Reconstituirea ființei prin polarizare inversă
Rolul continenței sexuale în evoluția spirituală
Continuăm discuția, pentru a arăta cum au evoluat lucrurile în timp și care sunt posibilitățile noastre de reconstituire reală a ființei. Pentru aceasta, voi reveni la momentul marii scindări, când ființa a fost împărțită pe sexe. Spuneam în discuția precedentă că împărțirea pe sexe a fost făcută cu scop practic: partea pe care noi o numim a fi feminină s-a specializat în reproducere, iar partea pe care o numim masculină s-a specializat în dominarea mediului înconjurător și cunoaștere prin conceptualizare și raționamente. Trebuie să știți că încă de la apariția materiei-constiință, aceasta a fost sprijinită și asistată de către forțe ale universului, care au vegheat neîncetat la apariția și dezvoltarea vieții, până când s-a ajuns la forma în care o vedem astăzi. De pildă, împărțirea pe sexe a fost făcută pentru a da posibilitatea apariției unui sine. Lucrarea (în cadrul Jocului Realității le numim influențe), aparține unor forțe din univers pe care creștinii le numesc Heruvimi, și a fost începută din ordinul Serafimilor. Iată care este, în creștinism, descrierea Heruvimilor: „Heruvimii sunt cei care fac ordine în mișcarea începută și neîncepută a universului și lumii materiale”. La momentul în care împărțirea pe sexe a fost făcută, materia-conștiință nu deținea un sine, nu avea identitate, era o masă omogenă, un fel de „substanță”. Vedeți voi, conștiința masei omogene era o conștiință globală, cum îi spunem noi, jucătorii, „o conștiință a universului, conștientă de sine”. Ceea ce numim a fi „sine”, este un dar de la îngeri, dobândit în urma lucrării Heruvimilor asupra a ceea ce urma să devină, mai târziu, viața de pe Pământ.
Iisus spune să ne iubim și veți vedea de ce ne-a îndemnat să facem asta. La vremea la care el le-a vorbit oamenilor, nici nu se putea discuta prea mult („cine are urechi de auzit, să audă”, sf. Evanghelie după Matei, cap. 13:9), nu se puteau oferi prea multe explicații, omul fiind prea necopt pentru a înțelege ceva - momentul nașterii lui Iisus a reprezentat încheierea celui de-al doilea pas important al lucrării începute de Heruvimi (primul pas a fost atins în timpul existenței lui Moise). Venirea lui Iisus, coincide cu săltarea Heruvimilor din plan fizic și predarea sinelui în mâinile oamenilor (până în acel moment, Heruvimii - și alte ființe astrale cu mai multe sau mai puține intenții onorabile - se implicau direct în viața oamenilor, învățându-i ce să facă, prin apariții în vis sau în alt mod, oamenii neavând la vremea aceea un sine) - iată de ce se spune că prin nașterea Domnului Iisus Hristos, lumea a fost mântuită. Odată cu nașterea Domnului, Heruvimii și-au încheiat influența directă asupra oamenilor, la fel și forțele demoniace, care până atunci acționau nestingherite, „porțile” către oameni fiind deschise. Lucrarea Heruvimilor a fost încheiată complet pe undeva prin anul 1900, după care aceștia s-au retras, încheindu-și misiunea. Omenirea a fost lăsată pe propriile picioare, considerându-se că este suficient de matură să-și poată continua evoluția de una singură - de aceea, visele cu îngeri, heruvimi, serafimi, dar și posedările, au scăzut în zilele noastre ca număr și ca frecvență. Pentru că totdeauna există o forță care se opune oricărei încercări de schimbare, iată, tulburările sociale manifestate sub forma primului și celui de-al doilea război mondial, revoluția sexuală de mai târziu și căderile psihice frecvente ale omului modern pot fi considerate doar câteva exemple ale efectelor apărute în urma non-implicării Heruvimilor în viața noastră. Suntem pe propriile picioare, trebuie să decidem de unii singuri ce este bine și ce este rău, să separăm folositorul de nefolositor și așa mai departe.
Revin la discuția despre împărțirea pe sexe. Specializarea celor două părți, masculină și feminină, este evidentă; din nefericire, legătura dintre cele două părți s-a pierdut atât de tare, iar acum trăim în lumi separate și nu prea știm unii de alții. Mai mult decât atât, mintea tinde să ne mențină în zone cunoscute și ne oferă motive să rămânem separați unii de ceilalți, îndemnându-ne să considerăm că dacă ne avântam în necunoscut, e posibil s-o pățim. Este ca și când ai merge pe un drum și ai ajunge la o bifurcație. Să zicem că te-ai diviza și o parte din tine ar lua-o pe un drum, iar altă parte pe celălalt drum. Primul drum ar trece printr-o pădure roșie, cu copaci roșii, păsări roșii, animale roșii și fructe roșii, iar al doilea drum ar trece printr-o pădure albastră, cu copaci albaștri, păsări albastre, animale albastre și fructe albastre. După o vreme, cele două drumuri se întâlnesc, fiecare parte având experiență proprie, una de culoare roșie, cealaltă de culoare albastră. Fiecare parte este convinsă de realitatea văzută și dorește s-o impună celeilalte părți. Cam asta este situația în care ne aflăm. În continuare vom discuta despre ceea ce se poate face, numai să găsesc puțin timp liber să scriu.
Unificarea ființei, deci redobândirea androginității originare, ca o continuare firească a dezvoltării ființei și nu ca o anomalie în genul hermafroditismului, ar trebui să fie realizată prin cunoașterea și asimilarea corectă a experiențelor celeilalte părți, sau, vorbind la modul practic, prin polarizare inversă. Despre polarizare la nivel de centri am vorbit deja, voi vorbi acum despre ceea ce se presupune a fi asimilarea experiențelor trăite de ființele de sex opus. Deocamdată, voi face referire strictă la centrul doi, fiindcă blocajul general se găsește cu precădere la acest nivel.
Pe centrul doi, experiența masculină se manifestă prin atracția față de actul sexual în sine, prin dorința de a poseda o ființă de sex opus și prin trăirea plăcerii sexuale, în cele mai variate moduri cu putință. Experiența feminină, se referă la nevoia de a da naștere unei alte ființe și la comunicarea subtilă cu aceasta. Diferența majoră este următoarea: masculul își caută împlinirea chiar în actul sexual, iar femela caută același lucru în actul creativ, finalizat prin nașterea unei alte ființe. Tantra ne spune că asimilarea experiențelor ființelor de celălalt sex trebuie făcută astfel: partea masculină trebuie să-și dezvolte capacitățile creative (pentru că de născut nu poate naște), iar partea feminină trebuie să-și cunoască, să-și dezvolte, să-și rafineze și să-și iubească latura erotică a ființei. În felul acesta, peisajul este complet, fiecare va căpăta informații din cealaltă parte. Scopul final al acestui proces, așa cum am spus mai sus, este reîntregirea prin completarea celor două aspecte ale ființei, parte masculină și parte feminină. Nu este un lucru ușor de obținut și nu poate fi făcut de oameni care nu înțeleg valoarea reală a unui demers de acest gen. În general, indolența ne face să ni se pară prea dificil, prea obositor și ușor neplăcut să dăm atenție ființelor de sex opus, nevoilor și modului de existență al acestora. E un lucru care se poate schimba, în măsura în care există interes pentru ridicarea din mocirlă.
Să ne oprim puțin atenția asupra modului în care partea masculină își poate dezvolta capacitățile creative. Pe centrul doi, în plan fizic, creativitatea se rezumă la eliminarea seminței (a spermei), cu scopul de a asigura nașterea unei alte ființe. Actul în sine are un scop practic, bine definit, ține de un gest mecanic, un ansamblu de factori care conduc, într-un final, la perpetuarea speciei. Totuși, momentele în care bărbatul își folosește sperma strict cu scopul de a însămânța femeia sunt foarte rare. De cele mai multe ori, sperma este eliminată pentru că nu poate fi ținută în organism. Tantra ne spune că sperma conține o cantitate uriașă de energie, care poate fi folosită pentru evoluția bărbatului. Sămânța, care în mod normal, dă naștere unui copil, transformată în energie și dirijată către interiorul ființei, conduce la creativitate. Practic, prin transformarea spermei în energie, cu transmutare și sublimare a acesteia, bărbatul se creează pe sine. Spuneam acum ceva vreme că tantra pentru bărbați este diferită de tantra pentru femei. Nu vom lăsa netratate aceste două aspecte și vom discuta atât despre tantra pentru bărbați, cât și despre tantra pentru femei.
Bun. Am ajuns într-un punct în care nu mai putem separa teoria de practică. Să sperăm că s-a săturat și S. să-mi tot facă portretul de om malefic și că acum putem vorbi despre lucruri serioase. În legătură cu heruvimii și serafimii: am văzut că mulți dintre voi au sărit ca arși pentru că am ales să folosesc exprimarea creștină - știam că o să faceți scandal, mă bucur că am avut ocazia să văd ce atitudine abordați în asemenea situații. În loc de heruvimi, puteam să le spun „forțe din univers care au modificat și organizat structura materiei pentru a ajunge în modul în care o vedem noi astăzi” și n-ar mai fi comentat nimeni nimic, dar nici n-ar mai fi fost atât de distractiv, cum a fost.
V-am făcut descrierea celor trei tipuri de relații „de creștere”, v-am făcut introducerea în ceea ce numesc eu a fi neotantra. Știți acum care ar trebui să fie mersul firesc al energiei în ființa umană și care este rolul ființelor de sex opus într-o relație. Să vedem întrebările, dar, vă rog, veniți ori cu întrebări din experiența personală, ori cu întrebări pe subiectul discutat, nu cu S.F-uri.