pe care o obţii trăgând de o manetă, băgând o fisă şi gata, eşti fericit şi ai scăpat de belele, nu. Fericirea înseamnă şi responsabilitate, înseamnă foarte multe lucruri, vine cu multe la pachet, înseamnă să înţelegi nişte fenomene, înseamnă să le aplici, înseamnă să colaborezi cu ceilalţi, nu înseamnă că o obţii tu tot aşa cum poţi să obţii o sumă de bani, ca de exemplu, şi să zici: “Gata, mi-am obţinut propria mea fericire şi acum mă duc, o ronţăi într-un colţ şi ceilalţi să fie nefericiţi, să-şi vadă de treaba lor, când o-i termina eu cu fericirea mea mă uit şi la ei, până atunci nu, îmi văd de treabă.”
Ai zis ce este gândirea, raţiunea, voinţa în lumea cealaltă, dar atenţia ce este?
Om_de_jad: Atenţia este liant. Dincolo atenţia este foarte mult diminuată. Nu ca nu există, dar există sub altă formă. Aici atenţia o avem concentrată, acolo o avem dispersată, asta e diferenţa, şi diluată. Adică e ca o ciorbă, (cum e aerul sau spaţiu, ceva de genul cum zici tu). Şi oricum atenţia funcţionează aşa ca o chestie de înglobare a lumii.
Dublu Diez: Ai atenţia acolo cum ai aici capacitatea de a percepe senzaţia pe care o ai într-un peisaj mişto. Deci eşti într-un peisaj mişto şi te uiţi aşa împrejur, nu te concentrezi pe niciun font sau pe ceva, te uiţi în ansamblu.
Om_de_jad: Pentru a percepe lumea suprasensibilă noi avem nevoie de un fel de organe de simţ suprasensibile. Vă rog să vă gândiţi la chestia asta. Ӑsta ar fi următorul lucru. Ca s-o poţi percepe trebuie să ai ceea ce avem acuma. Cum avem noi ochi, mâini, picioare, simţurile pe care le avem, acolo trebuie să îţi dezvolţi, tot aşa, nişte organe de simţ. Ele chiar sunt ca nişte organe, adică sunt nişte organe ale lumii suprasensibile, ale lumii de dincolo, exact cum avem noi organele aici. Nu seamănă cu astea de aici, o să vedeţi în timp ce este cu ele. Şi ca să facem aceste organe trebuie să acţionăm într-un anumit fel pe aicea. Dar o să zicem aşa, o să împărţim calea asta de a accede la suprasensibil în trei mari etape. Prima este etapa propriu-zis de pregătire. A două este etapă trezirii, sau etapă iluminării. Şi a treia etapă este iniţierea. O să va zic câteva lucruri despre treaba asta. Şi după asta o să încheiem, ne oprim aici.Om_de_jad: Pentru a percepe lumea suprasensibilă noi avem nevoie de un fel de organe de simţ suprasensibile. Vă rog să vă gândiţi la chestia asta. Ӑsta ar fi următorul lucru. Ca s-o poţi percepe trebuie să ai ceea ce avem acuma. Cum avem noi ochi, mâini, picioare, simţurile pe care le avem, acolo trebuie să îţi dezvolţi, tot aşa, nişte organe de simţ. Ele chiar sunt ca nişte organe, adică sunt nişte organe ale lumii suprasensibile, ale lumii de dincolo, exact cum avem noi organele aici. Nu seamănă cu astea de aici, o să vedeţi în timp ce este cu ele. Şi ca să facem aceste organe trebuie să acţionăm într-un anumit fel pe aicea. Dar o să zicem aşa, o să împărţim calea asta de a accede la suprasensibil în trei mari etape. Prima este etapa propriu-zis de pregătire. A două este etapă trezirii, sau etapă iluminării. Şi a treia etapă este iniţierea. O să va zic câteva lucruri despre treaba asta. Şi după asta o să încheiem, ne oprim aici.
Haide să recapitulăm un pic ce am discutat până acum. În primul rând am discutat despre faptul că într-un viitor, cândva, cam toţi oamenii vor avea capacităţile pe care le aveţi voi acum. Cândva, într-un viitor toţi oamenii, cei mai mulţi oameni care acum sunt interesaţi de băutură, de distracţie, de avuţie, de putere, de ce mai vedeţi voi în jurul vostru, cândva toţi oamenii ăştia vor fi interesaţi de ceea ce sunteţi voi interesaţi în momentul de faţă. Este un fenomen absolut firesc, pentru oamenii care ajung la o anumită maturitate interioară. Deci dincolo de un anumit punct încep să te intereseze lucrurile astea. La voi s-a întâmplat chestia asta acum, într-o lume în care oamenii nu sunt interesaţi de chestia asta sau oricum cei mai mulţi nu sunt. Sau dacă vreţi să vedeţi cât de interesaţi sunt, îi chemaţi la o întrunire ca asta şi o să vină numai doi din cei nu ştiu câte sute care citesc. Pe Softpedia de exemplu, la un moment dat, nu mai ştiu, topicul despre suprasensibil cred că avea peste 50.000 de vizualizări, dar din 50.000 de vizualizări nu a zis nimeni: “ba, dar concret, aşa, cum se fac chestiile astea de care vorbeşti tu, zii, lasă aşa că spui tu frumos, scrie acolo, cum se face?” Deci vreau să înţelegeţi, chestia asta să o reţineţi, exemplu pe care vi l-am dat cu roşiile, da, cu legumele dintr-o grădină, dintr-o seră. Sunt nişte legume care se coc mai devreme. De ce? Că aşa a dat Dumnezeu, unele trebuie să se coacă mai devreme, nu se pot coace toate, pac, într-o singură zi. Dar unele se coc mai devreme. La ce folosesc? Aţi văzut ce face grădinarul, primele care se coc, de la alea se iau seminţele. Alea care se coc cel mai de timpuriu. Deci într-un viitor, cumva, voi veţi folosi să le explicaţi altora ceea ce voi învăţaţi încă de pe acuma.
Ӑsta a fost primul punct pe care vi l-am spus. Al doilea punct se referă la faptul că aţi venit aici pentru că atunci când eraţi dincolo eraţi convinşi că dacă veniţi aici o să găsiţi răspunsurile la întrebări, iar acum sunteţi obsedaţi de faptul că dacă aţi şti ce este dincolo aţi înţelege răspunsurile la întrebări. Uşurel că toată lumea moare, fiecare are viaţa lui. Dar până muriţi, vedeţi ce e pe aicea. Şi poate reuşiţi, văzând ce e pe aicea să faceţi cumva ca atunci când sunteţi dincolo să vă luaţi o pauză să vedeţi şi ce e dincolo, ca să veniţi înapoi aicea cu mai multe bagaje acolo, strânse, cu mai multă, nu ştiu, înţelepciune, capacitate de a percepe lumea altfel, de a o preschimba, de a o face mai bună, ş.a.m.d.
Deci asta este a două idee forţă, şi anume că şi nu repet că-mi place să mă repet, repet ca să reţineţi voi foarte bine ideile şi să rumegaţi la ele, ca să rămâneţi cu ceva din toată chestia asta când vă mai apucă pe voi dorinţa aia arzătoare de a vedea ce este dincolo, sau: “vai, dacă aş şti acuma ce se întâmplă după moarte aş rezolva o problemă foarte importantă” . Vedeţi ce se întâmplă în viaţă, acuma, lasă ce se întâmplă după moarte. Nu zic că nu e important, dar zic că deocamdată nu aveţi cum să verificaţi.
Apoi v-am vorbit despre necesitatea de a uni lumea de aici cu lumea de dincolo, într-o formă oarecare. Şi v-am explicat că trăiţi două vieţi una aici şi una dincolo. Şi chiar acuma le trăiţi, numai că nu sunteţi conştienţi de ele. Dacă aţi fi conştienţi în momentul ăsta cu siguranţă aţi gândi complet diferit. Deci asta ar fi ideea, să încercaţi să uniţi viaţa de aici cu viaţa de dincolo (noi exact despre asta discutăm, despre accesul la lumea suprasensibilă), adică să lăsăm viaţa de dincolo cumva să ne dea informaţii aicea, să aflăm..., până la urmă noi nu ne îndepărtăm de scopul iniţial, adică nu spun că este incorect să vrei să afli ce este dincolo, spun că este incorect să afli ce este dincolo în detrimentul ideii de a vedea ce este pe aici. Sau să te forţezi prea mult să vezi ce este aia . Deci ideea de a vedea ce este dincolo nu este rea, este foarte bună, dar nu prin metodele pe care le aplicăm noi în mod normal.
Deci noi dacă pătrundem adânc în ceea ce facem zi de zi, la un moment dat o să începem uşor, uşor să primim informaţii de dincolo. O să discutăm toate lucrurile astea, până când plecăm de aici o să vă explic cum facem lucrurile astea pentru că în perioada asta cât o să stăm aici o să discutăm despre perioada de pregătire. Şi data viitoare când o să ne întâlnim vom discuta despre următoare etapă, cea de iluminarea, şi de cea de iniţiere. Deocamdată discutăm despre etapa de pregătire, care, reţineţi, rămâne şi după ce te iluminezi. Deci etapa de pregătire este continuă. Întotdeauna te vei pregăti, dar într-un fel se pregăteşte cel care încă nu s-a trezit şi într-un alt fel se pregăteşte cel care s-a trezit.
V-aş mai spune una, alta. Vedeţi să nu le amestecaţi prea tare. V-am mai spus aşa, că pentru a avea acces la lumea suprasensibilă, trebuie să ne construim nişte organe de simţ suprasensibile, aşa cum avem aici urechi normale, trebuie să ne facem nişte “urechi spirituale”. Aşa cum avem nişte ochi aici, trebuie să ne facem nişte “ochi spirituali”. Cu ghilimelele de rigoare, deci nu vor fi niciodată ochi sau urechi. Dar sunt nişte asemănări. Acolo funcţionează foarte tare chestiile sinestezice, nu-i ca aici, adică unele lucruri le auzi cu sufletul, de exemplu, din lumea de dincolo. Va trebui să facem lucrurile astea uşurel, uşurel.
Şi v-am mai spus că avem trei etape. Prima este de pregătire, care dezvoltă simţurile spirituale, iluminarea sau trezirea, care propriu-zis activează lumea asta spirituală, şi iniţierea care ne conduce către comunicarea cu această lume suprasensibilă. Deci astea ar fi ideile care au fost discutate până acum. Am să las pentru mâine partea de început pe care trebuia să o discutăm.
Acuma vreau să discutăm alte lucruri din urmă pe care nu vi le-am spus. Vorbeaţi voi la un moment dat, la început, despre mintea care te deraiază, în anumite situaţii o ia pe felie, se duce de capul ei, şi funcţionează mecanic. Am să vă spun câteva chestii legate de mintea mecanică. Noi ne dăm seama de cum funcţionează mintea mecanică de fiecare dată când încercăm să punem în practică atenţia cu dublă direcţie. Mintea mecanică preia grabnic iniţiativa noastră de a ne menţine conştienţi şi ne duce pe câmpii. Dar întrebarea ar fi ce este această minte mecanică. Probabil că v-aţi întrebat. Ce e chestia aia care trăncăneşte aşa, toca-toca-toca, te deraiază, te duce într-o direcţie, ş.a.m.d. Eu o să vă zic câteva lucruri. Nu mă aştept să pătrundă prea adânc în voi că nu aveţi deocamdată informaţii să le lăsaţi să pătrundă mai adânc şi să le înţelegeţi cum trebuie, dar vi le spun ca să le ştiţi, să le reţineţi, şi să spuneţi: “uite bă, Jadu a zis chestia asta la un moment dat, i-a uite că mi-am dat şi eu seama că aşa era”. Vi le zic doar ca idee.
Deci mintea mecanică pe care o avem noi este cea mai veche formă de viaţă omenească. Ea a fost prima care ne-a fost făcută. M-aţi înţeles? Prima formă umană care s-a dezvoltat este această minte mecanică. Luaţi-o aşa ca pe o informaţie, nu mă aştept să o credeţi, ceva, luaţi-o aşa ca pe o informaţie deocamdată. Ea are în comun ceva cu mineralele, cu pietrele. Foarte multe are în comun. Ca perioada de formare, s-a format în prima perioada de dezvoltare a planetei Pământ. Şi este rezultatul fabulos, minunat şi nemaipomenit a ceea ce ar putea să devină vreodată o piatră. Sună mai ciudat, dar exact aşa este. Cel mai înalt grad de evoluţie la care o să ajungă vreodată o piatră în viitor este mintea umană mecanică. Când peste miliarde şi miliarde de ani, Universul va face să evolueze pietrele, o piatră va ajunge să evolueze la nivelul la care este mintea noastră mecanică. Dacă observaţi, mintea noastră mecanică ce caută? Să definească, să contureze, să izoleze şi să separe. Vedeţi legătura cu mineralele, cu pietrele? Deci mintea noastră, aşa cum este, mecanică, are legătură cu lumea minerală, ea caută întotdeauna să contureze, să definească, să izoleze, să încapsuleze, să strângă, şi să spună: “uite, asta este”, care asta este diferit de ceea ce nu este în jurul la asta. Asta este mintea mecanică.
Ea este foarte bătrână, este bătrână că dracu’. Cât Universul este de bătrână. Şi ea a fost folosită de către noi, vorba vine, de către entitatea umană, până în momentul în care a fost implementat sinele. Sinele nostru este cea mai nouă formă de existenţa. Este copilaşul nostru tânăr, sinele nostru. Dar înainte să existe sinele, mintea mecanică a existat, şi ea deţinea accesul asupra corpului, asupra senzaţiilor, ş.a.m.d., până să se formeze sinele. Ea a fost stăpânul trupului, ca să zic aşa, şi în momentul de faţă când noi încercăm să practicăm atenţia cu dublă direcţie, mintea mecanică se supără şi se opune. Şi zice: “lasă-mă-n pace, că eu sunt şefu’, eu controlez aici, da? nu mai intra peste terenul meu, dă-te la o parte!”, ş.a.m.d. Dar ce vreau să reţineţi apropo de mintea mecanică, este că ea nu are şi nu va avea niciodată capacităţi să dobândească un sine, adică nu vă gândiţi la mintea mecanică ca la o entitate umană, ca la un alt sine de-al nostru. Mintea mecanică este ca un aparat. Niciodată nu poate să ajungă mai deşteaptă decât este la momentul de faţă. Şi o să rămână aşa.